Legea 10/2001. Decizia nr. 467/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 467/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 400/2/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 467 R
Ședința publică de la 04.03.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. St. G. L., împotriva deciziei civile nr. 570R/15.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/3/2005, în contradictoriu cu intimații C. Națională „Aeroportul București” SA și M. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata C. Națională „Aeroportul București” SA prin consilier juridic T. Barcau E., cu împuternicire la dosar, lipsind contestatorul M. St. G. L. și intimatul M. F..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul intimatei C. Națională „Aeroportul București” SA arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor contestației în anulare.
Reprezentantul intimatei C. Națională „Aeroportul București” SA solicită în principal respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Să se constate că motivele pe care se sprijină această cerere au la bază greșeli de judecată și nu greșeli materiale astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 318 C.pr.civ. și pe cale de consecință nu este admisibilă contestația în anulare. Depune la dosar note scrise.
CURTEA
Soluționând prezenta contestație în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 570R din 15 martie 2013, Curtea de Apel București, în majoritate, a admis recursul declarat de recurentul-intervenient M. F. împotriva încheierii de ședință din data de 23.09.2011 și a sentinței civile nr. 1616/30.09.2011 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2005, a modificat în parte sentința menționată, în sensul că a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de recurentul-intervenient M. F. și a obligat pe intimata C. Națională Aeroportul București SA să emită o nouă decizie în favoarea reclamantului M. G. L. și a intervenientului M. F., fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Recursurile declarate de recurentul-contestator M. G. L. și de recurenta-intimată CN Aeroporturi București SA au fost respinse ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că recurentul M. F. a atacat în recurs, încheierea din 23.09.2011 și sentința nr. 1616 din 30.09.2011 pronunțate de Tribunalul București în prezentul dosar pentru motivul esențial că i-a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, deși a dovedit că este moștenitorul numitei M. E. F., mama sa, alături de fratele său, parte în proces, contestatorul M. G. L.. Curtea constată că, în urma anulării certificatului de moștenitor nr. 74 din 04.10.2005, eliberat de BNP C. S., prin sentința civilă nr. 7665 din 21.05.2012 a Judecătoriei C., intrată în puterea lucrului judecat și a emiterii certificatului de calitate de moștenitor nr. 13 din 11.10.2012 după M. E. F., decedată la 13.07.2005, au calitatea de moștenitori legali reclamantul și intervenientul.
Prin urmare, s-a apreciat că recurentul M. F. a dovedit în faza recursului calitatea sa de moștenitor al mamei sale M. E. F., prin certificatul de moștenitor nr. 13/11.10.2012 depus la dosar (fila 69 recurs).
De aceea, sub aspectul limitat privind respingerea cererii de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul M. F., sentința atacată trebuie modificată.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul M. G. L., Curtea a apreciat că acesta nu este fondat, deoarece, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în dosar (fila 373 dosar apel) ambele capete ale parcelei expropriate sunt ocupate de drumul de acces la aeroport, iar modul în care sunt dispuse construcțiile fac inoportună restituirea în natură a restului de teren. Deși o restituire parțială în natură este posibilă din punct de vedere legal, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul lasă la aprecierea instanței oportunitatea acestei restituiri, iar respingerea cererii de restituire în natură a terenului se bazează pe modul în care a fost utilizată . că întregul teren se află în incinta CN Aeroporturi București SA și că întregul ansamblu de utilități necesare pentru aeroport, inclusiv terenul liber, sunt elemente unice care se încadrează într-un tot unitar, nefiind oportună fragmentarea terenului ce aparține CN Aeroporturi București SA, deoarece aceasta ar avea consecințe negative asupra ansamblului edificiului, atât sub aspect estetic cât și sub aspect utilitar. De aceea, pentru că restituirea parțială a terenului este lăsată de legiuitor la aprecierea instanței, restituirea în natură a terenului liber nu va fi admisă, pentru motivele menționate, instanța de recurs susținând sub acest aspect hotărârea instanței de fond, care a stabilit restituirea prin echivalent, pentru întregul teren.
Sub aspectul obligării Fondului Proprietatea la despăgubiri sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 247/2005 Titlul VII care instituie o procedură specială, ce exclude stabilirea despăgubirilor de către instanța civilă care, în baza Legii nr. 10/2001, este chemată să stabilească numai dreptul la despăgubiri și nu cuantumul despăgubirilor.
În ceea ce privește recursul declarat de CN Aeroporturi București SA, s-a apreciat că și acesta este nefondat, instanța de recurs reținând că instanța nu a acordat reclamanților ceea ce nu au cerut, deoarece prezenta contestație este formulată în baza Legii nr. 10/2001 și are ca obiect soluționarea notificării nr. 417/2001 formulată de M. E. F., iar instanța s-a pronunțat în limitele prevăzute atât de notificare, cât și de dispozițiile legii speciale, ea precizând expres că s-a pronunțat asupra obiectului notificării.
