Legea 10/2001. Decizia nr. 841/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 841/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 27201/3/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 841 R
Ședința publică de la 06.05.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 30/13.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. A., S. D. I., C. M., S. C. F. și S. S., având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații S. A., S. D. I., C. M.. S. C. F. și S. S. reprezentați de avocat A. I., cu împuterniciri avocațiale la dosar, lipsind recurentul pârât M. București prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimații S. A., S. D. I., C. M.. S. C. F. și S. S. întâmpinare, o copie de pe aceasta fiind comunicată recurentului.
Apărătorul intimaților S. A., S. D. I., C. M.. S. C. F. și S. S. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimaților S. A., S. D. I., C. M.. S. C. F. și S. S. arată că recurentul critică soluția, în sensul că s-a încălcat competența și s-a dispus restituirea în natură a terenului liber de construcții și la emiterea unei dispoziții cu privire la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și compensarea prin puncte în raport de prevederile Legii nr. 165/2013. La momentul când s-a judecat această cauză, cât și la momentul sesizării instanța de fond a avut în vedere plenitudinea de jurisdicție în sensul de a judeca nu numai contestația și de a dispune anularea unei dispoziții emisă de entitatea juridică, în condițiile în care se constata că ar fi ilegală pe de o parte și să dispună restituirea în natură atunci când terenul se putea restitui. Arată că atunci când nu era posibilă restituirea în natură să se dispună ca entitatea juridică să emită dispoziție.
Să se constate că instanța a analizat dosarul prin prisma dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 165/2013 și a avut în vedere la momentul sesizării și dispozițiile Deciziei nr. XX/2007 a Î.C.C.J. Arată că a fost verificată calitatea de persoană îndreptățită, s-au analizat și hotărârile judecătorești care au fost pronunțate anterior, în sensul că s-a anulat certificatul de vacanta succesorală și s-a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, cât și probele dispuse de instanța de fond.
Arată că toate probele administrate duc spre o singură concluzie, și anume că terenul în suprafață de 592 mp care se regăsea atât în certificatul de vacantă succesorală, cât și în istoricul de rolo fiscal.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.07.2012 la Tribunalul București, reclamanții S. A., S. D. I., C. M. A., S. C. F. și S. S. au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General și au solicitat să se constate că au calitatea de persoane îndreptățite conform prevederilor Legii nr. 10/2001, să se dispună restituirea în natură a terenului liber de construcții, în suprafață de 592 mp, situat în București, ., sector 5, să fie obligat pârâtul să emită dispoziția cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcțiile existente pe teren la momentul naționalizării și demolate în prezent, iar în subsidiar în situația constatării imposibilității restituirii în natură a terenului să fie obligat pârâtul să emită dispoziția privind propunerea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc și pentru suprafața de 592 mp..
Prin sentința civilă nr. 30/13.01.2014, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtul să restituie în natură către reclamanți terenul în suprafață de 592 mp situat în București, ., sector 5, identificat și având vecinătățile stabilite în raportul de expertiză topografică întocmit de expert B. C., precum și să emită o dispoziție motivată cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcțiile ce au existat pe teren în prezent demolate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a retinut in esenta urmatoarele:
Autoarea comună a reclamanților – Duro A. numită și D. A. au dobândit în proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr._/1939 imobilul situat în București, ., sector 5, alcătuit din teren în suprafață de 592 mp și 2 corpuri de clădire, iar în urma decesului susnumitei a rămas ca unică succesoare legală sora sa S. Tamaida, așa după cum s–a constatat prin sentința civilă nr. 1799 pronunțată de Judecătoria Sector 5, hotărâre devenită irevocabilă și prin care a fost constatat nul certificatul de vacanță succesorală nr. 325/1963 emis în temeiul Decretului nr. 40/1950.
Reclamanții au calitate procesuală activă în prezenta cauză conform înscrisurilor depuse la dosar respectiv a certificatelor de moștenitor care relevă dezbaterea succesiunilor și vocația succesorală concretă a persoanelor implicate.
Imobilul care formează obiectul prezentei acțiuni a fost preluat de stat, în mod abuziv în regimul anterior potrivit Decretului nr. 111/1951, conform căruia a fost emisă decizia nr._/130/28.04.1964 de către fostul Sfat Popular, întemeiată pe certificatul de vacanță succesorală nr. 325/1963, constatat nul prin hotărâre irevocabilă.
