Pretenţii. Decizia nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 29/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 37043/300/2010

Dosar nr._

(2352/2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr.29

Ședința publică de la 14.01.2014

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - I. S.

JUDECĂTOR - C. G.

JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU

GREFIER - S. R.

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât E. R., împotriva deciziei civile nr. 2050 R din data de 05.09.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant F. F..

Obiectul pricinii – pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat R. M., în calitate de reprezentant al recurentului – pârât E. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emisă de Baroul București (pe care o depune) și avocat I. I., în calitate de reprezentant al intimatului – reclamant F. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emise de baroul București (fila 14).

Procedura de citare nu este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-a depus, la data de 08.01.2014, întâmpinare ce a fost comunicată, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, atașată la dosarul cauzei.

Recurentul – pârât, prin apărător, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2966 lei, potrivit chitanței nr._ din 10.01.2014 și timbru judiciar de 3 lei, aferente cererii de recurs, precum s-a stabilit prin rezoluția administrativă și, având cuvântul, solicită instanței a lua act că înțelege să renunțe la cererea de suspendare pe care a formulat-o în cadrul recursului declarat.

Intimatul – reclamant, prin apărător, având cuvântul, susține că cererea de suspendare a rămas fără obiect, ca urmare a punerii în executare a hotărârii recurate.

Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul susțin că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate pe calea întâmpinării, respectiv excepția de inadmisibilitate și excepția de tardivitate, cât și în dezbaterea recursului.

Intimatul – reclamant F. F., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate, în temeiul dispozițiilor art. 299 alin. 1 teza 1 din Codul de procedură civilă; interpretarea acestei excepții este rațională și vine în concordanță cu principiul puterii lucrului judecat prevăzut de dispozițiile art.166 din Codul de procedură civilă, astfel încât într-o cauză poate fi formulat o singură dată o cale de atac, în speță recursul.

Față de excepția de tardivitate, solicită admiterea și a acestei excepții, având în vedere că recursul a fost declarat la 07.10.2013, împotriva unei hotărâri ce a fost pronunțată la 05.09.2013, definitive și irevocabile, hotărâre ce nu se comunică. Motivul invocat în recurs era cunoscut și la momentul la care s-a pronunțat hotărârea atacată, motiv prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă, referitor la alcătuirea greșită a instanței.

Cu privire la motivele de recurs, arată că acestea au fost detaliate pe larg în întâmpinarea formulată.

Solicită cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 429 din data de 09.01.2014, pe care o depune.

Recurentul– pârât E. R., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea excepției inadmisibilității apreciind că aceasta nu reprezintă o veritabilă excepție, întrucât atinge fondul problemei deduse judecății, iar în opinia sa, căile de atac urmează principiul legalității.

Arată că, prima cale de atac în cauză era apelul, însă Tribunalul București a judecat cauza de față în mod necompetent, încălcând astfel dispozițiile art. 54 din Legea nr. 304, depune practică judiciară în acest sens.

Mai susține și împrejurarea conform căreia,recalificarea căii de atac a fost omisă de instanța de judecată care avea obligația de a recalifica această cale de atac. În opinia sa, sancțiunea este aceea ca prezenta instanță să constate încălcarea prevederilor din Codul de procedură civilă, cât și ale Legii nr. 304.

Cu privire la excepția de tardivitate solicită respingerea excepției, având în vedere că nu are cunoștință de textul legal invocat în susținere.

Arată că, termenul de 15 zile în vederea formulării recursului curge de la data comunicării hotărârii atacate, iar în speță, recursul a fost declarat cu 3 luni anterior comunicării hotărârii atacate.

Pe fondul recursului, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Cu privire la primul motiv de recurs acesta este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care face referire la calea de atac a apelului, invocând totodată și dispozițiile art. 281¹ din Codul de procedură civilă.

Mai arată că, partea adversă, cu rea – credință, a susținut că la data introducerii acțiunii, calea de atac a apelului era exclusă pentru cererile în materie civilă cu valoare de până la 1 miliard.

Față de dispozițiile art. 304 pct. 4 din Codul de procedură civilă, apreciază că tribunalul trebuia să soluționeze cauza în complet de 3 judecători.

În ceea ce privește celelalte motive de recurs, acestea au fost detaliate pe larg în scris, iar singura sancțiune este trimiterea dosarului spre rejudecare în apel.

În replică, toate aspectele invocate astăzi se impuneau a fi făcute în fața instanței de recurs, în fața tribunalului.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2010, la Judecătoria Sectorului București sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 10.10.2011, reclamantul F. F. a chemat în judecată pe pârâtul E. R., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 52.500 EURO, echivalent în lei 181.727 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr._/11.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. F., în contradictoriu cu pârâtul E. R., ca neîntemeiată și s-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța aceasta sentință, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a constatat următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului plata sumei de 52.500 Euro, invocând în susținerea cererii existența între părți a unui contract de împrumut.

La debutul demersului său, instanța a lămurit limitele învestirii sale raportat la elementele actului de sesizare a acestei instanțe și la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, în virtutea acestui principiu, părțile sunt cele care au rolul hotărâtor în determinarea existenței unui proces civil, atât în ceea ce privește declanșarea lui, cât și stingerea lui înainte de pronunțarea unei hotărâri pe fond, prin încheierea unor acte procesuale de dispoziție.

Tot părțile fixează limitele în care va avea loc judecata, atât din punctul de vedere al obiectului, al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, precum și a fundamentului pretenției ce este dedusă judecății, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți, astfel cum prevăd disp. art. 129 alin.6 C.pr.civilă.

Ca atare, cu prilejul analizei temeiniciei pretențiilor reclamantului, instanța s-a raportat la cauza cererii de chemare în judecată astfel cum a fost ea determinată de însuși reclamantul, instanța neavând posibilitatea să modifice împrejurările de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretențiile.

În cuprinsul contractului de împrumut cu garanție reală mobiliară din data de 26.11.2007, s-a menționat că reclamantul F. F. în calitate de împrumutător a dat cu titlu de împrumut pârâtului E. R. suma de 181.727 lei, respectiv 52.500 Euro la cursul de 3,4615 sumă pe care împrumutatul s-a obligat să o restituie la data de 01.01.2008.

