Legea 10/2001. Decizia nr. 449/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 16533/3/2004
Dosar nr._
(326/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 449
Ședința publică de la 18.03.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - CRISTINA GUȚĂ
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - S. I.
GREFIER - N. C. I.
*********
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă L. I. CRĂIȚA împotriva sentinței civile nr. 2083 din 28.11.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București, prin Primar General.
Cauza are ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G. T., în calitate de reprezentant al recurentei reclamante și consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al intimatului pârât, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, iar motivele cererii de recurs au fost comunicate intimatului pârât, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, arătând că instanța a soluționat cauza încălcând dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă și dreptul său la apărare, pronunțându-se asupra tardivității cererii modificatoare fără a fi pusă în discuția părților și mai ales în lipsa invocării acesteia.
Își rezervă dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Reprezentantul intimatului pârât M. București, prin Primar General, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.12.2004 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr. 3053/2004 (număr în format nou_ ), reclamanta L. I. CRĂIȚA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin Primar General, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța: 1. să fie obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții privind restituirea în natură și a apartamentelor nr. 4 și 5 situate în imobilul din București, .. 69, sector 1; în subsidiar, în cazul în care pârâtul va face dovada imposibilității restituirii în natură, să fie obligat la emiterea unei dispoziții motivate prin care să facă o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzător valorii celor două apartamente; 2. să se stabilească daune cominatorii în cuantum de 500.000 ROL pentru fiecare zi de întârziere în executarea dispozițiilor instanței, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la emiterea dispoziției; 3. să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 07.01.2005, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității contestației și excepția inadmisibilității cererii de obligare la plata unor daune cominatorii.
La data de 25.01.2005, pârâtul a formulat o nouă întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
La data de 06.05.2005, reclamanta a depus o cerere precizatoare, prin care a arătat că renunță la judecarea subsidiarului primului capăt de cerere, respectiv la cererea de obligare a pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate prin care să facă o ofertă de restituire prin echivalent.
La data de 25.09.2006 s-a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2006* al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
La data de 25.06.2013, reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei și reluarea judecării contestației în sensul obligării pârâtului la restituirea în deplină proprietate a moștenitorilor autorilor G. P. și G. S. a imobilului (teren) în suprafață de 272,62 m.p. situat în București, .. 69, sector 1, arătând și că cererile inițiale au rămas fără obiect.
Prin sentința civilă nr. 2083/28.11.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a constatat rămasă fără obiect acțiunea principală, astfel cum a fost precizată la data de 06.05.2005, vizând restituirea în natură a apartamentelor nr. 4 și nr. 5 din imobilul situat în București, .. 69, sector 1; a luat act că prin cererea precizatoare depusă la 06.05.2005 s-a renunțat expres la cererea subsidiară privind despăgubiri în echivalent, pentru aceleași apartamente și a respins cererea privitoare la terenul situat la aceeași adresă, formulată prin cererea de repunere pe rol a cauzei din anul 2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut, observând atât conținutul, cât și solicitările adresate instanței prin cererea introductivă, cât și pe cele ale cererii precizatoare, depuse de către reclamantă la dosar la data de 06.05.2005, prin raportare la cele stabilite prin hotărârile date de instanță în soluționarea dosarului nr._/3/2006*, în principal, că a rămas fără obiect solicitarea din acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, privitoare la restituirea în natură a apartamentelor 4 și 5 din imobilul situat în București, .. 69, sector 1.
Privitor la restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 272,62 m.p., situate la aceeași adresă, Tribunalul a constatat că reprezintă o cerere nouă, formulată cu depășirea termenului legal prevăzut de art.132 Cod procedură civilă și prin care se tinde la modificarea acțiunii cu care Tribunalul a fost învestit.
Reclamanta nu a învestit Tribunalul și cu o solicitare de contestare a dispoziției de primar, astfel cum a fost modificată, în privința terenului de 272,62 m.p., restituit în natură moștenitorilor persoane fizice române, o astfel de cerere fiind formulată de abia în anul 2013, la repunerea pe rol a cauzei și prin notele scrise depuse la dosar, astfel că nu fost avută în vedere la soluționarea cauzei.
În consecință, față de cele reținute, a respins această nouă solicitare, cu depășirea termenului legal.
Împotriva acestei sentințe, la data de 04.02.2014 a declarat recurs reclamanta L. I. Crăița, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 11.02.2014.
În motivarea cererii sale, recurenta reclamantă a arătat, în primul rând, că instanța a soluționat cauza încălcând normele art. 132 Cod procedură civilă.
