Legea 10/2001. Decizia nr. 924/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 924/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 56522/3/2011**
Dosar nr._
(682/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 924
Ședința publică de la 2 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursurilor formulate de recurentul-pârât P. G. AL M. BUCUREȘTI, precum și de recurentul-intervenient C. E. S., împotriva sentinței civile nr. 1497 din 06.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. BUCUREȘTI și cu intimata-pârâtă B. M..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 iunie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 09.08.2011, sub nr._, reclamantul P. M. București a chemat în judecată pe pârâții P. G. al M. București și B. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr._/15.10.2010 emise de pârâtul P. G. al M. București.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin Dispoziția nr._ din 15.10.2010 s-a soluționat notificarea nr. 251/28.01.2002, depusă de pârâta Bulercă M., cu încălcarea prevederilor art. 4 alin (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, precum și a prevederilor pct. 4.1 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Conform adresei nr. 816/14.03.2008 emisă de S.C. F. S.A., imobilul situat în ., sector 2 - 200 mp teren a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 43/03.02.1984, anexa 6, poziția 12/14 de la fosta proprietară C. L..
Din actele existente în dosarul administrativ, rezultă următoarea situație:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul Principal de Stat al Raionului 23 August București sub nr. 643/119/22.02.1957, soții C. S. și C. L. au cumpărat în părți egale, un teren viran în suprafață de 200 mp situat în ., sector 2.
Urmare a decesului lui C. S., în data de 14.11.1982, conform certificatului de moștenitor nr. 1479/09.12.1983, cota de ½ din imobilul notificat a revenit moștenitorilor acestuia, astfel: C. L., soție, cu cota de 2/8 din ½ (+ restul de ½ din imobil); C. Ș., fiu, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală; B. M., fiică, cu cota de 3/8 din masa succesorală.
Astfel, rezultă în mod evident că la data exproprierii imobilul notificat era în coproprietatea celor 3 moștenitori, în cote de 10/16, 3/16, respectiv 3/16.
La data de 28.06.1996 a decedat și C. L., iar conform certificatului de moștenitor nr. 211/09.10.1996, cota de 5/8 parte indiviză din imobilul situat în ., sector 2, a revenit copiilor acesteia, B. M. și C. Ș., în cote de 10/32 fiecare, la care se adaugă cotele ce le-au revenit la decesul tatălui acestora, de 3/16 fiecare, rezultând o cotă de ½ fiecare (3/16+ 10/32 = 16/32 = ½ fiecare din cei doi copii).
Astfel, având în vedere faptul că notificarea a fost depusă doar de pârâta B. M., în conformitate cu prevederile legale, aceasta nu poate fi beneficiara măsurilor reparatorii prin echivalent decât pentru cota de 13/16 din terenul în suprafață de 200 mp, cealaltă cotă de 3/16 nefiind dovedită (a fost preluată de stat de la C. Ș.).
Deși la dosarul administrativ există certificatul de deces al acestuia, nu este suficient pentru ca notificatoarea să facă dovada că este și moștenitoarea acestuia.
Ca atare, notificatoarea, în condițiile în care nu a depus la dosar acte din care să rezulte că are calitatea de moștenitoare și după defunctul C. Ș., beneficiul Legii nr. 10/2001 ar fi trebuit să se reducă la cota de 13/16 din suprafața de teren de 200 mp.
Este de reținut și faptul că pct. 4.7 din H.G. nr. 250/2007, completată și modificată, se referă la calitatea de moștenitori a persoanelor îndreptățite, de la care a fost expropriat imobilul, dreptul de acrescământ nefiind incident în speța de față decât în ceea ce privește cota de ½ din 10/16 ce i-a revenit lui C. Ș. la decesul mamei sale, nu și în ceea ce privește cota de 3/16 pe care acesta o deținea la momentul exproprierii, fund moștenită de la tatăl său.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 19 alin 1 litera e) din Legea nr. 340/2004, republicată, art. 5 din Titlul II din O.U.G. nr. 184/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 48/2004, cu modificările și completările ulterioare, punctul 2.2 din Capitolul III "Măsuri instituționale", din Normele metodologice de aplicare unitară a prevederilor Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, art. 9 alin. 5 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, art. 16 alin. 2¹ din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare și punctul 16.93 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe prevederile art. 1 alin. 8 și art. 3 alin. 1 și 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Prin încheierea pronunțată la data de 22.03.2012 în dosarul nr._/3/CA/2011, Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat dosarul Președintelui Tribunalului București în vederea repartizării uneia dintre secțiile civile spre competentă soluționare.
