Pretenţii. Decizia nr. 1211/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1211/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 10438/299/2011
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1211 R
Ședința publică de la 02.09.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
………………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă C. E., împotriva deciziei civile nr. 741A/01.07.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata reclamantă Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă C. E. reprezentată de avocat P. D., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat prin consilier juridic N. H., cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei pârâte C. E. depune la dosar un înscris, respectiv copia sentinței civile nr._/19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .solicită efectuarea unei adrese pentru a se comunica dacă decizia civilă nr. 45A/21.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._/2/2005 era casată la data pronunțării sentinței civile nr._/2012. apreciază că lămurirea acestei situații de drept este hotărâtoare în lămurirea excepției. depune la dosar o cerere în acest sens.
Având în vedere că dosarul comportă discuții, Curtea dispune strigarea cauzei la ordine, având în vedere că a fost strigat pe lista cauzelor la amânări fără discuții.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta pârâtă C. E. reprezentată de avocat P. D., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat prin consilier juridic N. H., cu delegație la dosar.
Apărătorul recurentei pârâte C. E. solicită a se depune o dovadă certă cu privire la faptul că decizia civilă nr. 45A/21.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII a Civilă, reținută de instanța fondului este în putere, este o hotărâre definitivă care a fost pusă în executare. Arată că există la dosar o copie a acestei decizii depusă de intimată.
În susținerile făcute, arată că se face vorbire despre decizia civilă nr. 1030 R pronunțată într-un dosar care a ignorat decizia civilă nr. 45 A, a casat și a trimis spre rejudecare cauza prin care s-a respins acțiunea intimatei ca neîntemeiată.
Curtea constată că pe copia deciziei civile nr. 45A/21.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._/2/2005, depusă la dosar la filele 45-51 este menționat că decizia este definitivă și irevocabilă.
Apărătorul recurentei pârâte C. E. arată că decizia civilă nr. 45 A nu mai este irevocabilă. Să se constate că exemplarul a fost de depus de apelantul cetățean străin în favoarea căruia s-a dat această decizie. Mai arată în recurs RA A.P.P.S. nu a fost citat, iar acesta a formulat contestație în anulare, a fost casată decizia din recurs și a rămas să se judece cererea de recurs.
Arată că în speța de față pretențiile RA A.P.P.S. de achitare a chiriei au fost soluționate. Cu privire la acel proces s-a dat o sentință care a rămas irevocabilă și care a fost luată în considerare de instanța fondului la aprecierea puterii de lucru judecat asupra faptului că RA A.P.P.S. nu are calitate procesuală.
Să se constate că rejudecarea recursului, ca urmare a contestației în anulare a fost suspendat în baza art. 244 alin. 1 C.pr.civ. până la soluționarea dosarului nr._/299/2008.
Reprezentantul intimatei reclamante Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la proba solicitată de recurentă. Precizează că nu contestă faptul că decizia civilă nr. 45 A este definitivă, aceasta nu este irevocabilă, prin admiterea contestației în anulare și trimiterea spore rejudecare a recursului. Față de aceste aspecte consideră că nu se impune a se efectua verificări, având în vedere că nu se contestă această situație.
După deliberare, Curtea respinge proba solicitată de recurenta pârâtă C. E., apreciind că aspectele ce se doresc a fi dovedite nu sunt contestate în cauză, iar pe de altă parte sunt lămurite de actele din dosar.
Apărătorul recurentei pârâte C. E. solicită administrarea probei cu înscrisuri referitoare la situația dosarului nr._/299/2008, despre care partea adversă a făcut referire. Mai solicită acordarea unui termen pentru a putea depune aceste înscrisuri.
Reprezentantul intimatei reclamante Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat consideră că nu se impune administrarea acestei probe.
După deliberare, Curtea respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurenta pârâtă C. E., constatând că ambele părți susțin că dosarul nr._/299/2008 nu este soluționat în mod irevocabil.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei pârâte C. E. solicită admiterea recursului și să se dea un caracter definitiv sentinței pronunțată de instanța de fond. Nu se solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise.
