Legea 10/2001. Decizia nr. 885/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 885/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 73120/3/2011
Dosar nr._
(751/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.885
Ședința publică de la 26 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți G. I., P. M. M. și de recurenții-intervenienți G. A. C., G. C. D. și M. C. D., împotriva sentinței civile nr. 2050 din 22.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. BUCUREȘTI .
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat B. S., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți G. I., P. M. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 21.03.2014, emisă de Baroul București, aflată la dosar fila 7, recurentul-intervenient M. C. D., personal și asistat de avocat B. S., în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, același avocat reprezentând și interesele recurenților intervenienți G. A. C. și G. C. D. și avocat P. A., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte P. M. București, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 16.05.2014, emisă de Baroul București, aflată la dosar fila 20.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că intimata-pârâtă P. M. București a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare la data de 20.05.2014.
Apărătorul recurenților solicită comunicarea întâmpinării și lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de cuprinsul acesteia.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar recurenților și reține dosarul la a doua strigare pentru a i se da posibilitatea luării la cunoștință de cuprinsul acesteia.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat B. S., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți G. I., P. M. M., recurentul-intervenient M. C. D., personal și asistat de avocat B. S., același avocat reprezentând și interesele recurenților intervenienți G. A. C. și G. C. D. și avocat P. A., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte P. M. București.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților apreciază că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu interpretarea greșită a Deciziei nr.830 din 08.07.2008 a Curții Constituționale, deoarece a avut în vedere alte aspecte decât cele care au fost invocate cu privire la aplicarea legii civile, respectiv a acestei decizii care clarifică care era legea aplicabilă unui raport juridic la un moment dat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe faptul că, motivarea care apare în finalul deciziei este greșită în ceea ce privește interpretarea și aplicarea în cauză a art.4 din Legea nr.165/2013; în legătură cu această chestiune Decizia nr.88/27.02.2014 declară neconstituțional art.4 în forma tezei a doua care se raportează la art.33 din Legea nr.165/2013. Prin urmare, acest aspect trebuie avut în vedere deoarece are un caracter obligatoriu și din acesta decurg toate efectele.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că apărările făcute pe parcursul procesului de către partea adversă s-a bazat pe faptul că, parcelele de teren revendicate de reclamanții G. ar fi distribuite în natură și nu pot duce la restituirea în natură a întregului lot, ceea e este total greșit. În cauza de față se atestă în mod indubitabil împrejurarea că cele două parcele se află una în prelungirea celeilalte, fiind vorba de două parcele care se învecinează și sunt lipite una de cealaltă, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 382 din dosarul de fond.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii contestației privind modificarea dispoziției de restituire prin restituirea în natură a suprafeței de teren din litigiu.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată .
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale aplicabile la momentul soluționării cauzei, respectiv a Legii nr.165/2013, întrucât art.4 pentru care s-a emis dispoziția și decizia este cu privire la prematuritatea acestei legi în raport de procedura administrativă. Or, în acest caz obiectul cauzei a fost contestație împotriva deciziei de soluționare a notificării.
Consideră că ceea ce a dispus instanța de fond este corect, deoarece a dispus în raport de prevederile legale aplicabile la momentul soluționării cauzei.
Cu privire la cea de-a doua critică solicită a se avea în vedere că instanța de fond a apreciat în raport de varianta 4 pe care reclamanții au solicitat-o să fie restituită în natură prin cererea de precizare pe care au depus-o la instanța de fond. Or, varianta 4 propusă prin raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză este formată din suprafața S1,S 2, S3, S4,S6,S7 și S12, care în același raport se reține că . de utilități, . este spațiu verde și afectat de utilități.
Concluzionând, apreciază faptul că, instanța de fond, a soluționat cauza în raport de prevederile aplicabile ale Legii nr.24/2007 privind spațiile verzi, astfel că, instanța a făcut o corectă aplicare a legii întrucât a reținut că propunerea de restituire în natură a unor suprafețe pe care nu se poate construi nu pot constitui obiectul unei legi de reparații.
Apărătorul recurenților solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă, sub nr._, reclamanții G. I., P. M. M., în calitate de notificatori in baza Legii nr.10/2001 privind cererea de restituire in natura a unei parcele de teren in suprafața 9620 mp din totalul suprafeței de 35.000 mp situat in perimetrul străzilor Valsanesti fost nr. 3, actual nr. 27, . si respectiv Sold. M. N. nr.28, sector 3, București, conform Notificării nr. 2253/14.08.2002 ce a format obiectul dosarului înregistrat sub nr._ la Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei M. București, au formulat contestație împotriva Dispoziției nr._/16.05.2011 emisa de Primarul M. București privind soluționarea Notificării nr.2253/14.08.2002.
Prin cererea depusă în ședința publică de la 27.04.2012, contestatorii G. I. și P. M. M., au chemat în judecată și alte persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanții în conformitate cu disp. art. 57 C.pr.civ., respectiv pe cesionarii dreptului litigios la măsuri reparatorii, stabilite și pentru G. T. prin dispoziția contestată, respectiv pe G. A.-C., G. C.-D. și G. C.-D., conform înscrisurilor atașate cererii, respectiv: certificat de moștenitor testamentar nr. 10/31.01.2011, certificat de deces, contract de cesiune de drepturi litigioase nr. 587/26.07.2011, act adițional nr. 610/2.08.2011 la contractul de cesiune.
