Revendicare imobiliară. Decizia nr. 587/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 587/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 419/2/2014
Dosar nr._
(174/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.587
Ședința publică de la 08.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul P. GH. C., împotriva deciziei civile nr. 17 din data de 13.01.2014, pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și Pentru cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._ (1947/2013), în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR BOTOROAGA și C. JUDEȚEANĂ TELEORMANPENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Obiectul pricinii – revizuire
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă revizuientul P. GH. C. ,personal, lipsind reprezentanții intimaților C. L. DE FOND FUNCIAR BOTOROAGA și C. JUDEȚEANĂ TELEORMANPENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-a depus, la data de 11.04.2014, cerere completataore a cererii de revizuire, cerere ce a fost comunciată potrivit mențiunilor existente pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, atașate la dosarul cauzei (filele 12 -13).
Curtea procedează la legitimarea revizuientului, acesta prezentând CI . nr._ – CNP_.
La solicitarea instanței, revizuientul P. GH. C. învederează că cererea de revizuire pe care a formulat-o îndeplinește condițiile de admisibilitate în conformitate cu dispozițiile art. 322 din Codul de procedură civilă.
În continuare, susține că instanțele anterioare nu au ținut cont de dreptul său de proprietate, stabilit prin actul de partaj testamentar, pentru suprafață de 1250 mp. teren intravilan (teren de grădină); actul de partaj fiind autentificat și legalizat de Tribunalul V.. De asemenea, instanțele au schimbat obiectul cauzei deduse judecății, în sensul că, în loc de act de revendicare de fond funciar au invocat act de retrocedare.
Învederează și faptul că, prin înscrisurile din 24.01.2014 și din 01.04.2014 a motivat acțiunea acțiunea concret și la obiect, în sensul că: - instanțele de judecată nu au judecat acțiunea pe fond, nu au ținut cont de legile fondului funciar, nu au avut în vedere dispozițiile Constituției României care garantează un drept de proprietate privat „de care este deposedat și dezmoștenit” de către cele două autorităti publice cu care se află în judecată, în baza unor date false, nereale; „autoritățile publice au fost susținute de instanțele de judecată” . Mai mult, Primăria Botoroaga a atribuit terenul unor alte persoane „primarul, secretarul, pentru a obține foloase necuvenite”.
De asemenea, solicită a se reține și decizia civilă nr. 135 pronunțată de către Tribunalul Teleorman ce nu a fost avută în vedere de instanța de fond și instanța de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei V. și înregistrată sub nr._ din 09.08.2012, reclamantul P. Gh. C. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. de Fond Funciar Botoroaga și C. Județeană Teleorman Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună admiterea acțiunii de revendicare formulată, obligarea pârâtelor la eliberare unui titlu de proprietate individual pentru suprafața de 1250 mp teren intravilan –grădină conform actului de partaj testamentar nr. 321/1947 cu schița de plan, să fie pus în posesie cu teren în suprafață de 1250 mp și să-i plătească daune interese pentru prejudiciile cauzate lui și familiei sale din anul 1991 și pentru lipsa de folosință a terenului de 1250 mp, în cuantum de 15.000 Ron, potrivit art. 16 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că pârâtele în mod abuziv și fraudulos l-au deposedat de terenul intravilan în suprafață de 1250 mp, grădină, teren ce i se cuvenea din suprafața de 10.000 mp teren intravilan cu destinația grădină, ce a fost lăsată de tatăl său P. I. G..
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.315 din 21.02.2013 instanța a anulat acțiunea ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că sancțiunea care intervine în cazul neplății taxelor judiciare de timbru în cuantumul legal este anularea cererii, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În speță, reclamantului i s-a pus în vedere prin rezoluția judecătorului și a fost citat cu această mențiune, respectiv să evalueze terenul și să timbreze pentru capătul de cerere în revendicare, pentru capătul de cerere în pretenții-daune interese să timbreze cu 1011 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată.
Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația achitării timbrajului acțiunii, astfel cum i s-a pus în vedere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. C..
