Legea 10/2001. Decizia nr. 1661/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1661/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 39387/3/2011
Dosar nr._
(1291/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1661
Ședința publică de la 11.11.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - MARIANA HORTOLOMEI
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții – reclamanți V. N., V. C., împotriva sentinței civile nr.1924 din data de 04.11.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Obiectul pricinii –Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al intimatului – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației depuse la fila 19 dosar fond, lipsind recurenții – reclamanți V. N., V. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului – pârât, având cuvântul, susține că nu mai are cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constatând cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, în sensul că, în mod corect Tribunalul București a respins acțiunea reclamanților și a obligat M. București prin Primarul General să emită o dispoziție cu acordare de măsuri compensatorii prin puncte potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.165/2013.
În opinia sa, nu pot fi primite criticile invocate privind restituirea în natură a terenului liber.
Mai solicită instanței a avea în vedere întregul material probator administrat în fața instanței de fond, cu referire la raportul de expertiză și la adresele înaintate de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu care s-au raportat la vechile planuri cadastrale, la fișele tehnice ale imobilelor din perimetrul respectiv, reținându-se că terenul în litigiu, în suprafață de 275 mp. în prezent reprezintă o secțiune ocupată de un trotuar, o secțiune care se suprapune peste un imobil aparținând numitei M. M. (nr. poștal 28) și o secțiune care face parte dintr-un plan urbanistic zonal a cărui valabilitate a încetat.
Concluzionând, terenul în cauză nu poate fi restituit în natură nici în parte.
Având în vedere că recurenții au solicitat prin recursul exercitat, casarea cu reținere spre rejudecare sau casarea cu trimitere spre rejudecare către instanța de apel, în opinia sa nu este posibilă nici una din soluțiile invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, la data de 19.09.2011, sub nr._ , reclamanții V. N. și V. C., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, au solicitat obligarea pârâtei să emită decizie sau dispoziție motivată prin care să se restituie în natură sau prin echivalent terenul în suprafață totală de 275 mp situat în București, . (în prezent ..
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că în fapt, în data de 12.11.2001 au trimis prin intermediul B. D. I. și Crafcenco, către Prefectura Municipiului București, notificarea nr.3354 prin care au solicitat restituirea în natură sau în echivalent a terenului în suprafață totală de 275 mp situat în București, . (în prezent ..
Se arată că terenul a fost dobândit de V. Z., prin actul de donație nr._ din 20 martie 1947 și transcris sub nr. 6966/2/20.03.1947 de către Tribunalul Ilfov - Secția notariat, și prin actul de partaj voluntar nr._/20.03.1947.
Reclamantul este moștenitorul lui V. Z. împreună cu V. C. (decedată) conform certificatului de moștenitor cu nr.1484 din 25.10.1994.
Moștenitoarea lui V. C. este V. N., conform certificatului de legatar universal nr. 124 din 6.10.2006.
În susținerea notificării, s-au depus în copie: actul de donație nr._ din 20 martie 1947 și transcris sub nr.6966/20.03.1947; act de partaj voluntar nr._/20.03.1947; plan de situație cu terenul din ., înainte de demolare; plan de situație actual din care se vede încadrarea terenului mai sus menționat; adeverință S.C.A.V.L. Berceni S.A. nr. 1102/19.09.2001; act de vânzare-cumpărare nr. 4195/1897 înregistrat la Tribunalul Ilfov; adresa Consiliului Local sector 4 - D.G.I.T.L. nr. 1/_/22.10.2001; plan de situație și de partaj și ieșire din indiviziune .. 2; certificat de deces - V. Z.; certificat de deces - V. I.; buletin de identitate - V. C.; certificat de naștere - V. C.; certificat de legatar universal nr. 124/06.10.2006; carte de identitate V. N.; certificat de moștenitor nr. 1484/25.10.1994 - V. C.; carte de identitate - V. C.; istoric de rol fiscal nr. 1/_/22.10.2001.