Prin notificarea nr. 1035/2002, S. I. – autorul reclamanților a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 să-i fie restituit în natură imobilul, însă unitatea deținătoare, respectiv M. București nu a dat curs acestei solicitări deși avea obligația potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Prin raportul de expertiză topo întocmit de expert B. C.-G. se concluzionează în sensul că există identitate între terenul notificat și cel evidențiat în actele de proprietate și că acest teren este liber de construcții și nu este afectat de rețele edilitare, subterane, putând fi restituit în natură, aceleași aspecte fiind menționate și în adresa nr._/_ din 10.12.2013 întocmită de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului București.
Față de considerentele expuse și în concordanță cu prevederile Legii nr. 10/2001, instanța a admis acțiunea introdusă de reclamanți și a dispus obligarea pârâtului să restituie în natură terenul în suprafață de 592 mp situat în București, ., sector 5, identificat și având vecinătățile menționate în raportul de expertiză topometrică întocmit de expert B. C. G..
Totodată, s-a dispus obligarea pârâtului să emită o dispoziție motivată cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcțiile care au existat pe teren și care sunt în prezent demolate, având suprafețe construite de 127,20 mp și respectiv 93,05 mp.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat, in termen legal, prezentul recurs pârâtul M. București prin Primarul General, invocand următoarele motive:
Unitatea deținătoare este singura abilitată de legiuitor să emită decizie sau dispoziție de măsuri reparatorii prin echivalent sau de restituire în natură.
Potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii.
Conform art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, art. 16 și art. 50 lit. b din Legea nr. 165/2913 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Prin art. 4 al Legii nr. 165/2013 se arată în mod expres că această lege este aplicabilă și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 16.05.2013.
Art. 50 lit. b menționează expres faptul că „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare se abrogă.”
Prin dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 entitățile investite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora in anumite termene.
Pentru soluționarea notificării s-a instituit un nou termen în sarcina unității deținătoare, altul decât cel stabilit prin art. 25.1 din Legea nr. 10/2001, mai mult, prin art. 32.1 din Legea nr. 165/2013 se instituie un termen de decădere în procedura administrativă de 90 de zile în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile investite de lege.
În consecință, câtă vreme analiza notificărilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001 se face din perspectiva unui nou act normativ privind măsurile reparatorii pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, respectiv Legea nr. 165/2013 începând cu data de 1 ianuarie 2014.
Mai mult, prin dispoziția art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, dreptul persoanelor care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii în soluționarea notificărilor nu s-a născut.
Mai mult decât atât, prin raportare la dispozițiile art. 33 alin. 4 „cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. 1, respectiv entitățile investite cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001”.
Față de textul de lege invocat, recurentul-pârât consideră că nu poate fi obligat la a soluționa dosarul reclamanților, câtă vreme legiuitorul a stabilit ca rezolvarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 să se facă în ordinea depunerii acestora.
Motivarea instanței de judecată în sensul că se impune restituirea în natură a suprafeței de 592 mp situat în București, .. 14, sector 5, deoarece din probele administrate pe parcursul litigiului rezultă că este liberă, nu poate fi interpretată decât ca superficială, în condițiile în care aceste aspecte nu rezultă cu claritate dintr-o adresă emisă de Direcția Patrimoniu în raport de concluziile raportului de expertiză care identifică efectiv imobilul.
De asemenea, nu s-a apreciat în concret față de afectarea sau nu a bunului de utilități publice, lucru ce urma a fi făcut numai în măsura în care aceste aspecte rezultau din adrese ce emană de la societățile abilitate în acest sens, respectiv SA Apa N. SA, . . dintr-o expertiză la care să se utilizeze aparatura specifică GEORADAR de investigare și comparare cu planurile instituțiilor în proprietatea cărora se află.
Instanța de judecată a pronunțat hotărârea în sensul restituirii în natură fără a avea la dosarul cauzei argumentele care să justifice acest lucru și faptul că restituirea în natură nu încalcă dreptul de proprietate al unor terțe persoane.
