Legea 10/2001. Decizia nr. 762/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 10159/3/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIAA IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 762 R
Ședința publică de la 15.04.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 575/19.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. M., având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant M. M., reprezentat de avocat O. Fersebi, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât M. București prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se prezintă din partea numitului M. M., avocat O. Fersebi care depune la dosar contractul de cesiune a drepturilor litigioase, autentificat sub nr. 882/29.04.2013 de Biroul Notarial LEGITIMUS, în care figurează în calitate de cedenți D. V. și D. V., intimații reclamanți din prezenta cauză, cesionar fiind M. M..
Curtea constată că obiectul contractului de cesiune al drepturilor litigioase este imobilul în litigiu și față de acestea dispune introducerea în cauză a lui M. M., în calitate de intimat reclamant, calitate preluată de la intimații reclamanți D. V. și D. V., în baza contractului de cesiune al drepturilor litigioase depus la dosar.
Apărătorul intimatului reclamant M. M. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatului reclamant M. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Apreciază că în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond calitatea de persoană îndreptățită a petenților notificatori în temeiul Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii. În mod temeinic și legal a dispus instanța în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 63 mp către reclamant. Se critică prin motivele de recurs faptul că instanța ar fi dispus restituirea suprafeței de 46,12 mp, suprafață aflată sub imobil, de altfel instanța nu a dispus restituirea acestei suprafețe de teren. Arată că se mai critică faptul că nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită, dar sunt destul de neclare motivele de recurs. Consideră că motivele de recurs sunt invocate în mod formal.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă la data de 30.03.2012, sub nr._, reclamantii D. V. si D. V. au solicitat ca in contradictoriu cu paratul M. Bucuresti, reprezentat prin primarul general, sa se constate refuzul nejustificat al paratului de a emite dispozitie motivata pentru restituirea in natura a cotei de ½ din din terenul situat in bucuresti, ., sector 1 si, in temeiul art. 25 alin.3 din Legea nr. 10/2001, sa fie obligat paratul sa le predea in deplina proprietate si linistita posesie terenul; sa se constate refuzul nejustificat al paratului de a emite dispozitie motivata prin care sa propuna acordarea de despagubiri pentru imobilul constructie – apartament nr. 2 situat in Bucuresti, ., ., care nu mai poate fi restituit in natura si, in temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, obligarea paratului sa emita dispozitie/decizie motivata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin notificarea nr. 2921/07.11.2001 si notificarea nr. 88/24.01.2002, comunicata paratului prin Biroul executorilor judectoresti Erzer& P., care face obiectul dosarelor nr._/08.11.2001 si_/31.01.2002, autorii reclamantilor, respectiv P. C. M. si C. M. A., in calitate de persoane indreptatite, au solicitat, in temeiul art. 21 ( in prezent art.22) din Legea nr. 10/2001, restituirea in natura, prin dispozitie motivata emisa de primarul general a imobilului format din apartamentul nr. 2, situat in Bucuresti, bulevardul Marasti, nr.23, sector 1, precum si a suprafetei de teren aferenta, care a fost preluata abuziv de Statul R.. Anterior, prin actul de vanzare-cumparare incheiat intre C. Schlesinger, in calitate de vanzator, si C. R., in calitate de cumparator, autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia notariat cu nr._/20.09.1934, cumparatorul C. R. a dobandit, in timpul casatoriei cu C. D. M., nascuta Vulcanescu, dreptul de proprietate asupra terenului situat in Bucuresti, ., avand o suprafata de 216 mp, aflat la intersectia cu .>Pe aceste teren sotii C. au edificat un imobil subsol+parter+1 etaj cuprinzand doua apartamente.
Prin contractul de vanzare-cumparare incheiat intre R. C., in calitate de vanzator, si E. Streifelder, in calitate de cumparatoare, autentificat de Tribunalul Ilfov Sectia I Civila –Comerciala cu nr._/03.05.1949, vanzatorul R. C. a instrainat apartamentul nr. 1 de la parter si o cota de ½ din terenul situat in ..