Astfel, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 29.03.2012 sub nr._ .
La data de 04.06.2013 a fost depusă cerere de intervenție în interes propriu de numitul C. E. S. (fila 82), prin care s-a solicitat admiterea cererii introductive, să se constate că de pe urma autorilor pârâtei B. M. a rămas și acesta, în calitate de unic fiu al defunctului C. Ș., decedat la data de 13.11.2000, conform certificatului de moștenitor nr.26/15.05.2001.
S-a precizat că defunctul C. Ș. era fiul defunctului C. S., având o cotă de 3/8 din masa succesorală, respectiv o cotă de 16/32(1/2).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.49 și 50 C.pr.civ, precum și ale Legii nr.10/2001.
La data de 24.07.2013, reclamantul a depus întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu(filele 89-91), solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
S-a arătat că imobilul ce a fost proprietatea soților C. Spriridon și C. L. a fost solicitat potrivit Legii nr.10/2001 doar de către pârâta B. M., titularul cererii de intervenție C. E. S. nefăcând dovada depunerii unei notificări.
Față de prevederile art.22 alin 2 din Legea nr.10/2001, cererea formulată de unul din coproprietari, în nume propriu, nu profită celorlalți coproprietari.
La termenul de judecată din data de 06.09.2013, tribunalul a respins cererea de intervenție formulată de C. E. S. ca inadmisibilă, pentru considerentele reținute în practicaua hotărârii.
La solicitarea instanței, Primăria M. București a comunicat actele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr._/15.10.2010, acestea fiind atașate la dosar (filele 13-70).
Prin sentința civilă nr.1497/6.09.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamant; a modificat în parte Dispoziția nr._/15.10.2010 emisă de P. G. al M. București, în sensul că se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pârâtei B. M. pentru cota de 13/16 din terenul situat în București, ., sector 2, în suprafață de 200 mp; s-au menținut celelalte dispoziții ale dispoziției atacate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea nr.251/28.01.2002, comunicată Prefecturii M. București prin intermediul B. S. și N., pârâta B. M. a solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, pentru imobilul situat în București, ., sector 2, compus din teren în suprafață de 200 mp și construcție.
Prefectura M. București a înaintat notificarea formulată de pârâtă spre competentă soluționare Primăriei M. București, unde s-a format dosarul administrativ nr._, pentru analizarea acestei cereri.
Prin Dispoziția nr._/15.10.2010 emisă de pârâtul P. G. al M. București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 200 mp situat în București, ., sector 2, persoanei îndreptățite B. M. și a fost respinsă cererea formulată de aceasta privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, deoarece a fost construită fără autorizație.
Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație reclamantul P. M. București, solicitând anularea dispoziției atacate, susținând că pârâta B. M. este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru cota de 13/16 din teren.
Examinând dispoziția atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat că cererea reclamantului este, în parte, întemeiată.
Se reține că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.643/119 la 22.02.1957 de Notariatul Principal al Raionului 23 August, numiții C. S. și C. L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., compus din teren în suprafață de 200 mp, în indiviziune din suprafața totală de 600 mp și construcție.
Prin sentința civilă nr.2765/29.07.1971 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr.3972/1968 s-a luat act de tranzacția dintre C. S., C. L. și Corăbieru I. și V. N. cu privire la litigiul de partaj dintre aceștia și s-a atribuit soților C. lotul nr.1, situat spre . teren în suprafață de 200 mp, pe care se afla un chioșc și o cameră anexă.
Conform certificatului de moștenitor nr.1479/09.12.1983 emis de Notariatul de Stat al Sectzorului 3 București, de pe urma defunctului C. S., decedat la data de 14.11.1982 au rămas ca moștenitori C. L., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8 din masa succesorală, pârâta B. M. și C. Ș., în calitate de descendenți (fii), cu câte o cotă de 3/8 din masa succesorală; în masa succesorală a defunctului a fost inclusă cota de ½ din imobilul situat în București, ., sector 3, compus din teren în suprafață de 200 mp și construcția existentă pe acesta, formată dintr-o cameră și hol.
