Reziliere contract. Decizia nr. 345/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 4063/303/2008
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 345 R
Ședința publică de la 18.02.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – M. STELUȚA C.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții pârâți F. V. și F. A., împotriva deciziei civile nr. 1027A/07.10.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E., decedată pe parcursul procesului prin moștenitoarea C. I. și intimata pârâtă B. E. A., decedată pe parcursul procesului, având ca obiect „reziliere contract”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 11.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 18.02.2014, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 20.05.2008, sub nr._, reclamanta M. E. a chemat în judecată pe pârâții F. V., F. A. și B. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.1897/26.11.2002 de către BNP C. B., încheiat între reclamantă și familia F. V. și F. A., obligarea pârâților la restituirea pensiei reclamantei pe ultimii 3 ani anteriori formulării acțiunii și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1897/26.11.2002 de către BNP C. B., a înstrăinat pârâților F. V. și F. A. imobilul situat în București, .. 2, ., ., imobil pe care îl dobândise împreună cu defunctul său soț, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 309/03.03.1993, încheiat cu . contractul nr. 1897/26.11.2002, reclamanta a înstrăinat doar nuda proprietate, păstrându-și dreptul de uzufruct viager, iar pârâții și-au asumat obligația de întreținere a vânzătoarei pe toată durata vieții sale.
Reclamanta a mai arătat că ulterior încheierii contractului, viața sa s-a schimbat radical, deoarece familia F. a supus-o unei adevărate torturi fizice și psihice, încercând de asemenea să o pună sub interdicție, demers care însă a fost respins de instanță în mod irevocabil.
În ceea ce o privește pe pârâta B. A., reclamanta a arătat că aceasta a fost desemnată curatorul său prin dispoziția nr. 563/05.04.2006, în baza căreia pârâta a ridicat pensia reclamantei și a predat-o familiei F., deși aceștia și-au asumat obligația contractuală de a o întreține în schimbul proprietății casei sale.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 1020 Cod civil, art. 517 și urm. cod civil și art. 998-999 Cod civil.
La data de 02.09.2008, pârâții F. V. și A. au depus la dosar întâmpinare (filele 54, 55) prin care au arătat că nu sunt de acord cu rezilierea contractului de întreținere încheiat cu reclamanta, susținerile acesteia din acțiune fiind total neconforme cu realitatea Prin aceeași cerere, pârâții au solicitat ca în cazul admiterii acțiunii, reclamanta M. E. să fie obligată să le restituie banii cheltuiți pentru obligația de întreținere pe care au prestat-o, precum și la plata unor despăgubiri pentru daune morale.
În drept, pârâții au invocat disp. art. 1423 și urm. Cod civil.
La termenul de judecată din data de 05.09.2008, reclamanta a depus precizare cu privire la capătul 2 de acțiune (fila 58), arătând că solicită restituirea pensiei pentru perioada aprilie 2006 (data emiterii dispoziției de curatelă nr.563/05.04.2006)- aprilie 2008 (data emiterii dispoziției nr._/25.03.2008 prin care au încetat efectele dispoziției de curatelă nr. 563/05.04.2006), în cuantum total de 7608 lei.
La termenul de judecată din data de 19.09.2009, M. E. a depus întâmpinare la cererea reconvențională (filele 64-65) prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
De asemenea, verbal, în ședință publică, reclamanta a arătat că nu solicită repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere nr. 1897/26.11.2002 iar în ceea ce privește capătul 1 de acțiune, înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții F. V. și A., iar pe capătul 2 privind restituirea pensiei se judecă cu pârâta B. A..
La același termen, pârâții F. V. și A. au depus cerere precizatoare și răspuns la întâmpinare (fila 98), prin care au arătat că cererea lor depusă la data de 02.09.2008 cuprinde doar apărări față de acțiunea promovată, și nu are caracter de cerere reconvențională. De asemenea, au depus cerere prin care au invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei.
Față de precizarea pârâților, instanța a luat act că excepția inadmisibilității cererii reconvenționale a rămas fără obiect.
La termenul de judecată din data de 13.03.2009, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei, pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
De asemenea, la solicitarea pârâților F. V. și A. s-a efectuat expertiză medico-legală (filele 214-219), pentru a se stabili dacă la data formulării acțiunii, respectiv mai 2008, reclamanta M. E. avea sau nu discernământ pentru a înțelege semnificația și consecința faptelor sale.
