Strămutare. Sentința nr. 38/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 38/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 2001/2/2014
Dosar nr._
(717/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 38 F
Ședința din camera de consiliu de la 10.04.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de strămutare, formulate de petenții C. T., O. D. și C. M., în contradictoriu cu intimații M. S. S., D. F., G. A. M., B. P., FĂLCUȚESCU E. și V. M..
La apelul nominal, se prezintă petenții C. T. și O. D. personal, lipsind petentul C. M. și intimații M. S. S., D. F., G. A. M., B. P., Fălcuțescu E. și V. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 02.04.2014, respectiv 07.04.2014, note de ședință, însoțite de către un set înscrisuri de către petentul C. T..
La solicitarea instanței, părțile prezente se legitimează după cum urmează: C. T. prezintă C.I., . nr._, eliberată de Secția 16 Poliție la data de 27 mai 2003; O. D. prezintă C.I., . nr._, eliberată de SPCEP S 4 biroul 2 la data de 06.03.2009.
Curtea constată că, deși a pus în vedere petenților să precizeze obiectul acțiunii și temeiul juridic, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care, în ședință publică, solicită părților prezente să facă această precizare.
Petentul C. T. precizează faptul că nu mai dorește ca dosarul având ca obiect ieșire din indiviziune, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, să mai fie judecat de judecătorii menționați în cerere, motivat de faptul că nu sunt imparțiali față de petenții din prezenta cauză. Mai arată că a solicitat și declinarea competenței de soluționare a dosarului.
Petenta O. D. pune aceleași concluzii, în sensul că dorește strămutarea dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București pentru bănuială legitimă.
La solicitarea instanței, petenta O. D., în ședință publică, procedează la semnarea cererii.
Curtea, în raport de precizarea făcută în ședință publică la acest termen de judecată, pune în discuție competența de soluționare a pricinii având ca obiect strămutare, față de împrejurarea că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, reținând dosarul în pronunțare cu privire la acest aspect.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 25.03.2014, astfel cum a fost precizată în scris la data de 02.04.2014, 07.04.2014 și respectiv, la data de 10.04.2014, în ședință publică, petenții C. T., O. DOIN și C. M. au formulat cerere de strămutare a cauzei, pentru motive de bănuială legitimă, invocând Constituția României privind dreptul la moștenire, dreptul la proprietate privată și dreptul de a beneficia de o justiție imparțială, Protocolul nr.11 CEDO art.1 și 6 privind dreptul universal la proprietate privată și la înfăptuirea actului de justiție imparțial, Codul Civil cap.III privind moștenitorii legali.
În motivare, petenții au arătat că sunt părți în dosarul nr._/303/2009 al Judecătoriei Sector 6 București, au descris obiectul acțiunii ce face obiectul pricinii ce se solicită a fi strămutată și actele de procedură realizate în acea cauză, arătând, totodată, suspiciunile acestora cu privire la modul de soluționare a pricinii.
La termenul de judecată din data de 10.04.2014, din oficiu, Curtea a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cererii de strămutare.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra excepției invocate, Curtea reține incidența prevederii înscrise în art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, care prevede că: „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”. Cu alte cuvinte, legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.
Tot astfel, Curtea apreciază că cererea de strămutare, ca mijloc procesual component al acțiunii civile, pus la dispoziția părții pentru a obține strămutarea, nu declanșează un proces nou.
Astfel, Curtea are în vedere natura juridică a strămutării pricinilor iar sub acest aspect constată că în mod unanim literatura de specialitate consideră, pornind de la situarea Titlului VI, care reglementează această materie, în Cartea I a Codului de procedură civilă - „Competența instanțelor judecătorești” - că strămutarea constituie o formă de prorogare judecătorească de competență.
Prin strămutare se desemnează trecerea unei cauze, în situațiile strict determinate de lege, de la o instanță competentă la o altă instanță de același grad. Or, aceasta presupune prin concept existența unui proces declanșat aflat pe rolul unei instanțe de la care să fie trecută la o altă instanță în urma formulării unei cereri de către partea interesată.
De altfel, potrivit punctelor de vedere exprimate în doctrină, cererea de strămutare constituie un incident de procedură, sintagmă prin care se înțelege orice contestație care se grefează pe cererea principală și care este de natură să suspende, să întrerupă sau să stingă cursul judecății sau să modifice soluția.
Or, fiind vorba despre un incident de procedură, regula conform căreia legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului este pe deplin incidentă și în privința strămutării.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că dispozițiile noului Cod de procedură civilă nu se implică și cererilor de strămutare formulate în cauze cu care instanțele au fost sesizate anterior intrării sale în vigoare, cum este cazul în speță, pricina ce se solicită a fi strămutată fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, încă din anul 2009.
Curtea retine, totodată, că potrivit dispozițiilor Codului procedură civilă de la 1865, cuprinse în art. 39 alin. 2: „Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție”.
Cum în cauză, temeiul de fapt al cererii de strămutare este bănuiala legitimă, motiv de strămutare regăsit și în art. 142 din Noul Cod de procedură Civilă, indicat de petenti în susținerea cererii, față de considerentele anterior expuse, având în vedere caracterul imperativ al normelor juridice care reglementează competența materială, potrivit art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea urmează ca, în temeiul art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă, să admită excepția de necompetență materială și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe petenții C. T., O. DOIN și C. M. și intimații M. S. S., D. F., G. A. M., B. P., F. E., V. M. și C. Ș., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2014.
PREȘEDINTE
M. I. GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.B.I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 427/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 973/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