Precizează că terenul pe care l-a solicitat în natură sau prin echivalent, situat în prezent în jurul Parcului Tineretului, a fost preluat abuziv de stat, fără titlu valabil în anul 1982, astfel cum prevăd dispozițiile art. 6 alin.1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În prezent, . imobilului care a purtat adresa ., este inclusă în perimetrului parcului "Lumea Copiilor", în suprafață de_,43 mp teren înscris în Cartea Funciară nr._, cu nr. cadastral 8505, pe adresa .. sector 4.
Terenul a fost întabulat în favoarea Statului Român, la cererea Primăriei Municipiului București, conform încheierii nr. 8602/11.05.2006, eliberate de Biroul de Carte Funciară al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliara sector 4.
Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București cu nr. 232/20.10.2005 s-a alocat o suprafață de teren de aproximativ 6,8 ha din Parcul Tineretului pentru relocarea terenurilor retrocedate în interiorul parcului.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 25 din Legea nr.10/2001: "în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură".
Solicită a se avea în vedere că au trecut 10 ani de când a depus notificarea în baza Legii nr.10/2001 și până în prezent nu este nici o decizie sau dispoziție cu privire la restituirea terenului solicitat, situat în fosta Intr. Obârșiei - ., sector 4.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
La data de 01.09.2011 – fila 120, reclamanții au depus cererea precizatoare, prin care au arătat că pârâtul este M. București prin Primarul General.
În ședința publică din data de 01.09.2011, după ce tribunalul a pus în discuția părților faptul că în adresele sosite la dosar privind situația juridică a imobilului care face obiectul notificării, imobilul apare cu adresele din . și ., reclamanții prin avocat au menționat că imobilul care face obiectul notificării este situat în ., sector 4, însă în anumite acte, imobilul apare la adresa din București, ., sector 4, corespunzătoare fiind situația juridică existentă la fila 50 din dosar, referitoare la imobilul situat în București, ., sector 4.
Au fost atașate la dosar înscrisurile care au făcut obiectul dosarului administrativ nr._, format ca urmare a notificării nr. 3354/2001.
S-a efectuat în cauză un raport de expertiză specialitatea topografie.
S-au emis adrese la OCPI Sector 4, Primăria Sector 4 în vederea comunicării existenței unor terenuri ce se pot oferi în compensare.
Prin sentința civilă nr.1924/04.11.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții V. N. și V. C., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurii reparatorii prin puncte, conform art. 24 al. 2, 3, 4 din Legea nr. 165/2013, în favoarea reclamanților, în ce privește imobilul compus din teren în suprafață de 275 mp, din București, ., sector 4.
Analizând materialul probator administrat, tribunalul a constatat următoarele:
Prin notificarea nr. 3354/.2001 - fila 20, numitul V. I. C. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., în suprafață de 275 mp.
Tribunalul a observat că la dosarul administrativ, existau suficiente înscrisuri care puteau conduce la soluționarea notificării, iar pârâtul M. București nu a mai solicitat depunerea și a altor înscrisuri.
Așa fiind, tribunalul a constatat că este îndreptățit și obligat să analizeze fondul cererii de restituire prin echivalent formulate de reclamanți în condițiile în care această cerere nu a fost soluționată în termenul prevăzut de lege.
Astfel, prin decizia nr. 20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Analizând pe fond notificarea reclamanților, s-a constatat că aceștia au făcut dovada calității de persoana îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii în sensul art. 3 și 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, precum și după apariția Legii nr. 165/2013, în condițiile acestei legi.
Prin actul de donație nr._ din 20 martie 1947 și transcris sub nr. 6966/2/20.03.1947 de către Tribunalul Ilfov - Secția Notariat - fila 32, și prin actul de partaj voluntar nr._/20.03.1947-fila 30, terenul în suprafață de 275 mp – lotul 3 a fost dobândit de V. Z..
Din adresa nr. 1C/569/30.08.2005 emisa de Consiliul Local Sector 4 Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sectorul 4-fila 23, rezultă că acest teren a făcut parte din terenul de 1290 mp situat în .. 20, proprietara fiind G. Ș. Pripea și Ș. M. Pripea, părinții numitei Z. V.. Titlul în baza căruia G. Ș. Pripea și Ș. M. Pripea, părinții numitei Z. V., au dobândit terenul de 1290 mp situat în .. 20 este depus la dosar la filele 34-35, fiind autentificat sub nr. 4195/1897 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat.