În cuprinsul actului s-a menționat că împrumutatul garantează împrumutul cu 50% din părțile sociale cesionate de . instituindu-se un gaj asupra acestor părți sociale fără deposedare, ca garanție mobiliară. Ordinul de plată nr. 1300/26.11.2007 atestă efectuarea de către reclamantul F. F. a plății sumei de 181.727 lei în favoarea beneficiarului . reprezentând „contravaloare părți sociale E. R.".

În contractul de cesiune din data de 16.11.2007, s-a menționat că . în calitate de cedent a transmis în favoarea cesionarului E. R., un număr de 200 părți sociale, cu o valoare nominală de 100 lei fiecare, reprezentând participația . la capitalul social al . pentru un preț de 525 Euro pentru fiecare pate socială cesionată, în sumă netă totală de 105.000 Euro, respectiv 363.457 lei.

Din procesul-verbal nr. 1/03.04.2012 însușit de ambele părți prin semnătură, a rezultat că pârâtul E. R. a primit la data de 26.11.2007 de la reclamantul F. F., suma de 181.727 lei, echivalentul a 52.500 Euro, în vederea cumpărării pentru acesta din urmă a 100 de părți sociale la prețul de 525 Euro per parte socială de la . achiziționate conform contractului de cesiune nr. 889/16.11.2007, împreună cu 100 părți sociale în nume propriu, la societatea .. Prin înscrisul menționat, pârâtul își asuma obligația de a cesiona în favoarea reclamantului jumătate din 50% din părțile sociale deținute la ., urmând ca în final să revină fiecăreia dintre părți 25% din părțile sociale.

Or, instanța a constatat că înscrisul menționat însușit de ambele părți infirmă teza reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la încheierea în precedent și anume la data de 26.11.2007 a unei convenții de împrumut pentru suma de 181.727 lei, echivalent al sumei de 52.500 Euro, reclamantul recunoscând în mod expres existența între părți a unor raporturi specifice contractului de mandat, predarea sumei de bani realizându-se așadar cu alt titlu, respectiv în vederea achiziționării de către pârât în favoarea reclamantului a unor părți sociale la o societate comercială.

Or, deși disp. art. 129 alin. 4 C.pr.civilă consacră rolul activ al judecătorului, recunoscând posibilitatea acestuia de a pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept al speței, nu există niciun text de lege care să îi permită să schimbe din oficiu fundamentul pretenției deduse judecății, cu atât mai mult cu cât aceasta s-ar realiza în detrimentul părții potrivnice care și-a construit întreaga apărare pe neconcordanța între situația de fapt calificată juridic afirmată de reclamant și cea care rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Pentru cele arătate în precedent, instanța a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Față de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, în raport de disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civilă, reținând culpa procesuală a reclamantului în derularea procedurii judiciare de față, instanța a respins cererea accesorie având ca obiect cheltuielile de judecată, ca fiind neîntemeiată.

Instanța a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs motivat F. F., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată.

Consideră ca hotărârea pronunțata este netemeinica și nelegala pentru următoarele motive:

În motivarea recursului întemeiat pe disp.art. 304 pct. 8 C.pr.civilă -„când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia^”- recurentul apreciază că instanța de fond a apreciat greșit cererea cu care a fost investita astfel, a solicitat obligarea pârâtului sa-i restituie împrumutul de 52.500 Euro.

Prin contractul de împrumut cu garanție reala mobiliara încheiat la data de 26.11.2007, i-a împrumutat intimatului-pârât E. R. suma de 52.500 Euro, suma pe care acesta se obliga, sa o restituie până la data de 01.01.2008.

Împrumutul a fost făcut în lei, prin OP cu nr. 130D din 23.11.2007 din contul reclamantului deschis la ALPHA BANK în contul ., cu sediul în București, Sector 4.

Suma luata cu împrumut a fost folosita de pârât conform Contractului de Cesiune de părți sociale nr. 889 din 16.11.2007 pentru achiziționarea de la asociatul OMNICO SRL., a unui număr de 200 părți sociale cu valoare nominala de 100 lei la ., persoana juridica romana înregistrata la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, CUI ROI_, cu sediul în București .. 106, sector 4, la prețul de 525 Euro partea sociala.

In cazul în care împrumutul nu era restituit la data de 01.01,2008, recurentul susține că avea o garanție de 50 % (100 părți sociale) din cele 200 părți sociale dobândite de intimatul pârât prin contractul de cesiune susmenționat.

Cum termenul de restituire a împrumutului nu a fost respectat, l-a căutat de mai multe ori pe intimatul pârât și l-a rugat sa-i restituie împrumutul sau dacă nu atunci sa-i cesioneze 100 de părți sociale din cele doua sute deținute de el ia ., intimatul pârât l-a asigurat ca va face toate demersurile pentru a rezolva problema împrumutului insa nu a făcut practic nimic, de fiecare data făcea doar promisiuni și aștepta, sa treacă termenul de prescripție a împrumutului.

Așa a ajuns la data de 26.10.2010 când a introdus prezenta acțiune tocmai în scopul de a nu interveni prescripția, a continuat insa sa încerce o rezolvare a situației pe cale amiabila cu pârâtul, insa deși au trecut aproape doi ani tot la stadiul de promisiuni a rămas.

La termenul de judecata din data de 10.10.2011 a convenit din nou, cu apărătorul intimatului pârât sa stingă litigiul pe cale amiabila, instanța a dispus amânarea cauzei pentru data de 16.01.2012, când instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art. 155 alin. 2 C.pr.civilă

A continuat, încercând sa rezolve cauza pe cale amiabila însă deși a convenit o . pași ce trebuiau urmați prin Procesul verbal nr. 1 din 03.04.2012 pârâtul a refuzat sa acționeze în acest sens.