Imobilul situat în București, ., sector 3 a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr.43/1984; în anexa nr.6 la decret, la poziția 12 a fost trecută C. L. cu teren în suprafață de 200 mp și construcție în suprafață de 13 mp.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.211/09.10.1996 emis de BNP A. A., de pe urma defunctei C. L., decedată la data de 28.06.1996 au rămas ca moștenitori pârâta B. M. și C. Ș., în calitate de descendenți (fii).
De pe urma defunctului C. Ș., decedat la data de 13.11.2000 a rămas ca unic moștenitor titularul cererii de intervenție C. E. S., în calitate de fiu, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.26/15.05.2001 emis de BNP Enise E..
Raportat la situația de fapt reținută mai sus, tribunalul a constatat că pârâta B. M. are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru cota de 13/16 din terenul situat în București, ., sector 3, astfel cum în mod corect a susținut reclamantul.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001, „ Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora(…)”.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, „De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite”, iar conform art.4 alin 4, „De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire”.
Se reține că, la data preluării de către stat a imobilului situat în București, ., sector 3, aveau calitatea de coproprietari ai acestuia: C. L., cu o cotă de 10/16 din imobil (cota de 1/8 dobândită prin moștenire de la soțul său, C. S. + cota de ½ dobândită prin cumpărare); C. Ș. și pârâta B. M., cu câte o cotă de 3/16 din imobil (dobândită prin moștenire de la tatăl lor, C. S.), astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.643/119/22.02.1957 și din certificatul de moștenitor nr.1479 din 09.12.1983.
În mod eronat, în anexa Decretului nr.43/1984 a fost trecută ca având calitatea de proprietar al imobilului expropriat, situat în București, ., sector 3, numai C. L., în realitate imobilul aflându-se în coproprietatea numiților C. L., C. Ș. și B. M., așa cum s-a reținut mai sus.
În urma decesului lui C. L., la data de 28.06.1996 au rămas ca moștenitori pârâta B. M. și C. Ș. (decedat la data de 13.11.2000, al cărui moștenitor este titularul cererii de intervenție, C. E. S.).
După . Legii nr.10/2001 a formulat notificare, în termenul prevăzut de lege, pentru imobilul situat în București, ., sector 3 numai pârâta B. M..
Având în vedere că celălalt moștenitor al defunctei C. L. - titularul cererii de intervenție, C. E. S. - nu a depus notificare pentru imobilul situat în București, ., sector 3 în termenul legal, pârâta B. M. beneficiază și de cota cuvenită acestuia din imobilul susmenționat, în virtutea dreptului de acrescământ, soluție consacrată de dispozițiile art.4 alin 4 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, pârâta B. M. este îndreptățită la restituirea cotei de 13/16 din terenul situat în București, ., sector 3: cota de 3/16 în calitate de coproprietar al imobilului la data preluării acestuia + cota de 10/16 în calitate de moștenitor al unui alt coproprietar, C. L..
Se mai reține că nu se justifică anularea, în întregime, a dispoziției atacate, astfel cum a solicitat reclamantul, ci doar modificarea, în parte, a acesteia, în sensul constatării calității de persoană îndreptățită a pârâtei B. M. pentru cota de 13/16 din terenul situat în București, ., sector 3.
Pentru considerentele reținute în cele ce preced, în baza art.26 alin 3 din Legea nr.10/2001, tribunalul a admis în parte cererea și a modificat în parte Dispoziția nr._/15.10.2010 emisă de P. G. al M. București, în sensul că se va propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pârâtei B. M. pentru cota de 13/16 din terenul situat în București, ., sector 2, în suprafață de 200 mp, celelalte dispoziții ale dispoziției atacate fiind menținute.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Municipiul București prin P. G., invocând dispoz.art.304 pct.9 C.proc.civ.
În motivarea recursului, se arată că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr.43/1984 în anexa nr.6, poziția 12 fiind trecută C. L. cu teren în suprafață de 200 m.p. și construcție în suprafață de 13 m.p.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.211/9.10.1996, de pe urma defunctei C. L. au rămas ca moștenitori pârâta Bulearca M. și C. M., în calitate de descendenți. De pe urma defunctului C. Ș. a rămas ca unic moștenitor titularul cererii de intervenție, C. E. S., în calitate de fiu, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.26/2001.
