Pretenţii. Decizia nr. 183/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 3862/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 183 A
Ședința publică de la 23.04.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: - P. F.
JUDECĂTOR: - A. R. P.
GREFIER: - F. J.
………………………….
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă FUNDAȚIA AȘEZĂMINTELE N. MITROPOLITUL împotriva Sentinței civile nr. 688/27.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. AL SECTORULUI 4 și C.G.M.B., având ca obiect, pretenții, lipsă de folosință.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-reclamantă Fundația Așezămintele N. Mitropolitul prin apărător, avocat Ș. D., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 24 dosar, intimatul-pârât C. L. al Sectorului 4 București, prin consilier juridic M. P., cu delegație de reprezentare la fila 25 dosar și intimatul-pârât C.G.M.B. prin apărător, avocat M. S., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 27 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelanta-reclamantă FUNDAȚIA AȘEZĂMINTELE N. MITROPOLITUL prin apărător, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, anularea sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost ulterior precizată și obligarea pârâților la plata sumei de 1.465.527,12 lei, reprezentând chiria aferentă ocupării imobilului în litigiu, în perioada ianuarie 2009 – ianuarie 2012.
Apreciază că, în prezenta cauză, Centrul M. Zonal București nu avea obligația să încheie cu instituția pe care o reprezintă, un contract de închiriere pentru imobilul în care funcționează și care le-a fost restituit, conform Dispoziției nr._/21.05.2008 emisă de Primarul G. al Municipiului București, apreciind că autoritățile publice aveau această obligație.
De asemenea, apreciază că în ceea ce privește fondurile necesare cheltuielilor, primarul avea obligația să prevadă în buget aceste sume, iar consiliul local să le aprobe.
Intimatul-pârât C. G. al Municipiului București prin apărător, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București și, în raport de această excepție, invocă respingerea apelului, invocând dispozițiile art. 16 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Pe fond, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că, lipsa de folosință trebuie solicitată doar Centrului M. Zonal București, iar despăgubirile urmează să fie achitate de C. L. sector 4.
Depune concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Intimatul-pârât C. L. AL SECTORULUI 4, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că instituția pe care o reprezintă nu are patrimoniu și nici imobile pe care să le poată pune la dispoziție, iar în cauză, este vorba de un Centru M. Zonal al Municipiului București și nu de un Centru M. Zonal de sector, acesta deservind mai multe sectoare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 688 din 27.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C. L. al Sectorului 4 București și s-au respins, ca neîntemeiate, atât acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Fundația Așezămintele N. Mitropolitul, în contradictoriu cu pârâții C. L. al Sectorului 4 București pentru Sectorul 4 și C. G. al Municipiului București pentru M. București, cât și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
1. În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al Sectorului 4 București, pe care a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât apărările formulate de către pârât în susținerea excepției privesc fondul cauzei, respectiv persoana care, potrivit legii, datorează lipsa de folosință, susțineri pe care le-a avut în vedere la soluționarea cauzei pe fond.
2. Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Fundația Așezămintele N. Mitropolitul a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor la repararea prejudiciului cauzat Fundației prin ocuparea fără contract, în perioada ianuarie 2009 – ianuarie 2012, a imobilului din București, .. 2, sector 4, (lipsa folosinței), pe care l-a evaluat la 603.187,2 lei, la care se adaugă rata inflației și dobânda legală aferentă, așa cum vor fi stabilite prin expertiză de către instanță, sumă calculată prin raportare la HG nr. 1886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și, de asemenea, contravaloarea lipsei folosinței asupra imobilului până la eliberarea efectivă a acestuia, contravaloare stabilită în conformitate cu expertiza judiciară.
Pe situația de fapt, tribunalul a reținut că imobilul din București . 4, a fost retrocedat către Fundația Așezămintele N. Mitropolitul prin Dispoziția nr._/21.05.2008 a Primarului G. al Capitalei (filele 3, 4), iar predarea-primirea s-a făcut prin procesul verbal încheiat de B. D. M. în data de 30.10.2008 (filele 5, 6).