Prin sentința civilă nr.5034/19.06.2009, Judecătoria sectorului 6 București a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâții F. V. și F. A., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să plătească pârâților F. V. și F. A. suma de 5135, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1897/26.11.2002 de BNP C. B., reclamanta M. E., în calitate de beneficiară a obligației de întreținere, a transmis pârâților F. V. și F. A., în calitate de debitori ai obligației de întreținere, nuda proprietate asupra apartamentului nr. 128 situat in situat în București, .. 2, ., sector 6, păstrându-și dreptul de uzufruct viager.
Prețul acestei înstrăinări consta in întreținerea pe care soții F. se obligau sa o acorde reclamantei, care se compune din: hrana, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, medicamente și suportarea cheltuielilor de înmormântare.
Reclamanta a promovat prezenta acțiune, solicitând rezoluțiuna contractului de întreținere, susținând ca pârâții F. nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
In cauza de față ne aflăm in prezența unui contract nenumit. Practica judiciară si doctrina au stabilit că, in cazul contractelor de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere, dacă predomină obligația de întreținere, iar eventualul preț achitat este mai mic de jumătate din valoarea imobilului, atunci natura juridică a contractului va fi aceea a unui contract nenumit.
In situația contractelor nenumite, trebuie să se aplice, cu prioritate, regulile generale din materia obligațiilor, fiindcă reglementarea prevăzută pentru contractul numit cel mai înrudit (in speța contractul de vânzare cumpărare) este o reglementare speciala, care trebuie sa fie aplicata doar in condițiile si cazurile prevăzute de lege.
Astfel, in caz de neexecutare a obligației de întreținere se vor aplica dispozițiile dreptului comun pentru contractele bilaterale, respectiv art. 1020-1021 cod civil.
Conform art. 1020 cod civil, condiția rezolutorie este subînțelesă întotdeauna in contractile sinalagmatice, in cazul când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul sau, iar art. 1021 cod civil arata ca partea in privința căreia nu s-a executat angajamentul are alegerea sa solicite desființarea contractului cu daune interese.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale generale in cazul contractului de întreținere, practica judiciara si doctrina au statuat in unanimitate ca nu se poate dispune rezolutiunea contractului de întreținere daca neexecutarea este determinată de culpa creditorului, care refuză nejustificat primirea întreținerii.
Potrivit art. 1169 cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. In aceste condiții, reclamanta avea obligația să facă dovada susținerilor sale.
In cauza de fata, din întreg probatoriul administrat, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada indubitabila ca pârâții nu și-au respectat obligația de întreținere asumată prin contractul nr. 1897/26.11.2002 si ca o eventuala neexecutare ar fi imputabila pârâților.
Astfel, în prezent reclamanta locuiește în comuna Domnești, ., județul Ilfov, la familia G., unde s-a mutat în luna ianuarie 2007.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că, în perioada în care reclamanta a locuit în garsoniera din București, pârâții și-au executat întrutotul obligațiile asumate prin contractul de întreținere, în ciuda manifestărilor răutăcioase ale reclamantei.
Ulterior, în urma intervenției violente a familiei G., reclamanta s-a dus să locuiască la G. E. în . a mai dorit să ia legătura cu pârâții. În plus, în momentul în care aceștia au încercat să ia legătura cu M. E. la noua sa reședință, li s-a refuzat accesul în curte, fiind amenințați de către familia G., pentru a nu mai încerca să ia legătura cu reclamanta.