Chiar dacă contestatorul nu a solicitat despăgubiri, ci numai restituirea unor bunuri în natură, instanța investită cu soluționarea unei cereri formulată în baza Legii nr. 10/2001 trebuie să soluționeze în mod complet notificarea în sensul valorificării judiciare a drepturilor conferite de lege contestatorului, prin stabilirea dreptului la despăgubiri, în cazul în care bunul nu poate fi restituit în natură.
Dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, cu aplicare în prezenta speță, au fost analizate în recursul anterior, astfel că, nu mai este necesară o cercetare suplimentară, iar recursul, analizat în baza art. 304/1 Cod procedură civilă,va fi respins ca nefondat.
Deși recurentul M. F. a cerut ca instanța însăși să soluționeze, pe fond, notificarea, potrivit Deciziei nr. 20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, instanța constată că recursul declarat nu cuprinde nici o critică asupra sentinței pronunțată în cauză cu privire la nesoluționarea, pe fond, a notificării de către prima instanță, astfel că, instanța va respinge critica și cererea menționată rămânând consecventă principiilor înscrise în dispozițiile art. 294 alin. 1 și art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă aplicabile în recurs în baza art. 316 Cod procedură civilă, respectiv, „tantum devolutum quantum appellantum”.
Opinia separată a fost în sensul admiterii recursurilor declarate de recurentul-intervenient M. F. și de recurenta-intimată CN Aeroportul București SA, modificării în parte sentința atacată în sensul respingerii contestației ca nefondată, admiterii în principiu a cererii de intervenție formulată de recurentul-intervenient M. F. și respingerii pe fond.
Opinia separată a avut în vedere că la data de 19.09.2011, recurentul intervenient M. F. a depus cerere de probe asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, însă a respins în principiu cererea de intervenție pentru lipsa dovezii acceptării în termen de 6 luni a succesiunii defuncților părinți M. E. F. și M. Ș.
Conform art. 167 alin. 1 C.pr.civ: „Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere”.
În speță, instanța nu a aplicat dispozițiile legale enunțate, iar prin nepronunțarea asupra cererii de probe, intervenientul s-a aflat în imposibilitate de a-și proba calitatea procesuală, astfel că încheierea pronunțată este nelegală.
Cererea de intervenție în interes propriu este admisibilă în principiu conform art. 49 și 50 C.pr.civ, având în vedere că intervenientul dovedește interesul în promovarea unei atari cereri, având pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr._/215/2011 privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 74/04.10.2005 emis ca urmare a decesului defunctei M. E. F., cât și a certificatului de moștenitor nr. 89/17.11.2005 emis în urma decesului defunctului M. Ș., autorii intervenientului, iar prin cererea de probe din 19.09.2011, intervenientul a solicitat probe cu declarații de martori, înscrisuri și interogatoriu pentru a dovedi acceptarea în termen a succesiunii și prin urmare, calitatea sa de succesor a defuncților săi părinți.
În ce privește recursul declarat de recurenta C. Națională „Aeroportul București” SA (succesoare în drepturi a Companiei Naționale „Aeroportul Internațional Henri C. - București” SA opinăm pentru admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și respingerea contestației ca nefondată.
Potrivit cererii precizatoare din 27.04.2005, M. G. L. a solicitat constatarea nulității Deciziei nr. 3334/16.03.2005 emisă de intimatul CN „Aeroportul Internațional Henri C. - București” SA privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în ., .. 16, compus din construcție de 133 mp, teren aferent curți-construcții – 2000 mp și livadă cu pomi de 10.000 mp ce a făcut obiectul notificării nr. 417/09.11.2001, depusă la B. B. C. de către defuncta M. E. F..
Prin notificarea nr. 417/29.11.2001 formulată de M. E. F. către Primăria Otopeni și înregistrată la B. B. C. – B. jud. Ilfov s-a solicitat lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în comuna Otopeni 204, .. 16, ce a aparținut numitei Claudian M., expropriată prin Decretul nr. 136/01.08.1951, imobil compus din: - construcție de 133 mp + anexe; - teren aferent curți construcții de 2000 mp; - livadă pomi de 10.000 mp.
În raport de dispozițiile Legii nr.10/2001, persoana individualizată în actele de proprietate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar, în absența unor probe contrare, ori în cauză, prezumția instituită de lege nu a fost răsturnată în nici o modalitate.