Tribunalul a mai reținut că Fundația Așezămintele N. Mitropolitul a înscris dreptul său de proprietate în cartea funciară, așa cum rezultă din încheierea nr._ din data de 13.02.2009, iar la data predării primirii imobilului a constatat că în imobilul retrocedat își desfășura activitatea Centrul M. Zonal București, fundației fiindu-i impusă obligativitatea de a-i menține afectațiune pe o perioadă de 3 ani, cu plata unei chirii lunare stabilite conform prevederilor HG nr. 1886/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din HG nr. 1886/2006, respectiv în cazul imobilelor restituite în baza Legii nr. 10/2001 și cărora li se păstrează afectațiunea potrivit art. 16 din aceeași lege, coroborat cu art. 4 alin. 1 din HG nr. 1886/2006 care prevăd că „În situațiile prevăzute la art. 1 și 2, noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după caz.”, tribunalul a reținut, pe de o parte, că reclamanta trebuia să încheie un contract de închiriere cu „utilizatorul imobilului”.
Or, în cauză „utilizatorul imobilului” este Centrul M. Zonal București care este persoana care îi datorează chirie și lipsă de folosință reclamantei, fapt cunoscut, de altfel, de către aceasta și afirmat în petitul acțiunii fără echivoc.
Așa fiind, refuzul utilizatorului de a elibera imobilul, ori de a achita chiria nu avea soluție în solicitarea de către fundație, în repetate rânduri Consiliului local Sector 4, în temeiul dispozițiilor Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale referitoare la cheltuielile pentru funcționarea centrelor militare și art. 4 din HG nr. 1886/2006, prin adresele nr. 23/7.04.2008, 6299/25.08.2009, 5896/21.09.2010, pentru încheierea unui contract de închiriere și plata chiriei pentru imobil către pârâtul C. L. Sector 4 ori către pârâtul C. G. al Municipiului București.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 teza a II a din HG nr. 1886/2006 „În situația în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni”, astfel că reclamanta era în drept să solicite Centrului M., în calitatea acestuia de „utilizator” chiria, calculată potrivit art. 7 din HG nr. 1886/2006 și care putea fi încasată din fondurile prevăzute de lege, potrivit art. 6 din HG nr. 1886 care prevede că „Plata obligațiilor care decurg din contractele de închiriere încheiate potrivit art. 4 se asigură din fondurile prevăzute cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, în condițiile legii.”
Or, din nicio probă administrată de către reclamantă nu rezultă că pârâții, astfel cum au fost indicați în cererea introductivă, ori precizați ulterior, în sensul indicării că pârâți a acestora pentru „unitățile teritoriale”, dețineau fondurile „potrivit legii” pentru achitarea chiriei pretinse pentru folosința imobilului, ori că acestora le revenea obligația pretinsă ca fiind neîndeplinită, sub acest aspect tribunalul a reținut ca fiind pertinente apărările pârâtului C. L. al Sectorului 4.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Fundația Așezămintele N. Mitropolitul, iar în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece reclamanta a căzut în pretenții ca urmare a respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Fundația „Așezămintele N. Mitropolitul”. Au formulat întâmpinare C. L. Sector 4 și M. București.
În motivarea cererii de apel, în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
În cererea de apel, la pct. I și II, se face o expunere despre situația de fapt și parțial despre considerentele instanței de fond.
Printr-un prim motiv (notat cu III în cererea de apel) se arată că instanța de fond greșit a respins acțiunea ca neîntemeiată deși a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul C. L. Sector 4, în condițiile în care și în prezent în imobil funcționează Centrul M. Zonal București.
S-a mai arătat că netemeinic prima instanță a considerat că datorează chiria Centrul M. Zonal București, în condițiile în care această instituție nu are personalitate juridică iar cheltuielile materiale legate de funcționarea acestei unități cad în sarcina autorităților locale.
Apelanta arată că, potrivit art. 35 lit. e din Legea nr. 45/1994 a apărării naționale a României autoritățile administrației publice locale, potrivit competenței, au obligația de a asigura centrelor militare zonale, județene și ale sectoarelor municipiului București, terenurile, localurile, instalațiile de telecomunicații, dotările și fondurile necesare desfășurării activității acestora.
Se mai arată că în același sens dispune și art. 76 din Legea nr. 446/2006 unde se prevede că: „consiliile județene și ale sectoarelor municipiului București sunt obligate să asigure centrelor militare terenurile, localurile, instalațiile de telecomunicații, sisteme și servicii informatice, autoturisme, alte dotări și materiale, precum și fondurile necesare desfășurării activității specifice, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.
