Legea 10/2001. Decizia nr. 1151/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1151/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 497/2/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1151 R
Ședința publică de la 24.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – M. STELUȚA C.
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul N. S., împotriva deciziei civile nr. 2096R/05.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimații A. pentru Administrarea Activelor Statului București, L. S. V., M. P. I., M. R. C., P. C. N. și Ș. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul Ș. I. reprezentat de avocat M. B., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind contestatorul N. S. și intimații A. pentru Administrarea Activelor Statului București, L. S. V., M. P. I., M. R. C. și P. C. N..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatului Ș. I. consideră că este viciată procedura de citare cu contestatorul N. S., având în vedere că acesta în dosarul de recurs a fost citat la o adresă, iar citația a fost restituită cu mențiunea „loc viran”.
Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită la acest termen de judecată.
Apărătorul intimatului Ș. I. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor contestației în anulare.
Apărătorul intimatului Ș. I. consideră că se impune admiterea contestației în anulare. Solicită desființarea deciziei contestate și rejudecarea recursului în întregul său, atât a recursului declarat de recurentul N. S. cât și al celorlalți recurenți. Consideră că în situația în care s-ar anula decizia pronunțată în recurs consecința firească ar fi aceea de rejudecare a tuturor recursurilor.
Arată că adresa la care a fost citat contestatorul N. S. este o adresă la care nu figurează nici un imobil, așa cum reiese din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare de la acel termen. Solicită să se constate că la momentul judecării recursului există o mențiune pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu N. S., respectiv că este loc viran. Solicită citarea contestatorului N. S. pentru a da lămuriri de ce în contestația în anulare a indicat aceeași adresă ca și în recurs.
Solicită să se constate că N. S. nu a fost legal citat. Faptul că acesta a indicat aceeași adresă în contestația în anulare nu are efect de a valida o procedură de citare nelegal îndeplinită la momentul judecății unei căi extraordinare de atac.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorul N. S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2096/5.12.2013 a Curții de apel București, secția a IV-a civilă, solicitând admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile nr. 2096R/5.12.2013 și, rejudecând recursul, admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile nr. 139/29.01.2013 a Tribunalului București in sensul admiterii contestației formulate împotriva deciziei nr. 62/30.03.2011 emisa de A. ca temeinică și legală și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul N. S. a susținut că procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinita potrivit cerințelor legii (art. 317 alin. 1 C.pr.civ.).
Sub acest aspect, contestatorul a învederat instanței ca judecarea recursului ce formează obiectul Dosarului nr._/3/2012 al Curții de Apel București s-a realizat cu încălcarea normelor relative la citarea si comunicarea actelor de procedura reglementate in cuprinsul Cap. II C.proc.civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 85 C.proc.civ., "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afara numai daca legea nu dispune altfel", or, in prezenta cauza, nu devine incidenta nicio dispoziție legala care sa înlăture obligația instanței de realizare a procedurii de citare.
Totodată, contestatorul a învederat Curții de Apel București că față de lipsa reprezentării legale sau convenționale în cadrul Dosarului nr._/3/2012, se impunea îndeplinirea procedurii de citare cu acesta in mod direct, in vederea respectării principiului contradictorialității și a egalității de arme, consacrate atât la nivel legislativ cat și jurisprudențial.
D. prin îndeplinirea cu rigurozitate a procedurii de citare pot fi evitate situațiile inechitabile de pronunțare a unor soluții date cu încălcarea a dreptului părților la un proces echitabil garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, în prezenta cauza, vătămarea contestatorului, ca urmare a unei proceduri de citare viciate este evidentă, de vreme ce, la termenul de judecata aferent judecării recursului ce formează obiect al contestației in anulare, Curtea de Apel București a respins cererea de conexare a Dosarului nr._/3/2012 al Tribunalului București, având ca obiect contestația formulata de reclamanți împotriva Deciziei nr. 59/2012 emisa de A. la Dosarul nr._/3/2011 al Curții de Apel București, cu consecința respingerii cererii introductive de instanța ca rămasa fără obiect.
Prin nerealizarea, in condiții de regularitate, a procedurii de citare pentru termenul la care s-a pus in discuția părților excepția conexității celor doua cereri de chemare in judecata, contestatorul s-a aflat in imposibilitate de a formula concluzii in sensul admiterii excepției, privându-l de dreptul la apărare.
Totodată, fata de incidenta dispozițiilor art. 107 C.proc.civ. care stabilesc ca „Președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată ca partea care lipsește nu a legal citata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității", coroborate cu dispozițiile art. 105 alin. (2) teza a Il-a, potrivit cărora: „În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune [...]", se impune anularea deciziei nr. 2095R/05.12.2013 a Curții de Apel București.
