Legea 10/2001. Decizia nr. 910/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 77806/3/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.910R
Ședința publică de la 16 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - F. C.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenții-reclamanți M. I. și M. M. C. și de recurenții-pârâți M. I. S. și M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr.1214/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. G., cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, anulare act, obligație de a nu face”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 25 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 16 mai 2014.
CURTEA
Asupra cererilor de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1214 din 13.06.2013 Tribunalul București Secția a V- a Civilă a admis în parte cererea formulată în baza Legii nr.10/2001 de către reclamanții M. I. și M. M. C. împotriva pârâtului M. București; a respins contestația formulată de reclamanți împotriva Deciziei nr.1009/2006 emisă de Primarul General în baza Legii nr.10/2001; a admis contestația formulată de reclamanți împotriva Deciziei nr._/2011 emisă de Primarul General în baza Legii nr.10/2001 și a constatat că reclamantul M. I. are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a . la etajul 3 din imobilul situat în București .. 29A, sector 2; a obligat pe pârâtul M. București să emită dispoziție de restituire în natură a apartamentului susmenționat, către reclamantul M. I. și pârâții M. I. S. și M. G..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„Capătul de cerere privind contestația împotriva Dispoziției nr. 1009/2006 va fi respins de Tribunal ca neîntemeiat pe considerente ce ține de puterea lucrului judecat. Astfel, reține Tribunalul că această dispoziție a fost emisă în baza sentinței civile nr. 111/10.02.2005 a Tribunalului București secția a IV a civilă irevocabilă. Sentința arătată – fila 139 vol II dosar, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1411/24.10.2005 a Curții de Apel București (nerecurată) a obligat pe pârâții CGMB și . lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 199,34 mp situat în București .. 29 A sector 2, cu excepția suprafeței de 58,45 mp teren situată sub construcție, menționată în contractul de vânzare cumpărare nr. 1475/23.01.1997 încheiat între F. Sa și S. M. precum și apartamentul nr. 2 situat în București . 29A, etaj 1 sector 2. Această soluție asupra acțiunii în revendicare admisă a reclamantului M. I. S. din acea cauză a fost menținută în apel, iar recurs nu s-a mai exercitat. În considerentele sentinței arătate s-a reținut, cu putere de lucru judecat în cauza de față, că autorul reclamantului M. I. S., bunicul acestuia M. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din . 29A compus din subsol, parter și 3 etaje și teren de 199,34 mp de la vânzătoarea A. G. Bollos, iar prin contractul de vânzare cumpărare cu nr. 203/1943 M. I. a vândut fiului său M. F. (tatăl lui M. I. S.) imobilul menționat. Ulterior imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr 92/1950. Aceste chestiuni dezlegate în mod irevocabil de către Tribunalul București secția a IV a civilă prin sentința amintită se impun în cauza de față cu putere de lucru judecat, fiind oprit a se statua contrariul (respectiv că și reclamantul M. I. din cauza de față este îndreptățit la restituirea în natură a aceluiași imobil din Dispoziția nr 1009/2006), astfel că, din perspectiva arătată, tribunalul găsește Dispoziția nr. 1009/2006 ca fiind corect și legal emisă, în aplicarea dispozițiilor irevocabile ale sentinței amintite. Mai reține în plus totuși tribunalul că reclamanții din cauza din față nu sunt îndrituiți a fi considerați persoane îndreptățite în sensul legii 10/2001 în ceea ce privește imobilul menționat în Dispoziția nr. 1009/2006, căci apartamentul nr 2 restituit pârâtului M. I. S. se află la etajul 1, etaj care împreună cu parterul a fost înstrăinat de către bunicul M. I. fiului său M. F. (tatăl lui M. I. S.) prin contractul nr. 203/1943. Or, unicul moștenitor al defunctului M. F. este pârâtul M. I. S. potrivit certificatului de moștenitor nr. 93/08.09.2000, aspect reținut și în sentința de mai sus. Așadar, reclamanții nu sunt moștenitorii autorului M. F.. Mai mult, reclamantul M. I. prin notificarea nr. 1140/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului din . 