La termenul din 22.06.2012, tribunalul a luat act de cererea formulată de contestatori în temeiul disp. art. 57 C.pr.civ., dispunând introducerea în cauză în calitate de intervenienți contestatori în interes propriu a numiților G. A.-C., G. C.-D. și G. C.-D..
În ședința publică de la 14.12.2012, contestatorii G. I., P. M. M., intervenienții contestatori M. C.-D., in nume propriu si in calitate de mandatar, G. A.-C. si G. C.-D. au depus la dosar cerere precizatoare, solicitând restituirea in natura inclusiv si a suprafeței de teren S 12 = 648,04 mp, astfel încât sa nu fie prejudiciați de imposibilitatea restituirii in natură a suprafețelor S8 + S9 + S10 + S11 = 714,96 mp, suprafețe care în prezent sunt afectate de construcția cu destinație de Grădinița preșcolari, construcție care a fost edificata in mod abuziv în contra intereselor lor, de către autoritățile locale care erau in cunoștință de cauza si notificata cu privire la cererea de restituire in natura a terenului revendicat.
În ședința publică de la 15.11.2013, după administrarea tuturor probelor solicitate de contestatori și intervenienți, și constatate ca utile cauzei de către tribunal, contestatorii și intervenienți contestatori au depus la dosar în raport de răspunsul la obiecțiuni o nouă cerere precizatoare, arătând că suprafața de teren liberă de construcții pentru restituirea în natură este aceea identificată în varianta IV din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni la nr. 5 (fila nr. 416 din dosar), respectiv suprafața totală de 3991,20 mp, determinată de punctele de contur indicate în expertiză și menționate în cerere. Această suprafață se compune din suprafețele S1, S2, S3, S4, S6 și S7, de 3503,53 mp determinată de punctele de contur 221, 227, 229, 238, 139, 130, 109, 113, 91, 4, 218, 124, 125, 147, 148, 129, 231, 219, 228, 220, 221 și S12 cu punctele de contur 232, 233, 234, 52 în suprafață de 487,67 mp (fila 486 din dosar).
În ședința publică de la 15.11.2013, intimata a invocat excepția tardivității contestației față de data formulării acesteia și de data comunicării dispoziției contestate, fiind depășit termenul de 30 de zile de la comunicare, reglementat de disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul a considerat că este necesar a se arăta că, interesul contestării Dispoziției nr._/16.05.2011, emisă de intimata P. M. București, a fost acela de a se obține restituirea în natură a suprafeței de teren liber, neconstruit, excedentar activității școlare, existent la data formulării notificării nr. 2253/14.08.2001, din suprafața totală de teren de 9.620 m.p., pentru care s-a propus acordarea de măsurii reparatorii în echivalent, așa încât solicitările contestatorilor de indicare a suprafețelor de teren constatate ca fiind libere, în urma administrării probelor, nu pot fi considerate modificări ale obiectului cererii, acestea înscriindu-se în ipoteza textului de lege, respectiv disp. art. 132 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ..
Este adevărat că, la momentul formulării cererii de probatorii, în urma analizării dosarului administrativ conținând actele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, a fost evidențiată suprafața de 4.231 mp., propusă pentru restituirea în natură de către expertul H. C., care a efectuat raportul de expertiză tehnică în procedura administrativă, și că pe parcursul judecării cauzei prin raportul de expertiză tehnică judiciară a mai fost identificată o suprafață de teren ca fiind liberă, propusă pentru restituirea în natură, însă aceste aspecte sunt lipsite de relevanță, esențial fiind ca suprafața de teren pentru care s-au solicitat măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 să facă parte din suprafața de 3,25 ha teren solicitat prin notificarea nr. 2253/14.08.2001.
La termenul de judecată din 15.11.2013, intimata P. M. București a invocat excepția tardivității contestației, în raport de dovezile de comunicare ale dispoziției contestate și de disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001, tribunalul constatând însă că în dosarul administrativ nu există dovezile de comunicare ale dispoziției contestate, că acestea nu au fost depuse nici la termenul la care a fost invocată excepția și că, urmează a fi soluționată această excepție în raport de probele existente în dosar, până la momentul invocării ei.
Prin sentința civilă nr.2050/2211.2013 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins excepția tardivității contestației astfel cum a fost precizată, precum și contestația ca neîntemeiată.
În motivarea hotărârii, s-a reținut următoarele:
Potrivit art. 26 din Legea nr.10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
Prin Dispoziția nr._/16.05.2011 emisă de intimata P. M. București, privind soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 2253/14.08.2001, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafață de 9.620 mp., situat în București, ., sector 3, imposibil de restituit în natură, persoanelor îndreptățite G. I., G. T. și P. M. M..
Prin aceeași dispoziție s-a respins cererea formulată de G. I., G. T., P. M. M. privind restituirea în natură a terenului în suprafață de_ mp., situat în București, . nr. 28 C, sector 3, (identificat în incinta . raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert U. I.), ca rămasă fără obiect, deoarece a fost restituit în natură prin Decizia nr.354/2009, a Curții de Apel Secția a IV-a Civilă și conform procesului-verbal din 26.11.2009 al executorului judecătoresc C. M..