La data de 31.01.1973, C. R. a decedat, cota sa de ½ din apartamentul nr. 2 fiind dobandita de sotia supravietuitoare C. D. M. (1/4) si fiica acestora, P. C. M. ( ¾), dupa cum se mentioneaza in certificatul de mostenitor nr. 606/977/01.09.1977, intocmit de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1.
La data de 20.08.1983, prin decizia nr. 1443 a Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti, emisa in baza Decretului nr. 223/1974, privind reglementarea situatiei unor bunuri, apartamentul nr. 2 situat in Bucuresti, ., sector 1, a trecut in proprietatea statului, dupa cum se mentioneaza in adresa nr. TN/1663/31.01.2002 emisa de Consiliul General al Municipiului Bucuresti. De asemenea, cota parte indiviza de 5/8 din apartamentul nr. 2 a trecut in proprietatea statului cu plata, insa plata a fost facuta doar pentru constructie, nu si pentru terenul aferent, intrucat potrivit art. 2 alin.3 din Decretul nr. 223/1974, coroborat cu art. 13 din Legea nr. 59/1974, trecerea terenurilor in proprietatea statului se efectua doar fara plata in cazul persoanelor care au parasit definitiv Republica Socialista Romania.
La data de 21.04.1965, C. D. M. a decedat, de pe urma acesteia ramanand in calitate de mostenitori fiica C. Prescot Christine M. ( fosta P. C. M.), cu o cota de 1/2, si fiul C. M. A., tot cu o cota de ½, dupa cum se mentioneaza in certificatul de calitate nr. 16/2005.
La data de 05.02.1997, reclamantii au incheiat cu paratul contractul de vanzare-cumparare nr. 3098/_/05.02.1997, prin care au dobandit in temeiul Legii nr. 112/1995 dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 situat in Bucuresti, ., ..
La data de 09.06.2008, P. C. M. a introdus pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, in contradictoriu cu reclamantii o actiune prin care a solicitat sa se constate ca imobilul situat in Bucuresti, ., ., a fost preluat abuziv si sa fie obligati paratii sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul. Prin sentinta civila nr. 2535/16.02.2009, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Bucuresti, dosarul fiind inregistrat pe rolul sectia a V-a civila cu nr._/3/2009.
La data de 24.06.2009 a intervenit decesul lui C. M. A., de pe urma acestuia ramand in calitate de mostenitori sotia supravietuitoare C. A. si fiica C. I./I., dupa cum se mentioneaza in certificatul de mostenitor nr. 18 din 26.08.2009, intocmit de BNP R. M. P..
La data de 22.09.2011, intre C. Pascot Christine M. ( fosta P. C. M.), C. A. si C. I., reprezentate prin mandar Z. V. si reclamanti s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat cu nr. 1528/22.09.2011 de BNP F. D., prin care reclamantii au dobandit “ drepturile litigoase asupra imobilului situat in Bucuresti, ., sector 1, care face obiectul dosarului nr._/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti”, precum si “ orice alte drepturi litigoase decurgand din calitate de proprietar al imobilului descris mai sus, inclusiv dreptul de a obtine masuri reparatorii in echivalent valoric sau la schimb, in natura, in baza legilor in vigoare sau viitoare aplicabile in speta, pentru notificarile ce fac obiectul dosarelor nr._ si respectiv,_ aflate pe rolul Primariei Municipiului Bucuresti- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001”.
P. in prezent paratul a refuzat in mod nejustificat sa raspunda notificarilor.
In drept au fost invocate disp. art. 480 si urm. C.civ., art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 22-27 din Legea nr. 10/2001.
Paratul nu a depus intampinare si nu a fost reprezentat in instanta pentru a propune probe in aparare.
Instanta a administrat, la solicitarea reclamantilor, proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse fotocopii ale actelor aflate in dosarele administrative nr._ si nr._ ( f. 24-126), proba cu expertiza tehnica topografica ( raportul de expertiza intocmit de d-na expert P. O. fiind depus la filele 204-216). De asemenea, au fost comunicate relatii privind imobilul in litigiu de catre Primaria Sectorului 1 Bucuresti- Directia Cadastru, Fond Funciar, Patrimoniu si Evidenta Electorala, Primaria Municipiului Bucuresti- Serviciu Evidenta Proprietatii, Directia Impozite si Taxe Locale Sector 1.