De asemenea, se arată că la pct. 5 Cap. 2 din Anexa 2 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, între cheltuielile prevăzute în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București și municipiul București sunt menționate și cheltuieli de apărare.
Apelanta mai arată că, potrivit art. 36 alin. 4 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, în care sunt incluse și cheltuielile aferente centrelor militare.
Apelanta arată că, față de aceste dispoziții, soluția instanței, potrivit cu care Centrul M. Zonal București avea obligația de a încheia contractul de închiriere și de a plăti chiria pentru imobil, este greșită.
De asemenea, se arată că, potrivit dispozițiilor de lege citate, primarul avea obligația să prevadă în buget aceste sume, iar consiliul să le aprobe.
Intimata-pârâtă C. L. Sector 4, în sinteză, prin întâmpinare a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea apelului ca nefondat deoarece obligația aparține Municipiului București. Intimata-pârâtă M. București, în sinteză, prin întâmpinare a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea apelului, pentru că nici unul din textele invocate nu obligă M. București la plata chiriei și că, potrivit art. 4 din HG nr. 1886/2006, contractul de închiriere se face cu utilizatorul imobilului, plata chiriei revenind acestuia.
Excepțiile invocate sunt nefondate pentru următoarele argumente:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Sector 4, prin sentința civilă nr. 688/27.03.2013 s-a respins de către instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Sector 4. Împotriva acestei soluții C. L. Sector 4 nu a formulat apel.
În aceste condiții nu se poate ca pe calea întâmpinării să se exercite practic o cale de atac împotriva sentinței de fond. Un asemenea mod de exercitare a drepturilor procedurale se apropie de abuzul de drept procesual, în condițiile în care prin întâmpinare se răspunde la cererea de apel. Pentru aceste argumente, excepția nu poate fi primită.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București. Prin sentința civilă nr. 688 din 27.03.2013 s-a respins acțiunea reclamantei împotriva Consiliului G. al Municipiului București și nu împotriva Municipiului București. Rezultă deci, în primul rând, lipsa de interes personal al Municipiului București de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, în al doilea rând dacă s-ar considera că din M. București face parte C. G. al Municipiului București ca element de structură organizatorică component al Municipiului București, și în acest caz M. București nu ar avea un interes actual în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ceea ce înseamnă că, implicit, pe fond s-a reținut lipsa obligației de plată a chiriei și, de aici, o lipsă de calitate.
În plus, nu se poate ca pe calea unei întâmpinări, chiar dacă aceasta conține excepția lipsei calității procesuale pasive, să se tindă la schimbarea unei hotărâri, practic, ar însemna, că pe calea unei întâmpinări s-a exercitat o cale de atac împotriva sentinței de fond. Cu excepția celor de ordine publică orice alte excepții în apel trebuie să tindă la respingerea apelului și nu la desființarea sentinței de fond. Pentru toate aceste argumente, nu se poate primi excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, și chiar a Consiliului G. al Municipiului București.
Apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
Examinând cererea de apel se constată că reclamanta a încercat modificarea cadrului procesual prin indicarea ca intimat-pârât și a Municipiului București.
Un asemenea abuz personal este însă sancționat de art. 294 Cod procedură civilă, potrivit cu care, în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Curtea nu va lua în considerare ca parte procesuală M. București.
Examinând motivele de apel, astfel cum au fost formulate și dezvoltate, se constată următoarele:
Prin art. 16 alin. 2 din Legea specială nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, s-a dispus ca în perioada prevăzută la art. 16 art. 1 plata cheltuielilor de întreținere aferente imobilului revine deținătorilor.
Art. 4 din HG nr. 1886/2006 arată că încheierea contractelor de închiriere se face între noul proprietar și utilizatorul imobilului, iar art. 6 din aceeași HG arată că plata obligațiilor care decurg din contractele de închiriere, încheiate potrivit art. 4 se asigură din fondurile prevăzute cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, în condițiile legii.
Rezultă că nu s-a individualizat prin HG nr. 1886/2006 o altă persoană ținută să plătească chiriile, ci doar s-a specificat că aceste chirii se plătesc din fondurile prevăzute cu această destinație, din bugetele de venituri și cheltuieli aprobate în condițiile legii.