Prin decizia civilă nr.342/10.05.2013 Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant P. C., reținând în considerentele hotărârii că din examinarea cererii introductive de instanță reiese că recurentul a investit instanța cu o acțiune în revendicare a suprafeței de 1250 mp teren solicitând și despăgubiri de 15 000 lei, funcție de aceste pretenții instanța de fond i-a pus în vedere să timbreze la valoare conform dispozițiilor Lg. 146/1997.
În situația în care recurentul consideră că cererea sa este scutită de plata taxei de timbru avea la îndemână pentru a contesta măsura dispusă de instanța, cererea de reexaminare prevăzută de art.18 din Legea nr.146/1997.
Având la îndemână această procedură specială numai în cadrul ei recurentul putea contesta măsura timbrajului dispusă de instanță și nu și pe calea recursului.
De altfel faptul că recurentul a invocat dispozițiile Legii nr.18/1991 sau a chemat în judecată comisiile de fond funciar, nu îl scutesc de plata taxelor de timbru față de obiectul acțiunii cu care a investit instanța, revendicare și pretenții.
Prin decizia civilă nr.654/20.09.2013, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul recurent P. GH.C. împotriva deciziei civile nr.342/10.05.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Botoroaga și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor.
Pentru a decide astfel, instanța de retractare a reținut că, potrivit dispoz.art.317 alin.2 Cod procedură civilă ., contestația în anulare poate fi primită pentru motivele arătate la alin.1, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, iar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fond sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În speță, pe calea recursului nu au fost invocate critici privind nelegala citare a contestatorului recurent și nici încălcarea normelor de competență de ordine publică, situație în care nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.317 alin.2 Cod procedură civilă .
În continuare, instanța a reținut că, potrivit dispoz.art.318 alin.1 Cod procedură civilă ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prin contestația în anulare, contestatorul recurent nu a invocat însă astfel de greșeli materiale și nici omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau casare a sentinței recurate.
Instanța a constatat că, prin contestația în anulare formulată, contestatorul recurent a susținut că decizia contestată a fost dată cu încălcarea dreptului său de proprietate, este contrară deciziei civile nr.135/7.03.2008, motive care nu se circumscriu dispozițiilor legale ce reglementează contestația în anulare.
S-a apreciat că nici critica prin care contestatorul susține că instanța de recurs nu a analizat fondul cauzei nu poate constitui motiv de contestație în anulare, atâta timp cât acesta nu a invocat nelegala sa citare sau încălcarea unor norme de competență de ordine publică, în conformitate cu art.317 Cod procedură civilă .
Criticile formulate de contestator prin cererea completatoare depusă la fila 15 din dosar, prin care se susținea că decizia a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, că aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv, că instanța a interpretat greșit obiectul acțiunii, au fost considerate de instanța de retractare că exced dispozițiilor art.317 și art.318 alin.1 Cod procedură civilă ., ce reglementează expres și limitativ motivele ce pot fi invocate de parte pe calea contestației în anulare.
S-a considerat că art.318 alin.1 teza I Cod procedură civilă . are în vedere greșeli materiale evidente, cu caracter procedural și nu greșeli de judecată, cum sunt cele invocate de contestator.
În plus, instanța a reținut și faptul că în faza procesuală a recursului nu se mai justifica analizarea de către instanța de recurs a motivelor de casare sau modificare ce vizau fondul cauzei, atâta timp cât prima instanță soluționase pricina pe baza excepției de netimbrare a acțiunii.
În consecință, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute limitativ de art.317 și art.318 Cod procedură civilă ., instanța a respins contestația în anulare formulată de contestator.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul, susținând că este nelegală și invocând în drept dispozițiile art.304 pct.1, 5, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă .
Prin motivele de recurs a solicitat ca decizia recurată să fie declarată nulă în baza dispozițiilor art.105 Cod procedură civilă ., susținând că instanța a pronunțat această hotărâre părtinitor, cu rea-credință și gravă neglijență, sub influențele colegiale și a relațiilor de la nivel local, aducându-i grave prejudicii materiale și morale atât lui cât și familiei sale, în dreptul său imprescriptibil de proprietate privat recunoscut și garantat de lege, dar ignorat de instanța care nu a judecat cauza pe fond.