În privința notificării nr.2253/14.08.2001, tribunalul a reținut că persoanele pretins îndreptățite au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 3,25 ha, format din 3 parcele, situate în București, la următoarele adrese: prima suprafață este situată în ., sector 3; a doua parcelă este situată în .. 28, sector 3; a treia parcelă situată în ., sector 3, trecut în proprietatea statului fără titlu.
În motivarea acestei dispoziții, se arată că s-au avut în vedere actele dosarului anexate notificării, raportul Comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001, raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul tehnic H. C., și constatându-se imposibilitatea restituirii în natură, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât terenul în suprafață de 9620 mp, pentru care se solicită restituirea în natură, se află în prezent în incinta imobilului cu adresa, ., ocupat în prezent de Școala Generală nr. 55, afectat de elemente de sistematizare, acesta fiind terenul care face obiectul prezentei cauze.
Referitor la termenul în care a fost contestată această dispoziție, tribunalul constată că, cererea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.11.2011 și că în dosarul administrativ există trei invitații adresate notificatorilor G. I., G. T. și P. M. M., în vederea prezentării la P. M. București, pentru ridicarea dispoziției, fără ca aceste invitații cu numărul_/20.05.2011să poarte vreo semnătură de confirmare de primire din partea destinatarilor (filele31, 41 și 42 din dosar).
Însă, tribunalul a constatat că, prin cererea înregistrată sub nr._/3/2010, înregistrată la data de 1.11.2010, pe rolul Tribunalului București, reclamanții G. T., G. I., P. M. M. au formulat contestație în baza Legii nr.10/2001, față de refuzul nejustificat de emitere a unei dispoziții motivate de restituire a terenului situat în București, ., sector 3, materializat prin absența unui răspuns la notificarea nr. 2253/14.08.2001. În acest dosar la data de 07.03.2011, contestatorii au depus o cerere scrisă prin care au învederat decesul numitului G. T., intervenit la data de 23.12.2010.
Prin sentința civilă nr. 1263/11.06.2012, Tribunalul București – Secția a V – a Civilă a admis excepția lipsei de interes a reclamanților G. I., P. M. M. și M. C. D. în formularea acțiunii și a respins acțiunea formulată de acești reclamanți, ca lipsită de interes. A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților G. A. C. și G. C. D. și a respins acțiunea formulată de acești reclamanți, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Astfel, analizând însă dosarul administrativ cu nr._ format la nivelul Primăriei M. București în urma înregistrării notificării cu nr. 2253/14.08.2001 formulată de către G. I., G. T. și P. M. M. prin intermediul B.E.J. P. S. (filele 94 – 380), tribunalul a constatat că aceasta a fost soluționată de către unitatea notificată, fiind emise dispozițiile_/16.05.2011 prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafață de 9620 m.p. situat în București, ., sector 3, imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptățite G. I., G. T., P. M. M., și se respinge cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 10.387 m.p. situat în București, ., nr.28 C, sector 3, respectiv dispoziția cu nr._/16.05.2011 prin care se declină competența de soluționare a notificării cu nr. 2253/14.08.2001 privind restituirea imobilului teren în suprafață de 12.511 m.p. situat în București, ., sector 3 în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului ( filele 97 și 98).
Față de această împrejurare, Tribunalul, învestit cu soluționarea acțiunii persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, a constatat că acțiunea reclamanților nu mai prezintă interes, condiția ca acesta să existe și să fie actual nemaiexistând, notificarea pe care au adresat-o Primăriei M. București fiind soluționată, chiar dacă nu conform așteptărilor reclamanților.
Observând că reclamanții G. I., P. M. M. și M. C. D. nu au depus pe parcursul judecării litigiului o cerere de modificare a acțiunii inițiale, prin care să conteste dispozițiile emise în vederea soluționării notificării cu nr. 2253/2001, limitele sesizării instanței fiind dictate de obiectul cererii astfel cum a fost formulat de părți, și având în vedere considerentele expuse anterior, Tribunalul a admis excepția lipsei de interes a acestora în promovarea cererii de chemare în judecată și a respins-o ca fiind lipsită de interes.
Prin decizia civilă nr.657R/26.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV – a Civilă, a fost admis recursul declarat de recurenții-reclamanți G. A. C., G. C. D., G. I., P. M. M. și M. C. și trimisă cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:
Interesul reprezintă o condiție generala ce trebuie îndeplinita in cadrul oricărui proces civil, cerința care echivalează cu folosul practic material sau moral pe care îl urmărește persoana care promovează acțiunea. Interesul trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: sa fie legitim, personal, născut si actual.
Legitimitatea interesului presupune că persoana care formulează o pretenție în justiție trebuie să justifice legătura între pretenția concretă formulată și dreptul subiectiv civil afirmat ori situația juridică pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Celelalte condiții vizând interesul - născut, actual, personal și direct - se referă la existența interesului în momentul exercitării dreptului la acțiune, în sensul că neexercitarea acestui drept ar presupune un prejudiciu pentru persoana care omite să-l exercite și respectiv la folosul practic urmărit al celui ce recurge la această formă procedurală.
