Legea 10/2001. Decizia nr. 1635/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1635/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 20550/3/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1635R
Ședința publică de la 31 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - P. F.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă P. M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr.979/09.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. N., I. G.-Ș. și C. A.-E. (moștenitorii defunctului I. N.) și I. V., cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă I. N. în nume propriu și în calitate de mandatar al intimaților-reclamanți I. G.-Ș. și C. A.-E., lipsind recurenta-pârâtă P. M. București și intimatul I. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că numita I. N. a depus la dosar copia certificatului de deces a intimatului-reclamant I. N. și copia certificatului de calitate de moștenitor nr.06 din 26.09.2014, din care rezultă că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori I. N., în calitate de soție supraviețuitoare și I. G.-Ș. și C. A.-E., în calitate de fii. Solicită introducerea în cauză a moștenitorilor.
Numita I. N. solicită introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului I. N., astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor aflat la dosar. Depune la dosar procura autentificată sub nr.2813 din 23.10.2014, prin care I. G.-Ș. și C. A.-E. o împuternicește să-i reprezinte în prezenta cauză.
Curtea, în baza art.243 C.pr.civ. introduce în cauză în calitate de intimați-reclamanți pe I. N., I. G.-Ș. și C. A.-E., moștenitorii defunctului I. N., decedat la data de 16.07.2014, conform certificatului de calitate de moștenitor aflat la dosar. Ia act că intimații-reclamanți I. G.-Ș. și C. A.-E. împuternicește pe mama lor, I. N. să-i reprezinte în cauza de față, în baza procurii nr.2813 din 23.10.2014.
Intimata-reclamantă I. N., în nume propriu și în calitate de mandatar al intimaților-reclamanți I. G.-Ș. și C. A.-E. depune la dosar întâmpinare.
Curtea, constată că întâmpinarea este depusă cu nerespectarea termenului legal de 5 zile înaintea termenului de judecată și o califică ca fiind concluzii scrise.
Intimata-reclamantă I. N., în nume propriu și în calitate de mandatar al intimaților-reclamanți I. G.-Ș. și C. A.-E. invederează că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata-reclamantă I. N., în nume propriu și în calitate de mandatar al intimaților-reclamanți I. G.-Ș. și C. A.-E. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin cererea din 21.03.2011, reclamanții I. N. și I. V. au chemat în judecată pe pârâta P. M. București, prin Primarul General, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea parțială a dispoziției nr._ din data de 16.02.2011 emisă de P. M. București, în sensul obligării pârâtei de a emite o dispoziție prin care să restituie în natură terenul în suprafață de 167,00 mp, situat în . din București, sector 4 și să dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată în suprafață construită desfășurată de 82,25 mp.
În motivare, reclamanții au arătat că, de la autorii lor, a fost preluată suprafața de 167 mp teren și construcția care, ulterior, a fost demolată și nu suprafața de 107 mp teren, pentru care s-a emis dispoziția nr._ din 16.02.1011 de către Primarul General al M. București.
În plus, terenul este în prezent liber de construcții, nu mai face parte din incinta Școlii Generale nr. 100, sector 4, astfel încât poate fi restituit în natură.
Prin sentința civilă nr. 414 din 01.03.2012, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins contestația, ca neîntemeiată, reținând legalitatea dispoziției atacate.
Prin decizia civilă nr. 978/28 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori Și De Familie, a fost admis recursul formulat de contestatori, sentința a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe, pentru suplimentarea probatoriului și lămurirea raportului juridic dedus judecății.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 979 din 09.07.2014, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis contestația, a anulat parțial dispoziția nr._/16.02.2011 emisă de P. M. București numai în ceea ce privește suprafața de teren reținută și măsurile reparatorii propuse pentru o suprafață de teren de 136 mp din totalul de 166 mp. Totodată, a obligat pe pârâtă să emită, în favoarea reclamanților, dispoziție motivată de restituire în natură a terenului în suprafață de 136 mp situat în București, ., sector 4, conform raportului de expertiză topografică efectuat de expert D. A., pe care l-a omologat și a menținut dispoziția în privința măsurilor reparatorii prin echivalent acordate pentru construcția demolată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin dispoziția nr._/16.02.2011 emisă de Primarul General al P.M.B. s-a propus, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 107 mp și pentru construcția demolată în suprafață construită desfășurată de 82,25 mp situate în București, ., sector 4, în favoarea reclamanților. S-a constatat că terenul este imposibil de restituit în natură, întrucât este amplasat în incinta Școlii Generale nr. 100, sector 4.
Din punctul de vedere al suprafeței de teren avută în proprietate de autorii reclamanților, tribunalul a constatat că, deși prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5 aprilie 1954, s-a prevăzut că se vinde o suprafață de 107 mp teren, în evidențele cadastrale ale P.M.B. întocmite în anul 1986, imobilul din ., sector 4, era înscris cu suprafața de 172 mp teren, iar în evidențele S.C. AVL Berceni același imobil apare cu o suprafață de 167 mp, ceea ce înseamnă că a fost avută în vedere și chitanța prin care aceiași autori ai reclamanților au mai dobândit o suprafață de aproximativ 50 mp în vecinătatea imobilului situat în .. De asemenea, prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză în rejudecare, s-a stabilit că fostul imobil din ., avea o suprafață de 166 mp. În aceste condiții, tribunalul a reținut că suprafața reală a terenului din litigiu este de 166 mp.
În ceea ce privește posibilitatea restituirii unei porțiuni de teren din cel ce a fost preluat de stat înainte de decembrie 1989, tribunalul a constatat că o suprafață de 136 mp de teren poate fi restituită în natură reclamanților, aspect ce rezultă fără dubiu din concluziile expertizei topografice efectuată de expertul D. A.. Raportul de expertiză se coroborează cu răspunsurile primite de la Distrigaz Sud Rețele, GDF Suez, P. M. București – Direcția patrimoniu și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară.