Martorul I. M., fost vecin de . declarat următoarele:„Am fost vecin cu reclamanta in blocul din . A. După ce au murit soțul si mama reclamantei, cred ca in anul 2003, aceasta a încheiat un contract de întreținere cu soții F. pentru a avea grija de ea. De la reclamanta știu ca nu se înțelegea bine cu fratele sau care locuia in casa bătrâneasca din Domnești. După încheierea contractului de întreținere, știu ca soții F. ii aduceau alimente reclamantei, lapte, brânza, găini, oua si alte alimente. Eu personal l-am văzut pe V. si pe soția sa aducând mâncare. Uneori, reclamanta striga la mine, spunându-mi ca a intrat, cineva noaptea in casa, a amenințat-o cu un cuțit si i-a furat pensia. Eu nu am auzit sa intre cineva noaptea la ea, insa i-am spus sa strige daca are nevoie de ajutor. Știu ca de frica, reclamanta bloca ușa pe dinăuntru cu diverse răngi. Noi locuim pe același palier, despărțindu-ne o garsoniera. La reclamanta acasă obișnuiau femeile de serviciu sa se strângă si sa consume băuturi alcoolice. Eu vedeam azi frigiderul plin cu mâncare si a doua zi era gol, insa nu știu daca mâncarea era luata de femeile de serviciu sau de altcineva. Reclamanta nu se plângea ca parații nu ii aduc de mâncare, dimpotrivă îmi spunea ca ii aduc de mâncare. Nici eu si nici soția mea nu i-am dus reclamantei vreodată de mâncare, deoarece nu ne-a cerut ajutorul. Nici alți vecini nu ii dădeau de mâncare. Precizez ca si reclamanta obișnuia sa se îmbete cu femeile de serviciu. Eu am fost nevoit in câteva rânduri, in calitate de vicepreședinte al asociației de proprietari, sa îl sun pe d-nul. F. pentru a veni sa o liniștească pe reclamanta. Noua vecinilor, ne era frica sa nu arunce blocul in aer, deoarece când se îmbăta, reclamanta făcea prostii, in sensul ca uita lucruri pe foc, trăgea de furtunul de apa. După aceste intervenții, soții F. au luat-o pe reclamanta sa locuiască cu ei, insa aceasta s-a întors după o săptămâna acasă, spunându-ne ca nu vrea sa locuiască cu soții F. deoarece au WC-ul in spatele curții. Eu știu ca parata obișnuia sa ii facă curățenie reclamantei, insa reclamanta obișnuia sa își facă nevoile in mijlocul camerei.
După încheierea contractului de întreținere, reclamanta avea un aspect vestimentar îngrijit. Si înainte era îngrijita, avea momente in care avea un aspect dezordonat, dar atunci era băuta. înainte de încheierea contractului, reclamanta avea restante de câteva luni la întreținere. După încheierea contractului, soții F. au achitat si restantele si au continuat sa achite întreținerea. Reclamanta se plângea ca i se fura din casa si înainte de încheierea contractului. In prezent, întreținerea lui M. E. este achitata la zi de către soții F.. In prezent, in garsoniera nu locuiește nimeni. La un moment dat, tot acuzând ca i se fura pensia, s-au făcut demersuri la primărie si d-na. B. E. a primit împuternicire pentru a ridica pensia reclamantei. După ce a fost luata de G. E., aceasta a făcut demersuri pentru a ridica pensia reclamantei. Nu a văzut personal daca vreo femeie de serviciu a luat alimente din casa reclamantei. Nu a vizitat-o de Paști 2006, insa mergea frecvent in casa la aceasta, deoarece din doua in doua zile o punea sa ii spargă USA, ca i-a furat cineva cheia sau sa ii schimb un bec sau sa ii repar ușa.
Pe de altă parte, martora E. E. a arătat următoarele: „O cunosc pe reclamanta din copilărie, iar pe soții F. ii cunosc din . vizita des pe reclamanta acasă in București deoarece aceasta era grav bolnava. A discutat cu toate rudele si cu toți prietenii ei, inclusiv cu d-na. E. la care reclamanta locuiește in prezent, insa nimeni nu a vrut sa o ia in grijire
Cu ocazia vânzări, intre reclamanta si parați s-a născut o relație de prietenie, d-nul. F. obișnuia sa se duca in . vândă lapte si o vizita si pe aceasta. Atunci reclamanta l-a rugat din nou sa insist pe lângă soții F. să încheie contract de întreținere. Contractul s-a încheiat in urma cu câțiva ani. După încheierea contractului, reclamanta era foarte fericita, spunându-i ca soții F. au mare grija de ea. Cat a stat la ea acasă, reclamanta fost foarte mulțumită de soții F.. Mai a arătat ca aceasta era foarte atașata de casa ei si nu dorea sa se mute in alta parte. Cu ocazia in care a însoțit-o împreună cu parata F. A. la cimitir la Domnești si apoi la casa paratei din Domnești, a văzut-o pe reclamanta foarte agitata spunând ca ea nu vrea sa se mute din casa ei si nu vine sa locuiască acolo. După ce aceasta a plecat la fam. G.. Vizitând-o la apartament, neștiind