Legea 10/2001. Decizia nr. 427/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 57531/3/2011**
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 427R
Ședința publică de la data de 26.02.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - B. A. CĂTALINA
GREFIER - D. L.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant P. M. București împotriva sentinței civile nr. 863/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. V. și F. H. și M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 26.02.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul P. M. București a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul General al M. București și F. L., anularea dispoziției Primarului General al M. București nr. 6389/05.10.2006 modificată prin dispoziția nr._/06.09.2010.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că notificarea depusă de F. L. a fost soluționată cu încălcarea prevederilor art. 1, 3, 4, 7 și 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziția nr._/06.09.2010 ce modifică dispoziția nr. 6389/05.10.2006 pârâtul PMB a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcții demolate de 182 mp ce au fost situate în București, .. 182 sector 1, doar notificatorului, în condițiile în care imobilul a fost deținut în coproprietate atât de notificator cât și de G. S. G., persoană care a notificat de asemenea Primăria M. București în condițiile Legii nr. 10/2001 și figurează în continuare cu notificarea nesoluționată.
Reclamantul a mai arătat că suprafața construcțiilor demolate excede suprafeței apartamentului nr. 1 din fostul imobil ce i-a fost donat notificatorului F. L. prin contractul de donație autentificat sub nr. 2170/30.03.1974 de notariatul de Stat al Sector 8 București.
Întrucât suprafața construcțiilor demolate include și suprafața ce a aparținut numitei G. S. G., reclamantul solicită obligarea M. București să acorde notificatorului F. L. măsuri reparatorii strict pentru suprafața imobilului construcție ce l-a avut în proprietate potrivit actului doveditor al proprietății.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 340/2004, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 10/2001.
Pârâtul F. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată; a arătat că a dobândit prin actul de donație autentificat sub nr. 2170/30.03.1974 încheiat de mama sa F. A. terenul de 335 mp și apartamentul cu trei camere, bucătărie, hol, wc, pivniță, iar la etaj cameră cu antreu și prin moștenire tot de la mama sa, conform certificatului de moștenitor nr. 128/28.06.2001 apartamentul nr. 2 cu cei 261 mp teren. În 1975 a fost constrâns să doneze imobilul către stat, iar prin sentința civilă nr. 1154/14.03.2003 instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de donație. Pârâtul a pretins calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren de 596 mp și două apartamente situate în București, .. 182 sector 1. Imobilul a fost dobândit de G. Fundescu prin act de vânzare-cumpărare din 12.07.1943, iar acesta a mai ridicat o construcție în baza autorizației nr. 272/22.06.1944 în suprafață de 195,7 mp alipită vechii construcții de 140,5 mp. După decesul acestuia, numita Fundescu F., sora mamei reclamantului, a devenit moștenitoarea imobilului, iar la decesul ei, este moștenit de F. A. și S. G. G., imobilul fiind compus din 1167 mp teren și construcție, potrivit certificatului de moștenitor nr. 249/09.09.1958. Imobilul a fost împărțit conform planului anexat la certificat: numitei G. G. S. îi reveneau camerele 1,2,3 cu terenul curte situat în fața acestora până în gard, camerele din fundul imobilului nr. 10 și 11 cu terenul din fața lor și jumătate indiviză din terenul curte de acces în suprafață totală de 253 mp; lui F. A. îi reveneau camerele 4,5,6,7,8 și 9 inclusiv terenul din fața camerelor și jumătate cota indiviză din teren curte de acces în suprafață totală de 253 mp. La 04.03.1958 G. S. G. donează prin act sub semnătură privată lui F. A. prin fiul F. L. camera nr. 3. În 1959 s-a autorizat demolarea camerelor cu nr. 10 și 11 și prin chitanța sub semnătură privată din 04.07.1959 G. G. S. vinde lui F. A. 40 mp din terenul situat în partea de est a proprietății rămas liber după demolarea camerelor 10 și 11. Conform procesului verbal din 1962, F. A. a figurat cu teren de 596 mp clădit și neclădit. Conform Convenției din 25.10.1972, G. G. S. a cedat către F. A. și lui F. L. terenul din fundul curții, în schimbul magaziei de scânduri aflată în curte în fața camerelor 1 și 2. În 1974, prin donație autentică, F. A. a donat lui F. L. apartamentul nr. 1 din imobil (camerele 4,5,6 și o cameră la etaj și 335 mp din totalul suprafeței de teren de 1167 mp. F. A. a figurat din 1974 cu apartamentul nr. 2 (camerele 7,8 și 9 plus 96 mp destinație de atelier). În 1975 este autentificată sub nr. 4513/18.08.1975 donația către stat a lui F. L. privind imobilul, urmată de decizia nr. 1804/29.11.1975 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al M. București, statul naționalizând forțat proprietatea. În 1975 și 1976, F. L., ulterior F. A. au solicitat radierea rolului fiscal deoarece clădirea fusese demolată iar terenul predat statului.
