Legea 10/2001. Decizia nr. 1825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1825/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 21041/3/2012

Dosar nr._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1825 R

Ședința publică din data de 26.11.2014

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - M. S.

JUDECĂTOR - M. D. O.

JUDECĂTOR - L. E. F.

GREFIER - F. J.

Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant G. C. S. și recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 636/02.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.

Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică de la 19.11.2014 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.11.2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamantul G. C. S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul M. București, prin Primarul General, să emită o dispoziție prin care, soluționând pe fond notificările sale ce fac obiectul dosarelor nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru următoarele imobile: cota de ½ din imobilul teren în suprafața de 100 mp situat în București, . nr. 20, sector 4 (actualmente sector 3); apartamentul nr. 1 parter, în suprafață de 125,33 mp, compus din 3 camere și multiple dependințe la subsol, nivel și mansardă, situat în București, . nr. 20, sector 4 (actualmente sector 3); cota de 1/2 din apartamentul nr. 3, etajul 2 și dependințe în suprafață de 124,50 mp, situat în București, . nr. 20 (actualmente sector 3); cota de ½ din imobilul teren în suprafața de 123,7 mp (din suprafața totală de 540 mp) situat în București, ., sector 4, prin compensarea cu alte imobile; cota de 1/2 din imobilul situat în București, Calea Văcărești nr. 65-67, sector 3, compus din teren în suprafața de aproximativ 520 mp teren și construcție-mansardă în suprafață de 102,55 mp prin compensare cu imobilul teren situat în București, Sector 3 . nr. 22, imobil care, în opinia reclamantului are aceeași valoare, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 modificată și completată de către Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

În motivare, s-a arătat că, în calitate de persoană îndreptățită, reclamantul a formulat și depus la Primăria Municipiului București în data de 14.02.2001, notificările nr. 1354, nr. 1351, nr. 1353, nr. 3443, nr. 936 și nr. 3445, prin care a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor susmenționate, în echivalentul valorii acestora sau în natură.

A mai precizat că, deși notificările au ca titular și o altă persoană (cu o singură excepție), în calitate de coproprietar, a înțeles să își exercite dreptul de dispoziție numai pentru cota ce i se cuvine din imobile.

Deși admiterea acțiunii va avea drept consecință soluționarea dosarelor administrative pentru toți notificatorii, reclamantul a precizat că solicită compensarea numai pentru cotele ce i se cuvin, celalalt coproprietar urmând să ia decizii după propria voință și fără a deveni coproprietar cu reclamantul pe imobilele ce solicită a i se atribui la schimb, întrucât a apreciat valoarea acestora numai pentru despăgubirile ce i se cuvin.

Cu privire la cota de 1/2 din imobilul teren în suprafața de 100 mp situat în București, . nr. 20, sector 3, reclamantul a dobândit cota indiviză astfel: suprafața de 32 mp conform actului de donație autentificat sub nr. 9944/21.08.1973, iar suprafața de 17,5 mp prin moștenire de la mama sa, A. E., conform certificatului de moștenitor nr. 747/02.08.1990.

Terenul în cauză a fost expropriat în anul 1987 în vederea construirii altor imobile conform planului de sistematizare al orașului.

Cu privire la apartamentul nr. 1, parter, în suprafața de 125,33 mp, compus din 3 camere și multiple dependințe la subsol, nivel și mansardă, situat în București, . nr. 20, sector 3, acesta a aparținut autoarei (mamei) A. E., aceasta la rândul ei dobândindu-l de la tatăl său, A. G. (zis A.), conform convenției matrimoniale autentificate sub nr. 8696/1911 și transcrise sub nr. 7391/1911 de Tribunalul Ilfov Secția notariat.

Reclamantul a devenit proprietarul acestui apartament în baza actului de donație autentificat sub nr. 9944/21.08.1973.

În anul 1987, imobilul compus din parter și două etaje, din care făcea parte apartamentul, a fost expropriat și demolat.

Privitor la cota de 1/2 din apartamentul nr. 3, etajul 2 și dependințe în suprafață de 124,50 mp, situat în București, . nr. 20, sector 3, acesta a aparținut autoarei (mamei) A. E., aceasta la rândul ei dobândindu-l de la tatăl sau, A. G. (zis A.), conform convenției matrimoniale autentificate sub nr._/1945 și transcrise sub nr. 8509/1945 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat, ca bun dotal.

Conform certificatului de moștenitor nr. 747/02.08.1990, acest apartament compus din 3 camere și dependințe, le-a revenit în mod egal reclamantului și fratelui său, în calitate de moștenitori.

În anul 1987, imobilul compus din parter și două etaje din care făcea parte apartamentul a fost expropriat și demolat.

Privitor la cota de 1/2 din imobilul teren în suprafața de 123,7 mp (din suprafața totală de 540 mp), situat în București, ., sector 4, acesta a fost în proprietatea mătușii reclamantului, P. G. G.. Aceasta l-a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat sub nr._/15.12.1937 de la G. C.. Prin testamentul autentificat sub nr._ din 03.12.1973, P. G. a lăsat fratelui său, G. S. (tatăl reclamantului) toate bunurile mobile și imobile, instituindu-l legatar universal.