de cele întâmplate. Cu acea ocazie a aflat ca nu mai locuia acolo si a văzut in copacul din fata blocului niște perdele si presuri de la reclamanta din casa. întrebând vecinii ce s-a întâmplat, aceștia i-au spus ca reclamanta a fost luata, după lupte crâncene. înainte de încheierea contractului. Mai arată că anterior încheierii contractului de întreținere, casa părinteasca in care a crescut reclamanta a fost vândută, însă reclamanta era maltratata de fratele sau si abia reușind sa își recupereze o parte din drepturi, respectiv cea de12.000 lei. La acel moment, reclamanta o avea in întreținere pe mama sa, iar când aceasta a murit nu a avut bani nici sa o înmormânteze, tot soții F. i-au dat bani pentru groapa. Mama reclamantei a decedat după ce reclamanta a vândut terenul. Mama reclamantei a decedat înainte de încheierea contractului de întreținere. În ceea ce o privește pe martora M. F., instanța a reținut că aceasta a perceput în mod indirect situația de fapt, respectiv a luat cunoștință de împrejurări doar din spusele reclamantei, astfel încât urmează a nu avea o forță probantă suficientă cât să înlăture primele două declarații de martori. Aceasta a declarat: „Eu sunt prietena cu reclamanta, o cunosc de cea. 15 ani din . locuind in . mei. In urma cu câțiva ani, reclamanta m-a rugat pe mine sa ii închei contract de întreținere prin care sa o îngrijesc in schimbul casei, insa eu am refuzat-o din motive personale”.
În ceea ce privește declarația martorei G. E., audiată la propunerea reclamantei, instanța a urmat a o înlătura ca nesinceră și părtinitoare, apreciind că din probele administrate rezultă indicii precum că familia doamnei G. E., care o găzduiește în prezent pe reclamantă, ar avea un interes direct și personal în a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere, pentru ca imobilul în litigiu să revină în patrimoniul reclamantei și eventual să se încheie un nou contract în favoarea acestora.
Din coroborarea tuturor acestor declarații de martori, cu răspunsurile date de părți la interogatoriu, instanța a constatat că în prezent există o neîndeplinire din partea pârâților F. a obligației de întreținere asumată, însă această neexecutare nu le este imputabilă, având în vedere că reclamanta este cea care nu le-a mai permis îndeplinirea efectivă a obligațiilor, prin refuzul său de a mai avea legătură cu aceștia.
Nu în ultimul rând, este de subliniat atitudinea total oscilantă a reclamantei care, la momentul administrării interogatoriului din oficiu de către instanță, aceasta în decurs de 5 minute și-a manifestat de două ori intenția de a renunța la judecată și de două ori de a continua judecarea cauzei, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la fața locului (f.346).
Având in vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat ca reclamanta nu a făcut dovada ca există o neexecutare culpabilă pârâților a obligației de întreținere asumată.
În ce privește capătul doi de acțiune, instanța a reținut că, din declarațiile martorilor și din răspunsurile date de pârâta B. A. la interogatoriu, rezultă că în perioada aprilie 2006 (data emiterii dispoziției de curatelă nr. 563/05.04.2006 prin care pârâta a fost desemnată curatorul reclamantei) - aprilie 2008 (data emiterii dispoziției nr._/25.03.2008 prin care au încetat efectele dispoziției de curatelă nr. 563/05.04.2006), pârâta B. A. a încasat în numele reclamantei pensia, pe care parte o restituia în rate reclamantei, pentru nevoile zilnice, parte o dădea soților F., după ce achita facturile de utilități.
Prin urmare, instanța a apreciat că pârâta B. A. nu a folosit în interes propriu pensia ce se cuvenea reclamantei, astfel încât nu poate fi obligată la restituirea către reclamantă a sumei de 7608 lei, pretențiile reclamantei în acest sens fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. E., iar la termenul din 04.06.2010, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință, tribunalul în considerarea disp.art.282 și 2821 Cod pr.civ., a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr. 1027 A din 07.10.2010, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de recurenta reclamanta M. E., a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că: a admis cererea și a dispus rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.1897/26.11.2002 de către BNP C. B., încheiat între reclamanta M. E. în calitate de beneficiară a obligației de întreținere și pârâții F. V. și F. A. în calitate de debitori ai obligației de întreținere.