Reprezentantul intimatei reclamante Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală. Arată că decizia civilă nr. 45 A nu este irevocabilă. Acest imobil nu a ieșit din patrimoniul RA A.P.P.S. nefiind încheiat un proces verbal de punere în posesie ori vreun proces verbal de executare silită.
Să se constate că executarea silită începuse în anul 2008 și a fost suspendată irevocabil până la soluționarea dosarului în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 45 A. Ca atare, la acest moment, nefiind irevocabilă decizia civilă nr. 45 A se arată calitatea lor procesual activă, astfel că au dreptul de a solicita chirie pentru contravaloarea dreptului de folosință.
Apărătorul recurentei pârâte C. E., în replică, arată nu se poate invoca de către reclamant abuzul de drept. Faptul că nu s-a predat imobilul nu le dă dreptul de a factura la nesfârșit.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
La data de 10.03.2011, reclamanta R.A. – A.P.P.S. prin S.A.I.F.I. a chemat-o în judecată pe pârâta C. E., pentru ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 44.880,49 lei (echivalentul a 10.669,32 euro la cursul BNR de la 08.03.2011), precum și 46.732,78 lei, reprezentând lipsa de folosință a spațiului ocupat (9.213,93 euro pentru perioada aprilie 2009 – august 2010), 1.455,39 euro lipsă folosință garaj pentru aceeași perioadă, 44.874,97 lei penalități la chiria restantă calculate pentru perioada 31.08.2009 – 31.07.2010 în raport cu chiria datorată în intervalul aprilie 2008 – martie 2009, facturate în perioada octombrie 2009 – august 2010, 1.857,81 lei dobânda legală pentru perioada 10.05.2009 – 31.07.2010, calculate la facturile reprezentând lipsa de folosință pe perioada aprilie 2009 – iunie 2010.
Cererea a fost întemeiată pe încetarea valabilității contractului de închiriere încheiat de părți cu privire la spațiul din București, sectorul 1, ., parter, apartament 1 (contractul nr. 7218/30.10.2002 a cărui valabilitate expira la 08.04.2009).
Imobilul în cauză se află, potrivit susținerilor reclamantei, în administrarea acesteia potrivit HG nr. 265/2005 – anexa 3, poziția 119.
Cererea a fost fundamentată în drept pe răspunderea civilă contractuală și delictuală a pârâtei.
La 13.10.2011, pârâta a depus întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale active a reclamantei, motivată de existența, pe de o parte, a Legii nr. 229/2008, prin care dreptul de administrare asupra imobilului a trecut de la R.A. – A.P.P.S. la Primăria Municipiului București, iar pe de altă parte față de decizia Curții de Apel București nr. 45A/21.02.2007 și sentința civilă nr._/31.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 1.
Reclamanta și-a precizat acțiunea sub aspect valoric la 12.01.2012 (fila 197 vol. 1) și la 23.02.2012 (fila 351 vol. 1).
La 05.04.2012 pârâta a invocat și excepția de nelegalitate a prevederilor HG nr. 265/2005, întemeiată pe faptul că apartamentul în cauză nu întrunea condițiile prevăzute de lege pentru a fi preluat de reclamantă, nefiind preluat în mod nelegal de Consiliul Local al Municipiului București.
Prin sentința civilă nr._/12.11.2012 Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în raport de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării și a invocării excepției, că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai împotriva actelor administrative unilaterale cu caracter individual. În cauză HG nr. 265/2005 este un act administrativ unilateral, însă are aplicabilitate generală, iar nu individuală, așa cum prevede textul legal citat. Condițiile impuse de Legea contenciosului administrativ sunt de strictă interpretare și țin de esența dreptului procesual acordat părții. Prin urmare, excepția de nelegalitate se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța a avut în vedere sentința nr. 4212/11.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin anularea apelului și irevocabilă prin nerecurare, potrivit exemplarului legalizat aflat la dosar (filele 401-403 vol. 1). În cuprinsul acestei sentințe, instanța a reținut cu privire la reclamanta R.A. – A.P.P.S. (chemată în cauza respectivă în judecată de către pârâta actuală C. E.) că „a pierdut irevocabil proprietate imobilului apartament nr. 1, deținut de reclamantă în baza contractului de închiriere nr. 7218 încheiat cu pârâta, aceasta din urmă nu mai poate fi obligată să recalculeze valoarea lunară a chiriei cu privire la acest imobil”.