A solicitat reluarea judecații prin cererea depusa la data de 15.05.2012 ta Judecătoria Sectorului 2 București, l-a informat pe intimatul pârât de acest lucru și a crezut ca acest lucru îl va face sa acționeze, acest lucru insa nu s-a întâmplat.

Prin Notificarea trimisa de avocatul pârâtului îl invita la data de 31.08.2012 orele 12 (in ziua de Vineri) pentru a caută o soluție de rezolvare a contractului de împrumut, aceasta în condițiile în care luni, pe data de 03.09.2012 era data judecării procesului.

Au discutat și a văzut ca lucrurile erau ca la început.

Solicită a se observa ca intimatul pârât nu a dorit niciodată cu adevărat sa restituie împrumutul, deși după ce a achiziționat cele doua sute de părți sociale ta ., a devenit și administratorul acestei societății si, era în puterea lui sa facă toate demersurile legale necesare, dar nu le-a făcut.

In motivarea hotărârii instanța retine ca ar fi vorba de un contract de mandat și nu unul de împrumut, dar așa cum rezulta din contractul de împrumut cu garanție reala mobiliara încheiat la data de 26.11.2007 a fost vorba de împrumut.

Instanța de fond nu a reținut nimic din modul în care s-au desfășurat lucrurile și atitudinea nesincera si, de tergiversare a efectuării obligațiilor la care s-a obligat.

Intimatul a formulat la data de 05.09,2013 întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență ca instanța de fond in mod corect a reținut ca in caza este vorba de un contract de mandat si nu unul de împrumut, reclamantul recunoscând faptul a dat suma de bani pentru ca pârâtul să achiziționeze o parte din acțiunile sociale ale ., în numele și pentru reclamant, că intre pani a intervenit o novație consemnată în procesul verbal din data de 03.04.2012 prin care pârâtul s-a obligat ca in schimbul sumei de 181.727 lei, contravaloarea a 52.500 euro, sa cesioneze în favoarea reclamantului a 100 părți sociale de la ., in valoare de 525 euro/parte socială.

Prin decizia civilă nr.2050 R/05.09.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis recursul formulat de recurentul reclamant F. F. împotriva sentinței civile nr._/11.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Civilă în dosarul nr._, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 181.727 lei, indexată cu indicele de inflație la cursul B.N.R. din ziua plății și la plata către reclamant a sumei de 8.368,31 lei, cheltuieli de judecată; a obligat recurentul la plata diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 2.628,77 lei.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și față de probele administrate în cauză, Tribunalul a apreciat recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:

Contractul de împrumut încheiat între părți la data de 26.11.2007, este recunoscut de pârât, atât prin semnarea acestui contract cât și prin semnarea procesului verbal din data de 03.04.2012.

Este adevărat că prin acest proces verbal pârâtul s-a obligat la cesionarea către reclamant a 50% din părțile sociale deținute la ., insă din contractul de împrumut rezultă că restituirea sumei de 52.500 euro trebuia să se facă până la data de 01.01.2008, cauza acestei convenții fiind un împrumut de consumație, ori noua convenție a părților a fost încheiată după acest moment din conținutul său rezultând o altă cauză, respectiv cumpărarea in numele reclamantului a unui număr de 4) părți sociale de la ., deci această nouă convenție se circumscrie regulilor contractului de mandat.

Novația este un mod de stingere a obligației, însă în speță nu se regăsește întrucât noua convenție a părților nu stabilește o modalitate de stingere a obligației asumată în prima convenție.

Cum această obligație de restituire a împrumutului nu a fost executată conform contractului de împrumut iar modalitatea de stingere a acestei obligații nu a fost schimbată, executată și însutită de părți, tribunalul a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.1584 C.civ., potrivit cu care împrumutatul este obligat ca la scadență să restituie împrumutătorului suma primită, instanța de fond apreciind în mod greșit că părțile au convenit încheierea unui contract de mandat, în baza art.312 Cod de procedură civilă, a admis recursul, a modificat în tot sentința recurată, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 181.727 lei, indexată cu indicele de inflație Ia cursul B.N.R. din ziua plății.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul E. R., solicitând, în temeiul art.300 alin. 2 să se dispună suspendarea executării

hotărârii recurate; în principal, admiterea recursului și casarea deciziei recurate cu consecința trimiterii spre rejudecare în faza apelului, iar în subsidiar admiterea recursului, rejudecarea apelului și respingerea apelului cu consecința menținerii sentinței fondului ca temeinică și legală.

Motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art.304 punctul 1; 1.când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale".

Invocă în susținerea acestui motiv de recurs dispozițiile legale relevante în materia căilor de atac:

Art. 282 "Hotărârile date în prima instanța de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanța de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o data cu fondul, în afara de cazul când prin e/e s-a întrerupt cursul judecații.

Art. 282^1 "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în prima instanța în cererile introduse pe cale principala privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civila, cat și în materie comerciala, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare îs înregistrările în registrele de stare civila, luarea masuri/or asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege."

În speța litigiul are o valoare de 52.500 euro, respectiv 226.894,5 RON, astfel cum a fost indicata suma de către reclamant prin cererea introductive.

În mod evident suma care reprezintă obiectul litigiului depășește valoarea de 1 miliard lei vechi - 100.000 lei noi, astfel încât calea de atac este apelul, nu recursul.

Or, instanța de apel - Tribunalul București - Secția Civila nu a observat acest aspect, nu a dispus recalificarea caii de atac, a judecat apelul în complet de recursuri, complet alcătuit din 3 judecători, încălcându-se astfel prevederile obligatorii procedurale, judecându-se cauza de către un complet care nu era alcătuit conform legii.

În temeiul art. 312 alineat 3 motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. l este un motiv de casare: "Modificarea hotărârii atacate se pronunța pentru motivele prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art.304 pct.1, 2, 3, 4 și 5"

B. Motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 3: 3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competentei altei instanțe".

Invocă în susținerea acestui motiv de recurs dispozițiile legale relevante în materia cailor de atac:

Art. 282 "Hotărârile date în prima instanța de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanța de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o data cu fondul, în afara de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecații.