29A, sector 2, etajul 2., cu dependințele corespunzătoare de la subsol și terenul aferent, cum expres a menționat. Pentru aceste rațiuni, contestația împotriva Dispoziției nr. 1009/2006 va fi respinsă ca neîntemeiată. Cât privește contestația reclamanților M. I. și M. M. C. împotriva Dispoziției nr._/31.10.2011, tribunalul o va admite în parte, pentru argumentele ce succed în continuare. Pe de o parte, reține tribunalul că notificarea nr. 1140/2001 a reclamantului nu a fost soluționată prin această dispoziție contestată. Cât privește temeinicia acestei contestații, tribunalul reține că notificarea nr. 1140/2001 a reclamantului M. I. trebuia admisă prin Dispoziția nr._/31.10.2011. Astfel, incontestabil reclamantul M. I. este moștenitorul unchiului său M. N., care a fost frate cu M. C., tatăl reclamantului, alături de ceilalți moștenitori M. E., M. I. D., A. R., D. O., M. M. și M. G.. (certificat de moștenitor nr. 7/2000 – fila 170 vol I dosar). Pârâta M. G. a fost instituită legatară universală de către M. E. – testament și certificat moștenitor nr 70/17.07.2003 fila 172 și 173 vol I. Imobilul din . 29 cu teren în suprafață de 199,34 mp și construcție cu subsol, parter și 3 etaje a fost cumpărat de M. I. (bunicul reclamantului) de la numita A. G Bollos prin actul de vânzare cumpărare din anul 1935 – fila 135 vol I dosar. Ulterior, proprietarul imobilului de mai sus, M. I., a înstrăinat prin trei contracte notariale de vânzare cumpărare, nr. 204/1943, nr. 306/1943 și nr. 203/1943 – filele 212 și urm vol I dosar – părți din acest imobil astfel: întregul etaj trei cu dependință pivniță la subsol și cameră de servitori la etajul 3 către fiul său N./L./M.; etajul al doilea cu dependințe o cameră de servitor și pivniță la subsol către nepoata sa R. P.; parterul și primul etaj cu dependințe o cameră servitori și o pivniță la subsol către fiul său M. F.. Ulterior, imobilul din . 29 a fost expropriat în baza Decretului nr 92/1950. Or, față de aceste acte de proprietate și având în vedere că cei care au formulat notificare în baza legii 10/2001 pentru imobilul din . 29A sector 2 au fost doar M. E., M. I. S. și M. I., Tribunalul apreciază că reclamantul M. I. are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art 3 și 4 alin 2 din legea 10/2001 la restituirea în natură a apartamentului nr 4 situat la etajul 3 al imobilului din București . 29 A, sector 2 și compus din: vestibul, hol, 2 camere, bucătărie, baie și dependințe la subsol (1 pivniță și 1 cameră servitori). Astfel, tribunalul are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 „sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent (…) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”. Iar, potrivit art 4 alin 2 din legea nr 10/2001 de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Totodată, conform art 4 alin 4 din lege, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. Calitatea de persoană îndreptățită va fi recunoscută doar reclamantului M. I. nu și reclamantei M. M. C., reclamantul având calitatea de notificator și moștenitor în sensul art 3 și 4 alin 2 din legea 10/2001. Pentru aceste rațiuni, tribunalul va anula dispoziția nr._/31.10.2011 urmând a constata că reclamantul M. I. are, alături de pârâții M. I. S. și M. G., calitatea de persoană îndreptățită, astfel cum mai sus s-a arătat, toți trei fiind notificatori (notificările nr. 3731/2001, nr. 1191/2001 și nr 1140/2001 și 1141/2001 la filele 124-133 vol I dosar) și moștenitori ai autorului M. N.. (M. G. în calitate de unică moștenitoare a notificatoarei M. E.). Mai reține tribunalul că notificarea nr. 1141/2001 a reclamantului a fost în mod corect respinsă prin dispoziția nr._/31.10.2011 în condițiile în care aceasta a vizat etajul 2 al imobilului din . 29A, sector 2, etaj vândut lui P. R. (sus s-a arătat) și care nici nu a fost naționalizat.”
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții M. I. și M. M. C., pârâtul M. I. S. și M. București.
Recurenții M. I. și M. M. C. au primit decizia atacată la data de 6.09.2013 (filele 377-378 dosar fond) și pentru că au motivat recursul prin mai multe cereri succesive, instanța va analiza numai motivele depuse în termenul prevăzut de art. 301 cu aplicarea art. 303 c.pr.civ., respectiv cele depuse la instanță, până la data de 23.09.2013 (fila 2 dosar recurs).