Prin încheierea din data de 25.04.2012 Tribunalul București Secția a IX-a C. administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat dosarul spre competentă soluționare în favoarea Secției Civile a Tribunalului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că litigiile izvorând din aplicarea Legii nr.10/2001 sunt de competența instanțelor civile, calitatea reclamantului de prefect nu atrage în mod automat competența instanței de contencios administrativ, întrucât pentru contestarea dispozițiilor emise de primari în baza Legii nr. 10/2001 este prevăzută o procedură specială, și pentru rațiuni de judecare unitară.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a civilă sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 863/23.04.2013 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și tardivității acțiunii invocate de pârâtul M. București prin Primar Genera și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P. M. București în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar General și F. L..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesual active a Prefectului că, în exercitarea controlului administrativ, reclamantul a exercitat o atribuție legală, astfel că nu se pune în discuție analiza calității procesual active din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Referitor la tardivitatea acțiunii, tribunalul a arătat că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 sunt inaplicabile în speță, termenul de introducere a unei acțiuni în anularea unei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001 în exercitarea atribuției de control de legalitate de către prefect nu se calculează potrivit acestui articol.
Pe fondul acțiunii, tribunalul a constatat, că prin cererea depusă la 22.08.2005 prin executor judecătoresc, F. L. a solicitat în conformitate cu Legea nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii constând în restituirea în natură ori prin echivalent a imobilului teren de 596 mp și casă de 13 camere plus dependințe construită din cărămidă pe o suprafață de 182 mp, situat în București, .. 182 sector 1, preluat abuziv prin donație în baza dispozițiilor Decretului nr. 478/1954 și prin Decizia nr. 1804/29.11.1975 emisă de Comitetul executiv al CPMB.
Prin dispoziția nr. 6389/05.10.2006, modificată prin Dispoziția nr._/06.09.2010 a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate în suprafață construită de 182 mp ce au fost situate în București, .. 182. imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite F. L.. Prin decizia A. nr. 323/16.11.2005 se propuseseră măsuri reparatorii pentru teren de 596 mp de la aceeași adresă.
Tribunalul a reținut că certificatul de moștenitor nr. 249/09.08.1958 a fost emis pe urma defunctei Fundescu F., în masa succesorală fiind reținut imobilul din București, .. 182 compus din teren de 1168 mp și construcția situată pe teren, cu moștenitorii: G. S. G., fiică adoptivă; F. A., sora defunctei. În certificatul de moștenitor se efectuează și împărțeala moștenirii: lui G. S. G. revenindu-i camerele de la stradă 1,2,3 inclusiv terenul curte din fața acestor camere până la gard, camerele din fundul imobilului nr. 10, 11 inclusiv terenul din fața lor, jumătate parte indiviză din terenul curte situat în fața clădirii în suprafață totală de 253 mp; lui F. A. i-au revenit: camerele 4,5,6,7,8 și 9 inclusiv terenul din fața acestor camere până la gard, jumătate parte indiviză din terenul curte situat în fața clădirii în suprafață totală de 253 mp.
F. L. a moștenit pe F. A. decedată la 07.10.1991, conform certificatului de moștenitor nr. 128/28.06.2001.
Prin donația autentificată sub nr. 320/30.03.1974, F. A. a donat lui F. L.: apartamentul nr. 1 din imobilul situat în București, .. 182 compus din trei camere, bucătărie, hol, pivniță și o cameră cu antreu la etaj, având o scară interioară precum și 335 mp din întreg terenul de 1166 mp.