Terenul a fost expropriat la data de 07.09.1949 în conformitate cu dispozițiile Decretului Prezidențial nr. 174/1949. Aflându-se în incinta U.M._, la data de 17.03.2010, Ministerul Administrației și Internelor a emis Dispoziția nr. 73 prin care s-a restituit în natură suprafața de 416,92 mp din suprafața totală revendicată de 540 mp. Pe cale de consecință, cu privire la acest imobil teren, obiectul prezentei cereri a reclamantului o face doar cota indiviză de 1/2 din restul de suprafață nerestituită de 123,7 mp.

La data de 12.05.2010, reclamantul a depus la registratura generală a Primăriei Municipiului București cu nr._, în completarea dosarului nr._/2001 (notificarea nr. 3443/14.08.2001) copie de pe Dispoziția nr. 73/17.03.2010, ocazie cu care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru restul de suprafața nerestituită de 123,7 mp.

Cu privire la cota de 1/2 din imobilul situat în București, C.. Văcărești nr. 65-67, sector 3, compus din teren și mansardă în suprafață de 102,55 mp, a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire de la tatăl lui, G. S., conform certificatului de moștenitor nr. 474/1980. Construcția, respectiv o mansardă în suprafață de 102,55 mp, era formată din două camere, hol, grup sanitar și a fost expropriată și demolată în anul 1986.

Terenul are suprafața totală de 517,68 mp, din care, în prezent, are dreptul la cota de 1/2 și l-a moștenit de la tatăl lui, G. S., după cum urmează: din totalul de 596,698 mp, suprafața de 126 mp a fost preluată în mod abuziv conform art. 30, alin. 2 din Legea nr. 58/1974, la decesul mătușii P. G., al cărui unic moștenitor a fost tatăl lui, cum a mai precizat și anterior în cazul celorlalte imobile revendicate.

La fel și suprafața de 131,67 mp situată în C.. Văcărești nr. 67. Restul suprafețelor de 42,48 mp, 84,86 mp și respectiv 79 mp, situate în C.. Văcărești nr. 67A, au fost preluate abuziv și fără acordarea de despăgubiri. Dreptul de proprietate asupra suprafeței de 79 mp a fost reconstituit în favoarea unei alte persoane.

Deși termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru a răspunde la notificări, este unul de recomandare, în cauza de față nu mai există motive pentru care să fie nevoie de prelungirea acestuia, întrucât dosarele ce fac obiectul litigiului sunt complete.

Urmare acestor aspecte, reclamantul a solicitat emiterea unei dispoziții prin care să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilele proprietatea acestuia prin compensarea cu alte imobile în temeiul prevederilor art. 1, alin. 2 din Legea nr. 10/2001, care prevede că: "în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite".

Imobilele solicitate de către reclamant în compensare sunt: imobilul teren situat în București, sector 3, . nr. 22, aflat în proprietatea pârâtului, pentru imobilul situat în București, C.. Văcărești nr. 65-67, sector 3.

Reclamantul a considerat că cererea acestuia este mai mult decât îndreptățită, ținând cont și de Raportul Centrului de Politici Publice în cuprinsul căruia este prezentată decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza M. A..

Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului nu solicită măsuri specifice, menținând practica de a delega legislatorilor naționali decizia cu privire la mijloacele de implementare. România este liberă să aleagă mijloacele prin care va implementa hotărârea-pilot, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu concluziile stabilite în A..

S-a recomandat ca despăgubirea să se facă prin compensarea cu bunuri sau servicii de către autoritățile locale pentru a evita supraîncărcarea bugetului central din care se suporta fondurile necesare acordării despăgubirilor de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. 2 și art. 25, alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

La solicitarea instanței, față de complexitatea litigiului, reclamantul a depus la dosar mai multe cereri precizatoare, respectiv la termenul din 29.03.2013, la data de 23.05.2013, la termenul din 24.05.2013 și, de asemenea, la dezbaterile asupra probelor a formulat precizări orale.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 29.03.2013, reclamantul a arătat că a înțeles să formuleze o singură cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta, pentru considerentul principal, respectiv acela că ar deține câte o cotă indiviză din fiecare imobil. Calculând o valoare aproximativă a fiecarei cote indivize deținută din fiecare imobil, a considerat că nu poate cere în compensare un alt imobil pentru fiecare dintre acestea, având în vedere că trebuie găsit un imobil de aceeași valoare ceea ce este foarte greu dacă nu chiar imposibil.

Tot din acest considerent, reclamantul a decis să ceară un singur imobil care să se apropie ca valoare de valoarea totală a tuturor cotelor indivize deținute de el și, de aceea, a și depus o singură cerere de chemare în judecată. Nu avea nici un rost să depună cerere separată pentru fiecare cotă indiviză, acest demers inutil din punctul lui de vedere, ar fi încărcat instanța de judecată, ba, mai mult, ar fi condus la conexarea acestora pe motivul că au ca obiect același imobil.

Având în vedere toate acestea, reclamantul a solicitat instanței să analizeze aceste precizări (lămuriri) și, în lumina acestora, să judece prezenta cauză și, pe cale de consecință, să se pronunțe o hotărâre favorabilă lui.

Având în vedere dispozițiile instanței date prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 29.03.2013, reclamantul a precizat înscrisurile doveditoare pentru fiecare notificare ce face obiectul dosarului, având în vedere cererea introductivă și recapitulația aflată la fila 408 a dosarului:

1. Dosar nr._ conexat cu_ și_, având ca obiect apartamentul nr. 3 de la etajul 1 și teren în suprafața de 100 mp, din care reclamantul deține cota de 1/2.

A precizat că notificările ce fac obiectul dosarelor nr._ și_ sunt identice, aflându-se la filele 35 și, respectiv, 128.