Prin sentința civilă nr. 575 din 19.03.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis in parte cererea formulata de reclamantii D. V. si D. V., a constatat ca petentii Pascot (P.) C. M., C. A. si C. I. au calitatea de persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii in echivalent in conditiile Legii nr. 247/2005 cu privire la apartamentul nr. 2, situat in Bucuresti, ., sector 1 compus din hol, vestibul, trei camere, baie, chicineta, terasa si doua balcoane, situate la etajul I, doua debarale situate in pod, camera de serviciu, boxa, camara, pivnita situata la subsol, imposibil de restituit in natura. Despagubirile vor fi stabilite la valoarea de circulatie a imobilului din care se va scadea suma de_ lei, actualizata.
A dispus restituirea in natura a cotei de 28.87 % (63.07 mp, aflat in indiviziune) din terenul in suprafata de 218.39 mp, situat in Bucuresti, ., sector 1, identificat prin raportul de expertiza topografica intocmit de expertul tehnic O. P..
A obligat paratul la plata catre reclamanti a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 08.11.2001, P. C. M. si C. M. A. au formulat notificarea nr. 2921, in baza Legii nr. 10/2001, prin intermediul Biroului Executorului Judecatoresc Casagranda S. A., inregistrata la Primaria Municipiului Bucuresti sub nr._, prin care au solicitat acordarea de masuri reparatorii pentru apartamentul situat in Bucuresti, ., sector 1. La aceasta notificare a fost conexata notificarea nr. 253/21.01.2002, transmisa prin Biroul de Executori Judecatoresti Erzer& P., prin care P. C. M. a solicitat acordarea de masuri reparatorii pentru acelasi apartament.
Terenul din ., se aflase in proprietatea lui R. C. in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr._/20.09.1934, de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, iar constructia a fost edificata de cumparator in baza autorizatiei de construire date de Primaria Municipiului Bucuresti, dupa cum se mentioneaza in contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4918/03.05.1949, de Tribunalul Ilfov, sectia I-a civila.
Ulterior, prin contractul de vanzare-cumparare mentionat anterior ( nr. 4918/03.05.1949), R. C. a instrainat catre E. Streitfelder dreptul de proprietate asupra apartamentului situat la parterul imobilului din ., compus din vestibul, hol, doua camere, bucatarie, oficiu, camara si wc, garaj si camera de la subsol, precum si asupra cotei de ½ din terenul aferent, in suprafata de 216 mp, si partilor de folosinta .>
C. R. a decedat la data de 31.01.1973, lansand ca mostenitori pe sotia sa, C. D. M., careia i-a revenit o cota de ¼ din masa succesorala si pe fiica sa, P. C. –M., cu o cota de ¾ din masa succesorala, conform certificatului de mostenitor nr. 606/01.09.1977.
Imobilul a trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr.223/1974, prin decizia nr. 1443/20.08.1983, emisa de Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti, Comitetul Executiv, dispunandu-se trecerea fara plata in proprietatea statului a cotei indivize de 3/8 din apartamentul nr. 2, situat la etajul 1 al imobilului din Bucuresti, ., compus din vestibul, hol, trei camere, baie, chicineta, terasa si doua balcoane situate la etajul 1, doua debarale situate in pod, camera de serviciu, boxa, camara, pivnita, situata la subsol, un gol de scara situat la parter, si cota indiviza de teren in suprafata de 108 mp, proprietatea lui P. C. M., precum si preluarea cu plata in proprietatea statului a cotei de 5/8 din acelasi apartament, proprietatea lui C. D. M..
Aceeasi situatie juridica a imobilului rezulta si din relatiile comunicate de Administratia Fondului Imobiliar, cu adresa nr. TN/1663/31.01.2002, si de ., cu adresa nr. 3370/11.11.2004.
