Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 247/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 8146/2/2012
8146 2 2012
Dosar nr._
(2581/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 247
Ședința publică de la 18.02.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – C. G.
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatoarea A. (M.) R. – R., împotriva încheierii de ședință din data de 23.10.2012, pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția a III-a și Pentru cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. E. – M. și I. A..
P. are ca obiect – contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa contestatoarei A. (M.) R. – R. și a intimaților I. E. – M. și I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa nejustificată a părților, iar prin serviciul registratură s-a depus, la data de 17.02.2014, cerere de recuzare formulată de contestatoare.
De asemenea, se mai învederează că, la data de 22.11.2012, instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă, iar potrivit rezoluției administrative de la 31.01.2014, a fost stabilit termen, din oficiu, în vederea discutării excepției de perimare, pentru astăzi, 18.02.2014.
Curtea, având în vedere lipsa nejustificată a părților la acest moment, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se constată lipsa contestatoarei A. (M.) R. – R. și a intimaților I. E. – M. și I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ceea ce privește cererea de recuzare formulată de contestatoarea, față de dispozițiile art.28 din codul de procedură civilă și constatând că este a doua cerere de recuzare pentru aceleași motive, o respinge, ca inadmisibilă, și reține cauza în pronunțare asupra excepției de perimare.
CURTEA
La data de 31 10 2012, petenta A. M. R. R. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii de ședință din data de 23 10 2012, prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a membrilor completului de judecată, în dosarul civil nr_ ( suspendat în temeiul prevederilor art 242 pct 2 cod procedură civilă, la data de 04 02 2013), având ca obiect tot contestație în anulare exercitată împotriva încheierii de ședință din data de 07 06 2012, pronunțată în dosarul civil nr_, de către Curtea de Apel București.
Cauza s-a suspendat în baza dispozițiilor art 242 pct 2 cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților prin încheierea de ședință din data de 22 11 2012.
La termenul de judecată din data de 18 02 2014, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției de perimare a căii de atac extraordinare declarate.
Pentru soluționarea acestei excepții, Curtea pornește de la natura juridică a instituției perimării, astfel cum a fost elucidată această chestiune în literatura de specialitate, potrivit căreia, perimare are o natură juridică mixtă, fiind atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței în judecată vreme îndelungată. Din economia dispozițiilor legale care reglementează această instituție juridică, precum și din dispozițiile art 252 alin 1 cod procedură civilă, Curtea reține că perimarea operează de drept la împlinirea termenului de perimare, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe: organul judiciar să fie investit cu o cerere, care a declanșat o judecată în prima instanță sau într-o cale de atac, cauză să rămână în nelucrare timp de un an în materie civilă, din culpa părții. Aceste condiții, care circumstanțiază incidența instituției perimării rezultă din interpretarea prevederilor art 248 cod procedură civilă, potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, cu mențiunea expresă a legiuitorului că partea nu este considerată în culpă, în cazul în care actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare, fiind un termen procedural legal peremptoriu ar trebui să curgă continuu, fără posibilitatea de a fi întrerupt sau perimat, dar normele codului de procedură derogă de la această regulă, statuând că termenul de perimare cunoaște instituția suspendării cât și a întreruperii. Potrivit dispozițiilor art 249 cod procedură civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Așa cum rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale, actul întrerupător de perimare trebuie să provină de la partea interesată și să aibă ca obiectiv repunerea cauzei pe rol în vederea judecării litigiului, arătându-se în doctrină că de exemplu cererea de perimare nu poate întrerupe termenul de perimare, așa cum de altfel, niciunui act extrajudiciar nu i se poate recunoaște acest efect procedural( de exemplu o notificare). În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de perimare, literatura de specialitate este unanimă în a arăta că este vorba de data ultimului act de procedura îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din culpa părții, de actele procesuale ce trebuiau să succeadă în mod firesc, astfel încât dosarul a rămas în nelucrare. Făcând aplicarea acestei reguli, în ipoteza în care judecata a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art 242 pct 2 cod procedură civilă, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este reprezentat de data încheierii de ședință prin care s-a luat măsura suspendării, deoarece din acest moment, oricare dintre părți poate efectua un act de procedura eficient pentru reluarea judecății.
Interpretând dispozițiile art 249 cod procedură civilă, prin raportare la toate celelalte norme procedurale care reglementează instituția perimării, Curtea ajunge la concluzia că pentru a fi apt să producă efectul întreruptiv de perimare actul procesual( pe lângă faptul că trebuie să provină de la partea care justifică un interes și să aibă ca obiectiv repunerea pe rol) trebuie să fie și eficient, în sensul că sunt îndeplinite toate cerințele pentru ca, în concret, cauza să fie repusă pe rol. O interpretare contrară ar fi de natură să lase la latitudinea părților prelungirea nejustificată a procesului, prin depunerea la dosar a unor înscrisuri, respectiv formularea unor cereri( care vizează soluționarea cauzei) în timpul suspendării judecății, dar care nefiind precedate de solicitarea repunerii pe rol a cauzei nu conduc practic la rezolvarea litigiului, ci doar la întinderea duratei acestuia, organul judiciar fiind împiedicat să constate pasivitatea părților și să aplice sancțiunea procedurală corespunzătoare. În egală măsură, interpretarea contrară ar fi de natură să contravină și concepției legiuitorului, reflectată prin dispozițiile art 252 cod procedură civilă, în sensul că perimarea operează de drept la împlinirea termenului, putând fi constată din oficiu de către instanță sau la cererea părții interesate.
Față de această situație, constatând că părțile au avut o atitudine pasivă, nesolicitând reluarea judecății contestației, nefăcând nici un act de procedură eficient, de natură să întrerupă cursul perimării, în condițiile prevăzute de dispozițiile art 249 cod procedură civilă și nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea va da eficiență prevederilor art 252 cod procedură civilă și va constata din oficiu că a intervenit perimarea contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea de contestație în anulare formulată contestatoarea A. (M.) R. – R., împotriva încheierii de ședință din data de 23.10.2012, pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția a III-a și Pentru cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. E. – M. și I. A..
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,18 02 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. G. S. I. S.
Grefier
S. R.
Red/dact IS
2 ex
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 369/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1660/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
