Pretenţii. Decizia nr. 109/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 46992/3/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 109A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17 MARTIE 2014
CURTEA COMPUSĂ DIN :
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECATOR - I. P.
GREFIER - G. C. A.
**********
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant C. N. domiciliat în București, .. 92, . și cu domiciliul ales la SCPA T. Iavolschi în București, .-92, ., parter, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1842/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți A. Națională de Restituire a Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul reclamant C. N., prin apărător, avocat Iavolschi Ș. B., lipsind intimații pârâți A. Națională de Restituire a Proprietăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 11.03.2014 intimata pârâtă A. Națională de Restituire a Proprietăților a depus întâmpinare.
Se comunică întâmpinarea apărătorului apelantului reclamant C. N..
Apelantul reclamant C. N., prin apărător, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită un alt termen. Arată că nu mai are cereri de formulat și nici probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și nici probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Apelantul reclamant C. N.,prin apărător, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată. Solicită să se constate că singura motivare a hotărârii instanței de fond se referă la invocarea art.1191 cod civil și la faptul că nu a administrat probe în susținerea cererii. Apreciază că nu sunt întrunite cerințele art.261 alin.5 c.pr.civ. și precizează că nu solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. Solicită să se constate că art.3 din Legea nr.247/2005 stabilește că emiterea titlului de despăgubire dă naștere unui raport juridic de drept obligațional creditor-debitor în care cel în favoarea căruia s-a emis titlul de despăgubire deține un drept de creanță împotriva Statului R.. În conformitate cu dispozițiile Legii nr.247/2005 în cazul în care ai un titlu de despăgubire de până la 500.000 lei poți opta pentru un titlu de plată, iar în cazul în care este depășită această sumă se poate opta pentru conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea. Arată că prin acțiune a contestat împrejurarea că în anul 2010, anterior tranzacționării acțiunilor Fondului Proprietatea pe piața liberă, apelantul a fost obligat să opteze pentru o conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea la o valoare de 1 leu/ acțiune, în timp ce la prima tranzacționare liberă valoarea acestor acțiuni era de 0,61 lei/acțiune.Față de prevederile art.181
din Legea nr.247/2005 apelantul a sesizat instanța pentru a constata că s-a făcut o conversie parțială a titlurilor de despăgubire, ceea ce înseamnă că în patrimoniul său a mai rămas un drept de creanță împotriva Statului R.. Cu privire la capătul de cerere privind obligarea Statului R. la plata sumelor ce rezultă din titlurile de plată nevalorificate, solicită în subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că nu este admisibilă o acțiune în pretenții împotriva Statului R., aplicarea dispozițiilor Legii nr.165/2013. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 06.12.2012 la Tribunalul București, reclamantul C. N. a chemat în judecată pe pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si A. NAȚIONALĂ DE RESTITUIRE A PROPRIETĂȚILOR și a solicitat să se constate faptul că reclamantului i-a fost valorificat din titlul de despăgubire nr. 8479/26.08.2010 (în cuantum de 1.917.900 lei), prin decizia nr. 1672/20.09.2010 suma de 1.169.919 lei, prin conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea, totodată să se constate că reclamantul mai deține împotriva STATULUI R. o creanță de 747.981 lei în baza titlului de despăgubire nr.8479/26.08.2010 emis de COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata către reclamant a sumei de 747.981 lei reprezentând creanță deținută de acesta contra STATULUI R. în baza deciziei nr. 8479/2010 emisă de COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, rămasă în patrimoniul petentului după valorificarea ce a avut loc prin conversia în acțiuni la FONDUL PROPRIETATEA conform deciziei nr. 1672/20.09.2010 emisă de A.N.R.P.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin decizia nr. 8479/26.08.2010 emisă de COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a fost emis în favoarea reclamantului titlu de despăgubire în cuantum de 1.917.900 lei și că potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005 petentul a optat integral pentru emiterea de titluri de conversie pentru acțiuni la FONDUL PROPRIETATEA, astfel că prin decizia nr. 1672/20.09.2010 emisă de A.N.R.P. a fost emis în favoarea reclamantului titlul de conversie pentru un număr de 1.917.900 acțiuni la FONDUL PROPRIETATEA.