Dosarul nr._ se referă exclusiv la terenul de 100 mp din .. 20, sector 4 și are în vedere notificarea aflată la fila 116.

Referitor la istoricul imobilului, a arătat că, imobilul compus din teren în suprafață de 100 mp și construcție formată din 3 apartamente a aparținut mamei sale A. E., conform Convenției matrimoniale autentificate sub nr._/1945, aflată la filele 40-41. Aceasta i-a transmis cota de 1/2 din teren și apartamentul nr. 1 de la parterul imobilului, conform actului de donație autentificat sub nr. 9944/21.08.1973 aflat la filele 98, iar apartamentul nr. 2 de la etajul 1 al imobilului a fost donat fratelui, împreună cu restul de teren (cota de 1/2, mama păstrându-și dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 de la etajul 2). Conform certificatului de moștenitor nr. 747/02.08.1990, singurii moștenitori ai mamei lor, A. E., sunt G. C. S. și defunctul frate, G. Ș. M., în cote egale.

2. Dosar nr._, având ca obiect apartamentul nr. 1 de la etajul 1, .. 20, sector 4, notificare nr. 1351/2001, aflată la fila 138.

Apartamentul nr. 1 parter în suprafață de 125,33 mp compus din 3 camere și dependințe, a fost dobândit în întregime de reclamant prin donație, așa cum a precizat mai sus. Dosarul nr._ care privește apartamentul nr. 2 din .. 20 ce face obiectul prezentei cauze, având ca persoană îndreptățită un alt titular (moștenitoarea fratelui, fiind și soluționat, așa cum rezultă din înscrisul anexat).

3. Dosar nr._, având ca obiect cota de 1/2 din imobilul teren în suprafața de 123,7 mp (din suprafața totală de 540 mp) situat în București, ., sector 4, conform notificării nr. 1355/2001 aflată la fila 224, soluționată prin Dispoziția de restituire în natură nr. 73/17.03.2010 a Ministerului Administrației și Internelor aflată la filele 180-182, prin care, pentru această suprafață, se declină competența către Primăria Municipiului București;

4. Dosar nr._ și_, notificările aflându-se la filele 453 și, respectiv, 438, având ca obiect cota de 2/3 din imobilul-apartament situat în București, C.. Văcărești nr. 65-67, sector 3, etaj, din care reclamantul deține 1/2, adică 2/6 din întreg, în suprafața de 102,55 mp.

C. de 2/6 din apartament a fost dobândită prin moștenire de la tatăl său, G. S., conform certificatului de moștenitor nr. 474/1980 aflat la fila 439. Acesta dobândise imobilul prin moștenire, cota de 1/3 de la tatăl său, G. G., în baza Jurnalului nr. 4886/1941 a Tribunalului Ilfov, aflat la filele 375-376 și 419, iar cota de 1/3 de la sora sa, G., căsătorită G. P., conform certificatului de moștenitor nr. 176/1978 aflat la fila 382.

5. Dosar nr._, constituit prin notificarea nr. 3445/2001 aflată la fila 353 a dosarului, având ca obiect teren situat în Calea Văcărești nr. 65-67, sector 3, compus din următoarele suprafețe (conform și cu schița aflată la fila 434 și urm.), cu mențiunea că are dreptul la cota de 1/2 din toate acestea:

Teren în suprafața de 79 mp, situat în Calea Văcărești nr. 65, dobândit prin moștenire de la tatăl său, G. S., conform certificatului de moștenitor nr. 474/1980 aflat la fila 439 și 221-222. Terenul a fost expropriat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, odată cu înstrăinarea construcției aflată pe acesta.

Teren în suprafața de 126 mp, situat în C.. Văcărești nr. 67B, dobândit prin moștenire de la tatăl reclamantului, G. S., care la rândul său dobândise prin moștenire de la sora sa, G. P., conform certificatului de moștenitor nr. 176/1978 aflat la fila 382, în baza căruia a fost expropriat în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/74. Teren în suprafață de 127,44 mp, situat în C.. Văcărești nr. 67A, dobândit astfel: prin Jurnalul nr. 6674/1942, tatăl său, G. S., dobândește cota de 1/3 din imobil (fila 419), iar sora sa, G. P., pe care o moștenește, de asemenea, 1/3 din imobil. Aceasta a dobândit imobilul prin actul dotal autentificat sub nr._/1926 – filele 355-357. Restul imobilului din C.. Văcărești nr. 67 (fost 117) a fost dobândit de sora acesteia, G. (căsătorită M.), organele fiscale împărțind numărul poștal în 67B pentru P. G. (construcție parter) și, respectiv, 67A pentru E. M. (etajul construcției).

Construcție și teren în suprafața de 395 mp, situat în C.. Văcărești nr. 67, dobândit astfel: prin actul de adjudecare nr. 3491/1898 – fila 415 și urm. G. G. dobândește imobilul din Calea Văcărești nr. 117, actual 67. În urma decesului acestuia, rămân moștenitori cei 4 copii: E., S., P. și D.. După decesul E. M., ceilalți frați dobândesc câte o cotă de 1/12 din întreg imobilul devenind proprietari pe cota de 1/3 fiecare.

Din acest imobil se vinde familiei C. – fila 359 – parterul individualizat cu nr. 67A și cota indiviză de teren construit, respectiv 167 mp din totalul de 562 mp, rămânând 395 mp în proprietatea autorului reclamantului, conform certificatului de moștenitor nr. 474/1980.