Contestatorul mai precizează și aspectul că, deși nu a fost legal citat la termenul la care s-a dezbătut recursul declarat in Dosarul nr._/3/2012, s-a discutat in absenta acestuia și fără a i se comunica excepția de conexare a Dosarului nr._/3/2012 al Tribunalului București la Dosarul nr._/3/2011 al Curții de Apel București.
Contestatorul susține nelegalitatea deciziei contestate întrucât, fără citarea si participarea sa, s-a discutat excepția de conexitate a Dosarului nr._/3/2012 al Tribunalului București la Dosarul nr._/3/2011 al Curții de Apel București, instanța soluționând această excepție fără a-i da posibilitatea de a-și formula un punct de vedere, astfel cum impune principiul contradictorialității
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
Intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului (A.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare în principal ca inadmisibilă și în secundar ca nefondată, arătând că la termenul când s-a judecat recursul 7.11.2013 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile și nu există nici un motiv de nulitate prevăzut de art. 100 și urm. C.pr.civ. și că nu a fost încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Istoricul dosarului nr._/3/2012:
Prin sentința civilă nr. 507/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamanții L. S. V., M. P. I., M. R. C., N. S., P. C. N., S. I. împotriva deciziei nr. 52/2012 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamanților pentru mai multe imobile situate în Oradea, A. și București și totodată s-a înaintat propunerea de acordare de măsuri reparatorii, însoțite de documentele aferente, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii L. S. V., M. P. I., M. R. C., N. S., P. C. N. și S. I..
În motivarea recursului, contestatorii au susținut că regulamentul intern publicat pe site-ul A., prevede la pct. 2.5.8 că pentru situațiile în care instanța de judecată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a obligat A. la emiterea unei decizii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001, se va întocmi nota și decizia cu propunere de acordare de măsuri reparatorii care va cuprinde și cuantumul acestora.
Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 coroborate cu dispozițiile menționate anterior din Regulamentul A. demonstrează că singura interpretare posibilă a legii este aceea conform căreia A. trebuia să stabilească în decizia civilă nr. 59/2012 cuantumul despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr. 2096R/05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți L. S. V., M. P. I., M. R. C., N. S., P. C. N., S. I. împotriva sentinței civile nr. 507/14.03.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. P. Valorificarea Activelor Statului – A..
P. a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în rezumat, faptul că, hotărârea primei instanțe este legală prin raportare la conținutul art. 29 din Legea nr. 10/2001 și al Legii nr. 247/2005, în vigoare la momentul pronunțării.
Prin încheierea de la termenul din data de 28.11.2013 instanța de recurs a constatat că în acțiunea introductivă reclamantul N. S. și-a indicat adresa unde a fost citat și că, pe parcursul procesului, a avut domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinetul de avocatură care l-a reprezentat anterior. Curtea a mai constatat că reclamantul nu a indicat faptul că și-a schimbat domiciliul indicat în cererea introductivă și a mai constatat că în cauză este incidentă ipoteza reglementată de art. 98 C.pr.civ., partea neaducând la cunoștința instanței schimbarea de domiciliu, astfel încât a considerat că procedura de citare este legal îndeplinită.
Analizând contestația în anulare formulată, în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv art. 317 pct. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Cu privire la admisibilitatea contestației în anulare promovate, Curtea constată că este îndeplinită condiția ca hotărârea atacată să fie irevocabilă (cerință impusă de art. 317 alin. 1 teza I C.pr.civ.), în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. 2 C.pr.civ., întrucât este pronunțată de o instanță de recurs; și că este îndeplinită și condiția ca petentul să nu fi putut invoca motivul referitor la nelegala sa citare pe calea apelului sau a recursului, deoarece contestatorul (recurent în dosarul nr._/3/2012) nu mai avea la îndemână calea de atac a apelului sau a recursului în cadrul căreia să invoce acest motiv de nelegalitate.
Pe fondul contestației în anulare, se reține că motivul invocat de contestator ca motiv de anulare a deciziei civile nr. 2096R/5.12.2013 constă în acela conform căruia: în lipsa reprezentării legale sau convenționale, se impunea îndeplinirea procedurii de citare cu contestatorul în mod direct, neîndeplinirea riguroasă a procedurii de citare pentru termenul când s-a judecat recursul conducând la încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare precum și a dreptului său la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând motivul de contestație în anulare invocat, examinând actele și lucrările dosarului nr._/3/2012, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată promovată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă sub nr._/3/2012, reclamantul N. S. și-a indicat domiciliul în București, ., ., ..