Că la efectuarea conversiei s-a avut în vedere valoarea pentru o acțiune, respectiv 1 leu, la momentul emiterii titlului de conversie nefiind finalizate formalitățile de listare a FONDULUI PROPRIETATEA.
La data de 16.12.2010, COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE a aprobat prospectul pentru admiterea la tranzacționare PE B. DE VALORI BUCUREȘTI a acțiunilor FONDULUI PROPRIETATEA, astfel că au putut fi tranzacționate pe piața reglementată începând cu data de 26.01.2011, valoarea inițială de tranzacționare fiind de 0,61 lei/acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1842/21.10.2013 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.
S-a reținut că reclamantul nu a administrat dovezi care să demonstreze justețea pretențiilor sale.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel în termen legal reclamantul C. N., criticând-o pentru nelegalitate.
Se susține că hotărârea instanței de fond este nemotivată, fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă și ale art. 6 CEDO.
Pe fondul cauzei apelantul - reclamant a arătat următoarele:
Cu privire la capetele de cerere ce vizează constatarea calității de creditor a apelantului față de S. R. se arată că prin emiterea titlului de despăgubire nr. 8479/26.08.2010 s-a stabilit în mod irevocabil calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a apelantului, precum și suma cuvenită apelantului cu titlu de despăgubiri, respectiv 1.917.900 lei.
Conform dispozițiilor art. 3 lit. a din Legea nr. 247/2005 titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama Statului R., care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului R., corespunzătpr despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi, astfel încât emiterea unui titlu de despăgubire care nu este atacat în instanță, dă naștere în patrimoniul deținătorului titlului a unei creanțe împotriva Statului R..
Totodată, acest titlu de despăgubire reprezintă „un bun” în înțelesul CEDO, astfel încât având în vedere că la momentul emiterii titlului de despăgubire S. R. ratificase Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocoalele Adiționale, orice încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestui „bun” constituie încălcare a dispozițiilor CEDO și a protocoalelor adiționale.
Plecând de la aceste premise, rezultă că nu există echivoc cu privire la raportul juridic obligațional, stabilit prin efectul legii, în urma emiterii titlului de despăgubire nr. 8479 din 26.08.2010 în care calitatea de creditor o deține reclamantul N. C. și calitatea de debitor o deține S. R., creanța deținută de apelant fiind în cuantum de 1.917.900 lei.
Același act normativ, legea nr. 247/2005 care la art. 3 stabilește creanța apelantului împotriva Statului R., respectiv Legea nr. 247/2005 a încercat să stabilească prin dispozițiile art. 181 și o procedură de valorificare a acestui drept de creanță.
În realitate dispozițiile legale care reglementează valorificarea dreptului de creanță al persoanei îndreptățite reprezintă în fapt o îngrădire a dreptului de dispoziție al deținătorului titlului de despăgubire.
Reclamantul a arătat prin cererea de chemare în judecată că la momentul adoptării Legii nr. 247/2005, legiuitorul, probabil anticipând lipsa fondurilor care să acopere creanțele titlurilor de despăgubire împotriva Statului R. și tocmai pentru a evita litigii de genul celui prezent, a dorit să stabilească o procedură de conversie care să excludă factorul subiectiv.
În acest sens s-a stabilit prin Legea nr. 247/2005 că în termen de 180 de zile de la . legii, se va înființa Fondul Proprietatea, organism de plasament corelativ în valori mobiliare, înființat sub forma unei societăți de investiții financiare, entitate constituită în scopul realizării plății prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de statul român.
Așa cum rezultă din chiar textul inițial al Legii nr. 247/2005, se anticipa că Fondul Proprietatea să fie admis la tranzacționare pe piața de capital, astfel încât valoarea unei acțiuni a Fondului Proprietatea să fie una stabilită de piața liberă, respectiv cerere și oferta.