În ceea ce privește situația juridică a imobilului teren situat în București, sector 3, . nr. 22, imobil ce reclamantul apreciază că are aceeași valoare cu întreaga proprietate ce face obiectul notificărilor formulate de el, acest imobil se află în proprietatea Municipiului București, fiind închiriat conform contractului anexat către G. M.-B..

Reclamantul a formulat precizări privind situația juridică a imobilului din București, Calea Văcărești nr. 65-67, cu mențiunea că, față de notificarea inițială, după obținerea tuturor documentelor justificative, a rezultat următoarea situație:

Imobilul din Calea Văcărești nr. 65 (schița color galben), era compus din construcție și teren 79 mp (filele 377 – 378 – act de vânzare-cumpărare prin care tatăl reclamantului, G. S., a dobândit imobilul).

Construcția a fost vândută familiei I., conform actelor aflate la fila 380, iar terenul a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, fiind preluat de stat de la reclamant și de la fratele său, în cote egale.

Referitor la imobilul din Calea Văcărești nr. 67, 67A și 67B, reclamantul a precizat următoarele:

Acest imobil în suprafața totală de 815,44 mp, așa cum reiese din acte, era compus din: teren de 562 mp și construcție parter + etaj (schița plan color roz), denumită corp A; construcție "din fundul curții" (schița plan verde), descrisă astfel în actele de proprietate vechi, compusă din parter cu teren aferent de 126 mp, care a dobândit numărul 67B în actele organelor fiscale și etaj cu teren aferent de 127,44 mp, care a dobândit numărul 67A în actele organelor fiscale. Deci, clădirea corp A a păstrat în evidentele fiscale nr. poștal 67, iar al doilea corp de clădire a dobândit nr. 67A pentru etaj și nr. 67B pentru parter, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 474/1980 (fila 439).

Cu referire la aceste trei imobile, reclamatul a precizat următoarele:

1. Construcția parter și etaj/mansardă (schița color roz), denumită în actele organelor fiscale și în contractul de vânzare-cumpărare nr._/1973 (fila 359) corp A, situată pe terenul de 562 mp, a păstrat începând cu anul 1924 numărul poștal 67, atât în actele de proprietate, cât și în cele ale organelor fiscale.

Din acest imobil cu o suprafață inițială totală de 562 mp, prin actul de vânzare-cumpărare nr._/1973 (fila 359), s-a vândut parterul construcției (schița plan color roz – clădirea de la stradă, denumita corp A, cum a arătat mai sus), către familia C.; odată cu apartamentul de la parter s-a vândut și terenul aferent, în suprafața de 17 mp, din totalul de 562 mp, rămânând în proprietatea autorilor săi 395 mp și etajul/mansarda construcției corp A, care avea conform planurilor suprafața de 102,55 mp.

2. Apartamentul de la etajul clădirii „din fundul curții" și terenul aferent de 127,44 mp a fost proprietatea E. M., mătușa sa.

Prin moșteniri succesive, conform certificatelor aflate la dosar (jurnal 6674/1942 – fila 421, certificat de moștenitor nr. 176/1978 – fila 382) cota de 2/3 din acest apartament și terenul aferent, cu nr. 67A, devine proprietatea tatălui său, pe care îl moștenește alături de fratele său decedat. Prin actul de vânzare-cumpărare nr. 6574/1984, reclamantul împreună cu fratele lui, în cote egale, au vândut către familia P. (fila 361) cota de 2/3 din apartamentul de la etajul corpului B – Calea Văcărești nr. 67A (corpul de clădire din fundul curții, așa cum este descris în actele vechi), iar din terenul în suprafața de 127,44 mp a trecut în proprietatea statului de la ei, vânzători, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, suprafața de 84,86 mp. Restul cotei de 1/3 din acest imobil aparținea unchiului său, G. D., decedat fără moștenitori în Israel.

La plecarea din țară, cota sa din construcția – etaj și terenul aferent a fost preluată de stat în baza Decretului nr. 223/1974, iar prin decizia nr. 1349/1979 o suprafață de 42,58 mp – cota de 1/3, a fost atribuită în folosință pe durata existenței construcției (filele 366-367). Din construcția corp B din fundul curții (verde pe schiță), parterul (67 B numerotat de organele fiscale), compus din două apartamente a fost lăsat prin testament către terțe persoane, conform certificatului de moștenitor nr. 474/1980 (fila 372). Terenul aferent de 126 mp a fost preluat de stat la data emiterii certificatului de moștenitor de pe urma defunctei G. P. (fila 382), pe numele tatălui său, G. S., fiind atribuit acestuia în folosința pe durata existenței construcției. Deci, terenul de 126 mp a fost preluat de stat de la G. S., în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Cu privire la suprafețele exacte și dimensiunile imobilelor din Calea Văcărești, reclamantul a solicitat să se aibă în vedere și schița de la fila 435, care conține dimensiunile și vecinătățile proprietății și date despre suprafața construcțiilor proprietatea autorilor lor.

A anexat schița cu detaliile color și copia notei de constatare emisă de Primăria Municipiului București cu referire la dosarul nr._ care a fost reconstituit, dar se pare că nu integral.

