Legea 10/2001. Decizia nr. 320/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 9028/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.320R
Ședința publică de la 14 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - F. C.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă M. A. împotriva sentinței civile nr.1011/17.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. București prin Primar General, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001 – contestație, alte cereri.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 7 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 14 februarie 2014.
CURTEA
Prin cererea din 23.03.2012, reclamanta M. A. a chemat în judecată pe pârâta P. M. București, reprezentată prin Primar General, solicitând anularea dispoziției nr._ din 15.02.2012 și restituirea în natura a terenului situat în ., sectorul 2, București.
În motivare, a arătat că dispoziția contestată prin care i s-a respins cererea de restituire în natură, nu este în acord cu situația reală a terenului, care este liber și nu este afectat de rețele edilitare, dovadă fiind faptul că în vecinătatea acestuia a fost construită o vilă.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, iar reprezentantul său nu a fost prezent în instanță pentru a formula apărări.
Prin sentința civilă nr. 1011/17.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă s-a respins, ca neîntemeiată, cerere de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr._/15.02.2012 emisă de Primarul General al M. București și comunicată reclamantei la 08.03.2012, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață, pentru imobilul teren în suprafață de 195 mp situat în București, ., sector 2, imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite M. A.. În preambulul dispoziției contestate s-a reținut că terenul este în prezent afectat de o construcție de tip A ( P.T. ) și de rețele edilitare subterane (conducte de gaze și analizare), precum și de spațiul verde aferent blocului.
Potrivit art. 26 al. 1 din Legea 10/2001, daca restituirea în natura nu este posibila, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligata ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori sa propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptățită.
În ceea ce privește critica reclamantei cu privire la neafectarea imobilului notificat de rețele subterane edilitare, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că terenul situat în ., sectorul 2 este afectat de un post de transformare și de rețele edilitare subterane.
Potrivit dispozițiilor art. 10 al. 2 din Legea 10/2001, terenurile ocupate de construcții noi și cele afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, se restituie prin echivalent.
Potrivit art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și alte asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane, conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere, sau după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Sintagma amenajări de utilitate publică are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unei amenajări destinate a servi nevoile comunității, și anume: căi de comunicații, dotări tehnico – edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Astfel, din examinarea înscrisurilor comunicate de către P. M. București, Direcția Patrimoniu – Serviciul Cadastru, instanța a reținut că terenul din litigiu este afectat de o construcție tip A – post trafo, existența acestuia fiind de altfel menționată și în documentația topografică întocmită de către reclamantă în vederea identificării imobilului în cadrul dosarului administrativ. De asemenea, tribunalul a reținut că imobilul este afectat de trotuar de protecție și de o platformă betonată de acces la acest post trafo, de conducta de canalizare marcată pe plan cu D.N. 0,80 și de o conductă aferentă rețelei de alimentare cu gaze naturale.
În schița zonei în care se află imobilul și care poartă avizul S.C. Apa N. S.A., apare trasată conducta de canalizare D.N. 80 cm care străbate partea laterală a imobilului, iar în schița rețelelor edilitare comunicată de către P. M. București, apare trasată conducta de gaze naturale care traversează în subteran partea centrală a imobilului notificat.
Raportând dispozițiile legale mai sus enunțate la situația de fapt a imobilului notificat, tribunalul a reținut că nu poate fi restituit în natură, acesta fiind afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv de rețele tehnico edilitare subterane, respectiv postul de transformare, de o conductă de canalizare și de una de gaze, acestea fiind amenajări destinate a servi nevoilor comunității.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia, în sensul că instanța a dat o greșită apreciere probelor administrate care dovedesc faptul că, în stânga și în dreapta terenului revendicat, se află un . P+2, pe amplasamentele cărora trec aceleași rețele de utilități, dar pentru care s-a eliberat autorizație de construcție. Prin nerestituirea în natură a terenului se încalcă dreptul comunitar și se facilitează ocuparea abuzivă a acestuia de către proprietarii construcțiilor învecinate.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Dacă, însă, restituirea în natură nu este posibilă, persoana îndreptățită are dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, astfel cum se statuează prin dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Posibilitatea restituirii sau nu a terenului în natură este circumscrisă dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, conform cu care pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și spațiilor verzi, precum și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
La termenul din 11.01.2013, reclamanta, prin procurator, s-a opus la efectuarea expertizei, dar din planurile topografice scara 1/500, planul de amplasament întocmit de inginer I. A. și planurile de rețele edilitare rezultă că terenul din litigiu este situat între . B și este afectat de un punct de transformare IBED pe o suprafață construită de 18,90 mp și trotuar de 8,92 mp.
Suprafața din mijloc de 167,18 mp ar fi liberă dacă nu ar fi afectată de conducta de canalizare DN. 0,80 și conducta aferentă a rețelei de alimentare cu gaze naturale.
Într-o astfel de situație, curtea reține că situația de fapt prezentată, se circumscrie dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, astfel încât ternul nu poate fi restituit în natură.
Modalitatea de acoperire de către state a prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă a imobilelor de către fostele regimuri comuniste, nu intră în sfera de competență a dreptului Uniunii Europene, astfel încât raportarea Legii nr. 10/2001, la normele sale nu este relevantă.
Instanța de judecată pronunță soluții în raport de legislația în vigoare și de obiectul raportului juridic dedus judecății, astfel încât situația juridică a altor imobile învecinate este irelevantă.
Așa fiind, reținând netemeinicia tuturor motivelor de recurs, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă M. A. împotriva sentinței civile nr. 1011/17.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. București prin Primar General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. F. C.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
24.02.2014
Jud. fond: M. C. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 480/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1066/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
