Legea 10/2001. Decizia nr. 205/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 3165/3/2012
Dosar nr._
(2183/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 205.
Ședința publică din 12.02.2014
Curtea constituită din:
Președinte - E. V.
Judecător - I. A. H. P.
Judecător - M. G. R.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentele –reclamante C. A. și P. T., împotriva sentinței civile nr.2295 din 12.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București, prin P. G., P. G. al Municipiului București și cu intimata-reclamantă S.C. R. G. Invest S.A.
P. are ca obiect acțiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12 februarie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2295/12.12.2012 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă s-a respins contestația formulată de reclamantele C. A. și P. T. și . SA, împotriva pârâților M. București prin P. G., P. G. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care se solicita: 1. soluționarea pe fond, în conformitate cu Legea nr.10/2001, a notificării nr. 1207/06.08.2001, transmisă prin executor judecătoresc, în sensul de a dispune măsuri reparatorii constând în restituirea în natură și/sau echivalent, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 545,54 mp și construcție desfășurată de 87 mp, ce a fost situat în București, ., sector 3, constatând calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent stabilite la valoarea de piață a imobilului de la momentul soluționării, pe baza standardelor internaționale de evaluare; 2. obligarea pârâtului M. București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul nr._, aferent notificării nr.1207/2001 însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză; 3. obligarea pârâtului S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor (CCSD) să înregistreze dosarul transmis de M. București; 4. obligarea Municipiului București în solidar cu P. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În ședința publică de la data de 31.10.2012, reclamanții C. A., P. T. și S.C. R. G. Invest S.A. au formulat o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care au arătat că la punctul 1 al petitului, înțeleg să solicite soluționarea pe fond a notificării, în sensul de a dispune acordarea de măsuri reparatorii, constând în restituire în natură și/sau în echivalent, stabilite la valoarea de piață a imobilului de la momentul soluționării, pe baza standardelor internaționale de evaluare.
La punctul 2 al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată inițial, în subsidiar, în situația în care se va aprecia că, față de soluționarea pe cale judecătorească a notificării, sunt totuși aplicabile disp. art. 16 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 247/2005, solicită obligarea M. București să transmită dosarul nr._ către Prefectura Municipiului București, în vederea centralizării și continuării procedurii administrative.
Totodată, reclamanții au învederat că restrâng cadrul procesual, în sensul că nu mai susțin soluționarea capătului 3 al cererii privind obligarea CCSD la înregistrarea dosarului_, acest pârât urmând a fi scos din cauză.
De asemenea, au precizat că înțeleg să solicite judecarea prezentei cereri doar în contradictoriu cu M. București reprezentantă de P. G., nu și cu P. G..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin notificarea înregistrată la B. I. R. sub nr. 1207/6.08.2001 (fila 10) și transmisă Primăriei Municipiului București, reclamantele C. A. și P. T. au solicitat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, .. 1, fost sector 4, actual sector 3 compus din teren în suprafață de 534 m.p. și construcție formată din 5 camere și dependințe, construită din cărămidă.
Tribunalul a avut în vedere că potrivit dispozițiilor obligatorii ale Deciziei nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța este competentă să soluționeze acțiunea persoanei îndreptățite, în ipoteza refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În examinarea pe fond a notificării ce vizează restituirea imobilului situat în București, . Baletului nr. 1, fost sector 4, actual sector 3, tribunalul a verificat dacă bunul imobil a cărui restituire se solicită se include în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, dacă notificatorul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire precum și dacă bunul imobil poate fi restituit în natură.
În ceea ce privește stabilirea calității de persoane îndreptățite, tribunalul a stabilit dacă în cauza dedusă judecății a fost probată calitatea de proprietar a autorului celor două notificatoare asupra imobilului situat în București, .. 1, sector 3.
Prin probatoriul administrat reclamantele nu au dovedit calitatea de proprietar a autorului lor, P. A. A., asupra imobilului situat în București, ..1, sector 3.
Astfel, pe de o parte, tribunalul a constatat că reclamantele au invocat drept titlu de proprietate al autorului lor, actul de partaj voluntar autentificat de fostul Tribunal Ilfov – Secția notariat sub nr. 6022/7.03.1934 (fila 194-195), care însă conform art. 23. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu poate fi inclus în categoria înscrisurilor doveditoare ale dreptului de proprietate față de caracterul declarativ al actului juridic al partajului, textul legal evocat având în vedere acte juridice translative de proprietate.