Art. 282^1 "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în prima instanța în cererile introduse pe cale principala privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civila, cat și în materie comerciala, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civila, luarea masurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege."

În speța litigiul are o valoare de 52.500 euro, respectiv 226.894,5 RON, astfel cum a fost indicata suma de către reclamant prin cererea introductive.

În mod evident suma care reprezintă obiectul litigiului depășește valoarea de l miliard lei vechi - 100.000 lei noi, astfel încât calea de atac este apelul, nu recursul.

Or, instanța de apel - Tribunalul București - Secția Civila nu a observat acest aspect, nu a dispus recalificarea căii de atac, a judecat apelul în complet de recurs, complet alcătuit din 3 judecători, încălcându-se astfel prevederile obligatorii procedurale, judecându-se cauza de către un complet care nu era competent conform legii. Chiar dacă este adevărat că Tribunalul era competent în a judeca cauza în apel competența trebuie înțeleasă în sens larg și raportata nu numai la instanța, ci și la completul de judecata, or daca un complet de apeluri din cadrul aceleiași instanțe ar fi fost competent conform legii, nu se poate afirma ca aceasta competența se poate extinde și asupra unui complet necompetent de recursuri - format din trei judecători, or în speța completul de recursuri nu era competent.

În temeiul art. 312 alineat 3 motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. l este un motiv de casare: "Modificarea hotărârii atacate se pronunța pentru motivele prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art.304 pct.1, 2, 3, 4 și 5"

C. Motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 7,8 și 9:

-7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

-8, când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;

-9. când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost

data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".

1. Instanța de fond a constatat ca actul denumit contract de împrumut încheiat în data de 26.11.2007, între pârât și reclamantul F. F., este un act simulat, între părți intervenind în fapt un contract de mandat fără reprezentare.

În mod evident părțile au înțeles să mascheze prin contractul numit de împrumut - contractul aparent, un contract de mandat - actul ascuns, contract prin care recurentul era mandatat să achiziționeze pentru F. F. 100 de părți sociale de la ., părți sociale în ..

Argumentele recurentului, susținute de către concluziile instanței de fond, în probarea actului ascuns și existenta simulației actului aparent sunt următoarele:

- Recunoașterea procesuala a reclamantului - în cererea de chemare în judecata acesta precizează ca suma de bani a fost înaintata în vederea cumpărării părților sociale sus menționate;

- Recunoașterea scriptica a reclamantului - în ordinul de plata prin care acesta își justifica presupusul împrumut este menționat la rubrica unde trebuie transcrisa cauza plații - "contravaloare părți sociale E. R." - deci un împrumut, arătându-se adevărata cauza a transferului - achiziționarea de părți sociale - mandatarea subsemnatului în acest sens;

- Anterioritatea plații - se poate observa ca pretinsa plata a sumei împrumutate, un numai ca este făcuta cu alta cauza - "contravaloare părți sociale" dar este și anterioara contractului simulat numit de împrumut, astfel ca reiese fără echivoc ca înțelegerea ascunsa a părților privea un contract de mandat fără reprezentare de a achiziționa cele 100 de părți sociale, actul denumit de împrumut fiind încheiat ulterior

caș da mascheze adevărata înțelegere;

- Cuantumul sumei -_ euro fiind exact echivalentul a 100 de părți sociale la societatea ..;

- Actul adițional încheiat ulterior între părți, chiar pe perioada litigiului de fața - Proces Verbal nr.1 din 03.04.2012 - prin care se dezvăluie adevărata înțelegere intervenita între părți - contractul de mandat și adevărata destinație a sumei - achiziționarea de părți sociale: "E. R. a primit la data de 26.11.2007, de la F. F., suma de_ lei, echivalentul a_ Euro, în vederea cumpărării pentru d-nul F. F. a 100 de parti sociale la prețul de 525

Euro/partea sociala de la ., cu sediu! în București, Sector 4, părți achiziționate conform Contractului de Cesiune nr. 889/16.11.2007, împreuna cu 100 părți sociale în nume propriu, la societatea la . cu sediul în București .. 106, Sector 4, înmatriculata la M.J.L.C.O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr._, Codul unic de înregistrare RO_".

Analizând prevederile Codului civil în vigoare la data semnării contractului simulat, deducem următoarele:

-art. 962: "Obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una din părți se obliga." - astfel obiectul convenției nefiind împrumutul unei sume de bani ci mandatarea mea pentru achiziționarea a 100 de părți sociale la ..;

-art. 977: „Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor." - intenția de simulare a contractului real fiind evidenta și fiind recunoscuta de către părți.

-art.1532: "Mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea".

Având în vedere cele prezentate, având în vedere recunoașterea expresa a reclamatului, va solicitam sa constatați ca intre părți nu a existat niciodată un contract de împrumut și ca astfel nu exista nicio obligație intre părți provenind din contractul de împrumut - suma nefiind împrumutata nu exista nici obligație corelativa a returnării acesteia, astfel va solicitam respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nefondata.

2. În subsidiar, în ciuda evidențelor și a recunoașterii exprese a reclamantului, dacă se va aprecia că intenția părților nu a fost simulată și că între părți nu a existat un contract aparent - împrumut și unul secret - mandat, astfel cum reiese din procesul verbal de recunoaștere dintre părți, recurentul solicită să se constate că eventualul contract de împrumut a fost modificat prin voința părților la data de 03.04.2012 și novat prin schimbarea obligațiilor.

La data de 03.04.2012 părțile s-au întâlnit și au stabilit să noveze (daca se va aprecia ca nu au recunoscut ca atare o înțelegere ascunsa preexistenta acestui moment) obligațiile izvorâte din presupusul contract de "împrumut". Astfel între părți s-a stabilit:

- “E. R. a primit la data de 26.11.2007, de la F. F., suma de_ lei, echivalentul a_ Euro, în vederea cumpărării pentru d-nul F. F. a 100 de părți sociale la prețul de 525 Euro/partea sociala de la ., cu sediul în București, Sector 4, părți achiziționate conform Contractului de Cesiune nr. 889/16.11.2007, împreuna cu 100 părți sociale în nume propriu, la societatea la . cu sediul în București .. 106, Sector 4, înmatriculata la MJ.L.C.O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, Codul unic de înregistrare RO_."