A susținut că instanțele de la Judecătoria V. și Tribunalul Teleorman care au judecat aceeași cauză în dosare diferite, prin hotărârile pronunțate au încurajat și încurajează nedreptatea, abuzul, falsul, ilegalitatea și infracționalitatea săvârșite de cele două autorități publice pârâte cu care contestatorul se află în proces din anul 1991 pentru un drept recunoscut și garantat de lege, ce i se cuvine ca moștenitor de la autorul său, P. I.G..
A solicitat rejudecarea cauzei pe fond, având în vedere actele oficiale depuse la dosar și obligarea celor două autorități publice să răspundă în instanță punctual la fiecare capăt de cerere formulat de acesta, în cererile repetate adresate Prefectului Județului Teleorman, Președintelui Comisiei de Fond Funciar și Primarului.
La termenul de judecată din 13.01.2014, Curtea a solicitat recurentului lămuriri cu privire la încadrarea motivelor sale de recurs în motivele de nelegalitate indicate în cererea de recurs, precum și în celelalte motive de nelegalitate reglementate expres și limitativ de art.304 Cod procedură civilă ., ocazie cu care acesta a susținut, din nou, că instanța de fond trebuia să analizeze pricina pe fond, iar hotărârile pronunțate de Judecătoria V. și Tribunalul Teleorman au fost date cu încălcarea dreptului său de proprietate.
La același termen de judecată, instanța a pus în discuție excepția nulității recursului declarat împotriva deciziei civile nr.654/20.09.2013, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă .
Prin decizia civilă nr.17/13.01.2014 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat nul recursul declarat de recurentul – reclamant P. C..
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, analizând cu prioritatea impusă de lege excepția absolută și dirimantă privind nulitatea recursului, pentru neîncadrarea motivelor de recurs invocate în scris de recurentul reclamant, în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, invocată din oficiu, că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3021 pct.3 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Motivele de nelegalitate ce pot fi invocate în recurs sunt strict și limitativ reglementate de dispozițiile art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă.
Conform art.306 Cod procedură civilă, neindicarea motivelor de recurs sau indicarea greșită a acestora nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Prin cererea de recurs, recurentul reclamant a indicat temeiul de drept al cererii sale, ca fiind dispozițiile art.304 pct.1, 5, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă .
Articolul 304 pct.1 Cod procedură civilă . reglementează casarea hotărârii pentru ipoteza în care instanța care a pronunțat-o nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, iar în cuprinsul criticilor dezvoltate în scris de recurent nu se regăsește o astfel de susținere.
Art.304 pct.5 Cod procedură civilă . reglementează casarea unei hotărâri, în ipoteza în care a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, recurentul solicită instanței de recurs să declare nulă decizia recurată, invocând dispoz.art.105 Cod procedură civilă ., dar nu arată care sunt formele de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de acest text de lege și care să fi fost încălcate de instanța ce a pronunțat hotărârea recurată.
O astfel de critică nu poate fi subsumată textului legal indicat de acesta și nici celorlalte motive de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă reglementează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Deși invocă ca temei juridic al cererii sale de recurs și această dispoziție legală, Curtea constată că nu se regăsesc în cuprinsul criticilor dezvoltate în scris de recurent, motive care să poată fi subsumate acestui text de lege, prin care să se invoce nemotivarea hotărârii sau să se indice considerente contradictorii ale deciziei recurate.
Dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, de asemenea invocat de recurent, reglementează modificarea hotărârii recurate în cazul în care este rezultatul interpretării greșite de către instanță a actului juridic dedus judecății sau rezultatul schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului, dar în niciun caz nu are în vedere ipoteza modificării hotărârii pentru interpretarea eronată de către instanță a probatoriului administrat în cauză, astfel cum se susține de către recurent, sau pentru necercetarea fondului.
