Legea 10/2001. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 1891/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.162A
Ședința publică de la 11 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - F. C.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul-pârât . sediul în București, ..38-42, sector 6, împotriva sentinței civile nr.243/04.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr.6907._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. E., domiciliată în Drobeta Turnu Severin, ..39, județul M., M. (N.) A., domiciliată în București, ., ., sector 6, N. C. A. și N. L., cu domiciliul cunoscut în București, ., ., . și intimata-pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în București, . Ș. nr.50, sector 1, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 28 martie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 4 aprilie 2014 și apoi la 11 aprilie 2014.
CURTEA
Asupra cererii de apel reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 24.03.2005 reclamanții G. E., N. L., N. A. și N. C. A. au contestat decizia nr. 61/2005 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului, în baza Legii nr. 10/2001 solicitând anularea deciziei și obligarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a pârâtei S.C I. SA București la restituirea în natură, către reclamanți, a terenului în suprafață de 195 mp situat în București, .. 13, sector 6.
De asemenea, reclamanții au contestat evaluarea terenului de către A.V.A.S solicitând stabilirea unei sume de 100.000 euro pentru terenul în litigiu.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului, cu motivarea că această suprafață de teren este evidențiată în patrimoniul S.C I. SA, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea unei despăgubiri în echivalent.
Prin sentința civilă nr. 216 din 06.02.2007 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea reclamanților; a anulat decizia nr. 61 din 01.02.2005 emisă de A. și a obligat pe pârâta A. să acorde contestatorilor măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 82.700 lei pentru suprafața de teren de 195 mp situată în București, .. 13, sector 6.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că terenul nu poate fi restituit în natură, deoarece S.C I. SA este integral privatizată din anul 2004, astfel că această societate comercială nu are calitate procesuală pasivă, iar reclamanții au dreptul la despăgubiri, potrivit legii speciale.
Prin decizia civilă nr. 577 din 19.08.2007, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a respins apelurile declarate de reclamanta G. E. și de A.V.A.S împotriva sentinței nr. 216 din 06.02.2007 pronunțată de Tribunalul București.
Împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamanții și pârâta A.V.A.S.
Prin decizia civilă nr. 4370 din 27.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile și a trimis cauza spre rejudecare, reținând aspectul esențial că la data de 14.02.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/200, statul deținea acțiuni la S.C I. SA, acțiuni având o valoare mai mare decât valoarea imobilului a cărei restituire în natură a fost cerută de reclamanți. De aceea, sunt incidente în speță dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, iar S.C I. SA are calitatea de unitate deținătoare, în raport de cererea contestatorilor având ca obiect restituirea în natură a terenului.
Fiind investit cu soluționarea fondului cauzei, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1472 din 19.09.2011 prin care a constatat perimarea cererii de apel, iar prin decizia civilă nr. 222 din 03.02.2012 Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Fiind reinvestit cu soluționarea fondului cauzei, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 243 din 04.02.2013 prin care a admis acțiunea reclamanților; a anulat decizia nr. 61/2005 emisă de A.V.A.S și a obligat pe pârâta S.C I. SA să emită dispoziție de restituire în natură, în favoarea reclamanților, a terenului în suprafață de 197,45 mp identificat prin expertiza efectuată în cauză.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„Examinând în drept temeinicia contestației formulate de reclamanți, tribunalul reține în primul rând incidența dispozițiilor art.315 alin.1 C.pr.civ. potrivit cărora „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, …. sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Pe cale de consecință, odată ce Înalta Curte prin decizia de casare a stabilit calitatea de unitate deținătoare a terenului a pârâtei S.C. „I.C.O.M.” S.A. tribunalul constată, pe de o parte, că în mod eronat această pârâtă a restituit Primăriei Municipiului București dosarul administrativ, iar pe de altă parte, că în mod eronat pârâta A., a soluționat notificarea nr.1617/2001, aceasta neavând calitatea de unitate deținătoare. Tot prin raportare la decizia de casare tribunalul constată că prezenta cauză trebuie soluționată prin raportare la dispozițiile legii nr.10/2001, în forma anterioară intrării în vigoarea legii nr.247/2005, precum și faptul că dispozițiile art.27 din lege au fost reținute în mod eronat în primul ciclu procesual, dat fiind că la data de 14 februarie 2001 pârâta S.C. „I.C.O.M.” S.A. nu era integral privatizată. În atare condiții tribunalul a reținut în rejudecare incidența prevederilor art.20 alin.1 din legea nr.10/2001 potrivit cărora „Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare” precum și ale alin.2 ale aceluiași articol conform cărora „Prevederile alin.1 sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută” și va analiza dacă terenul poate fi restituit în natură. Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză terenul în litigiu are o suprafață totală de 197,45 mp., este amplasat în incinta S.C. „I.C.O.M.” S.A. este liber de construcții cu caracter definitiv, fiind ocupat de o construcție fără fundație. Constatările expertului nu au fost contrazise de probe ulterioare, iar din adresele privind situația juridică a terenului rezultă că suprafața solicită de reclamanți nu a fost înstrăinată. Pe cale de consecință reținând că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituirea imobilului potrivit legii nr.10/2001, având în vedere dispozițiile art. 315 C.pr.civ. și ale art.20 din legea nr.10/2001, tribunalul a admis acțiunea precizată și cererea conexă și a anulat Decizia nr.61/01.02.2005 emisă de pârâta A. și a obligat pârâta S.C. „I.C.O.M.” S.A. să emită dispoziție de restituire în natură pentru terenul în suprafață de 197,45 mp. situat în București, sector 6, ..13, astfel cum a fost identificat prin punctele A-B-C-D în schița anexă a raportului de expertiză întocmit în cauză de exp. C. C..”