De asemenea, Directia Impozite Taxe Locale Sector 1, a precizat ca, incepand cu anul 1952, au fost inscrisi ca titular de rol fiscal ai apartamentului situat la etaju I al imobilului din ., C. R. si, dupa decesul acestuia, C. D. M. si P. C. M..
La data de 21.04.1995, Vulcanescu ( C. ) D. M. a decedat, lansand ca mostenitori pe C. Pascot Christine M. ( fosta P. C. M.) si C. M. A., conform certificatului de mostenitor nr. 16/09.03.2005, elibrat de BNP F. D., iar la data de 24.06.2009, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 18/26.08.2009, eliberat de BNP R. M. P., a decedat si C. M.-A., drepturile si obligatiile existente in patrimoniul sau fiind transmise catre C. A. si C. I..
Apartamentul nr. 2 din ., sector 1, a fost vandut de M. Bucuresti reclamantilor D. V. si D. V., prin contractul de vanzare-cumparare nr. 3098/_/05.02.1997.
Fostii proprietari ai imobilului au formulat in contradictoriu cu reclamantii din prezenta cauza o actiune in revendicare privind apartamentul nr. 2, ce a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sub nr._/3/2009.
Pe parcursul procesului, prin contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 1528/22.09.2011, de BNP F. D., Pascot ( P.) C. M., C. A. si C. I. au transmis reclamantilor D. V. si D. V. drepturile litigioase asupra imobilului situat in Bucuresti, ., sector 1, care faceau obiectul dosarului nr._/3/2009 al Tribunalului Bucuresti, dar si celelalte drepturi decurgand din calitatea de proprietari ai imobilului, inclusiv dreptul de a obtine masuri reparatorii in echivalent sau in natura, prin compensare, pentru notificarile ce fac obiectul dosarelor nr._ si_ aflate la Primaria Municipiului Bucuresti- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
In temeiul disp. art. 25 alin.1 din Legea nr. 10/2001, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte prin decizie sau, dupa caz, dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura, in termen de 60 de zile de la data inregistrarii notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Parata are calitatea de “ unitate detinatoare” in sensul art. 9 si art. 21 din Legea nr. 10/2001 si Normelor metodologice de aplicare a acesteia, avand in vedere ca imobilul notificat s-a aflat in posesia sa.
Intrucat parata nu a facut dovada solutionarii notificarii pana in prezent, instanta, avand in vedere si decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a stabilit ca, in aplicarea dispozitiilor art. 26 din Legea 10/2001, instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al unitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate, a procedat la analiza cerintelor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de masuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv.
In acest sens, instanta a retinut ca in temeiul art. 2 alin.1 lit. i din Legea nr. 10/2001, sunt imobile preluate abuziv „ oice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat”.
Asa cum s-a aratat mai sus, apartamentul nr. 2 din ., a trecut in proprietatea statului ca urmare a aplicarii Decretului nr. 223/1974. Or, preluarile facute in temeiul acestui act normativ au fost fara titlu valabil intrucat Decretul nr. 223/1974 contravenea Constitutiei din 1965. Astfel, acest decret a instituit regula potrivit careia constructiile si terenurile puteau fi proprietatea persoanelor fizice numai daca acestea aveau domiciliul in tara; cei care plecau legal din tara ( conform reglementarilor de atunci) trebuiau sa instraineze imobilele catre stat contra unei sume de bani, iar cei care plecau “ fraudulos” sau ori nu se intorceau in tara, desi plecasera “legal” pierdeau dreptul de proprietate asupra imobilelor, fiind preluate de stat fara plata. Aceste dispozitii incalcau principiul ocrotirii proprietatii private prevazut de art.36 alin.1 raportat la art. 17 alin.1 din Constitutie, potrivit caruia cetatenii Republicii Socialiste Romania, fara deosebire de nationalitate, rasa, sex sau religie, sunt egali in drepturi in toate domeniile vietii economite, politice, juridice, sociale sau culturale. Totodata, preluarea fara plata contravenea si disp. art. 12 din Constitutia din 1965 care reglementau principiul exproprierii terenurilor si constructiilor numai pentru satisfacerea unui interes obstesc si numai cu plata unei juste despagubiri. Oricum, art. 1 pct.1.4 lit. b din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 stabilesc caracterul abuziv al preluarilor efectuate de stat in temeiul Decretului nr. 223/1974.