Proprietarul inițial al imobilului, potrivit adresei emise către notificator la 02.10.2007, a fost Fundescu G., iar în procesul verbal nr. 551/12.07.1952 sunt delimitate clădirile proprietatea acestuia și funcțiunile acestora: construcție din cărămidă în suprafață de 41,75 mp ocupată de proprietar, pivniță cărămidă netencuită proprietar 21 mp, magazie scânduri 34 mp, construcție cărămidă ocupată de chiriaș 116 mp, clădire cărămidă industrială ocupată de cooperativă Progresul Metalurgic 177,6 mp, magazie scânduri de 22,65 mp, rezervor cărămidă de 4,3 mp, terenul fiind în suprafață totală de 1167 mp. Suprafața totală a construcțiilor locuite și a atelierului era de 335,35.
Luând în considerare evidențele de rol fiscal al imobilului, tribunalul a reținut că suprafața primită în proprietate în urma împărțelii efectuate prin certificatul de moștenitor nr. 249/09.08.1958, din construcția totală este cea declarată la nivelul anului 1960, incluzând atelierul construit din cărămidă și transformat de A. F. în locuință. Suprafața construită din cărămidă era de 195,75 mp, fără pivniță și mansardă.
Suprafața care fusese atribuită lui G. G. S. era cea rezultată din camerele nr. 1, 2, 3, 10 și 11, adică restul construcției din cărămidă.
P. a contestat legalitatea acordării de măsuri reparatorii pentru suprafața de 182 mp doar lui F. L., susținând, pe de o parte, că acesta avea dreptul la măsuri reparatorii doar pentru apartamentul nr. 1, donat lui de către mama sa prin act autentic, iar pe de altă parte că din această suprafață ar reveni o cotă și lui G. G. S.. Susținerea reclamantului este nefondată, câtă vreme reiese din certificatul de moștenitor nr. 128/28.06.2001 că F. L. are calitatea de moștenitor unic a lui F. A. iar aceasta a rămas, după donația efectuată în favoarea fiului ei cu o parte din camere, indicate ca fiind apartamentul nr. 2. Prin urmare, acesta a moștenit inclusiv dreptul la restituirea în echivalent a apartamentului nr. 2, adică întreg imobilul ce a revenit în proprietatea lui F. A. a fost trecut abuziv din patrimoniul lui F. L. în patrimoniul M. București, prin preluare abuzivă. G. G. S. a deținut proprietatea asupra restului clădirii din clădirea deținută de proprietarul inițial Fundescu G., suprafața preluată din proprietatea acesteia fiind necesar a se constata pe bază de acte doveditoare în cadrul dosarului administrativ format în baza notificării acesteia.
Tribunalul a reținut prin urmare că suprafața de 182 mp de construcție solicitată a fi restituită de către notificator a fost în proprietatea lui F. A. în întregime și această suprafață a făcut obiectul identificării în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit în cadrul dosarului administrativ. De altfel, la dosarul administrativ, alături de schițele apartamentelor 1 și 2, se regăsește schița întregului imobil cu teren, în care este evidențiată partea din clădire ce a revenit în proprietatea lui G. G. S. și care se distinge de apartamentele 1 și 2, astfel numerotate pe schiță ca aparținând lui F. A..
Împotriva sentinței civile nr. 863/2013 a declarat recurs reclamantul P. M. București, în motivarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal, prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Prin dispoziția nr. 6389/05.10.2006 modificată prin dispoziția
nr._/06.09.2010 Primarul General al M. București a propus
acordarea masurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul notificat de
către intimatul F. L., imobil ce a trecut in proprietatea statului
in baza Deciziei nr. 1735/1976.
Potrivit adresei nr._/3967/12.04.2005 emisa de Serviciul Evidenta Proprietății din cadrul Primăriei M. București, prin Decizia mai sus menționata a trecut în proprietatea statului terenul in suprafață de 570 de mp situat în .. 182, ce a aparținut defunctei G. S. și care excede obiectului prezentei cauze.
În fapt, imobilul din ..182, sector 1 a fost format din teren în suprafață de 1166 de mp si construcția aflată pe acest teren și a fost proprietatea defunctei Fundescu F..