Pe de altă parte, din examinarea acestuia, s-a observat că, urmare a împărțelii voluntare realizată prin acest act juridic, defunctului P. A. A., i-a revenit în proprietate exclusivă, un teren, loc de casă, în suprafață de 545,54 m.p., situat în București, .-76, identificat drept lotul nr. 2.
Cum potrivit istoricului denumirii străzii (fila 38) rezultă că . prezent desființată) nu s-a numit niciodată, ., a purtat de-a lungul timpului denumirile de . . constatat că titlul invocat de reclamante, actul de partaj voluntar autentificat de fostul Tribunal Ilfov – Secția Notariat sub nr.6022/7.03.1934 nu face dovada calității de proprietar al autorului lor asupra imobilului din ., lipsa identității între cele două imobile fiind evidentă.
Astfel, chiar dacă s-ar accepta, de principiu, că actul de partaj ar face dovada calității de proprietar, în cauza dedusă judecății față de lipsa identității între imobilul ce face obiect al acestuia și imobilul pretins a fi fost preluat de la autorul notificatoarelor, pentru motivele ce preced, tribunalul a apreciat că nu a fost făcută dovada calității de proprietar în condițiile art. 23.
În ceea ce privește incidența art. 24 din Legea nr.10/2001 ce instituie o prezumție de proprietate, tribunalul a constatat că nu poate fi reținută.
Sub acest aspect tribunalul a avut în vedere că pretinsul proprietar, P. A. A. nu figurează în actul normativ de preluare invocat, respectiv Decretul nr. 439/1982, în cuprinsul anexelor sale (filele 123-136) neexistând vreo mențiune în sensul trecerii în proprietatea statului a imobilului din .. Tribunalul nu a reținut drept dovadă a preluării imobilului în temeiul decretului menționat, istoricul de rol fiscal (fila 22), în condițiile în care autorul notificatoarelor nu este cuprins în anexele decretului amintit.
Așa fiind, în lipsa dovezilor privind preluarea în proprietatea statului a imobilului din . de la autorul reclamantelor, în temeiul Decretului nr.439/1982, tribunalul nu a putut face aplicarea prezumției de proprietate prevăzută de art. 24, procesul - verbal întocmit de inspectorul fiscal (fila 23) neputând fi reținut ca având valoare probatorie în absența altor dovezi cu care să se coroboreze sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele C. A. și P. T., criticând-o ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, pentru următoarele motive:
- actul de partaj autentificat sub nr. 6022/1934, poate fi apreciat ca o tranzacție asupra masei succesorale, efectul juridic fiind dobândirea de către semnatarii acestuia a dreptului de proprietate exclusiv asupra loturilor convenite. Mai mult chiar, actul de partaj se poate corobora cu alte înscrisuri depuse în dosarul cauzei (istoric de rol, proces verbal de impunere, declarații, fișa ITI), întregul material probator dovedind calitatea de proprietar a autorului reclamantelor.
- în ceea ce privește identitatea imobilului, prin analiza coroborată a înscrisurilor depuse, rezultă că imobilul din ., partajat în natură între cei doi frați P. A. A. (autorul reclamantelor) și A. A. A., este același cu imobilul din ., sector 3.
Urmare actului de partaj, întregul imobil din ., a fost împărțit în 6 loturi, atribuite în deplină proprietate celor șase moștenitori ai defunctei V. A. A., autorului reclamantelor revenindu-i lotul nr. 2. Ulterior anului 1934, pentru a se asigura accesul liber către fiecare din aceste loturi, s-a creat ca și cale de acces . . final .> În mod greșit instanța de fond a reținut că . desființată) nu s-a numit niciodată . în care adresa_/_/13.08.2009 a PMB, Serviciul Nomenclatură Urbană comunică doar două denumiri anterioare ale acestei artere, fără a face mențiunea cu privire la momentul celei mai vechi înregistrări, respectiv când a fost înființată artera.
Pe de altă parte, în actele existențe Ia dosarul fiscal, imobilul este înregistrat pe . - denumire ce se regăsește în istoricul arterei Intrării Baletului - arteră adiacentă străzii Tomis (fostă Școalelor), astfel cum rezultă din planurile cadastrale întocmite la nivelul anului 1973.
- deși actul de preluare menționat în evidențele fiscale nu conține în tabelul anexă imobilul ce face obiectul notificării, recurentele – reclamante susțin că au depus Adrese emise de Camera notarilor, din care rezultă că nu s-au înregistrat acte de înstrăinare cu privire la imobilul proprietatea autorului lor, și declarații notariale, pe proprie răspundere în același sens.
Mai mult, un început de dovadă a preluării imobilului de către stat o constituie și fișa ITI în care este menționat autorul recurentelor - reclamante. Astfel, este de notorietate că fisele ITI ale bunurilor se întocmeau pentru zonele ce intrau în programe de sistematizare. In speță, a fost întocmită fișa ITI a bunului imobil, ceea ce, coroborat cu celelalte înscrisuri menționate mai sus, creează prezumția preluării abuzive de către stat, prezumție ce nu a fost răsturnată de nici o probă contrară administrată în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.2 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi fondat recursul pentru următoarele considerente:
Recurentele – reclamante susțin că imobilul din ..1, compus din teren în suprafață de 545,54 mp și construcție (în prezent demolată) în suprafață de 87 mp a fost proprietatea autorului lor P. A. A. și că acest imobil a fost preluat abuziv de către stat prin Decretul Consiliului de Stat nr.439/1982.
Prin actele de stare civilă și prin certificatul de moștenitor nr.25/18.03.2009 emis de BNP D. M. reclamantele – recurente au făcut dovada că sunt moștenitoarele legale (în calitate de fiice) ale autorului P. A. A., fapt reținut și de instanța de fond și necontestat în cauză.
Instanța de fond a respins contestația, reținând că reclamantele nu au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la obținerea de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, întrucât nu s-a făcut dovada că autorul lor P. A. A. a avut în proprietate imobilul în litigiu.
Curtea consideră, pe de o parte, că instanța de fond a înlăturat în mod greșit partajul voluntar autentificat sub nr.6022/07.03.1934 la Tribunalul Ilfov – Secția Notariat ca mijloc de probă în prezenta cauză, iar pe de altă parte, că instanța de fond nu a clarificat situația de fapt neadministrând suficiente probe din care să rezulte dacă ..1 s-a format din terenul situat în fosta stradă Școalelor, teren care a făcut obiectul partajului voluntar de mai sus.
Astfel, în ceea ce privește actul de partaj voluntar autentificat sub nr.6022/07.03.1934 de Tribunalul Ilfov, Curtea constată că acest act poate fi încadrat în dispozițiile art.23.1 a) din HG nr.250/2007 în măsura în care prin acest act P. A. A. a devenit unicul proprietar al lotului nr.2 compus din terenul de 545,54 mp din .-76 ca efect al tranzacției încheiate cu cei cinci frați ai săi privind partajarea întregului teren rămas de pe urma mamei lor, autoarea V. A. A. în .> Curtea reține că dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 sunt dispoziții de excepție față de dreptul comun și că în această materie legiuitorul a reglementat un regim probatoriu mai facil care să permită notificatorilor să-și dovedească dreptul de proprietate pretins inclusiv cu acte declarative de drepturi în măsura în care aceste acte se pot corobora și cu alte probe din care să rezulte existența dreptului de proprietate asupra imobilului notificat în patrimoniul autorului lor.
Ori, în cauză, din toate actele depuse la instanța de fond, istoric de rol, proces – verbal de impunere, declarații fișa ITI rezultă că P. A. A. a avut în proprietate terenul de 545,54 mp din . Ghindei, fostă Tomis pe care a construit, fără autorizație de construire o casă, care în prezent este demolată.
Instanța de fond nu a clarificat însă chestiunea identității dintre . – 76 și ..1, neadministrând suficiente probe în acest sens.
Curtea consideră că există indicii din care rezultă această identitate, respectiv adresa nr._/23.04.2010 a Municipiului București – Serviciu Patrimoniu Evidența Populației și cadastru (în care . este individualizată ca fostă ., fostă Școalelor nr.74-76), astfel încât se impune efectuarea unei expertize topo prin care să se stabilească dacă ..1 este una și aceeași cu fosta . Ghindei) și dacă această . toate demersurile pe care le-a purtat ulterior) s-a format pe terenul situat în . – 76 ca un drum de acces pentru cele 6 loturi de teren rezultate în urma partajului voluntar dintre frați.
Având în vedere că în recurs proba cu expertiză nu este admisibilă, urmează ca instanța în baza art.312 alin.2 teza II să admisă recursul, că caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea efectuării expertizei de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentele – reclamante C. A. și P. T., împotriva sentinței civile nr.2295 din 12.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI, prin P. G., P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și cu intimata-reclamantă S.C. R. G. INVEST S.A.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. I.-A. H.-P. M. G. R.
GREFIER
E. C.
Red.I.A.H.P.
Tehdact.R.L.
2 ex./27.06.2014
TB-S.5 – E.P.-J.
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 187/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 1111/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