-"Pentru a regla aceasta situație, d-nul E. R. va cesiona către F. F. din cele 50% părți sociale deținute la . jumătate astfel încât F. F. și E. R. sa aibă fiecare cate 25% din părțile sociale".

-"Astfel, părțile înțeleg de comun acord să întreprindă următoarele :

1. E. R. în calitate de administrator la ., va convoca A. cu următoarea ordine de zi :

-Cesionarea unui pachet de 25% din societate de la Dl. E. R. către Dl.F. F., domiciliat în București, Sector l, ., . CI . nr._, având CNP_. Se motivează propunerea pentru următoarele considerente:

-Domnul F. F. și-a exprimat expres interesul de a se alătura .., fiind un

-Viitorul asociat aduce ca aport experiența sa atât în conducerea unei societăți cat și în domeniul de activitate al S.C. ARCOMNICO S.R.L. - vânzări materiale de construcții, construcții;

-Intre Dl. E. R. și Dl. F. F. a intervenit un contract în data de 26.11.2007 prin care Dl. F. F. avansa suma de_ euro drept contravaloare a 25% din părțile sociale ale S.C. ARCOMNICO S.R. L., tranzacție neonorata pana în acest moment.

2.Se va încerca pe cale amiabila obținerea acordului în privința cesiunii de la reprezentantul S.C. ARCOM S.A.

3.În cazul în care nu se va obține un acord amiabil în următoarele 14 zile în privința cesiunii d-nul E. R. în nume propriu și în calitate de administrator al .. va acționa în judecata S.C. ARCOM S.A. în vederea obligării acesteia la acordul în privința cesiunii."

Astfel, între părți, daca se va aprecia ca nu s-a recunoscut o situație anterioara, cel puțin s-a stabilit o situație prezenta și o conduita ulterioara, încheindu-se situația litigioasa din prezentul dosar, novându-se obligațiile contractuale,

Noul Cod Civil, reglementează în mod expres novația și obligațiile:

- art. 1.609 - "(1) Novația are loc atunci când debitorul contractează fata de creditor o obligație noua, care înlocuiește și stinge obligația inițiala." - intre presupusul debitor al împrumutului și presupusul creditor a intervenit o novație a contractului prin care "debitorul" contractează fata de "creditor" o obligație noua - prevăzuta la alin. 2 "va cesiona", obligație detaliata în partea finala la pct. 1,2 și 3, astfel încât vechea obligație presupusa de returnare a banilor nesubzistând.

- art. 1615: "Moduri de stingere a obligaților. Obligațiile se sting prin plată, compensație, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuită de executare, precum și prin alte moduri expres prevăzute de lege." - obligațiile se sting astfel prin modalitatea prevăzuta de art. 1609 - novația, intre părți intervenind o novație.

- art. 1.166: "Noțiune. Contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic" – prin înțelegerea intervenita intre părți numita proces verbal s-a modificat un raport juridic - presupusul împrumut, s-a stins presupusa obligație a restituirii banilor.

- art. 1.178: "Libertatea formei. Contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă".

- art. 1243: "Modificarea contractului. Dacă prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusă condițiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa." - astfel înțelegerea între părți e încheiata în forma valabila, mai mult, este încheiata . stricta decât cea inițiala și mascata - asistați de avocat.

- art.1.179: "Condițiile esențiale pentru validitatea contractului

(1) Condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt:

- capacitatea de a contracta;

- consimțământul părților;

- un obiect determinat și licit;

- o cauză licită și morală.

- (2) În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile.

Sunt, în mod evident, îndeplinite condițiile de validitate a contractului.

- art. 1270: "Forța obligatorie

(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege." - contractul s-a modificat prin voința pârtilor și are putere de lege între părți.

Recurentul pârât solicită astfel să se constate că, în cazul în care se va aprecia ca prin procesul verbal nu s-a recunoscut o situație preexistenta - existent simulației, prin acest act s-a stins vechea pretinsa obligație - returnarea împrumutului, și s-a stabilit o situație noua - cesiunea pârtilor sociale în modalitățile stabilite în amănunt. Astfel, cererea din prezentul litigiu - pretenții dintr-un presupus contract de împrumut este nejustificata față de obligațiile stabilite intre părți, solicitând, totodată, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinica și nelegala.

3. În subsidiar, dacă se va aprecia că nu a existat un contract simulat și nicio novație, să se constate că între părți a intervenit o tranzacție asupra obiectului litigios. Prin procesul verbal amintit nu numai că s-a recunoscut o situație preexistentă - simulația și actul ascuns de mandat, dar s-a și dispus asupra comportamentului viitor al părților, în cazul în care se va aprecia că raportul juridic nu a fost stins și modificat, recurentul solicită să se constate că s-a tranzacționat asupra litigiului:

- art. 2267: "(1) Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.

(2) Prin tranzacție se pot naște, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți." - astfel prin actul încheiat părțile au înțeles să dea naștere, să modifice un raport juridic care face obiectul dosarului de față.

În ceea ce privește condițiile de validitate a unui astfel de act juridic recurentul arată că sunt îndeplinite:

- art. 2271: "Capacitatea de exercițiu. Pentru a tranzacționa, părțile trebuie să aibă deplina capacitate de a dispune de drepturile care formează obiectul contractului. Cel care nu au această capacitate pot tranzacționa numai în condițiile prevăzute de lege." - părțile având capacitate de exercițiu;

- art. 2272: "Condițiile de formă. Pentru a putea fi dovedită, tranzacția trebuie să fie încheiată în scris." - tranzacția a fost încheiata în scris.

Sunt, pe cale de consecință, îndeplinite toate condițiile pentru a constata intervenita o tranzacție intre părți - se modifica un raport juridic dedus judecații, exista capacitate de exercițiu, sunt îndeplinite condițiile de forma. Recurentul solicită a se constata intervenită tranzacția și a se lua act de aceasta.