Astfel, cel ce se adresează în justiție pentru a-si apăra un drept trebuie sa aibă interesul de a proceda astfel întrucât ceea ce caracterizează din punct de vedere procedural aceasta condiție de exercitare a dreptului la acțiune e principiul necesitații practice a acțiunii, adică ideea ca daca cel interesat n-ar recurge la oficiul organelor jurisdicționale, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu inevitabil.
Totodată, persoana care face o cerere în justiție trebuie să justifice interes atât la data promovării acțiunii, cât și pe parcursul derulării procesului.
In aceste condiții, în speță, instanța a apreciat are de analizat daca, prin eventuala admitere a acțiunii, se apăra, se conserva sau se redobândește un eventual drept încălcat al reclamanților G. I., P. M. M. și M. C. D., respectiv un drept recunoscut de lege.
În contextul dezvoltat mai sus, referitor la justificarea interesului - legitim, născut și actual, personal și direct - al persoanei care își exercită dreptul prin formularea unei acțiuni în constatarea nulității absolute, Curtea a constatat că reclamanții au învestit instanța de judecată cu o contestație în baza Legii 10/2001, față de refuzul nejustificat de emitere a unei decizii motivate de restituire a terenului situat în București, ., sector 3, materializat prin absenta unui răspuns la notificarea formulată, reclamanții solicitând soluționarea pe fond a notificării și obligarea pârâtului la restituirea în natură și punerea în posesie în ceea ce privește terenul liber de construcții în suprafață de 4.231 mp, situat în București, ., sector 3, inclus în totalul suprafeței de 35.000 mp dobândita în anul 1942 de către autorul lor D. G..
Pentru diferența de teren construit în suprafața de 5.389 mp, teren afectat de construcțiile aparținând Școlii Generale nr. 55, sector 3, s-a solicitat acordarea de masuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Pe parcursul derulării procesului, intimatul a emis Dispoziția nr._/16.05.2011, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafață de 9620 m.p. situat în București, ., sector 3, imposibil de restituit în natură.
Obiectul acelei acțiuni nu a fost obligarea intimatului de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite în sensul emiterii deciziei/dispoziției motivate conform Legii nr. 10/2001, astfel încât în mod greșit a apreciat instanța de fond că acțiunea reclamanților nu mai prezintă interes, în condițiile în care notificarea pe care au adresat-o Primăriei M. București a fost soluționată, chiar dacă nu conform așteptărilor reclamanților.
O astfel de cerere a format obiect al judecății într-un litigiu anterior, soluționat în mod irevocabil prin sentința civila nr. 396 din 15.04.2005 pronunțata de Tribunalul București, Secția a III a Civila, în dosarul 3089/2004, P. M. București fiind obligata sa emită dispoziție motivată privind notificarea nr.2253/14.08.2001- dosar_.
În plus, în procedura administrativă a Legii nr.10/2001 reclamanții nu au obținut restituirea în natură a imobilului, astfel încât continuarea prezentei proceduri judiciare pentru a obține acest rezultat nu poate fi apreciată ca lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001 dau posibilitatea notificatorilor de a ataca dispozițiile emise în procedura administrativă, menținând așadar în patrimoniul reclamanților dreptul de a revendica terenul ce a aparținut autorului lor, facultate care există pentru că dreptul notificatorilor nu a fost satisfăcut.
A considera că, în situația în care persoana juridică notificată a emis decizia sau dispoziția asupra notificării, deși prin aceasta a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, reclamanții nu ar mai avea un interes în continuarea acțiunii formulate tot în temeiul Legii nr.10/2001, însă ca urmare a refuzului nejustificat al unității notificate de a soluționa notificarea, și impunerea atacării deciziei în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, ar reprezenta un formalism nejustificat, contravenind principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.
De altfel, prin decizia nr.XX din 19.03.2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat asupra competenței instanței de judecată de a soluționa pe fond și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea privind restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv, instanța supremă recunoscând persoanei îndreptățite posibilitatea de a-și valorifica în fața instanței drepturile recunoscute de lege, la fel ca și persoanele care au primit un răspuns de la unitatea notificată, neexistând nici o rațiune pentru care cele două categorii de beneficiari ai legii să fie tratate diferit.
Or, în speță, acțiunea în restituire a fost promovată ca urmare a refuzului persoanei juridice notificate de a soluționa notificările formulate de reclamanți, privind restituirea în natură a terenului liber de construcții în suprafață de 4.231 mp, situat în București, ., sector 3, situație în care, în aplicarea deciziei nr.XX din 19.03.2007 a ÎCCJ, instanța sesizată cu o astfel de acțiune era competentă să examineze și fondul pretențiilor, administrând probele necesare și dispunând asupra restituirii în natură.
Faptul că pe parcursul procesului, unitatea deținătoare a emis Dispoziția nr._/16.05.2011, nu lipsește reclamanții de interes în continuarea judecății acțiunii în restituirea imobilului, interesul restituirii în natură a terenului în suprafață de 4.231 mp, situat în București, ., sector 3, existent la momentul promovării acțiunii menținându-se și în prezent, în condițiile în care reclamanții nu au obținut restituirea în natură a imobilului, în procedura administrativă.