Prin adresa nr. 646,971/28.01.2013 s-au comunicat în copie dosarele administrative nr._ (notificarea nr. 1354/2001) având ca obiect restituirea imobilul teren în suprafața de 100 mp situat în București, . nr. 20, sector 4 (actualmente sector 3); nr._ (notificarea nr. 1353/2001) având ca obiect restituirea Apartamentul nr. 3, etajul 2 și dependințe în suprafață de 124,50 mp, situat în București, . nr. 20, sector 4 (actualmente sector 3); nr._ (notificarea nr. 1351/2001) având ca obiect restituirea Apartamentul nr. 1 parter în suprafața de 125,33 mp compus din 3 camere și multiple dependințe la subsol, nivel și mansardă, situat în București, . nr. 20, sector 4 (actualmente sector 3); nr._ (notificarea nr. 3443/2001) având ca obiect restituirea terenului în suprafață de 123,7 mp (din suprafața totală de 540 mp) situat în București, ., sector 4; nr._ (notificarea nr. 3445/2001) având ca obiect restituirea imobilului situat în București, Calea Văcărești nr. 67B, sector 3, iar prin adresa nr. 646/05.02.2013 s-a comunicat și dosarul nr._ (notificarea nr. 936/2002) având ca obiect restituirea imobilul situat în București, Calea Văcărești nr. 65-67, sector 3, compus din teren, suprafața de aproximativ 520 mp și construcție-mansardă în suprafață de 102,55 mp.

La termenul din 21.06.2013, reclamantul a solicitat administrarea probei cu expertiză topografică și evaluatoare pentru fiecare imobil, respectiv pentru construcțiile demolate, cu excepția imobilului situat în ..

Instanța a încuviințat proba cu expertiză topografică pentru imobilele situate în București, P. C. nr. 20 și ., dar și pentru imobilul solicitat în compensare, situat în București, . nr. 22, sector 3, conform obiectivelor menționate în încheierea de ședință de la acea dată.

Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost depus la dosar de expertul F. L. la data de 07.10.2013.

Reclamantul, la data de 11.10.2013, prin serviciul registratură a depus la dosar o nouă cerere precizatoare referitoare și la imobilul din Calea Văcărești, însoțită de planul imobilului, notă de constatare întocmite la data de 28.005.2002 în temeiul Legii nr. 10/2001 și altele.

Prin adresa nr._/29.11.2013 Primăria Municipiului București a comunicat situația juridică a tuturor imobilelor notificare, dar și cu privire la cel solicitat în compensare.

La dosar a fost depus contractul de închiriere nr. 4823/16.06.2009 din care rezultă că numitul G. M.-B., fiul reclamantului, deține o suprafață de 456 mp teren – curte și grădină (aferente suprafeței locative) corespunzătoare cotei de 71,71%.

La termenul din 13.12.2013, tribunalul a reținut că părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topografică, cu excepția reclamantului care a arătat că nu ar fost evaluată și construcția de pe terenul situat în București, P. C. nr. 20, dar o astfel de solicitare nu a constituit obiectiv la expertiză.

La același termen de judecată s-au suplimentat obiectivele pentru terenul din București, . nr. 22, sector 3 și, de asemenea, s-a încuviințat efectuarea expertizei topografice și pentru imobilul situat în București, Calea Văcărești nr. 65-67, sector 3.

Prin adresa nr. 417/15.01.2014 Primăria Municipiului București a comunicat situația juridică a imobilului solicitat în compensare.

Raportul de expertiză suplimentar efectuat de același expert F. L. a fost depus la dosar la data de 11.02.2014, împotriva acestuia reclamantul formulând obiecțiuni, încuviințate de instanță în ședința publică de la 21.02.2014.

Prin adresa nr. 8591/3.04.2012 OCPI Sector 3 București a comunicat extras de carte funciară și toate actele existente cu privire la imobilul situat în București, . nr. 22, sector 3, solicitat în compensare.

Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la dosar la data de 11.04.2014.

Prin sentința civilă nr. 636/02.05.2014, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul G. C. S. în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, astfel cum a fost precizată și a obligat pe pârâtul M. București, prin Primarul General, să emită în favoarea reclamantului G. C. S., în calitate de persoană îndreptățită, dispoziție motivată cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii, pentru:

- cota de 1/2 din terenul situat în București, .. 20, sector 3, în suprafață de 89 mp, imposibil de restituit în natură;

- apartamentul nr. 1 parter, situat în București, .. 20, sector 3, în suprafață de 125,33 mp, din care suprafață utilă de 96,71 mp, imposibil de restituit în natură;

- cota de 1/2 din apartamentul nr. 3 etajul 2, situat în București, .. 20, sector 3, în suprafață de 124,50 mp, din care suprafață utilă de 95,67 mp, imposibil de restituit în natură;

- cota de 1/2 din terenul situat în București, Șoseaua Olteniței nr. 219, sector 4, în suprafață de 123,08 mp, imposibil de restituit în natură;

- cota de 1/2 din imobilul situat în București, Calea Văcărești nr. 65-67, sector 3, compus din teren în suprafață de 474 mp (din acte) și construcție – mansardă în suprafață de 102,55 mp imposibil de restituit în natură.

Totodată, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prin compensarea cu imobilul teren situat în București, . nr. 22, sector 3 și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a formulat și depus la Primăria Municipiului București în data de 14.02.2001, notificările nr. 1354, nr. 1351, nr. 1353, nr. 3443, nr. 936 și nr. 3445, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii cu privire la imobilele menționate în petitul cererii de chemare în judecată, în echivalentul valorii acestora sau în natură.