În speță, apelanta-reclamantă nu a făcut dovada că prin bugete de venituri și cheltuieli ale Consiliului L. Sector 4 și ale Consiliului G. al Municipiului București s-ar fi prevăzut fonduri pentru plata chiriei, aprobate în condițiile legii.
În plus, se constată că ordonator de credite este primarul consiliului local și că consiliile locale au doar rol deliberativ.
Astfel, într-o situație asemănătoare HG nr. 1886/2006 a fost și HG nr. 244/2004. Potrivit art. 6 din HG nr. 244/2004: „ordonatorii de credite asigură plata obligațiilor ce decurg din contractele de închiriere încheiate potrivit art. 4 din fondurile publice cu această destinație, prevăzute în bugetele aprobate, în condițiile legii.
Rezultă că titulari ai obligației de plată a chiriei nu pot fi decât ordonatorii de credite și că cele două consilii, local și general, nu au obligația de plată a chiriei, ele având doar obligația de a aproba bugetul de venituri și cheltuieli propus de primar.
Examinând și motivele de apel:
Primul motiv de apel, astfel cum a fost formulat și dezvoltat va fi respins ca nefondat pentru următoarele argumente:
Este adevărat faptul că instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Sector 4, fapt ce duce la ideea că acest pârât ar avea obligația de plată a chiriei. În realitate, acest aspect nu este însă determinant pentru schimbarea soluției, pretenția fiind într-adevăr, neîntemeiată față de C. L. Sector 4, în condițiile în care acesta are numai rol deliberativ și nu și executiv.
Este, de asemenea, adevărat că instanța de fond a reținut că obligația de plată a chiriei aparținea Centrului M. Zonal ca utilizator al spațiului, dar acest aspect nu este însă determinant pentru schimbarea soluției, atâta timp cât cele două consilii chemate în judecată au doar rol deliberativ în structurile din care fac parte și că lor nu le incumbă obligația de plată a chiriei, lipsind orice text de lege care să dispună în sarcina lor o asemenea obligație.
În ce privește incidența art. 35 lit. e din Legea nr. 45/1994 a apărării naționale a României, este adevărat faptul că prin acest text de lege autoritățile publice locale sunt ținute să asigure fondurile necesare desfășurării activității de către Centrul M. Zonal București, dar termenul de a asigura nu este totuna cu acela de a avea obligația de către consilii de a plăti chiria și deci, și sub acest aspect critica nu poate fi primită.
În ce privește incidența art. 76 din Legea nr. 446/2006, și acest text dispune obligația consiliilor locale de a asigura plata serviciilor menționate în acest text de lege, servicii în care nu este cuprinsă plata chiriei. Și în acest caz, termenul a asigura nu acoperă obligația de plată din partea consiliilor locale, care au doar rol deliberativ și nu executiv.
În ce privește art. 5 Cap. 2 din anexa 2 la Legea nr. 273/2006 este adevărat faptul că în bugetele locale trebuie să se prevadă cheltuieli de apărare, dar și în acest caz consiliile nu pot fi obligate de la plata chiriei, deoarece ele au doar rol deliberativ și nu executiv.
De altfel, însăși apelanta arată că, consiliile au doar rolul de a aproba bugetele de venituri și cheltuieli și deci, că au doar rol deliberativ și nu și executiv.
În ce privește critica potrivit cu care ar fi greșită soluția instanței în ce privește obligația centrului militar de a încheia contractul de închiriere și de a plăti chirie, critica este parțial fondată dar nu este determinantă pentru schimbarea soluției. În speță, legea spune că obligația de a încheia contractul aparține utilizatorului/deținătorul, situație în care utilizator este apelanta-reclamantă, astfel că încheierea contractului se putea face de către aceasta dacă avea organe de conducere sau de un organism ierarhic superior cu competențe legale în acest sens.
În ce privește plata chiriei se face de către ordonatorii principali de credite și nu de către consiliile locale.
Pentru aceste considerente, care suplinesc considerentele sentinței de fond, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Fundația Așezămintele N. Mitropolitul împotriva sentinței civile nr. 688 din 27.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. al Sectorului 4 și C. G. al Municipiului București.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. F. A. R. P.
GREFIER,
F. J.
Red. PF
Tehnored. PS 5 ex.
22.05.2014
Jud. fond: E. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 841/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 197/2014. Curtea... → |
|---|
