Legea 10/2001. Decizia nr. 1274/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1274/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 49318/3/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1274 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 SEPTEMBRIE 2014
CURTEA COMPUSĂ DIN :
PREȘEDINTE - S. G.
JUDECATOR - B. A. C.
JUDECĂTOR - M. A. M.
GREFIER - A. G. C.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă P. M. București, împotriva sentinței civile nr.60 din 16.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. E., F. S., P. B. G..
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„Legea nr.10/2001” .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: intimații reclamanți B. E., personal, F. S., personal, P. B. G. personal, lipsind recurenta reclamantă P. M. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, în data de 01.09.2014 intimații reclamanți au depus întâmpinare.
Având cuvântul, pe rând, intimații reclamanți B. E., F. S., P. B. G. arată că nu au cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Intimatul reclamant B. E., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că susținerea recurentei în sensul că cererile s-ar soluționa de către P. M. București în ordinea depunerii, nu este reală, în cazul în care soluționarea cererilor s-ar fi făcut în ordine și cererea reclamanților ar fi fost soluționată cu mult timp în urmă. Arată că în recurs nu are cheltuieli de judecată, întrucât nu și-a angajat apărător, a avut însă angajat avocat în celelalte faze procesuale.
Având cuvântul, pe rând, intimații reclamanți F. S., P. B. G. solicită, de asemenea respingerea, recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.06.2011, reclamanții B. E., P. B. G., F. S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. M. București, recunoașterea calității lor de proprietari asupra terenului în suprafață de 333 mp. și a imobilului compus din 2 camere și hol situate în București, . actual nr. 14, sector 2.
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 conform precizării ulterioare a acțiunii, reclamanții au arătat că prin notificarea nr. 1028/2001 au solicitat retrocedarea imobilului mai sus menționat, cererea lor nefiind însă soluționată în termenul prevăzut de lege.
S-a arătat că reclamanta B. I. ( fostă B.) este titulara dreptului de proprietate referitor la imobil iar ceilalți doi reclamanți sunt moștenitorii de drept ai defunctului B. N.- tată.
Prin sentința civilă nr. 930/10.05.2012 Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților reținând că persoana care a făcut notificarea în baza Legii nr. 10/2001, numita B. I., nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului întrucât, deși afirmă că este fostă B. nu a făcut această dovadă prin depunerea de acte de stare civilă la dosar, iar ceilalți doi reclamanți deși au făcut dovada că sunt succesorii numitului B. N., nu au formulat notificare pentru imobilul în cauză.
Prin decizia civilă nr. 2152/R/23.11.2012 Curtea de Apel București, admițând recursul reclamanților împotriva sentinței mai sus amintite a dispus casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la același tribunal, reținând în considerente faptul că în baza înscrisurilor administrate în cauză reclamanta B. I. a făcut dovada că este una și aceeași persoană cu B. I. titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu alături de ceilalți doi reclamanți în calitate de moștenitori ai defunctului B. N..
Prin sentința civilă nr. 60 din 16.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a admis cererea precizată, formulată de reclamanții B. E., P. B. G., F. S., în contradictoriu cu pârâta P. M. București și a fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamanților o dispoziție prin care să dispună acordarea de măsuri compensatorii în condițiile Legii nr.165/2013 pentru imobilul (teren) în suprafață de 300 mp situat în București, ., sector 3, în prezent ., sector 2.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că imobilul în litigiu compus din teren reprezentând 55,25% din suprafața de 543 mp. a fost dobândit de B. N. și B. I. (soți la acea dată) prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3561/1957 de notariatul fostului Raion T. V..
Potrivit certificatelor de moștenitor depuse la dosar s-a făcut dovada că reclamanții P. E. și P. B. G. sunt moștenitorii defunctului B. N. decedat la data de 07.02.1995, pe parcursul procesului decedând la 30.08.2013 și reclamanta B. ( fostă B.) I., ai cărui moștenitori sunt pe lângă ceilalți doi reclamanți și numitul F. S. – introdus în cauză în calitate de reclamant.
Potrivit relațiilor privind situația juridică a imobilului aflate la dosar a rezultat că acesta a fost expropriat și trecut în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 43/1984 din schițele aflate la dosar, planurile de situație și adresele fostei Secții financiare rezultând o suprafață de 300 mp. afectată în prezent de elemente de sistematizare.
În aceste condiții tribunalul, luând act și de precizarea reclamanților, a admis acțiunea dispunând obligarea pârâtei să emită în favoarea acestora dispoziție de acordare de măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru terenul în litigiu în suprafață de 300 mp. în privința construcției din paiantă existentă pe teren și ulterior demolată, părțile nefăcând nici o dovadă cu privire la existența unui titlu de proprietate asupra acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta – reclamantă P. M. București.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că potrivit Legii nr. 165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii. Conform art. 1 alin. 1 și 2, art. 4, 16 și 50 lit. b din Legea nr. 165/2013, Municipiul București prin Primarul General urmează să fie obligat să emită dispoziția în sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Prin art. 4 din Legea nr. 165/2013, se arată în mod expres că această lege este aplicabilă și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor de judecată, iar art. 50 lit. b menționează expres faptul că orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor prevăzută în Legea nr. 10/2001 se abrogă. Prin raportare la dispozițiile art. 33 alin. 4, recurenta susține că nu poate fi obligată la a soluționa dosarul, câtă vreme legiuitorul a stabilit ca rezolvarea cererilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001 să se facă în ordinea depunerii acestora.
În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Recurentul pârât a criticat hotărârea recurată susținând că, potrivit Legii nr. 165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi, ci urmează să emită dispoziția în sensul art.1 alin. 2 din Legea 165/2013, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Această susținere este adevărată, dar nu poate fi primită ca o critică a hotărârii, câtă vreme prima instanță nu a făcut trimitere la titlul VII din Legea 247/2007, ci a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamanților o dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii constând în compensarea prin puncte, în condițiile Legii nr. 165/2013.
Așadar, întrucât dispozițiile Legii 165/2013 se aplică și procesului de față, conform art. 4, acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul în litigiu, imposibil de restituit în natură urmează a se face în procedura prevăzută de această lege.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că potrivit art. 33 alin. 4 din Legea 165/2013, cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute de lege, Curtea constată că textul legal menționat nu este incident în cauză, în condițiile în care termenele prevăzute de art. 33 în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa notificările nu se aplică cererilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, cum este cazul în speță.
În acest sens, Curtea are în vedere că, prin decizia nr. 88/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 281/16.04.2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, reținând că acestea sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, exercitând controlul judiciar în limitele criticilor formulate, conform art. 316 rap. la art. 295 alin.1 Cod procedură, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă P. M. București împotriva sentinței civile nr.60 din 16.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. E., F. S., P. B. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. B. A. C. M. A. M.
GREFIER
A. G. C.
Red/Tehnored A.M.M
Tehnored. C.G./16.09.2014
2 ex./Jud. fond: M. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1436/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiunea in anularea hotărîrii arbitrale. Decizia nr.... → |
|---|