Împotriva sentinței menționate, pârâta S.C. I.C.O.M. S.A a declarat prezenta cerere de apel pentru următoarele motive: a) obligarea unei societăți comerciale integral privatizată la restituirea în natură a unui bun încalcă dispozițiile legii speciale; b) instanța a omis analizarea contractului de privatizare, iar bunul nu poate fi restituit în natură, de vreme ce contractul de privatizare nu a fost anulat.
Apelul nu este fondat.
Instanța de apel consideră inutilă reanalizarea unui aspect esențial în speță, care determină chiar soluția cauzei litigioase, și anume a aceluia că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, S.C I.C.O.M. S.A nu era integral privatizată și că statul român deținea acțiuni, în calitate de societar, cu o valoare mai mare decât aceea a terenului cerut de reclamanți. Acest aspect esențial a fost stabilit irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare nr. 4370 din 27.06.2008, și se impune instanțelor inferioare în baza art. 315 Cod procedură civilă, fiind un aspect ce a determinat atât calitatea procesuală pasivă a S.C. I.C.O.M. S.A, cât și soluția fondului cauzei, casarea fiind necesară, în principal pentru individualizarea terenului.
Fiind stabilit irevocabil că S.C. I.C.O.M S.A nu era integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și, concomitent, că la acea dată statul deținea acțiuni I. de o valoare mai mare decât valoarea terenului solicitat, în prezentul proces, sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o societate comercială la care statul este acționar sau asociat majoritar (sau chiar minoritar – potrivit alin. 2 al aceluiași articol de lege) vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură prin dispoziția motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. De asemenea, în cazul în care, în condițiile legale menționate, statul este asociat sau acționar minoritar, legea specială cere, în plus, pentru restituirea în natură a bunului, ca statul să dețină o parte din valoarea acțiunilor, cel puțin egală cu valoarea bunului solicitat în natură.
Or, în prezenta speță, apelanta nu a dovedit că statul a deținut acțiuni de o valoare mai mică decât valoarea terenului, la data de 14.02.2001, astfel că dispozițiile legale menționate sunt pe deplin aplicabile, iar reclamanții au dreptul la restituirea în natură a terenului, chiar dacă în anul 2004, prin contractul nr. 1306 din 08.03.2004, societatea comercială a fost integral privatizată.
Aceasta deoarece în speță nu are relevanță privatizarea integrală din anul 2004, ci faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în baza art. 21 alin. 2 din legea menționată, reclamanții aveau dreptul la restituirea în natură a bunului, restituire protejată legal și prin dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc că, sub sancțiunea nulității absolute, înstrăinarea sub orice formă a bunurilor notificate în baza legii speciale este interzisă.
Fiind în discuție o nulitate absolută declarată legal nu este necesară anularea judiciară a actului de privatizare, deoarece dreptul dobândit în pofida unei interdicții legale exprese, nu poate fi protejat judiciar, aspect susținut explicit de dispozițiile art. 27 alin.1 din Legea nr. 10/200, care se referă la cazul societăților comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, or apelanta nu se află în situația menționată, fiind privatizată fără respectarea dispozițiilor legale, cu încălcarea art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 . În plus, dispozițiile art. 27 alin. 1 – invocate de apelantă în cererea de apel, în apărarea sa – se referă la societățile comerciale integral privatizate, până la data de 14.02.2001, și nu după această dată, deoarece privatizarea ulterioară, în condițiile existenței unor notificări privind bunuri preluate abuziv de stat și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale, astfel privatizate, intră sub incidența dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, în sensul nulității absolute a actelor de înstrăinare.
De aceea, obligarea S.C. I.C.O.M. S.A la restituirea bunului notificat, în natură, este legală, fiind prevăzută de dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, ceea ce nu implică în mod necesar constatarea nulității actului de privatizare, pe cale de acțiune, ci pe cale de excepție, astfel că apelul va fi respins ca nefondat, în baza art. 296 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă . sediul în București, .. 38-42, sector 6 împotriva sentinței civile nr.243/04.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. E. domiciliată în Drobeta Turnu Severin, ..39, județul M., M. (N.) A. domiciliată în București, ., ., ., N. C. A. și N. L. cu domiciliul cunoscut în București, ., .. A, ., sector 6 și intimata-pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în București, . Ș. nr. 50, sector 1.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. P. F. C.
GREFIER
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. GC – 11 ex
16.05.2014
Jud. fond T. B.. I. C.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 153/2014. Curtea... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1101/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