Conform certificatului de moștenitor nr. 1484/1994-fila 26 după defuncta V. Z., au rămas ca moștenitor V. I. C. și V. C..
Conform certificatului de legatar universal nr. 124/2006-f.12, după defuncta V. C. a rămas ca legatar universal V. N..
Referitor la situația juridică a imobilului care face obiectul notificării, tribunalul a reținut următoarele:
Conform adresei emise de SCAVL BERCENI SA – fila 25, imobilul din . a fost expropriat și demolat în baza Decretului nr. 282/1982 poziția 73, de la fosta proprietară - V. Z., terenul având o suprafață de 275 mp. S-a mai reținut că nu s-au primit despăgubiri nici pentru construcție, nici pentru teren.
Conform adreselor emise de PMB - Direcția Evidența Imobiliară și Cadastrală Serviciul Evidența Proprietății nr._/_/2007 – fila 50, nr._/_/31.08.2005 - fila 53, rezultă că imobilul a purtat adresa poștală ., fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului CS nr. 282/26.07.1982, în anexa 1 a decretului la poziția 73, fiind înscrisă V. Z., cu suprafața expropriată de 275 mp. S-a mai reținut că acest teren este inclus în perimetrul Parcului Lumea Copiilor în suprafață de 238.079,43 mp.
Potrivit adresei emise de PMB - Direcția Generală de Dezvoltare Investiții și Planificare Urbana - fila 49 referitoare la rolul poștal, rezultă că artera de circulație din București, sector 4, cu denumirea de . denumirea de Fundătura II C. S. din .. 20 până la nivelul anului 1948, iar ca urmare a sistematizării zonei, în prezent artera în cauză figurează ca fiind desființată.
Prin adresa nr. 5789/25.06.2010 emisă de PMB - Direcția Generală de Dezvoltare Investiții și Planificare Urbană fila 71, imobilul care a făcut obiectul Decretului CS nr. 282/26.07.1982 a fost situat pe adresa ., fiind menționat în anexa nr. 1 a decretului, poziția nr. 70 pe numele R. M. cu suprafața expropriată de 153,00 mp teren și construcții în suprafață desfășurată de 63,00 mp.
La fila 139 există adresa nr. 14/11.03.2011 emisă de Primăria Sector 4 București unde se menționează că terenul de 275 mp din ., lot 3 care a aparținut lui Z. V. a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr. 282/26.07.1982.
Conform adresei emise de AFI sector 5 București-filele 27, 28, 29, 30, 31, 32, imobilul a avut deschis rol fiscal începând cu anul 1949 până în anul 1950, când imobilul a fost naționalizat.
Conform Notei de reconstituire emise de PMB-fila 81, rezultă că terenul imobilului este afectat în totalitate de elemente de sistematizare.
Terenul nu a făcut obiectul titlului de proprietate nr._/21.07.1997 emis de Primăria Sector 4 București - fila 129, aspect care rezultă din adresa emisă de Primăria Sector 4 București depusă la dosar la fila 41 și din expertiza dispusă în cauză - fila 157.
Având în vedere neclaritățile referitoare la numărul adresei imobilului, s-a mai revenit cu adresa pentru a se lamuri acest aspect, iar în adresa nr.5801/26.10.2012 emisă de PMB – fila 207 s-a menționat că imobilul evidențiat ca lotul 3 în Planul de situație de partagiu și de ieșire din indiviziune al locului de case de pe .. 20 și al locului fostă vie, ulterior gradină de legume din L. Văcărăștilor pendinte de .. Ilfov, parte integrantă a Actului de partaj voluntar din 20.03.1947 a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 282/26.07.1982 pe adresa ., a fost expropriat de la V. Z., în anexa 1 a decretului la poziția 73 fiind înscris cu suprafața expropriată de 275,00 mp.