La termenul de judecată din fața primei instanțe din data de 17.01.2013 dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul N. S. a fost restituită la dosar cu mențiunea că la adresa indicată de acesta în cererea de chemare în judecată este loc viran – fila 97 din dosarul nr._/3/2012 al Tribunalului București, vol. II.
P. termenul de judecată din data de 14.03.2013 în fața tribunalului, a fost depusă la dosar (fila 157 din dosarul nr._/3/2012 al Tribunalului București, vol. II) împuternicirea avocațială . nr._/2013 din care rezultă că reclamantul N. S. este reprezentat convențional în procesul ce face obiectul dosarului nr._/3/2012 de către CIA S. C..
La termenul din data de 14.03.2013 reclamantul N. S. a fost reprezentat de apărător ales.
Recursul împotriva hotărârii de fond (sentința civilă nr. 507/14.03.2013) a fost redactat și semnat de Cabinete de Avocat Asociate M. R. C., B. C. F. și O. C., recursul fiind declarat și în numele și pe seama reclamantului N. S..
P. termenele din datele de 7.11.2013 și 28.11.2013 în fața Curții de apel București, recurentul-reclamant N. S. a fost citat la domiciliul indicat de acesta în cererea de chemare în judecată, din București, ., ., ., sector 2, ambele dovezi cu privire la îndeplinirea procedurii de citare fiind restituite la dosar cu mențiunea că pe . este loc viran (filele 14 și 29 din dosarul nr._/3/2012 al Curții de apel București).
La data de 5.12.2013 recurentul-reclamant N. S. a depus la dosar concluzii scrise cu privire la cererea de recurs, concluzii care au fost redactate de CAA M., B. și O..
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr._/3/2012, Curtea constată că este corectă afirmația contestatorului conform căreia acesta nu a fost reprezentat în faza de recurs de către un apărător ales ca reprezentant convențional, la dosarul de recurs nefiind depusă vreo împuternicire avocațială pentru recurentul-reclamant N. S.. În aceste condiții, este corectă și afirmația contestatorului conform căreia procedura de citare se realizează la domiciliul părții, iar nu la un domiciliu procesual ales; însă nu este întemeiată critica contestatorului potrivit căreia procedura de citare nu a fost realizată la domiciliul contestatorului.
Din expunerea de mai sus Curtea a constatat că pentru termenul la care s-a judecat pe fond recursul în dosarul nr._/3/2012, din 28.11.2013, procedura de citare cu recurentul-reclamant N. S. s-a realizat la adresa indicată de acesta în cererea de chemare în judecată, respectiv București, ., ..
Prin urmare, motivul de contestație în anulare susținut de contestator – conform căruia, în lipsa unei reprezentări legale sau convenționale, se impunea îndeplinirea în mod direct a procedurii de citare cu acesta – este nefondat.
Se mai susține în cadrul motivării contestației în anulare faptul că procedura de citare pentru termenul când s-a judecat recursul „nu a fost îndeplinită cu rigurozitate”, contestatorul nearătând în mod concret în ce ar consta viciile procedurii de citare; iar la termenul de dezbatere pe fond a contestației în anulare apărătorul intimatului Ș. I. a solicitat să se constate că la momentul judecării recursului exista o mențiune pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu N. S., respectiv că este loc viran.
Cu privire la aceste susțineri, Curtea arată că dispozițiile Codului de procedură civilă nu permit părții să invoce faptul că nelegalitatea procedurii de citare ar reieși din aceea că citația i-a fost trimisă la domiciliul indicat chiar de parte.
P. această ipoteză, art. 98 C.pr.civ. reglementează o sancțiune specifică, respectiv „pedeapsa neluării în seamă” a schimbării domiciliului părții în timpul procesului.
Curtea are în vedere faptul că din actele și lucrările dosarului nr._/3/2012 reiese că reclamantul N. S. a avut cunoștință de proces, aspect care reiese cu certitudine din faptul că a încheiat contractul de asistență juridică nr._/2011 cu CIA S. C., conform împuternicirii avocațiale depuse la dosarul de primă instanță, situație în care, fiind reprezentat în mod legal prin apărător ales la termenul din data de 14.03.2013, avea obligația de a aduce la cunoștința instanței schimbarea domiciliului, față de cel indicat în cererea de chemare în judecată.