Articolul 304 pct.9 Cod procedură civilă, reglementează modificarea hotărârii recurate, în situația în care a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Deși invocă prin motivele de recurs dispozițiile acestui text de lege, recurentul nu arată textul de lege care a fost interpretat și aplicat greșit de către instanța de fond, dezvoltând în susținerea acestui motiv de recurs aceleași critici de netemeinicie a hotărârilor pronunțate în cauză, în fond și apel, constând în interpretarea eronată a probelor existente la dosar de către instanțele anterioare.
Dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă . permit părților invocarea în calea extraordinară de atac a recursului doar a motivelor ce vizează nelegalitatea hotărârii recurate, părțile neavând posibilitatea să solicite instanței de control judiciar stabilirea altei situații de fapt decât cea reținută de instanța anterioară, pe baza reinterpretării probatoriilor administrate în cauză, astfel cum se dorește de către recurentul reclamant.
Împotriva acestei decizii, la data de 24.01.2014 recurentul a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr._ .
În motivarea cererii, revizuientul, întemeindu-se pe dispozițiile art 322 pct 1,2, 4, 5 și 7 cod procedură civilă, a arătat că la soluționarea cauzei nu s-a cont de legile fondului funciar, de dispozițiile art 6 din CEDO, precum și de dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 1250 mp intravilan, învederând totodată faptul că testamentul de care s-a prevalat în cursul judecății de fond constituie actul său de proprietate. De asemenea, petentul a mai învederat că toate instanțele de judecată au avut în vedere înscrisurile prezentate de membrii Comisiei de Aplicare a legii 19/1991, înscrisuri care cuprind date false, privându-l astfel pe revizuient de dreptul său de proprietate.
La data de 01 04 2014, petentul a depus precizări prin care a învederat că instanțele au interpretat greșit obiectul dosarului, iar hotărârea atacată cuprinde motive străine natura litigiului și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, încălcându-se dispozițiile art 44, art 46 și art 52 din Constituție, precum și legile fondului funciar.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului i decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că revizuirea este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Examinând cererea de revizuirea astfel cum a fost precizată de petent la primul termen de judecată, Curtea constată că s-au formulat critici împotriva deciziei întemeiate pe prevederile art 322 pct 1,2, 4, 5 și 7 cod procedură civilă.
Cu privire la acest ultim aspect, Curtea are în vedere faptul că revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce poate fi exercitată, împotriva hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a hotărârilor dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, exclusiv pentru motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art 322 cod procedură civilă.
Cu privire la primul motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art 322 pct 1 cod procedură civilă, Curtea constată că acest caz de revizuire este incident în situația în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții contradictorii, care nu se pot aduce la îndeplinire, astfel este necesară clarificarea acestora pentru ca hotărârea să poată fi executată. De asemenea, se impune precizarea în sensul că revizuirea întemeiată pe aceste prevederi legale nu este posibilă dacă s-a urmat procedura prevăzută de dispozițiile art 281 indice 1 cod procedură civilă, precum și în situațiile în care există contradicție între considerentele hotărârii sau între ele și dispozitiv sau în ipoteza în care este necesară lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului.