A obligat pârâții în solidar la restituirea pensiei reclamantei în perioada aprilie 2006-aprilie 2008, în cuantum total de 7608 lei și a respins, ca neîntemeiată, cererea intimaților pârâți de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, coroborând însă probele administrate în cauză, o situație de fapt diferită de cea constatată de prima instanță, ce relevă culpa debitorilor intimați în prestarea întreținerii, ce conduce la rezoluțiunea contractului.
Astfel, pentru a reține culpa creditoarei obligației de întreținere sau a debitorilor în prestarea întreținerii, prima instanță trebuia să se raporteze la obligațiile asumate de părți prin contractul de întreținere autentificat sub nr.1897/26.11.2002 de BNP C. B..
Prin actul juridic încheiat apelanta transmitea intimaților F. V. și A. nuda proprietate asupra apartamentului 128 situat în București, ., ., ., apelanta rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului.
La rândul lor, intimații, se obligau să presteze apelantei întreținere pe tot timpul vieții sale obligație concretizată în procurarea de hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, medicamente și de a suporta cheltuielile de înmormântare.
În condițiile în care obligațiile intimaților pârâți au fost clar circumstanțiate în contractul încheiat, îndeplinirea acestora trebuia să se facă în natură conform clauzei asumate, neavând relevanță cât de oneroasă ar fi fost obligația pentru debitori, fără a fi posibilă liberarea de executare sau schimbarea naturii obligației de întreținere.
Prin urmare conform clauzelor contractului încheiat intimații pârâți aveau obligația ca din mijloacele lor să asigure apelantei procurarea de hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, medicamente și de a suporta cheltuielile de înmormântare.
Probele administrate confirmă însă susținerile apelantei ce a arătat că intimații nu au înțeles să presteze întreținere din mijloacele lor, ba mai mult au dispus de veniturile apelantei prin preluarea pensiei acesteia, împreună cu intimata B. E. A..
Neîndeplinirea obligației de întreținere rezultă și din demersurile pârâților efectuate în scopul punerii sub interdicție a apelantei reclamante, cerere respinsă prin sentința civilă nr.3492/23.05.2007.
Cererea de punere sub interdicție a apelantei a fost motivată de reclamanți, la data formulării ei, invocându-se o . afecțiuni de natură psihiatrică, afecțiuni de natură a lipsi apelanta de capacitate de exercițiu.
De menționat este faptul că cererea de punere sub interdicție a fost formulată la 3 ani de la data încheierii contractului de întreținere, dată la care, expertizată fiind, apelanta prezenta capacitatea de dispoziție în vederea semnării contractului, având discernământul păstrat.
În considerentele sentinței prin care s-a respins cererea de punere sub interdicție, s-a reținut că în intervalul de trei ani scurs de la momentul încheierii contractului de întreținere și formularea cererii, pretinsele afecțiuni psihice sau deteriorarea stării psihice a apelantei nu au fost constatate prin acte medicale, singura mențiune privind suferințele psihiatrice fiind cuprinsă într-un bilet de ieșire din spital ce privea externarea dintr-o secție de chirurgie, bilet ce numai incidental certifica existența unui examen psihiatric. S-a reținut totodată că în cadrul procedurii de punere sub interdicție, respinsă, a fost administrată o nouă expertiză medico-legală avizată de Comisia Superioară Medico-Legală ce a atestat că apelanta avea capacitatea psihică pentru a înțelege conținutul și consecințele faptelor sale, capacitatea urmând a fi apreciată și în legătură cu vârsta apelantei, cu pregătirea școlară și profesională a acesteia, cu lipsa mijloacelor de informare.
În fapt, afecțiunile psihice pretins a fi fost suferite de apelantă au fost susținute exclusiv de intimați și curatorul numit B. E. A., mandatată să ridice pensia apelantei și s-o înmâneze intimaților.
În contextul celor reținute, demersurile intimaților pârâți de punere sub interdicție a apelantei, de numire a unui curator pentru administrarea bunurilor apelantei și de ridicare a veniturilor obținute de apelantă constituie încălcări evidente ale obligației de întreținere asumată prin contract.
În fapt, din coroborarea acestor probe rezultă că toate aceste demersuri au avut ca efect deteriorarea relațiilor dintre părți, determinând-o pe apelanta reclamantă să părăsească locuința, să se mute în ..