Imobilul compus din teren în suprafața de 100 mp și construcție formată din 3 apartamente, situat în .. 20, sector 4, București, a aparținut mamei reclamantului, A. E., conform Convenției matrimoniale autentificate sub nr._/1945, aflată la filele 40-41. Aceasta i-a transmis cota de 1/2 din teren și apartamentul nr. 1 de la parterul imobilului, conform actului de donație autentificat sub nr. 9944/21.08.1973 aflat la filele 98, iar apartamentul nr. 2 de la etajul 1 al imobilului a fost donat fratelui, împreună cu restul de teren (cota de1/2, mama păstrându-și dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 de la etajul 2). Conform certificatului de moștenitor nr. 747/02.08.1990, singurii moștenitori ai mamei lor, A. E., sunt: G. C. S. și defunctul frate, G. Ș. M., în cote egale.

Terenul în cauză a fost expropriat în anul 1987 în vederea construirii altor imobile conform planului de sistematizare al orașului.

Cu privire la apartamentul nr. 1 parter în suprafața de 125,33 mp compus din 3 camere și multiple dependințe la subsol, nivel și mansardă, situat în București, . nr. 20, sector 3, acesta a aparținut autoarei (mamei) A. E., aceasta la rândul ei dobândindu-l de la tatăl său, A. G. (zis A.), conform convenției matrimoniale autentificate sub nr. 8696/1911 și transcrise sub nr. 7391/1911 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat.

Reclamantul a devenit proprietarul acestui apartament în baza actului de donație autentificat sub nr. 9944/21.08.1973.

În anul 1987, imobilul compus din parter și două etaje, din care făcea parte apartamentul, a fost expropriat și demolat.

Privitor la cota de 1/2 din apartamentul nr. 3, etajul 2 și dependințe în suprafața de 124,50 mp, situat în București, . nr. 20, sector 3, acesta a aparținut autoarei (mamei) A. E., care la rândul ei, l-a dobândit de la tatăl său, A. G. (zis A.), conform convenției matrimoniale autentificate sub nr._/1945 și transcrise sub nr. 8509/1945 de Tribunalul Ilfov Secția Notariat, ca bun dotal.

În anul 1987 imobilul compus din parter și două etaje din care făcea parte apartamentul a fost expropriat și demolat.

Privitor la cota de 1/2 din imobilul teren în suprafață de 123,7 mp (din suprafața totală de 540 mp) situat în București, ., sector 4, acesta a fost în proprietatea mătușii reclamantului, P. G. G.. Aceasta l-a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov Secția Notariat sub nr._/15.12.1937 de la G. C.. Prin testamentul autentificat sub nr._/03.12.1973, P. G. a lăsat fratelui său, G. S. (tatăl reclamantului) toate bunurile mobile și imobile, instituindu-l legatar universal.

Terenul a fost expropriat la data de 07.09.1949 în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 174/1949. Aflându-se în incinta U.M._, la data de 17.03.2010, Ministerul Administrației și Internelor a emis Dispoziția nr. 73 prin care s-a restituit în natură suprafața de 416,92 mp din suprafața totală revendicată de 540 mp.

Pe cale de consecință, cu privire la acest imobil teren, obiectul prezentei cereri a reclamantului o face doar cota indiviză de 1/2 din restul de suprafață nerestituită de 123,7 mp.

În data de 12.05.2010, reclamantul a depus la registratura generală a Primăriei Municipiului București cu nr._, în completarea dosarului nr._/2001 (notificarea nr. 3443/14.08.2001) copie de pe Dispoziția nr. 73/17.03.2010, ocazie cu care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru restul de suprafață nerestituită de 123,7 mp.

Terenul în suprafață de 79 mp, situat în Calea Văcărești nr. 65, a fost dobândit prin moștenire de la tatăl reclamantului, G. S., conform certificatului de moștenitor nr. 474/1980 aflat la filele 439 și 221-222. Terenul a fost expropriat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, odată cu înstrăinarea construcției aflată pe acesta.

Construcția și terenul în suprafața de 395 mp, situat în Calea Văcărești nr. 67, au fost dobândite astfel: prin actul de adjudecare nr. 3491/1898 – fila 415 și urm., G. G. dobândește imobilul din Calea Văcărești nr. 117, actual 67. În urma decesului acestuia, rămân moștenitori cei 4 copii: E., S., P. și D.. După decesul E. M., ceilalți frați dobândesc câte o cotă de 1/12 din întreg imobilul devenind proprietari pe cota de 1/3 fiecare.

Expertul a procedat la identificarea terenurilor notificate și a constatat că pentru imobilul din P. C. nr. 20, suprafața pentru care reclamantul poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege este de 89 mp, că nu se poate restitui în natură fiind ocupat în totalitate de detalii de sistematizare și rețele edilitare publice.

Pentru terenul din ., expertul a arătat că suprafața de 416,92 mp a fost deja restituită foștilor proprietari, că întregul teren a avut suprafața de 540 mp, că restul suprafeței pentru care se pot acorda măsurile reparatorii prevăzute de lege este de 123,08 mp, că este afectată de detalii de sistematizare și rețele edilitare publice și că nu se poate restitui în natură.

Potrivit înscrisurilor existente în dosar, autorul reclamantului, dar și reclamantul au deținut și o construcție pe terenul din P. C. nr. 20, care în prezent este demolată, respectiv: apartamentul nr. 1 parter, situat în București, .. 20, sector 3, în suprafață de 125,33 mp, din care suprafață utilă de 96,71 mp, și cota de 1/2 din apartamentul nr. 3 etajul 2, situat în București, .. 20, sector 3, în suprafață de 124,50 mp, din care suprafață utilă de 95,67 mp.