Prin cel de-al doilea motiv de revizuire, legiuitorul a urmărit să pună la dispoziția părților o cale de retractare a hotărârilor definitive pronunțate cu încălcarea principiului disponibilității, întrucât vizează inadvertențele între ceea ce s-a cerut de către părți și ceea ce organul a judiciar a pronunțat. Sancționând astfel nerespectarea limitelor investirii instanței de judecată, acest caz de revizuire este incident în situațiile în care se acordă mai mult decât s-a cerut, mai puțin decât s-a cerut sau când s-a dat altceva decât s-a cerut. Pe cale doctrinară s-au făcut o . precizări de natură a circumscrie domeniul de aplicabilitate al acestui caz de revizuire, în sensul că s-a recunoscut admisibilitatea revizuirii și în ipoteza în care capătul de cerere nesolicitat a fost respins deoarece partea poate fi prejudiciată și atunci când instanța respinge o pretenție care nu a fost formulată, statuând prin considerentele hotărârii pronunțate faptul că partea nu ar fi îndreptățită să obțină valorificarea pretențiilor respective. În egală măsură s-a statuat că acest motiv de revizuire nu are în vedere situațiile în care instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra unor chestiuni, care decurg din aspectele litigioase deduse judecății, precum și faptul că acest motiv de revizuire vizează situațiile în care nu s-a soluționat o cerere principală, accesorie sau incidentală nu și atunci când nu a fost examinată o cerere de probatorii, o excepție, un motiv de apel sau recurs. De asemenea s-a clarificat faptul că prin lucru cerut trebuie să se înțeleagă numai cererile prin care s-a fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul cauzei deduse judecății, cu mențiunea că ceea ce caracterizează aceste cereri și la diferențiază de toate celelalte este faptul că pronunțându-se asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului. Pe cale de consecință, revizuirea nu este admisibilă în ipoteza în care o cerere a fost admisă parțial, deoarece instanța a tranșat asupra acelor pretenții și nici în cazul în care instanța s-a pronunțat implicit asupra unor cereri accesorii sau incidentale, prin respingerea capătului de cerere principal.
În privința celui de-al patrulea motiv de revizuire( art 322 pct 4 cod procedură civilă) invocat de petent în cererea sa, Curtea constată că, acesta presupune retractarea hotărârii atacate justificat de faptul că un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecarea cauzei a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune referitoare la litigiul respectiv sau se bazează pe un înscris declarat fals, în cursul sau în urma judecății sau dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea credință sau gravă neglijență în cauză.
Potrivit dispozițiilor art 322 pct 4 teza a II a cod procedură civilă, revizuirea se poate exercita dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. Pentru a fi în prezența acestui caz de revizuire, trebuie îndeplinite atât cerințele generale și anume aceea de a fi în prezența unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare sau pronunțată de o instanță de recurs, prin care se evocă fondul cât și cele speciale relative la caracterul determinant al înscrisului, declarat fals, pentru soluția pronunțată. Așa cum a evidențiat și doctrina pentru prima teză a dispozițiilor art 322 pct 4 cod procedură civilă prima teză, esențial este ca infracțiunea săvârșită să fie determinantă pentru pronunțarea hotărârii revizuite și să existe o hotărâre definitivă de condamnare.
În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiată pe prevederile art 322 pct 5 cod procedură civilă, Curtea constată că legiuitorul care recunoaște posibilitatea revizuirii unei hotărâri definitive, care evocă fondul, dacă după pronunțarea hotărârii sunt descoperite înscrisuri doveditoare, reținute de partea adversă sau care nu au putut fi prezentate instanței de judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința părților sau s-a desființat ori s-a modificat hotărârea judecătorească pe care se hotărârea a cărei revizuire se cere.
Așa cum rezultă din economia prevederilor art 322 pct 5 cod procedură civilă, sunt reglementate două situații distincte și anume prima referitoare la
la descoperirea unui înscris doveditor nou ulterior pronunțării deciziei revizuite, în sensul că trebuie să fie invocat un înscris nou, care nu a fost avut în vedere de instanța de recurs la pronunțarea deciziei revizuite, este un înscris doveditor( în sensul procedural al termenului, în sensul că este probant prin el însuși, nefiind nevoie să fie completat cu alte mijloace de probă) și trebuie să fie determinant pentru soluționarea litigiului, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut ar fi putu conduce la pronunțarea unei alte soluții. Cea de-a doua ipoteză se referă la situația desființării sau modificării hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea pe care s-a întemeiat hotărârea revizuită.
În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art 322 pct 7 cod procedură civilă, Curtea constată că prin intermediul acestui motiv s-a creat posibilitatea retractării hotărârilor pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat, sub rezerva îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: existența unor hotărâri contradictorii, care să fie pronunțate în aceeași cauză, în sensul îndeplinirii cerinței triplei identități de elemente, specifice puterii de lucru judecat, cu mențiunea că hotărârile trebuie date în dosare diferite, iar în cel de-a doilea proces instanța să nu se fi pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat.