Prin urmare, fiind preluat de stat abuziv, imobilul notificat intra in campul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Avand in vedere disp. art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, potrivit carora au calitatea de persoane indreptatite la acordarea de masuri repatorii doar fostii proprietari sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestora, instanta a constatat ca au calitatea de persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii notificatorii Pascot ( P.) C. M., C. A. si C. I. ( ultimii in calitate de mostenitori ai lui C. M. A.), contractul de cesiune autentificat sub nr. 1528/22.09.2011, urmand a-si produce efectele doar intre partile contractante.
In ceea ce priveste masurile reparatorii care pot fi acordate, disp. art. 7 alin.1 ind.1 si art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001prevad ca pentru imobilele care au fost instrainate in temeiul Legii nr. 112/1995 se acorda numai masuri reparatorii in echivalent.
Pe cale de consecinta, instanta a constatat ca notificatorii au calitatea de persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii in echivalent in conditiile Legii nr. 247/2005 pentru apartamentul nr. 2 situat in Bucuresti, ., sector 1, compus din hol, vestibul, trei camere, baie, chicneta, terasa si doua balcoane, situate la etajul 1, doua debarale situate in pod, camera de serviciu, boxa, camara, pivnita, situata la subsol, imposibil de restituit in natura.
Despagubirile urmeaza a fi stabilite, potrivit disp. art. 10 din Legea nr. 10/2001, la valoarea de circulatie a apartamentului, determinata conform standardelor internationale de evaluare, din care se va deduce suma de_ rol, actualizata, primita de C. D. M. cu titlu de despagubiri, asa cum rezulta din adresa nr. 3370/11.11.2004, emisa de ..
Avand in vedere ca prin raportul de expertiza tehnica topografica, intocmit de expertul O. P. s-a stabilit ca suprafata totala a terenului din ., este de 218.39 mp, din care cea aferenta apartamentului nr. 2 este de 109.19 mp, iar din aceasta pentru 46.12 mp li s-a transmis reclamantilor dreptul de folosinta, in conditiile HG nr. 20/1996, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 3098/_/2007, avand posibilitatea de a li se constitui dreptul de proprietate, conform art. 36 dn Legea nr. 18/1991, instanta a dispus restituirea in natura a diferentei de 63.07 mp, reprezentand o cota indiviza de 28.87% din intregul teren.
Nu au fost acordate despagubiri cu privire la terenul de 46.12 mp intrucat, pe de o parte, la momentul de fata reclamantii nu sunt proprietarii terenului, tinand cont ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 3098/_/2007 li s-a transmis doar dreptul de folosinta, iar pe de alta parte, cu privire la acest teren, reclamantii au posibilitatea, asa cum s-a aratat mai sus, de a li se constituit cu titlu gratuit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului prin Decretul nr. 223/1974, prin decizia nr. 1443/20.08.1983 emisă de Consiliul Popular al Municipiului București.
Având în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul O. P. s-a stabilit că suprafața totală a terenului din . este de 218.39 m.p din care cea aferentă apartamentului nr. 2 este de 109.19 mp iar din aceasta pentru 46.12 mp li s-a transmis reclamanților dreptul de folosință.
Recurentul pârât arată că la dosarul cauzei nu se află o situație juridică actuală a imobilului din București ., sector 1, astfel instanța de judecată trebuia să aibă în vedere la pronunțarea sentinței, actele aflate la dosarul administrativ, nota de reconstituire a Direcției de Evidența Imobiliară și Cadastrală, expertiza extrajudiciară efectuată din dosarul administrativ.