În privința imobilului din Calea Văcărești, tribunalul a avut în vedere identificarea efectuată de expert, contrar susținerilor reclamantului, în sensul că suprafața totală a imobilului de la numărul 65 - 67 este de 596 mp, că suprafața de 474 mp este suma suprafețelor pentru care se pot acorda măsuri reparatorii către reclamant, chiar și în condițiile în care au fost soluționate obiecțiunile reclamantului la raportul de expertiză.

Nici acest teren nu se poate restitui în natură, întrucât se suprapune peste incinta Bibliotecii Naționale, fiind afectat de elemente de sistematizare, rețele edilitare de canalizare și electricitate.

Tribunalul a subliniat că expertul a arătat că, în conformitate cu planul cadastral din anul 1964 și a altor elemente din actele de proprietate, a reieșit că din imobilul nr. 67, care a existat până la un moment dat, au rezultat imobilele nr. 67A și nr. 67B, care au preluat împreună suprafața imobilului de la nr. 67, neexistând în aceeași perioadă, nefiind trei imobile concomitente.

Deși în certificatul de moștenitor nr. 474/1980 se regăsesc elemente din cele trei imobile, suprafața totală a vechiului amplasament pentru imobilul nr. 65 – 67 este neschimbată – de 596 mp, iar după înstrăinarea ce a avut loc în anul 1973 a mai rămas o suprafață de 395 mp la care s-a adăugat suprafața de 79 mp, dobândite de reclamant, așa cum acesta a arătat prin cererea precizatoare prin moștenirile succesive rămase de pe urma autorului lui.

Problema principală însă, în cauză, a fost reprezentată de cererea reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prin compensarea cu imobilul teren situat în București, . nr. 22, sector 3, ca urmare a faptului că la această adresă fiul lui deține dreptul de proprietate asupra imobilului compus din două camere, hol, vestibul, cămară și dependințe în comun potrivit certificatului de moștenitor testamentar nr. 10/12.06.2009 emis de pe urma defunctei M. P., care, la rândul ei, dobândise dreptul de proprietate asupra acestui apartament în baza Legii nr. 112/1995, precum și o cotă indiviză din terenul aferent construcției potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 3774/22.10.2004.

Din probele administrate în dosar, tribunalul a reținut că la aceeași adresă mai există un contract de vânzare – cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 cu nr. 8239/23.01.2004 pentru un apartament compus din o cameră, bucătărie, în exclusivitate, și dependințe în comun cu familia M. P., baie, coridor, precum și cota indiviză de 28,29 din părțile de folosință comună ale imobilului și 30,55 mp teren situat sub construcție.

Așa cum rezultă din fișa corpului de proprietate comunicată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București, curtea terenului are o suprafață de 742 mp, din măsurători, iar reclamantul a pretins în compensare suprafața de teren pe care fiul acestuia o deține cu contractul de închiriere nr. nr. 4823/16.06.2009 din care rezultă că numitul G. M.-B., fiul reclamantului, deține o suprafață de 456 mp teren – curte și grădină (aferente suprafeței locative) corespunzătoare cotei de 71,71%.

Tribunalul a considerat că o astfel de solicitare nu poate fi primită în prezenta cauză, față de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 10/2001 și art. 7.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora: nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Pentru aceste terenuri foștii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent acordate în condițiile legii.

Prin noțiunea «teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995» se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință.

Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Aceste dispoziții legale instituie ca regulă generală interdicția restituirii în natură a terenurilor aferente construcțiilor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, pentru ca în Normele metodologice să fie explicată și sintagma „teren aferent”, care în nici un caz nu reprezintă doar terenul de sub construcția înstrăinată, ci, așa cum chiar dispozițiile legale prevăd, și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință.

În condițiile în care legiuitorul a prevăzut interdicția restituirii în natură în favoarea fostului proprietar care anterior preluării abuzive a imobilului în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a deținut un drept de proprietate legal și recunoscut de stat, asupra terenului care era aferent construcției, cu atât mai mult tribunalul consideră că o atribuire în compensare a unui imobil care are regimul juridic prevăzut de art. 7 din Legea nr. 10/2001 este vădit neîntemeiată.

Chiar dacă pentru imobilul compus din construcție și terenul aferent nu s-a formulat nici o notificare în baza Legii nr. 10/2001 și nu există vreo interdicție legală și acest punct de vedere pentru o eventuală compensare cu imobilele notificate de reclamant care nu mai pot fi restituite în natură, tribunalul a considerat că interdicția de restituire în natură se opune și acordării măsurilor reparatorii în echivalent prin compensare cu un teren al cărui regim juridic este reglementat de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 10/2001.

Mai mult decât atât, tribunalul a observat că acest contract de închiriere a fost încheiat pentru o perioadă de 5 ani, termenul închirierii împlinindu-se în mai 2014, fără a se putea prezuma că acest contract de închiriere s-ar prelungi, și că numai în această modalitate de despăgubire se poate obține o justă reparație a prejudiciului produs prin preluarea abuzivă a imobilelor reclamantului de către stat fără a greva cu noi cheltuieli patrimoniul pârâtului sau al Statului Român în cazul în care nu s-ar găsi alte imobile în compensare.