În consecință, a admis contestația și a anulat parțial dispoziția în sensul că a obligat pârâta să emită, în favoarea reclamanților, dispoziție motivată de restituire în natură a terenului în suprafață de 136 mp situat în București, ., sector 4, identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de către expertul D. A., pe care l-a omologat.
Dispoziția contestată în privința măsurilor reparatorii prin echivalent acordate pentru construcția demolată a fost menținută.
Împotriva sentinței a declara recurs P. M. București, prin Primarul General, care a susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia, și i-a adus, în concret, următoarele critici:
- instanța a apreciat greșit că trebuie restituită suprafața de 166 mp în loc de 107 mp teren, cât rezultă din înscrisul autentic de vânzare-cumpărare din anul 1954, pe care autorii reclamanților, I. A. și I. I., au dobândit-o prin cumpărare;
- suprafața de 50 mp teren reținută de instanță ca fiind dobândită de autorii reclamanților printr-un act sub semnătură privată, nu a intrat în proprietatea acestora, atâta vreme cât înscrisul nu a căpătat forma autentică, în raport de dispozițiile Decretului nr. 221/1950. De asemenea, nici autorii reclamanților și nici aceștia, nu au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de vânzare-cumpărare cu privire la acest teren, în raport de dispozițiile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005;
- instanța nu a administrat suficiente probatorii pentru a stabili, fără dubiu, că terenul în litigiu nu este afectat de rețele edilitare, aspecte ce ar fi putut fi clarificate doar pe baza unor adrese care să emane de la ., . .>
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, este evident că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat București și transcris în anul 1954 în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, autorii reclamanților, I. A. și I. I., au dobândit suprafața de 107 mp teren și o clădire, imobil situat în Municipiul București, Raionul N. B., ..
Cu toate acestea, prin Hotărârea Guvernului nr. 556 din 17.05.1990, anexa 31, poziția 7, de la proprietarii I. A., I. N. și I. V. au fost expropriate suprafața de 167 mp teren și 65,48 mp construcții.
Din adresa nr._/_/17.09.2002, eliberată de P. M. București – Direcția Patrimoniu, Evidența Proprietății – Cadastru, rezultă că din evidențele cadastrale întocmite pe bază de declarații în anul 1986, imobilul situat în București, ., sector 4, era înscris cu suprafața de 172 mp teren, din care 53 mp construcții.
Acest fapt a fost posibil datorită faptului că autorul reclamanților, I. I., a cumpărat în baza unui act sub semnătură privată întocmit în anul 1964, suprafața de 50 mp teren învecinată.
Este adevărat că acest înscris nu a îmbrăcat forma autentică, nu a fost urmat de pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în raport de dispozițiile art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005 și nu a fost apt să transfere dreptul de proprietate în patrimoniul reclamanților sau al autorilor lor, în condițiile în care, pentru producerea acestui efect, Decretul nr. 151/1950, pretindea forma autentică.
Cu toate acestea, instanța a făcut o justă aplicare a legii, în raport de dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, conform cu care în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Prin alin. 2 al aceluiași articol s-a prevăzut că persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Prin textul de lege susmenționat, legiuitorul a instituit o prezumție legală de proprietate în favoarea proprietarului înscris în actul normativ de preluare nu numai în privința existenței dreptului în favoarea sa, ci și a întinderii acestuia.
Ca urmare, în mod judicios a reținut prima instanță că reclamanții sunt îndrituiți la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren înscrisă în actul de expropriere și anume, cea de 166 mp teren.
Instanța a dat o justă apreciere a probelor administrate și în ceea ce privește modalitatea de reparație față de raportul de expertiză întocmit de către expertul D. A., care a constatat că, în prezent, nu este afectată de utilități publice, sistematizare și rețele edilitare, suprafața de 136 mp teren identică cu punctele 62-53-63-64-55-65-41-49-66-60-59 din anexa 2 la raportul de expertiză.
Faptul că pe acest teren se află 3 construcții din lemn, de 34 mp, 20 mp și 10 mp, cu proprietar neidentificat, pentru care s-a tras o conductă aeriană de gaz, nu este în măsură să atragă respingerea pretenției reclamanților de restituire în natură a acestei suprafețe de teren, în raport de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care acordă prevalență măsurii reparatorii de restituire în natură a imobilului și de dispozițiile art. 11 alin. 2 din aceeași lege.
Astfel, conform acestei din urmă prevederi legale, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate și nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură.
Evident, pentru diferența de până la 166 mp teren, afectată de artera de circulație a străzii Pridvorului și care intră în domeniul public al M. București, măsurile reparatorii se pot stabili numai prin echivalent, în condițiile art. 11 alin. 3 din aceeași lege.
Prima instanță a comunicat raportul de expertiză și a solicitat relații de la Serviciul de Cadastru și Fond Funciar, de la Distrigaz Sud Rețele, GDF Suez și de la Direcția Patrimoniu a Municipiul București, dar aceste instituții nu au confirmat existența unor alte litigii în legătură cu terenul ce face obiectul judecății sau unor utilități publice care să facă imposibilă restituirea în natură a terenului.
De asemenea, nici recurenta nu a produs probe în sensul că terenul ar fi afectat de utilități publice pentru a face dovada susținerilor sale din motivele de recurs.
Așa fiind, reținând netemeinicia tuturor motivelor de recurs., în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă P. M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 979/09.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. N., I. G.-Ș. și C. A.-E. (moștenitorii defunctului I. N.) și I. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. P. F.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
05.11.2014
Jud. fond: C. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 885/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1211/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