Referitor la relațiile ulterioare procesului verbal dintre părți arată următoarele:

Recurentul pârât și-a îndeplinit obligațiile, a convocat în repetate rânduri S.C. ARCOM S.A. la adunarea generala având pe ordinea de zi acordul privind cesiunea, aceștia din urma neprezentându-se și astfel neputând fi luata o decizie fără majoritate;

A solicitat un astfel de acord și din partea administratorului judiciar al S.C. ARCOM S.A.; a luat legătura cu reprezentanții S.C. ARCOM S.A solicitându-le acordul în privința cesiunii, aceștia au refuzat sa își dea acest acord;

A arătat această situație reclamantului atât verbal cat și în scris, notificându-l și înaintând o . propuneri asupra masurilor care acesta le va alege sa fie luate ulterior;

La sugestia acestuia, deși pârâtul a apreciat ca din punct de vedere juridic o astfel de măsura contravine Legii nr.31/1990, a dispus reconvocarea adunării generale din 14.08.2012 pentru data de 11.09.2012, când urmează a lua o decizie cu majoritate simpla, în ciuda, repet a aprecierilor mele ca o astfel de măsura care privește

asociații și modificarea actului constitutiv nu poate fi luata cu majoritate simpla;

Deși se susține că, pârâtul în calitate de debitor, ar fi avut

posibilitatea să decidă cesiunea, această alegație nu face altceva decât sa demonstreze carențele de cunoștințe juridice ale acestuia, în fapt administratorul neputând hotărî asupra părților sociale ale asociaților, orice modificare în privința asociaților fiind atributul asociaților, or, pârâtul a oferit variante de soluționare recurentului, acesta refuzând a da curs notificării sale, nepronunțându-se asupra soluțiilor oferite (de altfel și singurele legale).

Instanța trebuie să ia act de faptul că în cauza dispusa judecații recurentul reclamant are în vedere în mod exclusiv un pretins contract: de împrumut, or, din actele depuse la dosar rezulta fără echivoc ca nu exista nicio înțelegere de împrumut intre părți, părțile recunoscând în mod expres aceasta situație și arătând care au fost: intențiile lor ia momentul intervenirii actului simulate de împrumut.

Orice alte eventuale pretenții ale recurentului nu pot face obiectul prezentei judecăți, mai ales în faza recursului, instanța fiind obligata sa analizeze și sa se subscrie cererii de chemare în judecata în baza principiului disponibilității, or partea reclamă un împrumut pe care ulterior recunoaște ca nu a existat niciodată.

Intimatul reclamant F. F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică.

De asemenea urmează ca recurentul-pârât să fie obligat să-i plătească intimatului – reclamant cheltuielile de judecată pe care le va face cu acest proces.

Intimatul – reclamant invocă următoarele excepții:

1. Inadmisibilitate.

Invocă excepția inadmisibilității căii de atac declarate, întemeiată pe următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 299 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului, astfel încât, per a contrario hotărârile date în recurs, irevocabile potrivit dispozițiilor art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la instanța ierarhic superioară. Cu alte cuvinte, din economia art. 299 și următoarele Cod procedură civilă rezultă că, împotriva unei hotărâri se poate declara, de către partea nemulțumită, un singur recurs. Această interpretare a textului legal citat este rațională și în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat prevăzut în art. 166 Cod procedură civilă, astfel încât un al doilea recurs declarat în aceeași cauză trebuie apreciat ca inadmisibil.

Cum principiul legalității căilor de atac stabilește în termeni imperativi, de strictă interpretare și aplicare, posibilitatea de a folosi o cale de atac, precum și condițiile de exercitare a acesteia, caracterul irevocabil al hotărârii atacate, conduce în mod automat și obligatoriu la reținerea inadmisibilității recursului declarat împotriva acesteia, împrejurare care excede și face de prisos analiza eventualei incidențe în cauză a prevederilor art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă referitoare la pretinsa alcătuire greșită a instanței care a pronunțat-o. Altfel spus, caracterul irevocabil al deciziei tribunalului subzistă chiar în ipoteza greșitei calificări a căii de atac, susceptibilă de a fi atacată doar pe calea contestației în anulare de drept comun, reglementată de dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă potrivit cărora, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului și când, hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Doctrina si practica judiciară se pronunța in acest sens (Curtea de Apel Suceava, Decizia civilă nr. 359/10 dec. 2008).

2.Tardivitate

Solicită să se observe că, la data de 07.10.2013, a fost declarat recurs împotriva unei decizii definitive si irevocabile din 05.09.2013, pe motivul prevăzut de prevederilor art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă referitoare la pretinsa alcătuire greșită a instanței care a pronunțat-o, raportat la prevederile art. 282¹ Cod procedură civilă.

Daca acesta este motivul recursului intimatul – reclamant apreciază că acesta ar fi trebuit declarat in 15 zile de la pronunțare.

Față de obiectul cererii de chemare in judecată, nici instanța de judecată si nici părțile din proces nu au pus in discuție calificarea căii de atac formulate împotriva sentinței civile nr._ din 11.09.2012, a Judecătoriei Sector 2 București, pronunțată in dosarul civil nr._, având in vedere si faptul că modificarea art. 282¹ alin.1 Cod de procedură civilă a avut loc prin Legea nr.71/2011, pct.4, începând cu data de 01.10.2011, iar acțiunea, a fost introdusă anterior acestei date, respectiv la 26.10.2010, data la care valoarea era de până la 200.000 lei, iar prin decizia atacată instanța de recurs a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 181.727 lei, indexată cu indicele de inflație la cursul BNR din ziua plății.

Pe suspendarea executării hotărârii recurate in baza art. 300 alin. 2 C.proc.civ. Conform prevederilor art. 300 alin. 3 C.proc.civ. Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.

(3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2 instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

(4) In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a

executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță,

încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauțiunea care trebuie

depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei

pentru cererile neevaluabile în bani.