Pedeapsa „neluării în seamă” reglementată pentru această ipoteză prin dispozițiile art. 98 C.pr.civ. constă în aceea că partea este citată la același domiciliu (în speța de față, la domiciliul indicat prin cererea de chemare în judecată), iar procedura de citare îndeplinită în acest mod este considerată valabilă.
Curtea mai arată că, la soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, a avut în vedere circumstanțele concrete al cauzei, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin intermediul căreia Curtea europeană în mod constant a statuat că puterea de a iniția și de a admite o cale extraordinară de atac trebuie exercitată de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru just între interesele implicate în cauză (cauza L. c. României, nr._/00, § 56, 26.01.2006, cauza Nikitin c. Rusiei, nr._/99, par. 57, CEDO 2004-VIII).
Prin urmare, Curtea are de analizat problema respectării justului echilibru între cele două principii fundamentale incidente în cauză, respectiv principiul securității raporturilor juridice și principiul dreptului la apărare ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil.
Principiul securității juridice este unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept și presupune (printre altele) ca hotărârile definitive și irevocabile ale instanțelor prin care s-a statuat asupra unei chestiuni să nu mai fie contestate (cauza Brumărescu, nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, par. 61).
De asemenea, principiul securității juridice implică respectarea principiului res judicata, care este finalitatea specifică hotărârilor judecătorești. Acest principiu stabilește că nicio parte nu este îndreptățită să solicite o „revizuire” a unei hotărâri definitive și obligatorii, și mai ales nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile și greșelile justiției, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei (cauza L. c. României, nr._/00, § 56, 26.01.2006). Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanțe riguroase și de substanță (cauza Ryabykh c. Rusiei,nr._/99, § 52, CEDO 2003-IX ).
În jurisprudența sa, instanța europeană de contencios a drepturilor omului a statuat că principiul securității raporturilor juridice nu este unul absolut, Curtea însăși recomandând uneori redeschiderea unor procese ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile derulate în fața instanțelor naționale nu au respectat cerințele art. 6 alin. (1) din Convenție.
Din perspectiva celui de-al doilea principiu, al dreptului la apărare ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil, Curtea are în vedere faptul că Romania este parte la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 5 și ale art. 11 din Constituție, este obligata sa respecte atat Conventia, cat si interpretarile date de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa; precum și dispozițiile art. 20 alin. (1) din Constitutie (potrivit cărora dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte). D. urmare, Curtea va raporta respectarea dreptului la apărare, ce este garantat oricărei persoane prin dispozițiile art. 24 alin. 1 din Constituție, la dispozițiile convenționale și la jurisprudența creată în interpretarea acestora.
Potrivit dreptului intern, activitatea de judecată a instanței presupune aplicarea cu prioritate a principiilor de bază ale procesului civil, între care se află și acela al asigurării dreptului la un proces echitabil. Respectarea acestui principiu fundamental este asigurată prin aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C.pr.civ., potrivit cărora, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părților vreo vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, precum și prin asigurarea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare; iar dispozițiile cuprinse la art. 85 și art. 107 C.pr.civ. se constituie tocmai în garanții ale asigurării acestor două principii fundamentale ale procesului civil.
În opinia Curții, prin modalitatea în care instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 98 C.pr.civ. în cadrul dosarului nr._/3/2012 nu a fost afectat justul echilibru între cele două principii fundamentale incidente în cauză, respectiv principiul securității raporturilor juridice și principiul dreptului la apărare ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil; Curtea având în vedere aspectele din care a reieșit că recurentul-reclamant a avut cunoștință de proces, prin depunerea unei împuternici avocațiale din care reiese că și-a angajat apărător ales pentru reprezentarea sa în dosarul nr._/3/2012 și prin depunerea concluziilor scrise în susținerea recursului declarat împotriva sentinței de fond. Toate aceste aspecte conduc instanța la concluzia că în cadrul dosarului de recurs nr._/3/2012 a fost respectat principiul egalității armelor, având în vedere că prin declararea și redactarea recursului prin apărător calificat recurentul-reclamant a avut posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul său; iar prin formularea concluziilor scrise pe fondul recursului și-a exercitat dreptul de a-și supune argumentele sale atenției judecătorului, în vederea influențării deciziei acestuia.
P. aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. I C.pr.civ., Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul N. S., împotriva deciziei civile nr. 2096R/05.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimații A. pentru Administrarea Activelor Statului București, L. S. V., M. P. I., M. R. C., P. C. N. și Ș. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. Steluța G. D. F. M. D. L.
GREFIER
S. V.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. T.I./16.04.2014
2 ex./
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 730/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reziliere contract. Decizia nr. 345/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
