Legea 10/2001. Hotărâre din 16-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 35753/3/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1511 R
Ședința publică din data de 16.10.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă B. G. împotriva sentinței civile nr. 696/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, cauza având, ca obiect, „Legea nr. 10/2001 - contestație”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă B. G., reprezentată de avocat P. D., cu împuternicire avocațială la fila 5, lipsind intimatul pârât M. București prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea pune în discuție, din oficiu, un aspect prealabil, respectiv calificarea corectă a căii de atac exercitată în cauză ca fiind apelul, conform art. 7 din Legea nr.76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă și inadmisibilitatea formulării recursului raportat la disp. art. 457 alin.3 NCPC.
Apărătorul intimatei reclamante B. G. apreciază că, într-adevăr, calea de atac în cauză este apelul, astfel încât solicită calificarea drept apel a căii de atac și acordarea cuvântului pe apel. Prin urmare, solicită respingerea excepției inadmisibilității, invocată de instanță, din oficiu.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 07.11.2013 înregistrată la Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, reclamata B. G. a chemat în judecată pe pârâtul M. București, prin Primar General, formulând contestație împotriva dispoziției Primarului General al Municipiului București nr._/07.10.2013 și solicitând anularea acesteia, respectiv obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate prin care să se propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul situat în București, .. 6, sector 5 (fost sector 6), compus din teren în suprafață de 312,12 mp și din construcție demolată, cu o suprafață totală de 137 mp, cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate de autoarea reclamantei și cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 696/15.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, s-a respins contestația, arătându-se în dispozitivul hotărârii că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Motivul reținut de către prima instanță pentru respingerea contestației a fost, în esență, legat de faptul că persoana îndreptățită nu a administrat probe prin care să dovedească faptul că imobilul ar fi avut o suprafață de 312 mp.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 și urm. din Noul Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la suprafața de 162 mp care a aparținut mamei reclamantei și este diferită de suprafața de 150 mp care a aparținut aceleiași persoane, ambele suprafețe de teren fiind identificate în certificatele de moștenitor nr. 366/1963 și nr. 642/1973.
La primul termen de judecată în recurs, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului în condițiile art. 457 alin. 3 din NCPC.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma și în limita excepției menționate anterior, Curtea reține următoarele:
Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege în condițiile și termenele impuse de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Mențiunea inexactă din dispozitivul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege.
În speță, după cum s-a arătat în practicaua prezentei decizii, hotărârea pronunțată de către tribunal sub imperiul Noului Cod de procedură civilă, în materia reglementată de art. 26 din Legea nr. 10/2001, era supusă numai apelului, aceasta însemnând, printre altele, că nici hotărârea pronunțată în apel nu ar fi putut fi atacată cu recurs.
Cu toate acestea, prima instanță a menționat inexact calea de atac în cuprinsul sentinței, greșind atât felul căii de atac cât și termenul în cadrul căreia poate fi declarată.
Bazându-se pe mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii atacate reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței.
Având în vedere dispozițiile art. 457 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
Curtea precizează că hotărârea pronunțată în prezenta cale de atac va fi comunicată tuturor părților și că termenul de atac pentru declararea apelului va începe să curgă de la momentul comunicării.
În legătură cu interpretarea alineatului 3 al art. 457 din Noul Cod de procedură civilă, deși textul debutează cu o formulare echivocă (”dacă” este folosit ca o conjuncție care introduce o propoziție condițională), Curtea consideră că, pentru a fi în concordanță cu celelalte dispoziții ale noului cod, sensul normei este acela că instanța va respinge întotdeauna ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac. Aceasta deoarece, în noua reglementare procesual civilă, instanța de drept comun să soluționeze recursurile, indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea atacată, este Înalta Curte de Casație și Justiție. O eventuală calificare a recursului ca fiind apel de către o instanță care nu are competență funcțională să judece în recurs (în lipsa unei dispoziții legale exprese contrare în materia respectivă) nu poate fi primită pentru că ar putea duce la soluții contradictorii, mai ales în dosarele cu mai multe părți care declară căi de atac diferite, înregistrate la instanțe diferite. Dacă recursul ar fi fost calificat ca apel, cum ar părea mai pragmatic, art. 457 alin. 3 nu și-ar găsi niciodată aplicarea.
Recalificarea căii de atac este posibilă în alte ipoteze decât cea din speță și anume: (1) ipoteza prevăzută de art. 457 alin. 2 NCPC în care, deși instanța a menționat în mod greșit calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii, partea a formulat calea de atac prevăzută de lege, caz în care, mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, nu are nici un efect asupra dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege; (2) ipoteza în care, deși instanța a menționat corect calea de atac în hotărâre, partea declară o cale de atac greșită, caz în care, având în vedere prevederile art. 152 NCPC, potrivit cu care cererea pentru exercitarea căii de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită, instanța învestită cu soluționarea căii de atac urmând a o califica potrivit dispozițiilor legale în concordanță cu mențiunile din hotărârea atacată.
Având în vedere cele arătate anterior Curtea va respinge ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă B. G. împotriva sentinței civile nr. 696/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București, prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. A. M. G. D. M. B. A. C.
GREFIER,
M. D.
Red. GDM
Tehnored. PS 4 ex.
22.10.2014
Jud. fond: S. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 1256/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 764/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