Conform expertizei judiciare specialitatea topografie, efectuată de expert M. N. D., s-a reținut că terenul care face obiectul notificării se afla inclus în totalitate în imobilul lui M. M., .,
Din probatoriul administrat rezultă că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, fiind însă un imobil preluat abuziv, în sensul art. 2 alin.1 lit.h din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt preluate în mod abuziv și „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.”
În speță, în drept, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțate în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Conform art.1 din Legea 165/2013, astfel cum era în vigoare la momentul pronunțării cererii, modificarea adusă prin Legea nr. 368/2013 intrând în vigoare de la 24.12.2013, deci după data pronunțării, imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură. În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III. (3) În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4). (4) Punctele prevăzute la alin. (2) și (3) se valorifică potrivit legii.
În raport de probatoriul administrat și dispozițiile aplicabile în speță, menționate mai sus, având în vedere că terenul nu se poate restitui în natură, tribunalul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la singura măsură reparatorie prin echivalent, respectiv la acordarea măsurii reparatorii prin puncte prevăzută în capitolul III din Legea nr. 165/2013.
Ca urmare, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurii reparatorii în echivalent prin compensare prin puncte, conform art. 24 alin. 2, 3, 4 din Legea nr. 165/2013.
În consecința, tribunalul a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită în favoarea reclamanților dispoziție cu propunere de acordare a măsurii reparatorii în echivalent prin compensare prin puncte, conform art. 24 alin. 2, 3, 4 din Legea nr. 165/2013 în ce privește imobilul compus din teren în suprafață de 275 mp din București, ., sector 4.
Tribunalul a avut în vedere la acordarea măsurii reparatorii, suprafața imobilului din lotul 3 din actul de partaj nr._/1947 ce a revenit autoarei V. Z..
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții V. N. și V. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții – reclamanți solicită:
În principal:
- Admiterea recursului, casarea sentinței civile, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond și obligarea Municipiului București prin Primar General să emită dispoziție cu propunere de restituire în natură pentru imobilul-teren în suprafață de 275 mp situat în București, ., sector 4 (actual .> În subsidiar:
- Admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare în sensul modificării sentinței civile și obligarea Municipiului București prin Primar General să emită dispoziție cu propunere de restituire în natură pentru imobilul-teren în suprafață de 275 mp situat în București, ., sector 4 (actual .> - Obligarea pârâtului Ia plata cheltuielilor de judecată, reprezentând: onorariu avocat, onorariu expert.
În fapt, reclamanții V. N. și V. C. au solicitat Municipiului București prin Primar să emită decizie sau dispoziție motivată prin care să restituie în natură sau în echivalent terenul în suprafață totală de 275 mp situat în București, . (în prezent ., reclamanții anexând la dosar ca probatorii o . înscrisuri în susținerea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.7 și 8 Cod de procedură civilă, recurenții – reclamanți apreciază că instanța de fond din eroare a inserat în motivarea sentinței recurate motive contradictorii, interpretând greșit actul dedus judecații, astfel:
În mod greșit a interpretat instanța că terenul nu se poate restitui în natură conform motivării din pagina 5 ultimul alineat din sentința recurată, fără a lua în considerare că expertiza dispusă în cauză a fost efectuată în mod deficitar fără ca expertul să fi intrat în posesia coordonatelor și a cotelor terenului care urmau a fi eliberate de OCPI. Solicită să se ia act că în măsura în care expertul ar fi făcut demersurile necesare (demersuri făcute de reclamanți, prin care au intrat în posesia planurilor ulterior pronunțării sentinței), se putea dovedi prin expertiză pe baza planurilor cadastrale că terenul solicitat a fi retrocedat în natură este liber.
De asemenea, consideră recurenții – reclamanți că greșit a interpretat instanța, ajungând la concluzii contradictorii, că terenul solicitat este afectat de utilități (a se vedea răspunsul PMB), comparativ cu mențiunile făcute în Raportul de Expertiză conform cărora se poate observa că expertul a constatat că terenul "nu este afectat de utilități". Menționează recurenții - reclamanți că de împrejurul terenului solicitat în suprafața de 275 mp, a fost pusă în posesie cu teren în suprafață de aproximativ 20.000 mp doamna M. M., care are întocmit și dosar cadastral cu intabulare.