Cu toate că autoritatea de lucru judecat nu este aplicabilă în cauză, efectul hotărârii irevocabile citate se produce în temeiul legii, prin puterea de lucru judecat a acesteia. Prin acest efect, se interzice repunerea în discuție ulterioară a oricărui aspect de fond dezlegat în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească, fiind protejat astfel circuitul juridic civil.
Întrucât o altă instanță a reținut în mod irevocabil lipsa calității de proprietar a reclamantei R.A. – A.P.P.S., începând cu data de 21 februarie 2007, dată la care Tribunalul București a dispus, prin decizia civilă nr. 45A, restituirea în natură a întregului imobil, mai puțin apartamentul 2 (pârâta în cauza de față ocupă apartamentul 1) către Arene Harmel. De la data de 21 februarie 2007 reclamanta R.A. – A.P.P.S. a pierdut, așadar, posibilitatea legală de a percepe chirie ori contravaloarea lipsei de folosință a bunului în cauză.
Or, prin acțiunea de față, reclamanta solicită astfel de sume datorate pentru perioada care debutează în aprilie 2009 (lipsa de folosință) ori aprilie 2008 (penalități la chirii). Întrucât din 21 februarie 2007 reclamanta nu mai avea un drept asupra imobilului, lipsește și în cauza de față legitimarea sa procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta RA-A., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Prin decizia civilă nr. 741A din 01.07.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă RA-A., a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, verificând hotărârile judecătorești avute în vedere de prima instanță, că decizia civilă nr. 5995/21.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr._/2/2005, prin care se respinsese ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 45A/21.02.2007 a Curții de Apel București (prin care, într-adevăr se dispusese restituirea imobilului apartament în discuție către numita Arene Harmel) a fost anulată prin admiterea contestației în anulare formulate de către RA-A., dispunându-se rejudecarea recursului.
Iar, recursul declarat de pârâta RA-A. împotriva deciziei nr. 45A/21.02.2007 este în prezent suspendat în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr._/299/2008.
Așadar, în prezent, decizia civilă nr. 45A/21.02.2007 a Curții de Apel București, ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 4212/11.03.2010 se bucură numai de o prezumție relativă de putere de lucru judecat, nefiind irevocabilă.
Mai mult, executarea silită a acestei decizii este în prezent suspendată până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare formulate de către recurenta-reclamantă, după cum judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1451/29.01.2009 (prin care s-a respins contestația la executare) este suspendat în baza art. 244 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a cauzei aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se poate conchide, așadar, că nu se poate reține, cu putere de lucru judecat, lipsa calității procesuale active a recurentei-reclamante de a pretinde chiriașei C. E. contravaloarea folosinței imobilului apartament și a spațiului garaj aflat și în prezent în administrarea RA-A. (astfel cum s-a constatat prin decizia nr. 1030R/23.05.2012 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr._ ), după cum și-a argumentat instanța de fond soluția.
Prin urmare, în baza art. 297 alin. 1 C. proc. civ., văzând că apelanta a solicita expres trimiterea, se va admite apelul, se va anula sentința apelată și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. E..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, prin hotărârea sa, instanța de apel înfrânge principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluția data în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuție urmărind astfel stabilitatea situațiilor juridice și a raporturilor consfințite prin hotărâri judecătorești.
În realitate, prin sentința civilă nr._/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, această instanță a avut în vedere sentința nr. 4212/11.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin anularea apelului și irevocabilă prin nerecurare, potrivit exemplarului legalizat-aflat la dosar (filele 401-403 voI. 1).
Sunt neîndoielnice astfel, nelegalitățile săvârșite prin încălcarea și greșita aplicare a legii la pronunțarea deciziei de către tribunal, precum și că aceasta nu este în tot motivată, cuprinzând, de asemenea, motive străine de natura pricinii.