Recurenții menționați au solicitat modificarea hotărârii atacate pentru că instanța de fond nu a dispus restituirea către reclamanți a terenului în suprafață de 199,34 mp, bun ce a aparținut bunicului și străbunicului reclamanților, numitul M. I..
Recursul nu este fondat.
Terenul în litigiu, în suprafață de 199,34 m.p., a fost deja restituit de către Statul Român, în concret, de către M. București, pârâtului M. I. S., care a formulat acțiune în revendicare a terenului, împotriva Municipiului București, anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, respectiv în anul 1999.
Prin sentința civilă nr. 111/2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă – irevocabilă - instanța a dispus restituirea întregii suprafețe de teren aferentă imobilului din .. 29, sector 2, către M. I. S., în calitate de moștenitor al defunctului I. M.. În baza sentinței menționate, a cărei executare a fost solicitată de către reclamantul M. I. S. (fila 116 dosar fond), a fost emisă dispoziția nr. 1009 din 29.06.2006 (fila 114 dosar fond) prin care M. București a restituit reclamantului menționat, imobilul teren, în litigiu, în totalitatea sa. Dispoziția nr. 1009/2006 nu a fost emisă de M. București în baza Legii nr.10/2001, ci reprezintă un act de executare a unei sentințe irevocabile, inopozabile recurenților reclamanți din prezentul proces, deoarece nu au fost părți în procesul finalizat prin sentința civilă nr.111/2005.
În concluzie, terenul solicitat de reclamanți nu se mai află în proprietatea Municipiului București, ci în proprietatea pârâtului M. I. S., astfel că terenul nu poate fi restituit reclamanților de către M. București și în mod legal, cererea reclamanților pentru restituirea terenului a fost respinsă de instanța de fond. Prezenta instanță nu poate stabili contrariul celor dezlegate irevocabil printr-o hotărâre judecătorească anterioară, nu poate modifica dispoziția nr. 1009/2006, care reprezintă un act de executare a unei sentințe și nu poate stabili, în baza Legii nr.10/2001, dreptul reclamanților la restituirea unui teren care nu se mai află în patrimoniul Municipiului București, fiind restituit deja, unuia dintre moștenitorii autorului comun al părților, într-o procedură de drept comun, începută înainte de . Legii nr.10/2001.
Contestarea semnăturilor de pe notificări sau actele ulterior depuse la dosar nu au nici o relevanță în prezentul recurs, deoarece procedura înscrierii în fals este o procedură accesorie probei cu înscrisuri și trebuia declanșată în fața instanței de fond, la data depunerii la dosar a înscrisurilor relevante, contestate.
De aceea, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul analizat în baza art. 304/1C.pr.civ. va fi respins ca nefondat.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul București a declarat recurs și pârâtul M. I. S., care a solicitat modificarea deciziei nr._/2011 emisă de M. București și nu anularea acesteia, deoarece prin emiterea unei alte dispoziții se va prelungi termenul în care chiriașul care ocupă imobilul poate locui la domiciliul actual.
Recursul nu este fondat.
Motivul de modificare invocat nu privește un aspect de încălcare a legii de către instanța de fond, ci o speculație asupra interpretării legii într-un eventual proces viitor, astfel că nu va fi analizat de prezenta instanță de recurs, mai ales că, aspectele puse în discuție sunt de oportunitate și nu au legătură cu prezentul proces.
Sentința a fost atacată și de M. București.
M. București a formulat motive contradictorii susținând că instanța a admis acțiunea în mod greșit, fără a invoca, în concret, nici o greșeală, iar concluzia finală a motivelor de recurs este aceea că imobilul trebuia restituit în natură, ceea ce instanța de fond a și dispus prin sentința atacată.
De aceea, recursul va fi respins ca nefondat, ca și celelalte formulate în prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate cererile de recurs formulate de recurenții M. București, M. I. S., M. I. și M. M. C. împotriva sentinței civile nr.1214/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. G..
Irevocabilă.
Pronunțată, azi 16.05.2014 în ședința publică.
P., JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
R. P. F. C. A. V.
GREFIER,
G.-M. V.
RED.RP
Tehnored.FV/PS 2 ex.
10.06.2014
Jud. fond- Tribunalul București- L. I. G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 535/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 30/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