1. Solicitarea sa de restituire în natură a întregului imobil în deplină proprietate a fost formulată încă de la început, în mod expres încă din anul 2006 și cu explicații pe larg la repunerea pe rol din 2013.
Susținerile pentru suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea dosarului nr._/3/2006 au privit tocmai aceste aspecte. Restituirea integrală în natură, în deplină proprietate, nu putea fi acordată decât în situația admiterii acțiunii în revendicare și constatării nevalabilității titlului statului. D. astfel se putea admite și restituirea terenului în deplină proprietate (nu numai în folosință specială) cetățenilor străini, devenind aplicabile dispozițiile cu privire la transmiterea terenului din patrimoniul autorilor reclamantei în patrimoniul său pe cale succesorală (Constituția României - art. 44 alin. 2).
Admiterea suspendării cauzei de către instanță în temeiul art. 244 pct. 1 ar fi fost nejustificată dacă nu s-ar fi avut în vedere solicitarea de restituire în deplină proprietate a terenului, dovadă fiind faptul că admiterea cererii de nulitate a contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu foștii chiriași nu a atras modificarea dispoziției, hotărârea care a constatat această nulitate constituind ea însăși titlu pentru acele apartamente.
2. Instanța a încălcat normele dispozitive ale art. 132 Cod procedură civilă și dreptul său la apărare, pronunțându-se asupra tardivității cererii modificatoare fără a fi pusă în discuția părților și mai ales în lipsa invocării acestei excepții.
Nu numai ca instanța nu putea ridica din oficiu o astfel de excepție, dat fiind caracterul dispozitiv al prevederilor art. 132 Cod procedură civilă, dar pentru a se putea pronunța pe aceasta ar fi trebuit să fie inițial și pusă în discuția părților. Or, nici instanța nu a ridicat aceasta excepție din oficiu și nici pârâta nu a ridicat-o niciodată. Excepția de tardivitate nefiind ridicată de pârât, aspect coroborat cu caracterul dispozitiv al dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă, nu poate conduce decât la obligativitatea instanței de a se pronunța și pe cererea modificatoare.
3. Hotărârea nu este riguros motivată, iar din dispozitiv nu rezulta că, în fapt, respingerea cererii modificatoare nu este rodul analizei de fond a cererii, ci pronunțarea pe o excepție.
Recurenta reclamantă a precizat că tardivitatea contestației invocată de pârâtul M. București, prin Primarul General, despre care instanța a făcut vorbire în considerente, fără nicio altă precizare, nu se referă la cererea reclamantei întregită în temeiul 132 Cod procedură civilă, ci la contestația în sine, care nu ar fi fost depusă în termenul de 30 zile de la comunicare.
Pe fondul cererii, recurenta reclamantă a arătat că restituirea în natură în deplină proprietate a terenului în suprafață de 272,67 m.p., teren construit și neconstruit, și comoștenitorilor L. I. Crăița - cetățean suedez, G. (fostă Smith, fostă Rogalski) M. N. - cetățean suedez care a redobândit cetățenia română și G. P. - cetățean german care a redobândit cetățenia română, conform înscrisurilor depuse la repunerea pe rol a cauzei, este îndreptățită.
Ca urmare, se impunea restituirea integrală în deplină proprietate a imobilului tuturor comoștenitorilor, indiferent de cetățenie, pentru că transmiterea dreptului de proprietate s-a realizat pe cale succesorală și nu prin redobândire.
Prin sentința civilă nr. 293/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2006, irevocabilă prin decizia Curții de Apel București nr. 279/2012, respectiv decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în dosarul nr._/3/2006*, s-a statuat că măsura naționalizării a fost una abuzivă în raport cu prevederile constituționale și organice în vigoare la data aplicării măsurii naționalizării, astfel că titlul statului nu este unul valabil, iar naționalizarea a fost doar o măsură de fapt, posesia statului fiind una fondată pe violență.
Constituția României arată la art. 44 alin. 2 în mod expres că cetățenii străini dobândesc fără nicio restricție terenuri, pe teritoriul României, prin moștenire legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cu titlu prioritar, Curtea are în vedere că din considerentele hotărârii atacate reiese că instanța de fond a respins contestația precizată a recurentei reclamante, în partea referitoare la restituirea în proprietate a terenului în suprafață de 272,62 m.p., prin prisma a două argumente: primul legat de formularea cererii precizatoare cu depășirea termenului prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă; cel de-al doilea (care se regăsește într-un alineat distinct, similar prin formulare, dar identic numai prin concluzie, nu și prin conținut - cerere nouă, respectiv solicitare nouă în cadrul contestației) legat de momentul formulării solicitării cu acest obiect, respectiv în anul 2013 și deci de neînvestirea instanței cu o asemenea solicitare prin contestația inițială.