Din considerentele expuse mai sus, rezultă că și prin contestația ce face obiectul acestei cauze, persoanele îndreptățite au solicitat soluționarea aceluiași refuz de restituire în natură a terenului pentru care s-a emis Dispoziția nr._/2011, prin care s-a propus doar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, așa încât față de împrejurarea că acest refuz a fost contestat încă de la data de 1.11.2010, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2010, în cauză nu se poate reține incidența disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât din dosarul administrativ nu rezultă efectuarea comunicării dispoziției contestate.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr.657R/26.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV – a Civilă, a fost admis recursul declarat de recurenții-reclamanți G. A. C., G. C. D., G. I., P. M. M. și M. C. și cauza trimisă spre rejudecare fiind înregistrată sub nr._/3/2010* pe rolul Secției a V – a Tribunalului București.
La termenul din 20.09.2013, contestatorii și intervenienții contestatori în nume propriu au solicitat conexarea acestui dosar cu dosarul înregistrat pe rolul Secției a V – a Civilă a Tribunalului București, însă nu la instanța mai întâi învestită, conform disp. art. 164 alin. 3 prima teză, ci ambele părți participante la judecată, respectiv contestatorii și intimata au solicitat conexarea dosarelor și reținerea spre judecată de către Secția a III – a Civilă a Tribunalului București, conform disp. art. 164 alin. 3, teza a II-a Cod procedură civilă.
Tribunalul însă, având în vedere că la acel moment al judecății, în prezenta cauză, se administraseră probele solicitate de contestatori în cea mai mare parte, procedura de judecată fiind într-un stadiu avansat, a apreciat că față de complexitatea cauzei și față de stadiul de judecată în dosarul Secției a III – a Civilă a Tribunalului București, prin conexarea celor două dosare, nu s-ar fi putut realiza o mai bună înfăptuire a justiției, dispunând restituirea dosarului nr._/3/2010* către Secția a V-a Tribunalului București.
Dar, prin ridicarea acestei excepții a conexității celor două dosare, tribunalul a considerat că această împrejurare poate fi calificată drept un argument în plus în susținerea faptului că prezenta contestație având ca obiect solicitarea de restituire în natură a terenului liber situat la adresa din București, ., sector 3, a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește fondul cererilor deduse judecății, tribunalul apreciază că se impune a se arăta că, deși contestatorii au făcut trimitere la Decizia nr. 830/8.07.2008 a Curții Constituționale, acest control de legalitate a fost executat în ceea ce privește dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel că, nu se impune a fi avute în vedere în această cauză, atâta timp cât acest text legal face referire la imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. 1 și 2. Or, imobilul ce face obiectul prezentei cauze, se află încă în proprietatea statului, dreptul de proprietate cu privire la bun, fiind exercitat în numele statului de P. M. București – unitate deținătoare, în înțelesul arătat de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Așadar, toate considerentele contestatorilor referitoare la preluarea sau nu cu titlu valabil a terenului notificat, sunt lipsite de relevanță în această cauză, esențială fiind doar posibilitatea restituirii în natură, în conformitate cu disp. art.10 din Legea nr.10/2001, aplicate și interpretate prin art.10 din Normele metodologice, respectiv analizarea legalității impedimentelor pentru care prin dispoziția contestată s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 9620 mp.
În acest context, așa cum s-a arătat mai sus, imposibilitatea restituirii în natură a fost determinată de faptul că terenul în suprafață de 9620 mp este ocupat în prezent de Școala Generală nr.55, fiind afectat de elemente de sistematizare.
Contestatorii și intervenienții contestatori au pretins însă restituirea în natură a terenului liber, neconstruit, excedentar activității școlare, existent la data formulării notificării nr.2253/14.08.2001, pentru terenul ocupat de școală, aceștia solicitând menținerea dispoziției contestate prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Prin urmare, instanța a analizat posibilitatea restituirii în natură doar a terenului ce excede construcției școală, așa cum obiectul cererii de chemare în judecată a fost expres determinat de contestatori.
În ceea ce privește expertiza tehnică judiciară încuviințată în cauză, cu obiectivele astfel cum au fost stabilite prin încheierea pronunțată la 22.06.2013, aceasta a fost efectuată de expertul N. I. raportându-se la expertiza efectuată în procedura administrativă de expertul H. C., care propusese restituirea în natură a unui teren în suprafață de 4231 m.p., și care a constatat că acesta este alcătuit din următoarele suprafețe: S1 = 675,60 mp cu destinație spațiu verde; S2 = 346,76 mp cu destinație spațiu verde afectată de conducta aeriană de gaze și cablul electric subteran; S3 = 160,90 mp – cu destinația spațiu verde afectată de conducta alimentară cu apă și căminul de vizitare; S4 =_,51 mp cu destinația de spațiu verde din care suprafața de 71,68 mp este amenajată loc de joacă pentru copii (construcțiile sunt demontabile); S5 = 12,50 mp cu destinația de priză de aer pentru A.L.A.; S 6= 20,34 mp cu destinația de alee nebetonată; S7 = 843,36 mp cu destinația loc de joacă pentru copii (construcții sunt demontabile); S8 = 183,31 mp cu destinația de alee și scări de acces; S9 = 384,23 mp cu destinația de spațiu verde; S10 = 142,75 mp – clădire cu destinația grădiniță copii preșcolari; S11 = 4,67 mp spațiu construit cu destinația de acces la subsolul clădirii.