Reținând, așadar că intimații pârâți nu au dovedit prestarea întreținerii în condițiile prevăzute în contract, tribunalul a apreciat întemeiat apelul și în consecință, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis cererea, dispunând rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.1897/26.11.2002 de către BNP C. B., încheiat între reclamanta M. E. în calitate de beneficiară a obligației de întreținere și pârâții F. V. și F. A. în calitate de debitori ai obligației de întreținere, va obliga pârâții în solidar la restituirea pensiei reclamantei în perioada aprilie 2006-aprilie 2008, în cuantum total de 7608 lei.
Având în vedere soluția pronunțată pe apel, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea intimaților pârâți de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții F. V. și F. A..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de apel nu a citit toate probele aflate la dosarul de fond și de apel, iar hotărârea este motivată sumar. Instanța trebuia să cerceteze în profunzime actele aflate la dosar. Instanța de apel s-a bazat numai pe apelul formulat de către mandatar și de concluziile depuse de procuristul G. D.. Instanța de apel nu a ținut cont de nici un act din dosarul cauzei.
Pârâții au invocat faptul că instanța de apel trebuia să țină cont de faptul că nu se întrunesc condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1020 – 1021 din Codul civil, pentru rezoluțiunea contractului.
Instanța de apel dacă nu era lămurită pe deplin, trebuia să dispună expertizarea cheltuielilor curente în raport cu pensia ei modică pe care o avea apelanta. În această expertiză, dacă s-ar fi efectuat, s-ar fi văzut că nu putea să se întrețină cu această pensie, deoarece cheltuielile curente erau mai mari decât pensia sa modică.
Recurenții solicită să se constate că în baza probelor aflate la dosarul cauzei și-au îndeplinit sarcinile atribuite de acest contract.
Recurenții au arătat că instanța de apel nu a ținut cont de nici o probă aflată în dosarul pricinii, în disprețul legii a omis să ia în considerare declarațiile martorilor și cele două adrese ale Asociației de Proprietari, din aceste adrese rezultând indubitabil că pârâții și-au îndeplinit sarcinile conferite de contractul cu clauză de întreținere.
De asemenea, din adresa Poștei Române, rezultă fără tăgadă de putință că pârâții nu au ridicat pensia numitei M. E..
Mai mult decât atât, reclamanta, a recunoscut în fața instanței de fond, așa cum se arată în interogatoriul luat de către instanța de fond, la fila 345, la întrebarea cu numărul 7 din dosarul de fond, că nu a formulat cererea introductivă.
Recurenții solicită să se constate că în mod corect a reținut instanța de fond că neexecutarii obligației de întreținere i se vor aplica dispozițiile dreptului comun pentru contractele bilaterale, așa cum se reține prin art. 1020 – 1021 din Codul civil. În situația dată s-a constatat prin probele existente la dosar că nu există culpa pârâților în executarea contractului bilateral - sinalagmatic. S-a reținut în mod corect că refuzul primirii întreținerii, așa cum rezultă din actele existente la dosar, se datorează unor alte persoane care au luat -o de la domiciliu și au dus-o în . class="D." style="margin-right:0pt"> Recurenții au arătat că reclamanta în mod indubitabil a recunoscut că a fost întreținută, că i s-au asigurat cele necesare traiului, mâncare, medicamente, că a fost ajutată cu bani, după decesul mamei acesteia, că aceștia au plătit întreținerea la . au achitat și datoriile restante la întreținere la . încheierea contractului de întreținere.
Reclamanta M. E. a recunoscut că a făcut reparațiile în casă, că de fapt a fost luată de la domiciliu de către unul din membrii familiei G., numitul G. D.. Reclamanta a mai susținut faptul că nu știe, nu cunoaște să existe o acțiune pentru rezilierea contractului de întreținere.
Față de motivarea deciziei recurate în ceea ce privește cuantumul restituirii pensiei reclamantei în perioada aprilie 2006 –aprilie 2008, stabilit la 7608 lei conform celor spuse de reclamantă în cererea de chemare în judecată, cât și în motivarea apelului, această sumă nu este justificată de către instanță în raport de actele depuse la dosarul pricinii și veniturile reclamantei M. E.. Instanța nu a analizat în mod temeinic adresa Poștei Române – Oficiul Poștal nr. 16, înregistrată sub nr. dosar 1905/04.11.2008. Din această adresă rezultă indubitabil că această sumă nu a fost ridicată de către pârâți, ci de G. D., reclamanta M. E. și B. E., toate aceste regăsindu-se în desfășurătorul de la Poșta Română. În cazul în care instanța făcea balanța cheltuielilor lui B. E. A. și ale pârâților, s-ar fi văzut că aceștia au cheltuit mai mult, iar aceste cheltuieli împreună și separat, depășesc posibilitățile financiare modeste ale reclamantei M. E.. Recurenții arată că din nici un act nu rezultă această sumă dată de instanța de apel reclamantei M. E.. De asemenea, se mai arată că nu s-a făcut nici o expertiză în acest sens, nu s-a luat interogatorii și nu s-au audiat martori, iar instanța de apel neindicând din ce provine această sumă de 7608 lei.