Menționează de asemenea, în mod expres că terenul solicitat este liber de sarcini și utilități și poate fi retrocedat în natură conformitate cu dispozițiile Legii nr.368/2013 și Legea nr.165/2013.
Văzând adresele efectuate la dosarul cauzei, precum și răspunsurile instituțiilor abilitate, recurenții – reclamanți observă cu stupoare că, deși Primăria Sector 4 și PMB le-au transmis prin adrese că nu dețin planuri cadastrale, totuși în zonă s-au efectuat retrocedări.
Recurenții au precizat că depun alăturat planurile cadastrale ale zonei retrocedabile în suprafață de aproximativ 68.000 mp atribuite de Consiliul General al Primăriei București cu privire la Parcul Tineretului, cu mențiunea că planurile semnate de Primăria Sector 4 le vor depune la primul termen ce va fi acordat.
De asemenea, recurenții – reclamanți solicită să se remarce că expertiza efectuată în cauză nu are viza OCPI conform dispozițiilor Legii nr.146/1996 art. 54 și art. 57 și alin. 3 din OUG nr.80/2013 pentru modificarea Legii nr. 146/1997.
Expertiza dispusă în cauză a fost întocmită fără ca expertul să dețină planurile cadastrale emise de OCPI și de Primăria Sector 4, după cum reiese și din conținutul raportului de expertiză.
Recurenții – reclamanți solicită să se ia act că, deși s-au efectuat numeroase demersuri de către reprezentantul legal, precum și de către instanța care a soluționat fondul cauzei, instituțiile abilitate au refuzat să pună la dispoziția planurile cadastrale. Menționează că în posesia planurilor cadastrale au intrat după pronunțarea sentinței recurate, planuri pe care le atașează la dosar și le vor depune semnate de Primăria Sector 4 până la primul termen de judecată.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație potrivit art. 308 al.2 Cod Procedură Civilă.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 Cod Procedură Civilă, depunându-se la dosar, acte de carte funciară cu privire la imobilul din București, . D, Sectorul 4.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3, art. 299 Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Sub un prim aspect, relativ criticilor privitoare la expertiza efectuată la fond, în sensul realizării sale deficitare, prin neobținerea și neluarea în considerare a planurilor cadastrale necesare, prin lipsa coordonatelor și a cotelor terenului, inclusiv prin neavizarea sa de către OCPI, conform art. 54 din Legea nr. 146/1997 și art. 57 al.3 din OUG 80/2013, Curtea apreciază că acestea nu pot fi primite.
Astfel, Curtea observă că potrivit art. 212 Cod de procedură civilă: „Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării”.
Rezultă așadar, că mijlocul procedural prin intermediul căruia se solicită de către părți, întregirea expertizei sau o nouă expertiză îl constituie obiecțiunile lor, respectiv criticile concrete aduse expertizei deja efectuate, efectul lor juridic fiind configurat de realizarea unui supliment de expertiză sau a unei expertize noi sau contrarii.
Întrucât normele care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce neregularitatea raportului de expertiză au caracter dispozitiv, devin incidente prevederile art.108 al. 3 Cod de procedură civilă, conform cărora: „Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond”.
Curtea constată așadar, că după efectuarea unei expertize, la primul termen de judecată ulterior studierii raportului de expertiză depus, părțile vor arăta obiecțiunile lor la acesta, iar instanța de judecată poate dispune, chiar și din oficiu, fie completarea expertizei, fie o nouă expertiză.
Așadar, obiecțiunile părților împotriva raportului de expertiză pot fi realizate până la prim zi de înfățișare după depunere, zi care în cauză a fost la data de 28.05.2012, când ele (sub aspectele ilustrate prin motivele de recurs: realizarea sa deficitară, prin neobținerea și neluarea în considerare a planurilor cadastrale necesare, a coordonatelor imobilului, prin neavizarea sa de către OCPI, conform art. 54 (de fapt, art. 32) din Legea nr. 146/1997 și art. 57 al.3 din OUG 80/2013) nu au fost formulate (a se vedea în același sens, Decizia nr. 2197/ 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală sau Decizia nr. 798/1999 a Curții Supreme de Justiție - Secția Civilă sau Decizia nr. 623/1995 a Curții de Apel București - Secția Comercială).