Expertul judiciar N. I. a identificat toate aceste suprafețe de teren evidențiate de expertiza extrajudiciară întocmită de expertul H. C., precum și faptul că parcelele de teren sunt amplasate diverse categorii de utilități, respectiv branșament de curent electric, de apă potabilă, conductă de gaze, utilități care alimentează clădirea Școlii nr. 55, pe de pe o parte, iar pe de altă parte că sunt amplasate construcții cu caracter provizoriu, demontabile (amenajări locuri de joacă pentru copii) situate tot în incinta școlii, identificând în plus încă o suprafață de teren de 648,0 mp pe lângă cea de 4231 mp liberă de construcții.
Concluzia acestei expertize a fost însă una hotărâtoare, în opinia tribunalului, în soluționarea pretențiilor de restituire în natură a suprafețelor de teren astfel cum au fost identificate și menționate mai sus: „datorită fracționării suprafeței de teren revendicată în parcele construite și neconstruite, afectate sau neafectate de rețele edilitare, precum și de amenajări ușoare, demontabile, pentru asigurarea unei partajări judicioase a imobilului, formulez două variante de restituire în natură”, în cuprinsul expertizei fiind descrise cele două variante și prezentate în planuri de situație Anexele nr. 2 și 3 la expertiză.
Contestatorii și intervenienții contestatorii au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, instanța de judecată de asemenea a solicitat lămuriri, așa cum rezultă din încheierea de ședință pronunțată la data de 14.12.2012, răspunsul fiind depus la dosar la data de 25.03.2013, expertul N. I. propunând încă două variante de restituire în natură a parcelelor identificate.
Având în vedere raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni, contestatorii și intervenienții au depus cererea precizatoare din data de 15.11.2013, arătând că suprafața de teren liberă de construcții care poate fi restituită în natură este cea identificată în varianta IV (fila 486 din dosar) în suprafață de 3991,20 mp compusă din suprafețele S1, S2, S3, S4, S6 și S7 și S12.
Analizând varianta IV propusă de expert, prezentată în Anexa nr. 5 la raportul de expertiză, tribunalul a constatat că, suprafața S1 de 675,60 mp reprezintă spațiu verde, suprafața S2 de 346,76 mp reprezintă spațiu verde și este afectat de conducta aeriană de gaze și cablu electric subteran; suprafața S3 de 160,89 mp este ocupată de conducta subterană de apă, suprafața S4 de 1276,51 mp este spațiu verde; suprafața S6 de 200,34 mp este ocupată de . S 7 de 843,36 mp este ocupat de locul de joacă pentru copii; suprafața S 12 de 487,67 mp este ocupată de spațiu verde, toate acestea aflându-se în incinta școlii, iar soluția pe care a propus-o expertul când a prezentat varianta II de restituire în natură, care la rândul ei se compunea din suprafețele S1, S2, S3, S4, S6 și S7 era aceea de respectare a condiției instituirii unor servituți legale pentru rețele de utilități sau prin schimbarea amplasamentelor branșamentelor de utilități în alte posibile amplasamente, cum ar fi pe suprafața aleii principale de acces în școală.
S-a mai arătat că pentru schimbarea amplasamentelor branșamentelor de utilități este important ca aceasta să fie executată, astfel încât să nu fie afectată funcționalitatea imobilului și cu respectarea reglementărilor legale (avize și acorduri ale societăților de utilități).
Tribunalul a considerat că toate aceste aspecte evidențiate de expert, precum și concluzia acestuia „datorită fracționării suprafeței de teren revendicată în parcele construite și neconstruite, afectate sau neafectate de rețele edilitare, precum și de amenajări ușoare, demontabile, pentru asigurarea unei partajări judicioase a imobilului, formulez două variante de restituire în natură” nu fac decât să arate că propunerea de restituire în natură identificată de expert, încalcă în mod evident dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare ulterior modificării prin Legea nr.165/2013, potrivit cărora, în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Or, potrivit art.3 literele a – f din Legea nr. 24/2007, spațiile verzi se compun din următoarele tipuri de terenuri din intravilanul localităților: a) spații verzi publice cu acces nelimitat: parcuri, grădini, scuaruri, fâșii plantate; b) spații verzi publice de folosință specializată: 1. grădini botanice și zoologice, muzee în aer liber, parcuri expoziționale, zone ambientale și de agrement pentru animalele dresate în spectacolele de circ; 2. cele aferente dotărilor publice: creșe, grădinițe, școli, unități sanitare sau de protecție socială, instituții, edificii de cult, cimitire; 3. baze sau parcuri sportive pentru practicarea sportului de performanță; c) spații verzi pentru agrement: baze de agrement, poli de agrement, complexuri și baze sportive; d) spații verzi pentru protecția lacurilor și cursurilor de apă; e) culoare de protecție față de infrastructura tehnică; f) păduri de agrement; g) pepiniere și sere.
Tribunalul a considerat că sunt încălcate și disp. art.10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, potrivit cărora În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Prevederile alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicția instituită de acest text legal subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică.
Se poate observa cu ușurință că toate suprafețele de teren propuse spre restituire, pe lângă faptul că nu constituie un tot unitar, fiind amplasate diferențiat în incinta Școlii nr. 55, sunt ocupate de elemente de sistematizare, utilități publice, dotări tehnico-edilitare subterane și supraterane, așa încât, tribunalul consideră că propunerea de restituire în natură încalcă dispozițiile legale invocate.