La momentul de față reclamanții nu sunt proprietarii terenului, întrucât prin contractul de vânzare –cumpărare nr. 3098/_/2007 li s-a transmis doar dreptul de folosință nu și de proprietate.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 21 – 23 din Legea nr. 10/2001 notificarea formulată înăuntrul termenului legal de persoana ce se consideră îndreptățită la restituire trebuie însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenirilor foștilor proprietari, de acte doveditoare privind calitatea de moștenitor a acestor persoane – aceste acte putând fi depuse și ulterior, în condițiile legii.
În aplicarea acestor texte legale, art. 21.1. din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 prevede în concordanță, de altfel cu dreptul comun în materia acțiunii în revendicare imobiliară că prin acte doveditoare a dreptului de proprietate se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică.
Totodată, în Capitolul I pct. 1 lit. e din același act normativ se arată că sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită.
Față de dispozițiile legale menționate anterior se constată că, deși reclamanții au susținut că au depus acte ce dovedesc dreptul lor de proprietate asupra imobilului, actele depuse și avute în vedere de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 la pronunțarea deciziei contestate nu pot constitui decât un început de dovadă a dreptului de proprietate.
În ceea ce privesc măsurile reparatorii, potrivit legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile acestei legi conform art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, art. 16 și art. 50 din Legea nr. 165/2013, M. București urmează a fi obligat să emită dispoziția, în sensul art. 1 alin. 2, respectarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pe recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, deși în opinia acesteia nu datorează aceste cheltuieli.
Astfel, potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă „partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
În ceea ce privește obligația recurentei pârâte de a suporta cheltuielile de judecată în cuantum de 800 lei, aceasta consideră că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a din Legea nr. 10/2001 „Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”.
În speță, astfel cum în mod corect susține recurentul pârât, intimații reclamanți nu dețin un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 42,12 mp, în raport de contractul de vânzare-cumpărare nr. 3098/_/2007, prin care li s-a transmis doar un drept de folosință, motiv pentru care instanța de fond nici nu a recunoscut acestora dreptul la măsuri reparatorii pentru acest teren, critica recurentului fiind astfel neîntemeiată.
În ceea ce privește critica recurentului pârât sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanță, Curtea reține că potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Textul art. 274 din Codul de procedură civilă, instituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
Prin urmare, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, care impune ca partea care a pierdut procesul ori din vina căreia s-a purtat litigiul să suporte cheltuielile făcute de partea care a triumfat.
În speță, instanța de fond a admis acțiunea formulată împotriva pârâtului M. București prin Primarul General, constatând dreptul la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale de reparație pentru imobilul notificat, soluție în raport de care recurentul pârât are calitatea de parte căzută în pretenții. Culpa sa procesuală nu ar fi existat doar dacă pretențiile intimaților reclamanți cu privire la imobilul notificat ar fi fost recunoscute de bună voie de către recurentul pârât, în cadrul procedurii administrative ori, cel mai târziu, până la prima zi de înfățișare. Cum în cauză nu se regăsește niciuna dintre aceste situații, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că recurentului pârât M. București prin Primar General îi revine obligația de a suporta cheltuielile făcute de reclamanți cu acest proces.
Curtea găsește, însă, întemeiată critica referitoare la natura măsurilor reparatorii. Astfel, prin . Legii nr. 165/2013, recurentul pârât nu mai poate fi obligat să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii, ci dispoziție privind compensarea prin puncte, având în vedere că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevăd aplicarea imediată a legii noi, inclusiv în ceea ce privește cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor, iar potrivit dispozițiilor art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013, sintagma „despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv” cuprinsă în Legea nr. 10/2001 se înlocuiește cu sintagma „măsuri compensatorii în condițiile legii” nr. 165/2013.
Față de cele reținute, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 2 situat în București, ., sector 1, imposibil de restituit în natură se vor acorda în condițiile legii speciale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 575/19.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. M..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Măsurile reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 2 situat în București, ., sector 1, imposibil de restituit în natură se vor acorda în condițiile legii speciale.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored.T.I./D.L.M.
2 ex./07.05._
Jud. fond
S. V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 460/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 356/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