Potrivit istoricului de rol fiscal, conform procesului verbal întocmit pentru anul 1960, în ..182 a figurat numita A. F., cu construcție din cărămidă, 4 încăperi în suprafață de 86,25 mp, mansarda 12 mp, pivnița netencuita 9 mp, dependințe cărămida 109,50, teren clădit și neclădit în suprafață totala de 596 mp.
Din înscrisurile existente în dosarul administrativ reiese ca restul terenului în suprafață de 570 de mp a fost moștenit de G. S..
Ulterior, prin contractul de donație transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 320/30.03.1974, A. F. i-a donat fiului acesteia F. L. - notificatorul - apartamentul nr. 1 din imobil, precum și terenul în suprafață de 335 de mp.
Recurentul reclamant a mai arătat că prin oferta de donație autentificata sub nr. 4513/18.08.1975 (anulata ulterior de instanțele de judecata) F. L. a donat Statului român terenul în suprafață de 335 mp, construcția fiind demolată.
Instanța de fond a reținut in motivarea sentinței recurate că notificatorul a moștenit și dreptul la restituirea prin echivalent a apartamentului nr. 2 ce i-ar fi rămas mamei acestuia, concluzionând că întreg imobilul ce a revenit în proprietatea lui F. A. a fost trecut abuziv din proprietatea notificatorului în cea a M. București, fără însă a lua in calcul faptul că in ceea ce privește apartamentul nr.2 nu s-a dovedit preluarea abuziva.
Conform Legii nr. 10/2001, republicata, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora (art. 3 alin. 1 litera a și Cap. 1, pct. 1 lit. e) din H.G. nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001).
În condițiile în care în cuprinsul dosarului administrativ nu exista decât dovada de preluare a imobilului ce a aparținut în nume propriu initmatului F. L. (apartament nr. l cu terenul aferent), recurentul reclamant apreciază că măsurile reparatorii prin echivalent trebuiau limitate la suprafața imobilului construcție pe care l-a avut in proprietate potrivit actului doveditor al proprietății - contract de donație transcris in Registrul de transcripțiuni sub nr.320/30.03.1974.
Nici dispozițiile art. 24 din Legea nr.l0/2001 - care instituie o prezumție relativa de proprietate în favoarea persoanei individualizata în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive - nu sunt în favoarea beneficiarului dispoziției, deoarece acesta a donat statului doar terenul în suprafață de 335 mp aferent apartamentului nr. 1.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ.
Intimații-pârâți F. V. și F. H. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că numitei G. S. G. îi revin, din imobilul situat în .. 182, camerele de la stradă numerotate 1, 2 și 3 cu terenul curte situat în fața acestora până în gard, camerele din fundul imobilului notate cu nr. 10 și 11 inclusiv terenul din fața camerelor și jumătate parte indiviză din terenul curte de acces din Bucureștii Noi situat în fața clădirii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs, prin care recurentul-reclamant susține aplicarea greșită a legii de drept substanțial în cauză este întemeiat, urmând a fi analizat de instanță din perspectiva cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ.
Astfel, din examinarea probelor administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin notificarea nr. 1009/2001 F. H., în calitate de împuternicit al lui F. L., a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în București, .. 182, sector 1, compus din teren în suprafață de 596 m.p. și casă formată de 13 camere plus dependințe.
Prin decizia nr. 323/16.11.2005 A. a soluționat notificarea cu privire la teren, cu privire la care a reținut că este evidențiat în patrimoniul . și a înaintat la Primăria M. Bucurețti notificarea privind casa – 13 camere, demolată.
Prin dispoziția nr. 6389/05.10.2006, astfel cum a fost modificată prin Dispoziția nr._/06.09.2010, intimatul-pârât M. București a propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate în suprafață construită de 182 mp ce au fost situate în București, .. 182, imposibil de restituit în natură, către persoana îndreptățită F. L.. În această Dispoziție se reține că acest imobil-construcție a trecut în proprietatea statului în baza Deciziei nr. 1735/1976.
Asupra aceluiași imobil, din București, .. 182, sector 1, a mai formulat notificare și G. S. G. (fila 183 din dosarul de fond).