Așa cum reiese din decizia atacată pe calea revizuirii, instanța de recurs a constatat nul recursul pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă. Așa cum rezultă din examinarea dispozițiilor legale, una din condițiile de admisibilitate a revizuirii îndreptate împotriva deciziilor instanței de recurs este aceea de a evoca fondul cauzei, aceasta semnificând că hotărârea revizuită trebuie să îndeplinească cerințele pentru a putea fi considerată o hotărâre de fond. Această regulă își găsește justificarea în faptul că, spre deosebire de recurs, prin care se urmărește remedierea unor erori de drept, revizuirea are drept scop remedierea unor greșeli săvârșite în legătură cu starea de fapt reținută prin hotărâre. Pe cale de consecință, în cazul în care se atacă o decizie a instanței de recurs, prevederile art 322 cod procedură civilă statuează că revizuirea se poate exercita numai împotriva hotărârilor de fond. Prin urmare, în privința acestei categorii de hotărâri, pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunțate în recurs, prin care s-a admis calea de atac și s-a modificat hotărârea recurată pe chestiuni de fapt, în baza înscrisurilor noi administrate( în aceste situații recursul este exercitat în temeiul dispozițiilor art 304 indice 1 cod procedură civilă), precum și cele pronunțate în urma rejudecări fondului după casare. Interpretând per a contrario aceste cerințe legale, rezultă că nu se pot ataca pe calea revizuirii hotărârile prin care recursul a fost admis și s-a modificat hotărârea pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, situația de fapt fiind menținută, deciziile de casare intermediare( hotărârile prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere), hotărârile prin care recursul a fost soluționate în temeiul unei excepții( recursul fiind anulat ca netimbrat, ca nemotivat, respins ca tardiv sau constatat ca perimat) precum și hotărârile prin care s-a respins recursul ca nefondat.
Dând eficiență acestor aspecte teoretice, Curtea reține că decizia atacată, prin care s-a constatat nul recursul pentru neîncadrarea aspectelor invocate în motivele de recurs, expres și limitativ enumerate de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, nu este susceptibilă de a fi revizuită pentru rațiunile anterior expuse.
Chiar trecând peste aceste chestiuni preliminare și examinând comparativ aspectele invocate de petentă în susținerea cererii cu motivele de revizuire reglementate de prevederile art 322 cod procedură civilă, reține că nu este posibilă încadrarea acestora în niciuna din ipotezele în care această cale de atac de retractare este susceptibil de a fi exercitată. Practic, chestiunile pe care petentul își întemeiază cererea de revizuire, sunt aspecte ce țin de fondul litigiul, care au primit deja o evaluare, atât în fapt cât și în drept, din partea instanțelor de judecată în cadrul procesului de fond, evaluare pe baza căreia s-a pronunțat o soluție, rămasă irevocabilă și, deci, intrată în puterea lucrului judecat. Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, permite retractarea hotărârilor definitive, inclusiv a celor irevocabile, care evocă fondul, fără a aduce atingere puterii de lucru judecat, deoarece se bazează pe anumite fapte, limitativ prevăzute de lege, care au legătură determinantă cu procesul și soluția pronunțată, dar care nu au putut fi analizate de organul judiciar în dosarul de fond, datorită unor împrejurări exterioare.
Pentru toate aceste considerente, constatând că aspectele invocate prin cererea de revizuire nu pot fi încadrate în motivele de revizuire prevăzute de dispozițiile art 322 cod procedură civilă, Curtea, ținând cont și de fizionomia particulară a acestei extraordinare de atac, relevată în cele ce preced, apreciază excepția inadmisibilității întemeiată, urmând ca respinge ca atare cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul P. GH. C. împotriva deciziei civile nr.17 din 13.01.2014 pronunțată de Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR B. și C. JUDEȚEANĂ TELEORMAN PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2014.
PREEȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. M. H. I. S.
GREFIER
S. R.
Red.I.S.
Tehnored. C.S./I.S.
Ex.2/11.04.2014
C.A.B.Secția a III-a Civilă – I.B.
- D.M.
- D.A.B.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1147/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 151/2014. Curtea... → |
|---|