După depunerea raportului de expertiză tehnică topografică, efectuat de expert O. V. la instanța de fond, intimata a formulat obiecțiuni, iar la data de 22.04.2011 reclamantul și-a completat acțiunea prin care solicită ca diferența de teren ce nu poate fi restituită în natură de 2536 mp și 1339 mp să fie obligată intimata să le restituie în echivalent potrivit art. 11 pct. 4 și 8 din Legea nr. 10/2001.
Expertul tehnic și-a menținut punctele de vedere privind identitatea dintre terenul aparținând autoarei reclamantului și terenul situat în perimetrul intimatei.
În faza procesuală a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul va fi admis, având în vedere că potrivit probelor de la dosar și în special a expertizei tehnice topografice efectuată la instanța de fond, nu rezultă amplasamentul terenului față de perimetrul aeroportuar, respectiv zona delimitată pentru desfășurarea activităților cu caracter aeronautic.
Art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 prevede că „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.
Prin urmare, legea specială nu permite restituirea în natură, în ipoteza în care, lucrările ocupă funcțional întregul teren sau când acesta a fost afectat unor amenajări de utilitate publică.
Prin sintagma „amenajări de utilitate publică” art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 vizează suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității.
Împrejurarea că terenul este parțial liber de construcții, nu justifică restituirea în natură a terenului, în contextul în care acesta face parte dintr-un spațiu amenajat pentru a servi nevoilor comunității, și mai mult, restituirea în natură este subordonată afectațiunii terenului.
Din această perspectivă, cererea privind restituirea în natură este nefondată, având în vedere că terenul în litigiu este situat în zona de servituți aeronautice, iar măsura restituirii ar afecta calitatea terenului destinat amenajării de utilitate publică.
Este nefondată critica recurentului privind incidența dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr.10/2001 care se referă la restituirea în natură a terenurilor pe care s-au ridicat construcții neautorizate, după data de 10.01.1990, ori construcții ușoare sau demontabile, ipoteze ce nu se aplică în cauză.
Mai mult, art. 11 alin. 3 din Legea nr.10/2001 dispune că în ipoteza în care s-a dispus exproprierea unui teren ocupat parțial de construcții, restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, respectiv cea afectată servituților legale, și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Pentru aceste considerente, recursul va fi admis, iar sentința de fond modificată, în sensul respingerii contestației ca nefondată.
D. consecință a respingerii contestației pe fond, va fi respinsă și cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul M. G. L..
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatorul a arătat că instanțele au săvârșit o gravă eroare materială prin faptul că nu au avut în vedere natura despăgubirilor solicitate prin precizarea notificării.
De asemenea, contestatorul apreciază că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv nulitatea absolută a decretului de expropriere, încălcând astfel principiul disponibilității.
Verificând legalitatea deciziei contestate în raport de criticile formulate, Curtea apreciază ca nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor art.318 teza I Cod procedură civilă „hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.
Greșeala materială, ca motiv de contestație în anulare, în înțelesul restrictiv al art. 318 C. proc. civ., trebuie să existe în dosar, să fie evidentă și săvârșită de instanță datorită omiterii sau confundării unor elemente și date materiale importante ale cauzei.
Contestația în anulare întemeiată pe aceste dispoziții tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, ori dacă soluția pronunțată este rezultatul unei erori materiale evidente, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, întrucât pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată.
În speță, criticile formulate de contestator vizează lămurirea limitelor judecății în recurs față de obiectul cererii de chemare în judecată și a cererilor precizatoare ulterioare, aspecte care nu reprezintă greșeli materiale în sensul legii, ci ar putea fi calificate drept greșeli de judecată, întrucât sunt de natură a conduce la reexaminarea cererilor și apărărilor formulate în cauză.
Însă, legalitatea și temeinicia deciziei instanței de recurs nu pot forma obiectul analizei prin calea de atac extraordinara a contestației în anulare, întrucât legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea unui recurs la recurs.
Așadar, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură hotărârea judecătorească irevocabilă atacată cu prezenta contestație în anulare și a principiului securității raporturilor juridice, contestatorii nu sunt îndreptățiți să obțină o rejudecare și o nouă analiză a cauzei prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.
În acest sens au fost și reținerile Curții Europene a Drepturilor Omului, care, pronunțându-se în cauza M. vs. Romania, a apreciat că o cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu (de ex. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei).
Prin urmare, în absența unor circumstanțe excepționale, desființarea prin intermediul prezentei contestații în anulare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, nu se justifică.
Față de cele reținute, apreciind că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de anulare formulată de contestatorul M. St. G. L., împotriva deciziei civile nr. 570R/15.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/3/2005, în contradictoriu cu intimații C. Națională „Aeroportul București” SA și M. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. T.I./D.L.M.
2 ex./13.03.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 399/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 842/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