Fiind investită cu soluționarea unei contestații împotriva Dispoziției_/2010 emise de intimatul-pârât M. București, instanța de fond trebuia să verifice legalitatea acestei dispoziții în raport de condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 pentru a se putea reține calitatea notificatorului F. L. (autorul intimații-pârâți F. Vincențiu și F. H.) de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 182 m.p. din construcția demolată ce a fost edificată pe terenul situat în București, .. 182, respectiv: calitatea notificatorului de persoană îndreptățită sau de moștenitor al persoanei îndreptățite; stabilirea calității pârâtului de entitate investită cu soluționarea notificării sau de unitate deținătoare; stabilirea caracterului abuziv al preluării și identificarea tipului de măsuri reparatorii prevăzute de lege, la care avea dreptul notificatorul potrivit legii speciale de reparație.
1. Cu privire la condiția de persoană îndreptățită sau de moștenitor al persoanei îndreptățite:
Cu privire la îndeplinirea acestei condiții, Curtea reține că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1943 I. și F. Boitan au vândut lui Fundescu G. un imobil situat în București-Grivița, .. 174, compus din teren în suprafață de 1166 m.p. și dintr-o clădire din cărămidă.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 89/1955, de pe urma lui Fundescu G., decedat în data de 14.05.1955, a rămas ca unic moștenitor Fundescu F. (fila 298 dosar fond).
Conform certificatului de moștenitor nr. 249/1958, de pe urma lui Fundescu F., decedată în data de 20.02.1957, au rămas G. S. G. și A. F.. În cuprinsul acestui certificat de moștenitor se face mențiunea efectuării partajului între cele două moștenitoare cu privire la imobilul din .. 182, în baza sentinței civile nr. 457/1958 a Tribunalului Popular al Raionului Grivița Roșie, astfel:
- G. S. G.: camerele de la stradă, arătate în planul de situație anexat la dosar, cu nr. 1, 2, 3 inclusiv terenul curte din fața acestor camere până la gard, camerele din fundul imobilului nr. 10, 11 inclusiv terenul din fața lor, jumătate parte indiviză din terenul curte situat în fața clădirii în suprafață totală de 253 mp;
- F. A.: camerele 4, 5, 6, 7, 8 și 9 inclusiv terenul din fața acestor camere până la gard, jumătate parte indiviză din terenul curte situat în fața clădirii în suprafață totală de 253 mp.
F. L. este moștenitorul lui F. A., decedată la data de 07.10.1991, conform certificatului de moștenitor nr. 128/28.06.2001 (fila 40 dosar fond), iar intimații-pârâți F. Vincențiu și F. H. sunt moștenitorii lui F. L., decedat la data de 30.05.2013.
Prin donația autentificată sub nr. 320/30.03.1974, F. A. a donat lui F. L.: apartamentul nr. 1 din imobilul situat în București, .. 182 compus din trei camere, bucătărie, hol, pivniță și o cameră cu antreu la etaj, având o scară interioară precum și 335 mp din întreg terenul de 1166 mp.
Prin sentința civilă nr. 1154/14.03.2003 a Judecătoriei sector 5 București, definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat în anul 1975 între F. L. și M. București, având ca obiect terenul în suprafață de 335 m.p. din București, .. 182, sector 1.
Prin sentința recurată, tribunalul a reținut că autorul inițial al imobilului a fost Fundescu G..
Curtea arată că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001 „Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”.
Prin urmare, pentru a putea statua în conformitate cu legea, asupra persoanei care a avut calitatea de proprietar al construcției în litigiu, la momentul preluării abuzive, mai întâi era necesar ca instanța de fond să stabilească la ce dată a fost preluată construcția în patrimoniul statului, sau la ce dată a fost demolată de către autoritățile statului.
Din Dispoziția contestată, nr._/2010, ar reieși că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Deciziei nr. 1735/1976, ceea ce ar însemna că proprietar la momentul anului 1976 era chiar notificatorul F. L., iar nu autorii acestuia F. A. sau Fundescu G..
Or, decizia nr. 1735/1976 nu a fost depusă la dosar, fiind necesară pentru a se verifica dacă această decizie este chiar actul de preluare/demolare a imobilului-construcție sau este un act emis în executarea unui act normativ de preluare.
Stabilirea datei de preluare/demolare a construcției ce a fost edificate pe terenul din .. 182 era imperios necesară, deoarece în raport de acest moment se stabilește calitatea de proprietar sau de moștenitor al proprietarului de pe numele căruia a fost preluată construcția.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 „În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun”.