S-a mai arătat în această cauză că la data înregistrării notificării, autorizația de construire pentru Grădinița nouă în incinta Scolii nr. 55 emisă cu nr. 660/28.05.2009, după cum se poate observa, nu exista, astfel că această grădiniță a fost edificată în mod nelegal cu nerespectarea dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite.
Tribunalul a considerat că o astfel de susținere nu poate fi primită în această cauză, întrucât chiar dacă autorizația a fost eliberată după înregistrarea notificării, atâta timp cât aceasta nu a fost anulată se prezumă valabilitatea ei, iar dispozițiile legale invocate mai sus, instituie interdicția de restituire în natură a terenurilor pe care s-au edificat construcții noi autorizate.
Nu în ultimul rând, tribunalul a avut în vedere că pe parcursul soluționării cauzei (și a notificării) a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care a stabilit o anumită procedură pentru acordarea de măsuri compensatorii în cazurile în care restituirea în natură nu mai este posibilă, procedură distinctă și subsecventă procedurii de soluționare a notificării de către unitatea deținătoare (ori de către instanța civilă, în condițiile deciziei nr.20/2007 a ICCJ).
Astfel, la art.4 se prevede că dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, iar la art. 50 lit. a prevede că la data intrării în vigoare a prezentei legi sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
Or, așa cum s-a arătata mai sus, suprafețele identificate de expert în varianta IV solicitată de contestatori sunt afectate fie de amenajări de utilitate publică, fie de spații verzi publice de folosință specializată, în scopul desfășurării activității de învățământ, întreaga suprafață de teren identificată ca fiind „liberă” având destinația de curte a Școlii nr. 55 și a Grădiniței edificate de P. Sectorului 2 București, autorizată, spații care sunt de utilitate publică și reglementate de disp. Legii nr. 24/2007, astfel că tribunalul consideră că suprafața de teren de 3991,20 mp, în nici un caz nu poate fi calificată drept „teren liber neconstruit, excedentar activității școlare”, cum au pretins contestatorii prin contestația formulată.
În același context, tribunalul a apreciat că devin incidente și disp. art. 1 alin. 3 din Legea 165/2013 - în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4).
Or, așa cum rezultă din certificatul de deces al notificatorului (titular) G. T., certificatul de moștenitor testamentar nr.10/31.01.2011emis de pe urma defunctului G. T., în care moștenitor este doar numita G. C., contractul de cesiune de drepturi litigioase nr.587/26.07.2011 și actul adițional nr. 610/2.08.2011 la contractul de cesiune încheiate cu G. C., contestatorii intervenienți G. A.-C., G. C.-D. și G. C.-D. sunt cesionarii dreptului litigios la măsuri reparatorii, stabilite și pentru G. T. prin dispoziția contestată, respectiv alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, și astfel, cu atât mai mult aceștia nu pot beneficia decât de măsura reparatorie care se acordă prin compensarea prin puncte.
Tribunalul a apreciat că măsura restituirii în natură prevăzută de Legea nr.10/2001, de Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, dar și de Legea nr.165/2013 poate fi aplicată, ca formă de reparație, doar în acele cauze când restituirea nu afectează interesul general și nevoile comunități prin suprimarea spațiilor verzi, a locurilor destinate unităților de învățământ și utilităților tehnico-edilitare, astfel că în mod corect a fost respinsă cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de măsuri reparatori prin echivalent.
De altfel, din concluziile prezentate de expert, rezultă că propunerea de restituire în natură în varianta aleasă de contestatori, nu reprezintă o reală reparație, întrucât terenul este grevat de interdicții și limitări de construire, ca urmare a amplasării branșamentelor de utilități și a spațiilor verzi interzise spre restituire conform Legii nr. 165/2013 coroborate cu disp. art. 3 din Legea nr. 24/2007, astfel că nici acele construcții ușoare demontabile ce au destinația de loc de joacă pentru copii situate în incinta școlii nu pot fi avute în vedere pentru soluționarea favorabilă a solicitărilor contestatorilor.
Tribunalul a mai arătat că, la dosar au fost solicitate de către contestatori și intervenienți nenumărate relații privind înscrisurile care au stat la baza emiterii autorizație de construire nr. 660/28.05.2008, precum și înscrisurile care atestă regimul de proprietate publică a terenului ce constituie curtea Școlii nr. 55, la dosar fiind depusă Hotărârea nr. 186/8.05.2008 a Consiliului General al M. București prin care s-a însușit inventarul bunurilor aparținând domeniului public al M. București printre care și Școala Generală nr. 55 cu construcția de 1335 mp și curte de 30,60 mp din ., precum și planurile de situație avute în vedere la eliberarea autorizației de construire pentru grădiniță, din care rezultă că terenul pretins de contestatori și intervenienți prin cererea depusă la termenul din 15.11.2013 este afectat în totalitate de spații verzi, de locuri amenajate de joacă pentru copii și de alei de acces (fila 482 din dosar) așa încât, tribunalul constată că restituirea terenului în natură este imposibilă, o soluție contrară încălcând dispozițiile legale invocate în cauză.
Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul de procedură civilă, reclamanții au susținut că modificările ulterioare depunerii notificărilor aduse Legii nr.10/2001 nu au putut înlătura principiul tempus regit actum și dispozițiile constituționale cuprinse în art.15 alin.2 privind neretroactivitatea legii civile în sensul în care regimul juridic aplicabil soluționării notificării era cel prevăzut de forma inițială a Legii nr.10/2001 deoarece legea nouă nu a instituit un nou termen de depunere a notificărilor susceptibil să creeze o nouă situație juridică diferită de cea inițială.
Prin actele depuse la dosar contestatorii au demonstrat că terenul a fost preluat de către Statul Român fără titlu, astfel încât inexistența actului normativ de preluare determină regimul juridic aplicabil litigiului prin interpretarea per a contrario a formei inițiale a art.27 din Legea nr.10/2001 potrivit căruia pentru imobilele preluate cu titlu valabil persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând în bunuri, servicii, acțiuni sau titluri de valoare. Contestatorii au solicitat în mod constant restituirea în natură doar a suprafeței de teren liber sau ocupată de construcții provizorii ușor demontabile, iar nu suprafața de teren afectată de construcții cu caracter definitiv.
În concluzie, arată recurenții, instanța de fond în mod greșit a făcut aplicabilitatea legii noi nr.165/2013 privind modalitatea de soluționare a notificării cu încălcarea principiului tempus regit actum și a dispozițiilor constituționale cuprinse în art.15 alin.2 privind neretroactivitatea legii civile.
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile art.10 din Legea nr.10/2001 având în vedere faptul că reclamanții au solicitat restituirea în natură doar a terenului liber excedentar desfășurării activităților școlare, respectiv a parcelelor de teren care sunt învecinate cu restul proprietății redobândite prin aplicarea Legii nr.10/2001.
Aceleași critici au fost susținute și de către intervenienți prin recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.05.2014 Municipiul București prin Primarul General a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere jurisprudența instanțelor naționale în cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv precum și a Curții Europene în aceeași materie. În aceeași optică, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art.10 din Legea nr.10/2001 coroborate cu cele ale Legii nr.165/2013.
Examinând cauza prin raportare la criticile enunțate mai sus, având în vedere probele administrate în cauză, precum și dispozițiile art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care urmează:
Pornind de la situația de fapt pe care instanța de fond a stabilit-o în mod corect pe seama probelor administrate direct în procedura judiciară derulată în acea fază de judecată, Curtea constată că și dispozițiile art.15 alin.2 privind neretroactivitatea legii civile au primit o corectă interpretare.
Dispozițiile legii noi nr.165/2013 sunt de imediată aplicare și aceasta rezultă din economia actului normativ care materializează intenția legiuitorului de a urgenta definitivarea situației juridice a imobilelor care fac obiectul de reglementare al Legii nr.10/2001, obligație care revenea Statului Român potrivit aspectelor statuate de Curtea Europeană în cauza A. contra România.
Astfel, potrivit art.4 din Legea nr.165/2013 dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii – pilot din 12.1.2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României la data intrării în vigoare a acestei legi. Mai mult, prin decizia nr.88 din 16.04.2014 Curtea Constituțională a analizat compatibilitatea acestei norme cu prevederile legii fundamentale astfel că, și din această perspectivă, susținerea potrivit cu care legea nouă de reparație nu retroactivează este nefondată.
În mod corect, pentru stabilirea situației de fapt dedusă judecății, instanța de fond a procedat la administrarea probei cu expertiză tehnică ale cărei concluzii, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, au determinat convingerea temeinică a tribunalului sub aspectul variantei IV solicitată de recurenții contestatori și respectiv, recurenții – intervenienți; varianta IV compusă din . S1, S2, S3, S4, S6, S7 și . totală de 3991,20 mp. nu este susceptibilă de restituire în natură întrucât cele șase subparcele sunt afectate de utilități, spații verzi afectate de utilități, ori amenajate ca loc de joacă și alei de acces ori amenajări - locuri de joacă, iar . chiar în incinta Școlii nr.55. Prin urmare, întreaga suprafață de teren pretinsă de recurenți nu se circumscrie accepțiunii pe care însăși legea specială de reparație o dă noțiunii de teren liber deoarece are destinația de spații verzi și cuprinde amenajări în scop public, educativ ori de relaxare reprezentând amenajări de utilitate publică.
Pornind de la această împrejurare, în mod corect prima instanță a stabilit că toate construcțiile ușoare demontabile aservite locului de joacă pentru copii și situate în incinta școlii și a grădiniței sunt afectate unui interes general și astfel restituirea în natură pretinsă de reclamanți și intervenienți devine, și sub acest aspect, imposibilă și dă naștere doar unui drept la despăgubiri.
Soluția care formează obiectul recursurilor pendinte se impunea și din perspectiva art. 1 alin. 3 din Legea nr.165/2013 prin raportare la contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr.587/26.07.2011 prin care persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, respectiv G. C. a cesionat toate drepturile litigioase de proprietate privind restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul notificării nr.2253/2001 cesionarilor G. A. C. și M. C. D..
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea a apreciat că recursurile sunt nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-reclamanți G. I., P. M. M. și de recurenții-intervenienți G. A. C., G. C. D. și M. C. D., împotriva sentinței civile nr.2050 din 22.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.2/09.07.2014
T.B.Secția a III-a Civilă – I.L.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 277/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1635/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