Recurentul-pârât trebuie să depună o cauțiune în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii. Valoarea cererii este de 181.727 lei, indexată cu indicele de inflație la cursul BNR din ziua plății, plus cheltuielile de judecată in cuantum de 8368,31 lei. Deci, trebuie ca recurentul să plătească o cauțiune in valoare de 10 % din aceste sume.

Intimatul – reclamant solicită respingerea acestui capăt de cerere, dacă nu a ost achitată cauțiunea corespunzătoare.

Pe motivele de recurs:

A. art.304 punctul 1 si B. art.304 punctul 3 C.proc.civ. intimatul – reclamant invocă tardivitatea

Apreciază că recursul trebuia să fie declarat in 15 zile de la pronunțare. Față de obiectul cererii de chemare in judecată, nici instanța de judecata si nici părțile din proces nu au pus in discuție calificarea căii de atac formulate împotriva sentinței civile nr._ din 11.09.2012, a Judecătoriei Sector 2 București, pronunțată in dosarul civil nr._, având in vedere si faptul ca modificarea art. 282¹ alin.1 Cod de procedură civilă a avut loc prin Legea nr.71/2011, pct.4, începând cu data de 01.10.2011, iar acțiunea, a fost introdusă anterior acestei date, respectiv la 26.10.2010, data la care valoarea era de până la 200.000 lei, iar prin decizia atacată instanța de recurs a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 181.727 lei, indexată cu indicele de inflație la cursul BNR din ziua plății.

Acest motiv era cunoscut si la data judecării recursului respectiv 05.09.2013, dată de la care se socotește termenul de declarare a căii de atac.

C. art. 304 punctele 7, 8 si 9 Cod de procedură civilă.

Intimatul – reclamant solicită să se observe că, corect a observat si apreciat instanța de recurs că, prin contractul de împrumut cu garanție reala mobiliara încheiat la data de 26.11.2007, i-a împrumutat recurentului-pârât E. R. suma de 52.500 Euro (cincizecisidouademiicinci sute euro), suma pe care acesta se obliga, să o restituie pana la data de 01.01.2008.

Contract recunoscut de recurentul-pârât E. R. atât prin semnarea lui, cât si prin semnarea procesului verbal din data de 03.04.2012, din contractul de împrumut rezulta că restituirea sumei de 52.500 euro trebuia să se facă până la data de 01.01.2008, cauza acestei convenții fiind un împrumut de consumație.

Nu este vorba de un contract ascuns, este un contract de împrumut, recunoscut, semnat si onorat de intimatul - pârât, recunoscut, semnat dar neonorat de recurentul E. R. până acum.

Acesta a fost de rea credința de la început, lucru ce rezultă din următoarele:

- nu si - a onorat obligația contractuala;

- daca era vorba de contravaloarea părți sociale la o societate, din 26.11.2007 data încheierii contractului si pâna la data introducerii acțiunii reclamantului 26.10.2010 ar fi făcut acest lucru;

- sustragere de la îndeplinirea obligațiilor contractuale prin tergiversare,

promisiuni neonorate;

- prin așteptarea intervenirii prescripției dreptului de a putea fi executat silit.

Prin Procesul verbal nr. 1 din 03.04.2012 reclamantul a dorit să-i acorde șansa de a-și onora obligațiile contractuale, la rugămintea expresă a lui, ca nu poate să-i restituie la acel moment împrumutul. Dar, si atunci, si după aceea, si la data notificării reclamantului sa-si onoreze obligațiile contractuale, recunoscute de el, si confirmate de instanța de judecata prin hotărârea judecătoreasca, nu a dat niciun semn ca ar dori sa facă un pas înainte pentru stingerea litigiului. Depune in acest sens Notificarea - Somație din 10.10.2013 si confirmarea de primire a acesteia.

La punctele 2 si 3, recurentul-pârât, recunoaște că nu a fost vorba de un contract ascuns ci, de unul de împrumut, așa cum a fost el denumit, altfel ar fi fost încheiat un alt contract, care se numea așa cum se dorea de părți, pentru ca, ele au fost singurele care au dorit să-l încheie in condițiile respective, încearcă recurentul, din nou sa denatureze adevărul, pentru a ascunde comportamentul lui real, ca nu a făcut nimic sa-si onoreze contractul încheiat. Invoca o . prevederi legale pe care el nu le-a onorat si nici acum nu dorește sa facă acest lucru, însă pretinde la alții. Nu poate fi vorba de o novație, așa cum de altfel a observat si reținut Tribunalul București prin decizia pronunțata. Novația este un mod de stingere a obligației, însă, in speța nu se regăsește, întrucât noua convenție a părților nu stabilește o modalitate de stingere a obligației asumată in prima convenție.

Cum această obligație de restituire nu a fost executată conform contractului de împrumut de consumație iar modalitatea de stingere a acestei obligații nu a fost schimbată, executata si însușită de părți, tribunalul a apreciat corect, ca in speța sunt incidente dispozițiile art. 1584 C.civ., potrivit cu care împrumutatul este obligat ca, la scadență sa restituie împrumutătorului suma primita, instanța de fond apreciind in mod greșit ca părțile au convenit încheierea unui contract de mandat.

Nu a intervenit nici o tranzacție între părți asupra obiectului litigios, pentru motivele expuse mai sus.

Cât privește dreptul recurentului de a completa motivele de recurs. Neîndeplinirea condițiilor cuprinse în dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă privind repunerea în termenul de motivare a recursului. Potrivit prevederilor art.261 alin. 1 pct. 7 Cod procedura civilă, hotărârea judecătoreasca cuprinde calea de atac si termenul în care se poate exercita. Indicarea greșita în dispozitiv a căii de atac nu constituie o greșeala materiala in sensul dispozițiilor art.281 Cod procedura civila si nu deschide părții un alt drept decât cel pe care legea îl prevede, întrucât calea de atac este data de lege, nu de către instanța.

Cererea de repunere in termenul de motivare a recursului prevăzut de art.303 alin. 1 Cod procedura civila trebuie sa îndeplinească condițiile cuprinse in art. 103 Cod procedura, in sensul dovedirii de către parte a existentei unei împrejurări mai presus de voința ei care sa o fi împiedicat a motiva recursul in termenul prevăzut de lege.