Sancțiunea neformulării obiecțiunilor în termenul legal evocat nu poate fi decât aceea prevăzută de dispozițiile art. 103 Cod de procedură civilă: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”, adică decăderea.
Părțile unui litigiu trebuie să își exercite drepturile procesuale în condițiile prevăzute de legea procesuală și nu discreționar, după bunul lor plac.
În consecință, aplicând aceste considerente de ordin teoretic, cauzei prezente, se observă că recurenților li s-a acordat un termen de judecată de o lună pentru studierea raportului de expertiză, termen la care însă, s-au prezentat și nu au formulat nici o obiecțiune la raport, ci au solicitat doar completarea obiectivelor cu un nou obiectiv – determinarea în zona de relocare, a unei suprafețe echivalente imobilului care a aparținut autorilor dumnealor, suprafață care să le fie acordată în compensare.
Procedând astfel, devine în raport de expertiza topografică de identificare, incidentă sancțiunea evocată, prevăzută de art. 103 Cod Procedură Civilă, recurenții nemaiputând să critice direct în recurs, statuările expertului sub aspectul obiectivului privind identificarea imobilului care a aparținut autorilor, prin prisma lipsei coordonatelor și a cotelor terenului, respectiv a planurilor cadastrale sau a neavizării sale de către OCPI, conform art. 54 (de fapt, art. 32, nota instanței) din Legea nr. 146/1997 și art. 57 al.3 din OUG 80/2013.
Indiferent, Curtea observă că problema de legalitate invocată, a avizării de către OCPI, prin prisma prevederilor art. 32 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 57 al.3 din OUG 80/2013, a expertizei efectuate, nu este fondată, întrucât normele procesuale invocate vizează litigiile având ca obiect, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, nefiind cazul în speța prezentă în care obiect principal îl constituie restituirea în natură a imobilului, în temeiul Legii nr. 10/2001, acțiunea având natura juridică a unei revendicări speciale.
Așadar, Curtea observă că criticile vizând modul de efectuare a expertizei, în privința primului obiectiv stabilit, sunt nefondate.
2. În privința secundului obiectiv stabilit la termenul de judecată din data de 28.05.2012, respectiv determinarea în zona de relocare, a unei suprafețe echivalente imobilului care a aparținut autorilor dumnealor, suprafață care să le fie acordată în compensare, Curtea constată că mod eronat apreciază recurenții faptul că expertiza efectuată la fond, a fost realizată deficitar de către expert, în lipsa planurilor necesare.
Este real că pe parcursul judecății în fața primei instanțe, s-au solicitat relații OCPI, însă răspunsul acestei instituții a fost în sensul imposibilității identificării relațiilor solicitate, ca urmare a neindicării elementelor necesare în acest sens: număr cadastral, adresă poștală, schiță, plan.
Pe de altă parte, deși recurenții susțin că în urma demersurilor proprii, au obținut planurile cadastrale de la OCPI și de la Primăria Sectorului 4 București, ultimele urmând a le depune până la primul termen de judecată acordat în recurs, cu toate acestea se constată că aceștia nu au depus la dosar, înscrisurile menționate. Astfel, nu au depus la dosar, nici un plan emis de primăria de sector, iar în privința înscrisurilor depuse o dată cu recursul, emanând de la OCPI, Curtea observă că ele reprezintă acte din cartea funciară a imobilului situat pe .. 28D, imobil distinct, planul de amplasament și delimitare fiind al respectivului imobil, deci centralizat pe acesta, nereprezentând un plan topografic de ansamblu care să permită localizarea concretă a zonei de relocare, pentru eventuala identificarea a unui bun care să poată fi oferit în compensare.