Raportarea instanței de apel nu trebuia să se facă în mod limitativ și deci, greșit doar la aprecierea că în prezent decizia civilă nr. 45A/21.02.2007 a Curții de Apel București ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 4212/11.03.2010 nu este irevocabilă – atâta vreme cât nu este casată fiind lipsită de valoare juridică aprecierea că aceasta se bucură numai de o prezumție relativă de putere de lucru judecat față de interesul prezentei cauze.
Pentru că în fond, obiectul cererii îl reprezintă "culegerea fructelor" bunului reprezentat de către apartamentul asupra căruia subzistă în continuare obligația de restituire în natură prin decizia civilă definitivă nr. 45 A/2007, unei terțe persoane, hotărâre nereformată.
În lumina acestei situații de drept, în care această facultate este îndreptățită de lege numai proprietarului de drept, reclamanta intimată RA A. nu are această calitate, la fel cum nu are calitate nici în dosarul nr._/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București, deși cauza este cunoscută reclamantei intimate, precum propriei sale recunoașteri.
Tot potrivit propriei recunoașteri, RA A. arată că s-a pus în executare decizia definitivă nr. 45A/21.02.2007 dar omite să precizeze că i-a fost respinsă contestația la executare, aceasta fiind formulată pentru motive ce tind a aduce în discuție titlul executoriu aparținând moștenitorilor revendicatorului Harmel Arene – singurele persoane îndreptățite până la casarea acestei decizii definitive să emită pretenții materiale de natura cererii formulate de reclamantă.
Recurenta-reclamantă arată că, este evident astfel faptul că, prin ignorarea efectelor directe ale tuturor aceste hotărâri judecătorești motivarea deciziei devine străină de natura acestei cauze, întemeiată de ea în drept pe o pretinsă răspundere civilă contractuală și delictuală a sa, ce în fapt nu există.
Ceea ce există în schimb este sentința nr. 4212/11.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin anularea apelului și irevocabilă prin nerecurare de către reclamanta RA A. și faptul că efectul hotărârii irevocabile citate se produce în temeiul legii, prin puterea de lucru judecat a acesteia.
Aceasta este hotărârea judecătorească pe care se întemeiază sentința apelată, iar motivarea tribunalului față de efectul absolut al caracterului irevocabil de care se bucură această sentință lipsește.
Pe fondul său, decizia tribunalului este pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, prin efortul manifestat de suplinire a lacunei temeiului de drept invocat de reclamantă. Nu poate fi justificată admiterea apelului drept efect al interpretării caracterului juridic al deciziei nr. 45A/2007, la care nu este îndreptățit tribunalul, asupra acestei decizii urmând să se pronunțe Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai arată recurenta că, numai după momentul unei eventuale pronunțări a unei hotărâri de casare a titlului executoriu, urmat de eventuala reformare a sentinței nr. 4212/11.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, RA A. poate solicita în numele Statului Român pretenții de la ea, și corelativ dobândește calitate procesuală față de ea, astfel încât să poată fi pusă problema reciprocă a costurilor locațiunii acestui apartament.
Învederează că, punând astfel și problema lipsei de efect a deciziei atacate, se constată că se cere implicit judecătoriei să pronunțe o hotărâre ce urmează a invalida efectele sentinței nr. 4212/11.03.2010, pentru că pe fondul cererii aceasta s-a pronunțat, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate fiind făcută după ., respingerea excepției de nelegalitate ridicată de ea, recurenta, și admiterea excepției calității procesuale fiind făcută în condițiile dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă. Nu există alte temeiuri legale pentru care, în lumina probelor din dosar și în limitele cererii, o nouă rejudecare să poată fi făcută altfel decât prin soluționarea mai întâi a excepțiilor ridicate în apărare. În prezent, Statul Român nu și-a redobândit dreptul de proprietate, în consecință, nici RA A. nu poate susține că și-a redobândit titlul de administrator și emite astfel pretenții ori sta în judecată față de pretențiile sale. Precum irevocabil statuat deja. Nu poate fi vorba încă de răspunderea sa contractuală sau delictuală în fața reclamantei intimate. Facturile emise nu au temei legal, OUG nr. 9/2008 fiind aplicabilă doar locuințelor aflate în proprietate privată a statului.