Toate aceste aspecte trebuiau clarificate cu prioritate, dată fiind și particularitatea bunului solicitat a fi restituit și apreciază necesară depunerea de relații de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Carte Funciară Sector 5 și DITL Sector 5 privind istoricul de rol și eventuali proprietari ai bunului.
La dosarul cauzei nu s-a dispus depunerea de probe suplimentare din care să rezulte afectarea bunului de rețele edilitare sau să se aducă lămuriri în ceea ce privește destinația terenului precum și afectarea acestuia de construcții autorizate.
Necesitatea unor astfel de relații rezidă din faptul că existența de rețele edilitare neidentificate sau nespecificate sau afectarea bunului duce ulterior la imposibilitatea punerii în executare a unor astfel de hotărâri sau încălcarea dreptului de proprietate al unor terțe persoane.
Soluționând recursul formulat, în raport de criticile dezvoltate, a caror incadrare in dispozitiile art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. nu este necesara, fata de disp. art. 304 indice 1 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
In ce priveste faptul ca unitatea detinatoare este singura abilitată de legiuitor să emită decizie sau dispoziție de măsuri reparatorii prin echivalent sau de restituire în natură, Curtea constata ca aceasta opinie a fost de mult surmontata prin decizia in recurs in interesul legii nr. 20/ 2007 care a stabilit ca instanta are plenitutide de competenta in solutionarea notificarilor, in cazul refuzului de solutionare a notificarii din partea unitatii detinatoare.
Este nefondată totodata critica recurentului legata de interventia Legii nr. 165/ 2013 si inaplicabilitatea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, in conditiile in care prin sentinta recurata nu s-a facut nicio mentiune de trimitere la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nici in considerente, nici in dispozitiv.
In ce priveste criticile referitoare la disp. art. 33 din Legea nr. 165/ 2013 si la faptul ca dreptul la solutionarea notificarilor nu s-ar fi nascut inca, fata de noile termene stabilite de Legea nr. 165/ 2013, Curtea constata ca prin decizia pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii nr. 88/ 27.02.2014 s-a decis, cu putere obligatorie, ca dispozițiile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
În speță, la data introducerii cererii de chemare în judecată erau în vigoare dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora unitatea deținătoare este obligată ca în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22 să se pronunțe prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, iar Legea nr. 165/ 2013 a intrat in vigoare pe durata procesului.
F. de aceasta decizie, Curtea constata ca toate aceste sustineri ale recurentului sunt nefondate.
In final, Curtea constata nefondate si criticile recurentului parat referitor la nelamurirea situatiei juridice sub aspectul posibilitatii de restituire in natura ( neadministrarea de probe suficiente pentru determinarea afectarii sau nu a bunului de utilități publice, adrese ce emană de la societățile care ar fi putut avea retele edilitare, respectiv SA Apa N. SA, . . din care sa rezulte ca nu se încalcă dreptul de proprietate al unor terțe persoane, afectarea acestuia de construcții autorizate, relatii de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Carte Funciară Sector 5 și DITL Sector 5 privind istoricul de rol și eventuali proprietari ai bunului ), Curtea le constata iarasi nefondate.
Astfel, verificand probele administrate in fata tribunalului, Curtea constata ca s-au administrat toate probele necesare lamuririi situatiei juridice a terenului restituit in natura, respectiv: relatii de la Directia de Impozite si Taxe Locale ( f. 202 dosar fond ), raportul de expertiză topo întocmit de expert B. C.-G. care arata ca acest teren este liber de construcții și nu este afectat de rețele edilitare, subterane, putând fi restituit în natură, adresa nr._/_/25.10.2013 emisa de PMB ( f. 238 dosar fond ), adresa nr._/_ din 10.12.2013 întocmită de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului București (f. 245 dosar fond ), adrese prin care se atesta ca terenul nu este afectat de constructii si retele edilitare.
F. de toate acestea, in baza art. 312 C.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
In baza art. 274 C.pr.civ., fata de modul de solutionare a recursului, Curtea va obliga pe recurent la 3.000 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 30/13.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. A., S. D. I., C. M., S. C. F. și S. S..
Obligă pe recurent la 3.000 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. D. Z. D. L. M.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS 2 ex.
15.05.2014
Jud. fond: C. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 745/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 183/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
