Pretenţii. Decizia nr. 745/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 745/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 24819/3/2012
DOSAR NR._
(229/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.745
Ședința publică de la 30.04.2014
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - I. B.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror I. E..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant S. D., împotriva sentinței civile nr.666 din 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE..
P. are ca obiect – pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă recurentul-reclamant S. D. și intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurentul-reclamant a solicitat prin motivele de recurs aplicarea dispozițiilor art.242 al.2 din codul de procedură civilă privind judecata în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului și acordă cuvântul pe acest aspect.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției tardivității invocate și respingerea recursului ca atare.
Pe fondul cauzei, în cazul în care se va aprecia că recursul a fost declarat în termen, solicită admiterea recursului față de împrejurarea că, prin cererea de chemare în judecată s-a cerut constatarea caracterului politic al măsurii administrative de scoatere din raportul de muncă „ca învățător a tatălui reclamantului în perioada 23 decembrie 1981 - 3 aprilie 1989” și de asemenea s-au solicitat despăgubiri. Arată că prin hotărârea atacată instanța s-a pronunțat numai cu privire la al doilea capăt de cerere și nu s-a pronunțat cu privire și la primul capăt de cerere, motiv pentru care apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.312 al.5 din Codul de procedură civilă, în temeiul căruia solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București față de împrejurarea că nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.
Curtea reține pricina în pronunțare, în principal pe excepția tardivității.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 27.06.2012 sub nr._, reclamantul D. S. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, solicitând să se constate caracterul politic al măsurii administrative de scoatere din raportul de muncă, în calitatea sa de învățător a tatălui său D. Johann G. (I. G.) prin Dispoziția nr.331/1981 în perioada 23.12._89 și să se dispună obligarea pârâtului la acordarea unei despăgubiri în cuantumul de cel puțin 30.000 €, reprezentând contravaloarea prejudiciului material suferit ca urmare a măsurii suferite și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că este fiica persoanei urmărite în sensul Legii nr. 221/2009. Tatăl ei a fost încadrat ca profesor de matematica la școala din Ticușul Vechi.
Pe motivul apartenenței la minoritatea etnica germană si datorită dorinței de a pleca la rudele stabilite in Germania, i s-a desfăcut contractul de muncă, motivând aceasta cu ordinul M. nr.3525/1981, care prevedea că această „categorie" de persoane sunt „inapte de a educa copii în spiritul comunist".
El a fost privat de posibilitatea de a-și exercita profesia învățată și de a hrăni familia strict din motive politice.
Până în anul 1989 i s-a interzis exercitarea profesiei si nici nu i s-a permis plecarea din țară, fiind reținut fără posibilitatea de a avea un serviciu și fără posibilitate de plecare pentru a rezolva situația precara, in care a fost pus din motive politice.
Arată că în urma acestor împrejurări și a necazului produs, tatăl ei a decedat la data de 03.04.1989.
Consideră că măsura suferită cade sub incidența Legii nr.221/2009.
Această măsură este asimilată unei condamnări cu caracter politic, întrucât a fost aplicată unui număr mare de învățători si educatori germani din România în același an.
În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 3-6 din Legea nr.221/2009, art. 242 alin. 2 și 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin sentința civilă nr.666/02.04.2013 a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Nu mai este posibilă acordarea unor despăgubiri în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, în condițiile în care, textul de lege a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/21 octombrie 2010, iar reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, după această dată la 27 iunie 2012, în temeiul unor dispoziții legale rămase fără efecte juridice încă din 4 ianuarie 2011.
Nu suntem în ipoteza în care, reclamanta ar fi formulat acțiunea sub imperiul art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, invocând expres acest temei de drept, iar pe parcursul judecății a intervenit declararea neconstituționalității și pierderea efectelor juridice, conform art. 147 alin. 1 din Constituția României, astfel că instanța nu poate rezolva cauza acestuia în temeiul normelor de drept internațional, care ar fi permisive și prin ignorarea măsurilor legislative interne luate anterior sesizării instanței.
În același sens s-a stabilit și prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată de ÎCCJ – Secțiile Unite, în cadrul recursului în interesul legii, instanța supremă stabilind că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor, situația fiind aplicabilă, cu atât mai mult, referitor la cererile adresate după declararea neconstituționalității.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
La termenul din data de 30.04.2014, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția tardivității recursului.
Excepția este întemeiată.
Conform dispozițiilor art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii recurate, dacă legea nu dispune altfel.
Din actele dosarului rezultă că sentința primei instanțe a fost comunicată reclamantei la 04.11.2013 – dovadă fila 19 dosar fond – iar recursul a fost înregistrat la 03.12.2013, peste termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
În această situație, rezultă că recursul declarat este tardiv. În raport de textele de lege menționate mai sus, Curtea va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă S. D., împotriva sentinței civile nr.666/02.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. I. B. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.E.V.
Tehdact.R.L.
2 ex./06.06.2014
TB-S.5 – S.V.
| ← Cereri. Decizia nr. 117/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 841/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