Față de cele precizate mai sus, solicită să se observe că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, să fie respins recursul ca inadmisibil, să fie menținută decizia atacata ca temeinica si legala.

In drept, invocă prevederile art. 114-118 C.proc.civ. si articolele la care a făcut referire.

Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.

Recurenta și-a întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 1,3, 7, 8 și 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.

Din examinarea cererii de recurs, Curtea constată că primele două motive de critică, întemeiate pe prevederile art 304 pct 1 și 3 cod procedură civilă vizează competența și compunerea tribunalului, care a judecat litigiul în recurs, recurentul susținând în esență faptul că, în speță, calea de atac cu care a fost investit tribunalul era de fapt apelul, această instanță procedând în mod eronat prin faptul că nu a calificat recursul declarat de părți în apel, aceasta fiind în opinia recurentului calea de atac potrivit dispozițiilor legale. Celelalte motive de recurs de modificare formulate prin cererea de recurs vizează fondul litigiului și au a fi soluționate după clarificarea prealabilă a acestei chestiuni. În directă conexiune cu problema corectei calificări a căii de atac soluționate de tribunal se află excepțiile invocate de partea adversă prin întâmpinare relative la admisibilitatea recursului promovat, precum și la introducerea în termenul legal acestei căi de atac. Având în vedere că soluționarea acestor excepții depinde de calificarea corectă a căii de atac pe care tribunalul a judecat-o, Curtea a unit aceste excepții cu fondul, urmând a primi o rezolvare după elucidarea chestiunii în discuție.

Curtea va porni în analiza de la dispozițiile art 282 indice 1 cod procedură civilă, care statuează în sensul că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege.

Făcând aplicarea acestor dispoziții procedurale în cauză de față, Curtea constată că, față de obiectul prezentei cauze, constând în restituirea sumei împrumutate în cuantum de_ lei( reprezentând echivalentul a_ euro la cursul de 3,4615 lei valabil la 26 11 2007, data încheierii contractului de împrumut), este vorba de un litigiu patrimonial, al cărui obiect depășește suma de_ lei, astfel că sentința pronunțată în primă instanță este susceptibilă de apel. Chiar și în ipoteza în care ne-am raporta la valoarea litigiului la data introducerii cererii de chemare în judecată: 26 10 2010, Curtea constată că valoarea pretențiilor( ce totalizează_ lei) depășește suma de_ lei, în condițiile în care cursul valutar indică o valoare de 4,2744 lei pentru un euro. Din această perspectivă, Curtea apreciază că este apelul calea de atac promovată în fața tribunalului, care a procedat cu neobservarea acestor dispoziții procedurale judecând cauza în complet de recurs, format din trei judecători și pronunțând o decizie irevocabilă, care nu a fost comunicată părților litigante. Faptul că recurentul nu a invocat această chestiune în fața instanței tribunalului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, în condițiile în care instanța de control judiciar este obligată să verifice aceste aspecte relative la competența de soluționare a litigiului și la natura căii de atac cu judecarea căreia a fost investită.

Pe cale de consecință, Curtea dând eficiență dispozițiilor art 299 alin 1 cod procedură civilă, reține că recursul de față nu poate fi considerat inadmisibil, în condițiile în care tribunalul trebuia să soluționeze cauza, în mod corect, în apel, astfel încât decizia tribunalului este susceptibilă de recurs, în concordanță cu principiul dublului grad de jurisdicție promovat de codul de procedură în materia căilor de atac. Având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată de tribunal în mod greșit în recurs, nu a fost comunicată părților, în vederea exercitării căilor de atac( din moment ce deciziile date de instanțele de recurs sunt irevocabile și pot fi atacate doar prin intermediul căilor extraordinare de atac de retractare), astfel că recursul de față nu poate fi apreciat ca tardiv din perspectiva dispozițiilor art 301 alin 1 cod procedură civilă, care statuează, aplicând regula generală în materia exercitării căilor de atac civile, că termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii atacate. Din moment ce decizia tribunalului nu a fost comunicată, nu se poate considera că a început să curgă termenul legal de exercitare al recursului, astfel că nu poate fi incidentă sancțiunea decăderii, care intervine în cazul în care termenul imperativ în interiorul căruia trebuia efectuat un act procedural, s-a împlinit fără ca actul respectiv să fi fost realizat.

Pe cale de consecință, Curtea va respinge ce nefondate excepțiile inadmisibilității și tardivității recursului invocate de intimat prin întâmpinare.

Apreciind întemeiate primele două motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art 304 pct 1 și 3 cod procedură civilă, în sensul că tribunalul a judecat o cale de atac pentru care nu era competent material și nu a procedat la calificarea legală corectă a căii de atac introduse, încălcând astfel normele legale ce reglementează compunerea completului de judecat în apel și respectiv recurs, Curtea reține că decizia recurată este afectată de viciul nulității, care nu se poate remedia altfel decât prin casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în complet legal constituit de apel. Față de această soluție, care urmează a se pronunța în cauză, Curtea reține că nu se mai impune examinarea celorlalte motive de recurs formulate de pârât și care vizează fondul pretențiilor deduse judecății.

Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate excepțiile anterior menționate și va admite recursul declarat de pârât și va casa decizia recurate, trimițând cauza la aceeași instanță spre rejudecare în complet de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția inadmisibilității, ca nefondată.

Respinge excepția tardivității, ca nefondată.

Admite recursul declarat de recurentul – pârât E. R., împotriva deciziei civile nr. 2050 R din data de 05.09.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant F. F..

Casează decizia civilă recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, în complet de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14.01.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

I. S. C. G. G. S.

GREFIER

S. R.

Red.I.S.

Tehnored.R.L.

5 ex/

-----------------------------------------

T.B-Secția a V-a – S.O.

- A.R.B.

- F.L.

Jud.Sector 2 – C.M.I.

#Judecător Georgeta Sîrbu

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1742/2014. Curtea de Apel...		Conflict de competenţă. Sentința nr. 1916/2014. Curtea de... →

Pretenţii. Decizia nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI