Obligaţie de a face. Decizia nr. 907/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 907/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 27486/299/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.907R
Ședința publică de la 16 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. C.
JUDECĂTOR - P. F.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Federația Națională a Pensionarilor din România – FNPR, împotriva deciziei civile nr.1135A/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. M. și intimatul-pârât C. Frăția, cauza având ca obiect „obligație de a face, anulare act, alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă, prin președinte P. N., care prezintă legitimație vizată la zi, intimatul-reclamant personal, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că recurenta-pârâtă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 6 lei și timbru judiciar 0,50 lei. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată recurentului-pârât. La data de 07.05.2014, recurenta-pârâtă a depus completare a motivelor de recurs, prin serviciul registratură.
Curtea, pune în discuție tardivitatea completării motivelor de recurs depuse la data de 07.05.2014, având în vedere că hotărârea recurată a fost comunicată recurentului la data de 25.02.2014, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 28 dosar apel. Totodată, pune în discuție nulitatea recursului pentru inexistența motivelor de nelegalitate.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită respingerea excepțiilor puse în discuție de instanță. Susține motivele de recurs și completarea acestor motive și arată faptul pentru care intimatul-reclamant a fost exclus din federație în septembrie 2011 pentru că din anul 2009 este fondator și președinte al unei confederații a sindicatelor salariaților. Intimatul-reclamant a încălcat Legea pensionarilor nr.502/2004, care prevede la art.1 alin.3 că un membru al Asociației de Pensionari nu poată să facă parte concomitent din 2 organizații. Astfel, intimatul-reclamant este președinte executiv la Uniunea Generală a Sindicatelor din România și președinte de un an de zile la Federația Națională a Pensionarilor din România. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimatul-reclamant lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor invocate. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare. Arată că nu a încălcat legea, iar prin decizia nr.525R/13.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București se prevede că modificările prevederilor statutului aprobat de Congresul din aprilie 2008, care dădeau posibilitatea înlăturării din funcție a vicepreședintelui I. M. și a altor președinți de organizații județene ale pensionarilor, nu au fost aprobate în Congresul Extraordinar din 12 mai 2011.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Tribunalului București în data de 08.04.2011 sub nr._, reclamantul I. M. a chemat în judecată pârâta C. FRĂȚIA solicitând instanței anularea actului în baza căruia pârâta a procedat la restricționarea dreptului său de a pătrunde în clădirea unde funcționează sediul FNSPR, emis în mod abuziv, suspendarea efectelor acestui act până la soluționarea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a învederat în esență faptul că prin măsura luată se aduce atingere drepturilor sale în calitate de persoană fizică și reprezentant al FNSPR.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
La data de 08.03.2012, pârâta C. Frăția a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că nu a emis un înscris prin care să interzică accesul reclamantului în sediul FNSPR.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus înscrisuri.
La data de 06.04.2012, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că în data de 17.02.2011 a avut loc la Căciulata Consiliul Național al Federației Naționale a Sindicatelor Pensionarilor din România (FNSPR) în care s-a votat încetarea afilierii FNSPR la C. Frăția și afilierea la Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR).
Reclamantul a arătat că ulterior, Președintele C. cu sprijinul efectiv al Președintelui C. Frăția a convocat la București o altă adunare pe 25.02.2011, la care reclamantul și numitul M. C. în calitate de vicepreședinți ai FNSPR nu li s-a permis accesul în sediu, neputând participa la această adunare, interdicție ce a continuat, contravenind drepturilor persoanelor legal și statutar alese în organele de conducere ale Federației de a participa la activitatea acesteia.
Reclamantul a mai arătat că i s-a retras dreptul de a participa în calitate de vicepreședinte al FNSPR la Congresul FERPA de la Veneția din perioada 05.08. mai 2011, că în perioada 25.02.-12.05.2011 nu a putut participa la nici o activitate a Federației, cu experția participării sale la Comitetul Director al FNSPR din 13.04.2012. A mai arătat reclamantul că s-a încercat determinare renunțării la afilierea FNSPR la UGSR.
Reclamantul a mai arătat că nu a primit nici o hotărâre cu caracter de decizie a forurilor de conducere ale Federației prin care să i se aducă la cunoștință că nu mai deține funcția de vicepreședinte.
Prin sentința civilă nr.1511/10.04.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/CA/2011 s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. S-a reținut în considerentele hotărârii de declinare că acțiunea are ca obiect obligație de a face, competența de soluționare revenind judecătoriei potrivit art. 1 pct. 1 C.pr.civ.
Pe rolul instanței s-a constituit dosarul nr._ .
Prin notele de ședință depuse de reclamanta la data de 28.09.2012 s-a arătat că în perioada 17.02._11 în calitatea sa de vicepreședinte a FNSPR i s-a interzis accesul în sediul FNSPR, iar prin cererea modificatoare înregistrata la aceeași dată, reclamantul a extins cadrul procesual pasiv prin chemare în judecată în solidar a C. și FNSPR.
La data de 10.10.2012 reclamantul a formulat precizare, arătând că solicită obligarea pârâtelor la a-i permite accesul în sediul din București, .. 1-3, sector 1.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1516 C.civ.
La data de 14.11.2012, pârâta FNPR a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Pârâta a arătat că reclamantul a deținut în perioada aprilie 2008-aprilie 2011 calitatea de vicepreședinte a FNPR, că nu este conformă adevărului afirmația reclamantului că în perioada 17 februarie - 13 aprilie 2011 i s-a interzis accesul în federație, deoarece reclamantul are calitate de salariat, astfel că a fost prezent la sediul Federației doar la ședințele organelor de conducere ale Federației, dar că în intervalul menționat a avut loc doar ședința Biroului Permanent în 16.03.2011, iar reclamantul nu a putut fi convocat deoarece nu a fost găsit la locul de muncă.
Pârâta a mai arătat că începând cu data de 16.09.2011 Consiliul Național al FNPR l-a exclus pe reclamant din Federație, iar Tribunalul a respins în dosarul nr._/3/2011 cererea reclamantului de a fi repus în funcția avută în Federație.
Pârâta a mai invocat că susținerile reclamantului sunt simple afirmații, fără fond, că FNPR nu a interzis accesul reclamantului iar între FNPR și C. nu a existat un acord în acest sens. A mai arătat pârâta că accesul în clădirea în care se află sediul său se face în condiții speciale, prin legitimație de serviciu sau carte de identitate, spațiul fiind în clădirea MAI supus pazei militarizate.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a suplimentat probele administrate în condițiile art. 138 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. cu proba testimonială, fiind audiat martorul M. C..
Prin sentința civilă nr. 5053/11.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâții C. FRĂȚIA și FNPR; a fost obligată pârâta FNPR să permită reclamantului accesul în sediul FNPR, pe durata mandatului reclamantului de membru ales în Comitetul Director al FNPR; a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. Frăția, ca neîntemeiată; a fost obligată pârâta FNPR să plătească reclamantului suma de 1.512,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din înscrisul aflat la fila 85 dosar, rezultă că în Registrul Special al Federațiilor s-au înscris la data de 12.05.2005 mențiuni cu privire la înființarea Federației Naționale a Sindicatelor Pensionarilor din România, având sediul în .. 1-3, . București și membru în Comitetul Director M. I..
Prin încheierea din data de 20.12.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011 s-a respins cererea principală formulată de Federația Națională a Sindicatelor Pensionarilor din România de înscriere în Registrul Special al Federațiilor a modificărilor aprobate prin Congresul Extraordinar al Federației din 12.05.2011 și s-a admis cererea de intervenție principală a intervenientului principal I. M.. În considerente încheierii pronunțate s-a reținut că se contestă legalitatea hotărârii adoptate în ședința extraordinară a Congresului extraordinar al Federației, astfel că cererea a dobândit un caracter contencios impunându-se ca aspectele contestate să fie soluționate în procedură contencioasă.
S-a mai reținut că din actele dosarului nu reiese respectarea procedurilor privind convocarea și votul stabilite prin Statutul Federației în condițiile în care un congres extraordinar poate fi convocat de Consiliul Național și nu de Comitetul Director sau la cerere a jumătate plus unu din membrii federației, iar hotărârea congresului se adoptă prin vot, cu o majoritate simplă, fără a se stipula posibilitatea votului prin corespondență.
Cum în cauză s-a făcut proba că atât în perioada februarie 2011- aprilie 2011, cât și în prezent reclamantul deține o funcție în cadrul FNPR, că în justificarea acesteia și în exercițiul funcției de membru al Comitetului Director, pentru a-și îndeplinit atribuțiile specifice, este esențial permiterea accesului reclamantului în sediul FNPR, situat în .. 1-3, ., București, a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta FNPR să permită accesul reclamantului în calitatea sa de membru al Comitetului Director al FNPR în sediul FNPR pe durata mandatului de membru ales în Comitetul Director al FNPR.
În ce privește fapta ilicită a pârâtei C. Frăția, reclamantul nu a făcut proba acesteia, din declarația martorului audiat pentru reclamant rezultând că refuzul de a i se permite accesul în sediul FNPR s-a datorat unui înscris emis de FNPR, respectiv unui tabel de prezență întocmit de FNPR, astfel că din ansamblul probelor nu rezultă fapta ilicită a pârâtei C. Frăția,respingând cererea formulată în contradictoriu cu aceasta ca neîntemeiată, pentru lipsa faptei ilicite a acesteia.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.512,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții în termen legal și motivat a formulat apel apelanta-pârâtă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A PENSIONARILOR DIN ROMÂNIA,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acesteia.
Prin decizia civilă nr.1135 A/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A PENSIONARILOR DIN ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr. 5053/11.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. M. și intimata-pârâtă C.N.S.L.R. FRĂȚIA.
Împotriva deciziei civile nr.1135 A /19.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă a declarat recurs pârâta Federația Națională a Pensionarilor din România – FNPR.
În motivarea recursului recurenta pârâtă susținând următoarele:
Intimatul reclamant I. M. a fost exclus din Federația Naționala a Pensionarilor din România în septembrie 2011 de catre Consiliul N. al federatiei, organ îndreptatit sa ia o astfel de masura, în baza prevederilor Statutului federatiei în vigoare la acea data. P. la excluderea sa,I. M. a avut acces liber în sediul federatiei,fapt care nu a fost infirmat prin probe reale. A depus la instanta procesele verbale semnate de martorul M. C., care a fost prezent la toate sedintele organelor de conducere ale federatiei pana la retragerea sa din federatie,care a declarat în mod surprinzator în instanta ca nu a avut acces în sediul acesteia,atat el cat si I. M..
A precizat ca I. M. a fost exclus din federatie în septembrie 2011,pentru faptul că începând din 2009 era presedinte la o confederatie sindicala-Uniunea Generala a, Sindicatului Salariatilor si a ascuns acest fapt federatiei în care detinea functia de vicepresedinte.
In mod eronat,Tribunalul Bucuresti. Sectia a III a Civila a stabilit ca I. M. avea calitatea de membru al federatiei la data la care a fost exclus. A mentionat că în luna mai 2012,a avut loc un Congres Extraordinar al federatiei,care, prin vot secret a hotarat ca Federatia N. a Pensionarilor din România să nu faca parte din Uniunea Generala a Sindicatelor,al carui presedinte executiv este M. I.. Pe cale de consecinta, M. I. nu mai era membru al FNPR.
În concluzie, față de cele de mai sus a solicitat admiterea recursului, Modificarea Deciziei Civile nr. 1135 A pronunțata de Tribunalul București, Secția a III - a Civila în sensul admiterii cererii principale.
În drept, a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile Art. 304 din Codul de procedura civila și urm.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat următoarele:
Soluționând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, această excepția de procedură, absolute și peremptorii, respectiv tardivitatea completării motivării recursului și nulitatea recursului depus în termen, Curtea le apreciază ca fondate, pentru următoarele argumente:
La data de 7.05.2014 recurenta FNPR a depus o cerere completatoare a motivelor de recurs.
Potrivit art 301 c pr civ ,termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 303 (alin 1) c pr civ recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii (alin 2).
Completarea motivelor de recurs urmează aceleași reguli stabilite de textele sus menționate. Ținând cont de faptul că hotărârea instanței de apel a fost comunicată recurentului la data de 25 februarie 2014, depunerea completării motivelor de recurs la data de 7.05.2014,peste termenul stabilit de lege, este socotită tardivă și prin urmare aceste motive nu vor fi luate în seamă de instanță.
În ceea ce privește excepția nulității recursului depus în termen Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 304 Cod de procedură civilă: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate cuprinse la punctele 1-9.
Sub un prim aspect, se reține că recursul prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
În mod incontestabil, primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este oferită chiar de Codul de procedură civilă, prin situarea sa topografică în Capitolul I din Titlul V, consacrat căilor extraordinare de atac, al Cărții II. Corespunzând exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părților numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 C.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.
Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze, este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei. Instanța de recurs exercită un control exclusiv de legalitate, prin prisma art. 304 alin. 1 Cod de procedură civilă, nemaiputând analiza și reaprecia probele administrate în cauză, sub aspectul situației de fapt reținute de instanțele de fond.
Această concluzie este determinată și de abrogare expresă prin OUG nr. 138/2000 și Legea nr. 219/2005, a vechilor motive de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 Cod de procedură civilă („când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii”) respectiv de art. 304 pct. 11 („când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate”).
Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 C.pr.civ., fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
De asemenea, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, instanța de recurs trebuie să analizeze în prealabil încadrarea criticilor formulate de parte împotriva hotărârii pronunțate în apel, într-unul din cazurile expres și limitativ enunțate de lege.
Recurenta și-a întemeiat argumentele, în susținerea recursului, pe relatarea situației de fapt ,susținând că în mod eronat instanța a stabilit ca I. M. avea calitatea de membru al federației la data la care a fost exclus.
Declararea recursului trebuie să fie însoțită și de o corespunzătoare motivare a lui, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Prin urmare, un recurs nu poate fi socotit motivat corespunzător decât atunci când motivele sale se află în legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică totală sau parțială a acesteia și tinzând la a afirma nelegalitatea ei.
În cauză, însă, toate criticile formulate de recurentă privesc situația de fapt reținută de instanța de apel, pe care această parte o apreciază ca fiind greșit evaluată de către tribunal. Recurenta s-a limitat doar la a descrie istoricul faptelor. Or, toate aceste elemente sunt subsumate situației de fapt.
Pentru ansamblul acestor considerente și neconstatând în cauză, incidența nici unui motiv de ordine publică în sensul art. 306 alin. 1 teza II și alin. 2 Cod de procedură civilă, Curtea constată că excepția invocată este fondată, urmând a fi admisă, iar recursul constatat nul, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată tardivă cererea completatoare.
Constată nul recursul formulat de recurenta-pârâtă Federația Națională a Pensionarilor din România – FNPR,împotriva deciziei civile nr.1135A/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. M. și intimatul-pârât C. Frăția.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. P. F. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.FC/4.06.2014
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
2.06.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1943/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 415/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