În aceste condiții, recurenta solicită să se constate și lipsa de legalitate a deciziei atacate în ceea ce privește retrimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe greșit întemeiată pe dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, care nu sunt aplicabile.
Nu sunt aplicabile nici condițiile alternative ale acestui text de lege, judecata fondului nefăcându-se în lipsa vreunei părți nelegal citate și nici nu se poate pune în discuție faptul că rezolvarea procesului a fost făcută fără a se intra în cercetarea fondului. În ceea ce privește motivarea retrimiterii sub aspectul solicitării exprese a apelantei, această cerere nu satisface condițiile legii, norma juridică incidentă imperativă a dispozițiilor art. 297 alin 2 Cod procedură civilă precizând că în situația anulării hotărârii, instanța apelului va reține procesul spre judecare.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate,Curtea urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Este adevărat că prin sentința nr. 4212/11.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin anularea apelului și irevocabilă prin nerecurare, s-a reținut lipsa calității procesual active a RAAPPS . În cuprinsul acestei sentințe, instanța a reținut cu privire la reclamanta R.A. – A.P.P.S. (chemată în cauza respectivă în judecată de către pârâta actuală C. E.) că prin decizia civilă nr. 45 A din 21.02.2007 a Curții de Apel București aceasta „a pierdut irevocabil proprietate imobilului apartament nr. 1, deținut de reclamantă în baza contractului de închiriere nr. 7218 încheiat cu pârâta, aceasta din urmă nu mai poate fi obligată să recalculeze valoarea lunară a chiriei cu privire la acest imobil”.
Însă, decizia civilă nr. 5995/21.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr._/2/2005, prin care se respinsese ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 45A/21.02.2007 a Curții de Apel București (prin care, într-adevăr se dispusese restituirea imobilului apartament în discuție către numita Arene Harmel) a fost anulată prin admiterea contestației în anulare formulate de către RA-A., dispunându-se rejudecarea recursului declarat de pârâta RA-A. împotriva deciziei nr. 45A/21.02.2007, recurs care este în prezent suspendat în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr._/299/2008.
Așadar, în mod corect a reținut instanța de apel că în prezent, decizia civilă nr. 45A/21.02.2007 a Curții de Apel București, ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 4212/11.03.2010 se bucură numai de o prezumție relativă de putere de lucru judecat, nefiind irevocabilă.
Mai mult, executarea silită a acestei decizii este în prezent suspendată până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare formulate de către recurenta-reclamantă, după cum judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1451/29.01.2009 (prin care s-a respins contestația la executare) este suspendat în baza art. 244 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a cauzei aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se poate conchide, așadar, că nu se poate reține, cu putere de lucru judecat, lipsa calității procesuale active a recurentei-reclamante de a pretinde chiriașei C. E. contravaloarea folosinței imobilului apartament și a spațiului garaj aflat și în prezent în administrarea RA-A..
Calitatea procesuală activă a RA-A. nu este, așadar, tranșată în mod irevocabil până în acest moment, pentru a constitui un fine de neprimire a prezentei acțiuni, această chestiune rămânând deschisă până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București, urmând a fi tranșată după acest moment.
În speță, însă, prima instanță a respins acțiunea tocmai în baza acestei excepții, fără a mai analiza fondul pretențiilor deduse judecății, motiv pentru care, în mod corect instanța de apel, apreciind că până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București nu poate fi reținută lipsa calității procesual active a RA-A., a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a analiza fondul litigiului.
De asemenea, Curtea apreciază că instanța de rejudecare ar putea pune în discuție, eventual, cu ocazia rejudecării prezentei cauze, necesitatea suspendării judecății fondului în condițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., soluția ce urmează a se pronunța în dosarul civil nr._/299/2008 având înrârurire asupra soluției din prezentul dosar.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea sentinței și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă C. E., împotriva deciziei civile nr. 741A/01.07.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. F. G. D. Z.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 2 ex.
07.10.2014
Jud. apel: V. R. M.
P. L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1635/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Validare poprire. Decizia nr. 1714/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