Recurenții solicită să se constate că argumentația instanței de apel este sumară în ceea ce privește această sumă în cuantum de 7608 lei, nereieșind atare analiză. Instanța de apel nu a indicat pe ce se bazează fiecare afirmație și pe ce s-a bazat convingerea intimă a instanței de apel.
Recurenții învederează faptul că instanța nu a ținut cont de chitanțele depuse de către aceștia și B. E. aflate la dosarul pricinii.
De asemenea, recurenții arată că apelul nu este semnat de M. E. și chiar dacă s-a dat o procură, tot trebuia să semneze cererea de apel.
Prin încheierea din 31.01.2012, învederându-se decesul intimatei B. E., Curtea a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 243 C.proc.civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia.
La data de 22.11.2013, intimata reclamantă C. I., introdusă în cauză în calitate de moștenitoare a defunctei M. E., a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol și de renunțare la dreptul pretins față de intimata pârâtă B. E..
Curtea a acordat termen la data de 11.02.2014, când cauza a fost repusă pe rol și s-a pus în discuție cererea de renunțare la dreptul pretins față de intimata pârâtă B. E..
Analizarea acestei probleme de ordin procesual are prevalență în raport de cercetarea motivelor de recurs, astfel încât Curtea va analiza în primul rând dacă renunțarea la drept întrunește cerințele legale.
Sub acest aspect, Curtea reține că renuntarea la drept este un act de dispozitie, prin care titularul unui drept subiectiv se desista de la acesta in mod definitiv, fiind necesar ca vointa persoanei care face renuntarea sa fie exprimata liber si fara nici un echivoc.
În speță, manifestarea de voință a intimatei reclamante a fost concretizată în declarația dată în fața Curții de aceasta la termenul din 11.02.2014, în nume personal, astfel încât, în aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, principiu în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte de dispoziție sub forma renunțării la dreptul pretins, Curtea, în lipsa unor dovezi care să ateste că o atare renunțare este potrivnică legilor, intereselor terților sau este rezultatul unui viciu de consimțământ și având în vedere faptul că în conformitate cu al.2 al aceluiași articol, renunțarea la drept nu este condiționată de acordul celeilalte părți, va face aplicarea prevederilor art.247 al.1 Cod procedură civilă și va lua act de această renunțare, cu consecința anulării în parte a hotărârii instanței de apel și a celei pronunțată de prima instanță, în măsura renunțării, după cum prevăd dispozițiile art.247 al.5 Cod procedură civilă, aplicabile și în recurs potrivit dispozițiilor 316 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate în termenul prevăzut de art. 303 alin. (1) C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 67 C.proc.civ.: „(1) Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. (2) Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume”.
De asemenea, dispozițiile art. 83 din același cod prevăd posibilitatea ca cererile adresate instanțelor judecătorești să fie făcute prin mandatar, situație în care se va alătura procura în original sau în copie legalizată.
În speță, se observă că atât cererea de chemare în judecată cât și cererea de apel au fost formulate și semnate de către mandatarul reclamantei, conform dispozițiilor art. 67 C. proc. civ., dovada acestei calități fiind făcută de procura specială autentificată sub nr. 05 din 23.04.2008 de BNP I. Z., depusă la dosarul tribunalului împreună cu cererea de apel.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., Curtea reține că, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În speță, hotărârea instanței de apel este motivată, arătându-se în cuprinsul său motivele care au determinat stabilirea unei situații de fapt diferită de cea reținută de prima instanță, tribunalul reținând, pe baza probelor administrate în cauză, că pârâții F. V. și F. A. nu și-au îndeplinit obligațiile de întreținere circumstanțiate în cuprinsul contractului de întreținere autentificat sub nr. 1897/26.11.2002 de BNP C. B., față de reclamanta M. E., respectiv de a presta întreținere față de aceasta prin mijloacele lor.