Sub primul aspect, instanța de recurs reține că, într-adevăr, norma de procedură cuprinsă în art. 132 Cod procedură civilă este, potrivit unei jurisprudențe constante și literaturii de specialitate, una de ordine privată, întrucât urmărește ocrotirea unui interes individual, respectiv dreptul pârâtului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, ca element al dreptului la un proces echitabil. De aceea, norma procedurală în discuție nu putea fi invocată din oficiu de către instanță, astfel încât Curtea va înlătura acest argument prezentat de Tribunal în susținerea soluției pronunțate.
Sub cel de-al doilea aspect, Curtea constată, în schimb, că, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data emiterii Dispoziției nr. 2521/23.02.2004 de către Primarul General al Municipiului București, termenul de formulare a contestației îndreptate împotriva dispoziției, care este unul imperativ, legal și absolut, este de 30 zile de la comunicarea acesteia.
Dispoziția nr. 2521/23.02.2004 emisă de către Primarul General al Municipiului București a fost comunicată mandatarei recurentei reclamante, Balalia L. (în temeiul mandatului vizat pentru certificarea materială a semnăturii aplicată în fața notarului Vincent Vialatte la Cabris, la 26.09.2002, cu încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului nr._/10.10.2002 dată de notar public R. Herbay), la data de 25.11.2004, astfel cum rezultă din declarația cuprinsă în „Nota în vederea ridicării dispoziției” și cum de altfel a arătat recurenta reclamantă atât prin cererea depusă la dosar la data de 02.06.2006, cât și prin cererea de recurs. Prin urmare, contestația putea fi depusă conform regulii de calcul stabilite de art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă cel târziu la data de 27.12.2004.
Dispoziția ca atare a fost contestată în instanță la data de 17.12.2004, deci cu respectarea termenului legal.
Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că motivele formulate prin cererea introductivă de instanță s-au referit numai la măsurile ce ar fi trebuit dispuse cu privire la apartamentele nr. 4 și 5 situate în imobilul din București, .. 69, sector 1, iar a recunoaște posibilitatea invocării unor motive suplimentare după 27.12.2004 ar însemna eludarea termenului de introducere a contestației, de 30 de zile de la comunicarea acesteia, ceea ce nu poate fi admis.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut, dată fiind inadmisibilitatea formulării unor motive suplimentare în susținerea contestației inițiale, existența unui impediment de ordin legal în examinarea pe fond a argumentelor reclamantei cu privire la restituirea în proprietate a terenului în suprafață de 272,62 m.p., care nu se regăsesc în cererea de sesizare depusă la 17.12.2004.
Curtea mai reține că motivele de contestație, în speță cele privind natura dreptului restituit reclamantei prin Dispoziția nr. 2521/23.02.2004 emisă de către Primarul General al Municipiului București (de folosință specială, în loc de proprietate) trebuie să fie formulate expres sau cel puțin implicit, dar neîndoielnic. Or, din formularea unei cereri de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr._/2006, în care s-a solicitat în urma precizărilor constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 și lăsarea în deplină proprietate a întregului teren, împreună cu toate construcțiile aflate pe acesta, situate în București, .. 69 și 71, nu este se natură să conducă la concluzia univocă a formulării în prezenta cauză a unor critici în legătură cu terenul.
Este adevărat că din dispozitivul sentinței nu rezultă motivul respingerii contestației, însă prin aceasta nu s-a produs recurentei reclamante nicio vătămare, întrucât argumentarea soluției instanței se regăsește în considerentele hotărârii.
Distinct de acestea, Curtea mai reține că, validând raționamentul Tribunalului privind neînvestirea corespunzătoare a instanței de către reclamantă cu analizarea criticilor vizând natura dreptului asupra terenului restituit prin Dispoziția nr. 2521/23.02.2004 emisă de către Primarul General al Municipiului București, reluate în cuprinsul ultimului motiv de recurs, nu poate face o analiză a lor.
Față de aceste considerente, nereținând niciuna din criticile formulate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă L. I. CRĂIȚA împotriva sentinței civile nr. 2083 din 28.11.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI, prin Primar General, ca nefondat.
Ia act că recurenta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. G. S. I. S.
GREFIER,
N. C. I. |
Red. C.G.
Tehnored. C.S./C.G.
Ex. 2/18.04.2014
T.B. Secția a III-a Civilă - Ș. Ț.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 948/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 240/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