Pentru că între data înființării Fondului Proprietatea și data primei tranzacționări cu acțiuni ale Fondului a existat un interval de aproximativ 4 ani, legiuitorul a încercat acoperirea acestui impediment care făcea imposibilă cea mai importantă parte a procedurii de reparație, respectiv valorificarea efectivă a drepturilor persoanelor îndreptățite și prin OUG 81/2007, act normativ„ privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” a stabilit procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, fie prin emiterea de titluri de plată, fie prin conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea, în funcție de valoarea despăgubirilor.
Prin acest act normativ, OUG 81/2007, legiuitorul a reintrodus factorul subiectiv, respectiv a stabilit că până la momentul suspendării tranzacțiilor cu acțiuni ale Fondului Proprietatea, suspendare ce va avea loc în scopul inițierii tranzacționării acestor acțiuni într-o formă reglementată, conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni la Fondul Proprietatea se va efectua la valoarea nominală a acțiunilor.
În aceste condiții valoarea nominală de 1 leu per acțiune, stabilită prin art. 7 alin. 1 din actul constitutiv al Fondului Proprietatea, aprobat prin HG nr. 1581/2007 este una mult mai mare față de valoarea reală de piață a unei acțiuni la Fondul Proprietatea.
În condițiile în care apelantul a fost obligat să accepte conversia titlului de despăgubire în acțiuni la Fondul Proprietatea, dar la o valoare de 1 leu per acțiune, acesta se află în situația unei grave încălcări a dreptului de proprietate și când se afirmă acest lucru, reclamantul se bazează pe faptul că titlul de despăgubire reprezintă „un bun” în înțelesul CEDO și protocoalelor adiționale și pe faptul că valorificarea acestui bun a avut loc în condițiile stabilite de debitor, S. R. respectiv, prin acordarea unor bunuri supraevaluate chiar de debitor.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere ce vizează realizarea creanței deținute de apelant împotriva Statului R. se precizează că nu se urmărește în mod special obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei de bani, echivalentă cu creanța pe care, apelantul încă o mai deține în patrimoniu și al cărei debitor este S. R., însă având în vedere că la momentul investirii instanței de fond nu există o altă posibilitate de valorificare a acestei creanțe, apelantul reclamant a fost nevoit să solicite realizarea acesteia.
Este fără echivoc faptul că ulterior sesizării instanței de judecată a fost adoptată Legea nr. 165/2013, act normativ prin care se încearcă din nou, crearea unui cadru juridic special de rezolvare a problemei acordării de despăgubiri persoanelor care au fost deposedate în mod abuziv de proprietățile pe care le dețineau, însă în același timp tot fără echivoc este faptul că apelantul din prezenta cauză, deși a dobândit prin efectul legii calitatea de creditor al Statului R. prin emiterea titlului de despăgubire nr. 8479/26.08.2010 nu și-a valorificat în integralitatea dreptul său de creanță după trecerea unei perioade de peste 3 ani de zile de la emiterea titlului de despăgubire, astfel încât este perfect legitimă solicitarea sa adresată instanțelor de judecată în scopul realizării dreptului său de creanță.
Cu toate acestea, tocmai pentru a dovedi faptul că reclamantul nu se opune respectării dispozițiilor legale speciale aplicabile în materie, dispoziții speciale pe care acesta le-a respectat întocmai până la momentul emiterii titlului de despăgubire nr. 8479/26.08.2010, reclamantul a declarat și a reafirmat faptul că a existat posibilitatea pe care o are în considerare, ca instanța de judecată să admită primele capete de cerere și să dispună respingerea ca inadmisibilă a capătului de cerere în realizarea creanței, însă în nici un caz nu este de acceptat un raționament juridic al instanțelor prin care se apreciază că un eventual caracter inadmisibil al capătului de cerere în realizare trebuie să ducă la respingerea capetelor de cerere prin care se urmărește constatarea calității de creditor a apelantului împotriva Statului R..
Intimata pârâtă A. Națională de Restituire a Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând, în principal anularea apelului ca fiind netimbrat și pe fond, respingerea apelului ca nefondat .
Se susține că prin emiterea Titlului de conversie nr. 1672/20.09.2010 procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv s-a finalizat.
Astfel, raportul de creanță dintre domnul C. N. și Autoritate Națională pentru Restituirea Proprietăților, creanță constatată prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 8479/26.08.2010 s-a stins în privința întregii sume de 1.917.900 lei, cuantum în persoana îndreptățită a optat pentru acordarea de despăgubiri în acțiuni.
Deciziile reprezentând titluri de conversie, emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Vicepreședinte, în temeiul titlurilor de despăgubire și a opțiunilor pentru acțiuni ale persoanelor îndreptățite se înaintează Depozitarului Central al Fondului Proprietatea, în conformitate cu prevederile art. 18 indice 8 alin. 4 din OUG nr. 81/28.06.2007 potrivit cărora A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va dispune realizarea conversiei titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul Proprietatea și va instructa depozitarul central al acțiunilor emise de Fundul Proprietatea, să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor Fondului Proprietatea, astfel încât persoana respectivă să fie înregistrată în registrul acționarilor Fondul Proprietatea, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data depunerii documentației complete la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Cu privire la procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, astfel cum aceasta a fost reglementată la Cap. V. Titlul VII din Legea nr. 247/2005, se fac următoarele precizări:
Potrivit dispozițiilor acestui capitol, în temeiul deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis titluri de conversie și/sau titluri de plată, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în OUG nr. 81/2007.
Prin emiterea Titlului de conversie la solicitarea expresă a apelantului s-a stins creanța constatată prin decizia nr. 8479/26.08.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate, susținerile intimatei pârâte A. Națională de Restituire a Proprietăților cât și în raport de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente.
Conform dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă – hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Or, în cauză, instanța de fond a reținut numai că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor deduse judecății, invocând dispozițiile art. 1191 Cod civil ce arată că în procesul civil, sarcina probei aparține reclamantului.
Instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată și nu a prezentat argumentele de fapt și de drept pentru care și-a format convingerea că cele trei petite deduse judecății sunt neîntemeiate.
Procedând în acest mod, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă cât și art. 6 CEDO ce garantează dreptul la un proces echitabil.
Expunerea motivelor de fapt și de drept în analiza problemelor esențiale deduse judecății reprezintă o garanție a corectitudinii actului de justiție și a respectării dreptului de apărare, parte integrantă a unui proces echitabil.
Or, în cauză în lipsa considerentelor pentru care instanța de fond a pronunțat hotărârea judecătorească atacată cu apel, Curtea nu poate realiza o cenzură a hotărârii judecătorești.
Ca urmare, Curtea reține că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului dreptului dedus judecății, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 297 alin. 1 teza a I-a Cod procedură civilă ce impune anularea hotărârii judecătorești și reținerea cauzei pentru evocarea fondului.
În ceea ce privește susținerile formulate de intimata pârâtă ANRP prin întâmpinarea formulată, vizând netimbrarea apelului, se reține că apelantul reclamant nu a fost citat cu mențiunea timbrării apelului.
Ca urmare, aceste susțineri nu vor fi tratate ca o veritabilă excepție întrucât prin rezoluție administrativă s-a stabilit că apelul nu se impune a fi timbrat iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu s-a formulat cerere de reexaminare,
Pe lângă aceste aspecte, Curtea reține că acțiunea este formulată la data de 29.11.2012, sub imperiul Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, fiind scutită de taxa judiciară de timbru întrucât temeiul juridic îl constituie dispozițiile Legii nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant C. N. domiciliat în București, .. 92, . și cu domiciliul ales la SCPA T. Iavolschi în București, .-92, ., parter, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1842/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți A. Națională de Restituire a Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Anulează sentința și reține cauza pentru evocarea fondului.
Stabilește termen de judecată la data de 26.05.2014, cu citarea părților.
Cu recurs odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. S. I. P.
GREFIER
G. C. A.
Red. C.M.S.
Tehnored. T.I.
5 ex./24.03.2014
Jud. fond.
C. T.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1307/2014. Curtea de Apel... | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 187/2014.... → |
|---|