Acesta înseamnă că, dacă la momentul preluării abuzive, bunul imobil era deținut în coproprietate, instanța de fond urma să constate calitatea de persoane îndreptățite pe cote-părți din dreptul de proprietate asupra construcției; în schimb, dacă la data preluării abuzive, imobilul-construcție se afla în patrimoniul unei singure persoane, moștenitorii acesteia vor dobândi calitatea de persoane îndreptățite în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 4 din lege, adică moștenitorul care a formulat în termen notificarea prevăzută de lege va beneficia de dreptul de acrescământ.
Se constată că tribunalul nu a lămurit problema calității de persoană îndreptățită la obținerea măsurilor reparatorii pentru imobilul-construcție, prin urmare nu a verificat tocmai condiția de nelegalitate susținută de reclamant prin promovarea acțiunii de față.
Faptul că tribunalul a analizat în mod detaliat evidențele de rol fiscal ale imobilului și a stabilit compunerea imobilului-construcție în raport de aceste evidențe nu echivalează cu analiza condiției de persoană îndreptățită, deoarece această din urmă analiză se face în raport de momentul preluării abuzive, iar analiza componenței imobilului la același moment interesează cea de-a 4-a condiție, privind stabilirea întinderii efective a măsurilor reparatorii.
2. Condiția privind calitatea intimatului-pârât M. București de entitate investită cu soluționarea notificării este îndeplinită, având în vedere că a emis dispoziția contestată în cauză.
3. Cu privire la caracterul abuziv al preluării, Curtea învederează că, potrivit dispozițiilor art. 1.3 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 „Aprecierea preluării ca fiind abuzivă se va circumstanția în funcție de următoarele elemente: incidența "preluării abuzive" nu este prezumată, ci, în funcție de fiecare situație, entitatea obligată prin lege să soluționeze notificarea trebuie să aprecieze situația respectivă ca încadrându-se în prevederile legii potrivit art. 2 alin. (1) din lege”.
Prin urmare, constatarea faptului că s-a produs o preluare abuzivă în înțelesul art. 2 din Legea nr. 10/2001 se face pentru fiecare caz în parte, în raport de probele ce sunt administrate în dosar.
Or, așa cum s-a constatat în cele ce preced, instanța de fond nu a realizat o analiză a modalității de preluare în patrimoniul statului a imobilului-construcție ce a fost edificat în .. 182 și nu a administrat probe pentru stabilirea modalității de preluare și a momentului în care imobilul-construcție a ieșit din patrimoniul proprietarului său și a intrat în mod abuziv în proprietatea statului, nu a indicat la care dintre ipotezele avute în vedere de art. 2 din Legea nr. 10/2001 se încadrează situația din speță, și sub acest aspect criticile formulate prin motivele de recurs fiind întemeiate.
4. Cu privire la tipul de măsuri reparatorii la care era îndreptățit notificatorul F. L. și, ca urmare a decesului acestuia, intimații-pârâți F. Vincențiu și F. H., Curtea reține următoarele:
În situația în care instanța de fond va stabili că în mod corect prin Dispoziția contestată s-a reținut calitatea notificatorului (și, prin succesiune, a intimaților-pârâți F. Vincențiu și F. H.) de persoană îndreptățită, urmează ca instanța de fond să administreze proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcții pentru a se edifica asupra componenței imobilului-construcție la momentul preluării de către stat
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5 C.pr.civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Spre acest demers, judecătorul poate administra probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. În acest fel este reglementat rolul activ al instanței, care trebuie să stăruiască prin toate mijloacele legale pentru stabilirea situației de fapt, la care ulterior va aplica norma de drept substanțial incidentă.
În aceste condiții, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu încălcarea dispozițiilor legale enunțate mai sus, în lipsa unui probatoriu administrat în condițiile legii, fapt care echivalează cu necercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ. și art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, constatând că tribunalul a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant P. M. București împotriva sentinței civile nr. 863/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. V. și F. H. și M. București prin Primarul General.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. Steluța F. P. B. A. C.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.TI/2 ex/14.03.2014
Jud. fond - M. R. C.
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 507/2014.... | Strămutare. Sentința nr. 38/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