În raport de situația de fapt, din care rezultă că celălalt moștenitor al defunctei C. L., titularul cererii de intervenție, C. E. S. nu a depus notificare pentru imobilul în litigiu în termen legal, pârâta Bulearca M. beneficiază și de cota cuvenită acestuia din imobilul sus menționat, în virtutea dreptului de acrescământ, soluție consacrată de art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001.
Astfel, dispoziția emisă de P. G. este legală.
A formulat recurs în cauză și intervenientul C. E. S., care arată că a depus cererea de intervenție la data de 4.06.2013, iar tribunalul a respins-o ca inadmisibilă la 6.09.2013.
Se susține că pârâta Bulearca M., cu rea-credință, a ascuns faptul că fratele acesteia, C. Ș., și tatăl intervenientului a decedat, ambii având drept asupra terenului de 200 m.p., teren ce a fost expropriat.
Tatăl intervenientului a fost imobilizat la pat în ultimii 7 – 8 ani și nu a putut să depună notificare, chiar dacă Legea nr.10/2001 nu intrase în vigoare.
Recurentul intervenient a aflat de acest drept abia când a formulat cererea de intervenție în interes propriu. Apreciază că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție și ca lipsită de interes, întrucât această cerere a fost formulată în baza unui drept ce i se cuvenea în calitate de descendent al lui C. Ș., iar în situația în care acesta nu poate beneficia de acest drept, solicită ca pârâta Bulearca M. să profite și de cota fratelui său de 3/16, conform dreptului de acrescământ.
Sub acest aspect, spune că în mod greșit a apreciat instanța că pârâta ar fi îndreptățită numai la o cotă parte din teren.
Intimatul reclamant P. M. București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.643/119/22.02.1957, cumpărătorii C. S. și C. L., soți, dobândesc în proprietate un teren viran în suprafață de 200 m.p. și casă, imobil situat în București, ..
C. L. și C. S. au dobândit imobilul în timpul căsătoriei, fiecare având o cotă parte de câte ½, imobilul fiind bun comun. Soții C. au avut 2 copii, respectiv pe B. M. și C. Ș.. La decesul lui C. S., din 14.11.1982, au rămas ca succesori soția supraviețuitoare, C. L., care avea cota sa de ½ cu titlu de bun comun plus ¼ în calitate de soție supraviețuitoare, care vine în concurs cu cei doi copii ai săi, C. Ș. și B. M., aceștia având o cotă egală din moștenirea lăsată de tatăl său, respectiv 3/8 din imobil.
C. L. decedează în anul 1996, iar cota sa reprezentând 5/8 din imobil revine în mod egal fiicei B. M. și fiului C. Ș., aceștia având și de la tatăl său, C. S., cota de 3/8 din imobil.
Legea nr.10/2001 prevede în art.4 alin.4 posibilitatea ca moștenitorul care a depus notificare să beneficieze în temeiul dreptului de acrescământ și de cotele celorlalți moștenitori, care nu înțeleg să formuleze notificarea prevăzută de lege.
Sub acest aspect, singura care a formulat notificare în termen legal este Bulearca M., în calitate de fiică, moștenitoare a părinților ei C. S. și L..
Față de aceste considerente, recursul formulat de Municipiul București prin P. G. este întemeiat, urmând a modifica în parte sentința recurată, în sensul că se va respinge acțiunea ca nefondată.
Recursul formulat de intervenientul C. E. S. este nefondat, deoarece instanța de fond a apreciat în mod corect cererea de intervenție ca inadmisibilă, întrucât acesta nu justifică un interes juridic proteguit, întrucât nu a formulat notificarea prevăzută de lege.
Necunoașterea legii nu este o cauză de repunere în termenul de notificare și nici nu poate fi invocată pentru înlăturarea dispozițiilor legale imperative ale legii.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va admite recursul formulat de Municipiul București prin P. G., va respinge recursul formulat de intervenientul C. E. S., ca nefondat, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât P. G. AL M. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1497 din 06.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M. BUCUREȘTI și cu intimata-pârâtă B. M..
Respinge recursul formulat de recurentul-intervenient C. E. S., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/02.07.2014
---------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – S.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1702/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 1201/2014. Curtea... → |
|---|