Indiferent, Curtea constată însă, că toate aceste elemente sunt subsumate cererii subsidiare de acordare în compensare, a unui alt teren de aceeași suprafață în zona de relocare, astfel cum s-a arătat în mod expres la termenul de judecată din data de 28.05.2012.
Or, astfel cum s-a ilustrat în mod repetat, în fața primei instanțe de judecată (adrese Primăria Municipiului București – filele 207-208, 217, 220 dosar fond), Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 232/20.10.2005 prin care s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal Parcul Tineretului, cu rezervarea unei zone de relocare a terenurilor retrocedate, la marginea parcului, prevede în art. 4 că „perioada de valabilitate a documentelor de urbanism este de cinci ani”, astfel încât Planul Urbanistic Zonal Parcul Tineretului a ieșit din perioada de valabilitate la data de 21.10.2010, fără a se realiza dovada că întretimp s-a dispus prelungirea valabilității acestuia, hotărârile CGMB depuse la dosar, nr.27/2012, 71/2012, neprobând contrariul.
Or, în aceste condiții, terenul solicitat în compensare, aflat la marginea parcului, rămâne supus regimului juridic reglementat de art. 5 al. 3 din Legea nr. 18/1991 completată prin Legea nr. 47/2007, conform căruia „Terenurile pe care sunt amplasate rețele stradale și parcuri publice, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepție pentru lucrări de interes național”, prohibiție regăsită de altfel, și în cadrul prevederilor de excepție ale legii incidente, respectiv art. 10 al. 2 din Legea nr. 10/2001 în referire la art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare („În cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”) și art. 11 al.3 din Legea nr. 10/2001(„În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent”), astfel încât acordarea sa în compensare este imposibilă din punct de vedere legal.
Din perspectiva acestor considerente, Curtea apreciază că criticile recurenților aferente posibilității atribuirii în natură prin compensare, incluzându-le atât pe cele privind modul concret de realizare a expertizei de către expert, inclusiv în lipsa planurilor cadastrale, zadarnic solicitate autorităților competente, cât și pe cele privind acordarea în proprietatea altor persoane, de terenuri în zonă, sunt prin urmare, nefondate, Curtea fiind datoare să analizeze situația juridică din prezentul litigiu.
3. În fine, Curtea observă că în privința imobilului care a aparținut autorilor recurenților reclamanți, constatările expertului privind individualizarea terenului se coroborează pe deplin, contrar susținerilor recurenților, cu probele existente la dosar, în mod special adresa nr.5801/26.10.2012 a Primăriei Municipiului București – Direcția Patrimoniu, Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat care atestă aceeași situație de fapt și juridică.
Pe baza situației de fapt corect stabilite, tribunalul în mod judicios a concluzionat în sensul respingerii cererii de restituire în natură a acestui imobil.
Astfel, într-o proporție majoritară, imobilul solicitat a fi restituit în natură se suprapune cu proprietatea numitei M. M., rămânând doar o suprafață de circa 24 mp liberă, inclusă însă, în aceeași zonă rezervată pentru relocarea terenurilor retrocedate în interiorul Parcului Tineretului, deci cu același regim juridic evidențiat la punctul 2.
De altfel, atât recurenții reclamanți, prin cererea de chemare în judecată, cât și autoritatea publică, prin adresa nr._/_/27.07.2007 Primăriei Municipiului București - DEIC, au arătat că imobilul care a aparținut autorilor, se află în perimetrul Parcului „Lumea Copiilor”, parc component al Parcului Tineretului, astfel încât aplicarea prevederilor legale prohibitive ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 în referire la art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare și la art. 5 al. 3 din Legea nr. 18/1991 completată prin Legea nr. 47/2007, anterior enunțate, se impune.
Din perspectiva destinației acestor spații, Curtea observă că devine nefondată și critica recurenților relativă eronatei rețineri a caracterului afectat de utilități al imobilului, acesta fiind astfel cum am ilustrat, parte dintr-un parc.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenții – reclamanți V. N. și V. C., împotriva sentinței civile nr.1924/04.11.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. G. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H.
2 ex./TB-S.4 – L.I.F.
| ← Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 168/2014. Curtea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 658/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