La stabilirea acestei situații de fapt, instanța de apel a avut în vedere faptul că recurenții pârâți, împreună cu intimata pârâtă B. E. A., au dispus de veniturile din pensie ale reclamantei, pe care le-au încasat ulterior instituirii curatelei pentru reclamanta M. E., prin dispoziția nr. 563/05.04.2006, prin care intimata B. E. a fost numită curator al acesteia.
De asemenea, instanța de apel a arătat motivul pentru care a înlăturat orice culpă a reclamantei, beneficiară a obligației de întreținere, în neexecutarea contractului, în acest sens fiind reținute demersurile pârâților efectuate în scopul punerii acesteia sub interdicție, de numire a unui curator care să administreze bunurile reclamantei și să ridice veniturile din pensie ale acesteia, demersuri care au avut ca efect deteriorarea relațiilor dintre părți și care au determinat-o pe reclamantă să părăsească locuința și să refuze întreținere din partea pârâților.
Toate aceste demersuri au fost considerate de către instanța de apel ca încălcări evidente ale obligației de întreținere asumată prin contractul de întreținere, sancționate cu rezilierea contractului.
Curtea apreciază ca fiind nefondate și motivele de recurs care privesc fondul pricinii, sub acest aspect reținându-se că dispozițiile art. 1020 din Cod civil, potrivit cărora „condiția rezolutorie este subînțeleasa totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său”, au fost corect aplicate situației de fapt reținută de instanța de apel.
Astfel, verificând îndeplinirea condițiilor cerute pentru intervenirea rezoluțiunii, respectiv ca una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutare imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, instanța de apel a apreciat în mod corect că refuzul reclamantei de a mai primi întreținere de la recurenții pârâți a fost determinat de demersurile acestora de punere sub interdicție a reclamantei, de numire a unui curator pentru administrarea bunurilor acesteia și pentru ridicarea veniturilor din pensie ale acesteia, demersuri care constituie încălcări ale obligației de întreținere asumată prin contract, imputabile recurenților.
În ceea ce privește aspectele legate de probatoriul administrat în cauză și interpretarea acestuia, Curtea reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care, potrivit art. 304 c.p.c, poate fi promovat doar pentru motive de nelegalitate, fiind excluse motivele de netemeinicie, adică acelea care țin de analiza probelor și de stabilirea situației de fapt.
Prin urmare, având în vedere că în recurs nu se poate determina o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de apel, ci se verifică doar dacă normele de drept au fost corect aplicate, Curtea nu va analiza criticile privind interpretarea probatoriului, care nu constituie motive de nelegalitate, ci de netemeinicie și nu pot forma obiect de analiză în această cale extraordinară de atac.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 1021 C.civ. situației de fapt reținută de instanța de apel, Curtea arată încă o dată că hotărârea recurată este legală, în mod corect reținându-se neîndeplinirea obligațiilor asumate de recurenți prin contractul de întreținere nr. 1897/26.11.2002, din culpa exclusivă a acestora, culpa creditoarei obligației de întreținere fiind în mod corect înlăturată în raport de demersurile recurenților, care au avut ca scop punerea sub interdicție a reclamantei și administrarea bunurilor și veniturilor acesteia și care sunt în vădită contradicție cu natura și scopul obligației de întreținere, respectiv de a se asigura întreținere beneficiarului acestei obligații exclusiv prin mijloacele personale ale debitorilor, iar nu prin folosirea veniturilor persoanei căreia i se acordă întreținere, situație în care o astfel de obligație ar fi lipsită de cauză.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 247 Cod procedură civilă, va lua act de renunțarea reclamantei la dreptul pretins față de pârâta B. E. și în consecință va anula în parte decizia recurată și sentința civilă nr. 5034/2009 în ceea ce o privește pe pârâta B. E..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâții F. V. și F. A., împotriva deciziei civile nr. 1027A/07.10.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E., decedată pe parcursul procesului prin moștenitoarea C. I. și intimata pârâtă B. E. A.,
În temeiul art. 247 Cod procedură civilă, ia act de renunțarea reclamantei la dreptul pretins față de pârâta B. E. și în consecință:
Anulează în parte decizia recurată și sentința civilă nr. 5034/2009 în ceea ce o privește pe pârâta B. E..
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. M. Steluța C.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. T.I.
2 ex.18.03.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1151/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1226/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