Chiar dacă fiul reclamantului deține o cotă de 71,71% din părțile de folosință comună ale imobilului, în virtutea căreia i s-a închiriat cota indiviză de 456 mp teren, aceasta nu înseamnă că reclamantul este îndreptățit la compensarea cu acest bun, care își menține în continuare regimul juridic reglementat de art. 7 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul a mai reținut că notificările înregistrate la Primăria Municipiului București erau într-un stadiu aproximativ de finalizare și că prin raportul întocmit de Direcția Juridic s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 1, ținându-se cont de dimensiunile consemnate în tabelul anexă a Decretului de expropriere nr. 217/1989, în care sunt menționați foștii proprietari A. E., G. C. S. și G. Ș. M. suprafețele fiind confirmate și de notele de reconstituire întocmite în baza Legii nr. 10/2001.

Tribunalul a reținut, totodată, că pe parcursul soluționării cauzei (și a notificărilor) a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care a stabilit o anumită procedură pentru acordarea de măsuri compensatorii în cazurile în care restituirea în natură nu mai este posibilă, procedură distinctă și subsecventă procedurii de soluționare a notificării de către unitatea deținătoare (ori de către instanța civilă, în condițiile deciziei nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Astfel, la art. 4 se prevede că dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, iar la art. 50 lit. a prevede că la data intrării în vigoare a prezentei legi sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".

În concluzie, având în vedere dispozițiile art. 26 alin. 3 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. a și art. 7 și art. 25 din Legea nr. 10/2001, precum și dispozițiile Deciziei nr. XX din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, dar și dispozițiile art. 4 și art. 50 lit. a din Legea nr. 165/2013, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pe pârâtul M. București, prin Primarul General, să emită în favoarea reclamantului G. C. S., în calitate de persoană îndreptățită, dispoziție motivată cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii, pentru:

- cota de 1/2 din terenul situat în București, .. 20, sector 3, în suprafață de 89 mp, imposibil de restituit în natură;

- apartamentul nr. 1 parter, situat în București, .. 20, sector 3, în suprafață de 125,33 mp, din care suprafață utilă de 96,71 mp, imposibil de restituit în natură;

- cota de 1/2 din apartamentul nr. 3 etajul 2, situat în București, .. 20, sector 3, în suprafață de 124,50 mp, din care suprafață utilă de 95,67 mp, imposibil de restituit în natură;

- cota de 1/2 din terenul situat în București, Șoseaua Olteniței nr. 219, sector 4, în suprafață de 123,08 mp, imposibil de restituit în natură;

- cota de 1/2 din imobilul situat în București, Calea Văcărești nr. 65-67, sector 3, compus din teren în suprafață de 474 mp (din acte) și construcție - mansardă în suprafață de 102,55 mp imposibil de restituit în natură.

Tribunalul a respins cererea reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prin compensarea cu imobilul teren situat în București, . nr. 22, sector 3, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul G. C. S. și pârâtul M. București, prin Primarul General, au declarat recurs.

În motivarea recursului formulat de reclamant s-a arătat că a solicitat compensarea parțială a despăgubirilor cu imobilul din . nr. 22, solicitat la schimb, pentru următoarele argumente:

1. Din situația juridică a acestui imobil rezultă că terenul cerut la schimb a fost preluat de stat de la o persoană fizică. Această persoană fizică nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului (teren și construcție), neexistând notificare depusă. Deci, în prezent, imobilul solicitat în compensare este proprietatea Municipiului București, nefiind afectat de nici un fel de utilitate publică și nefiind înscris pe vreo listă de compensare pentru legile speciale de restituire.

2. De asemenea, din actele dosarului rezultă că acest teren constituie curtea unui imobil – construcție vândut integral în baza Legii nr. 112/1995. O parte a construcției se află în proprietatea fiului său, G. M. B., conform extrasului de carte funciară. Suprafața de 456 mp teren cerută la schimb este închiriată către fiul său, conform contractului de închiriere nr. 4823/2009, care a fost prelungit pentru încă 5 ani. Astfel, rezultă că terenul cerut la schimb este liber de sarcini, cu excepția acestui contract de închiriere, care nu constituie un impediment, datorită relației de rudenie demonstrate cu certificatul de naștere depus la dosar.

Instanța a reținut aplicabilitatea în speță a interdicției de restituire a terenurilor aferente construcțiilor vândute în baza Legii nr. 112/1995 către foștii proprietari, deși el nu este fost proprietar al terenului solicitat în compensare, în mod evident. Interdicția restituirii către foștii proprietari a fost extinsă la orice fel de acte de dispoziție asupra acestor terenuri, deși limitările dreptului de proprietate private trebuie expres prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul de față.

Mai mult, scopul legii invocate – art. 7 din Legea nr. 10/2001 – este cu totul altul: prin interdicția restituirii curților aferente construcțiilor vândute în baza Legii nr. 112/1995 se protejează drepturile liniștitei folosințe a locuinței de către cumpărătorii-proprietari, evitându-se litigiile având ca obiect folosința terenului aparținând fostului proprietar căruia i s-a restituit, deși este împiedicată normal folosința curților de către foștii chiriași. Această modificare a legii a apărut din rațiuni practice, deoarece este bine cunoscut din practică faptul că, în situația în care există posibilitatea, s-au restituit curțile unor persoane foști proprietari, iar casele au rămas proprietatea cumpărătorilor, născându-se litigii.

Consideră recurentul-reclamant, că argumentația instanței de fond nu se bazează pe o interpretare corectă a legii, interdicțiile trebuind expres prevăzute de lege, imobilul solicitat la schimb nefiind afectat de vreo sarcină, cu excepția contractelor de închiriere.

În aceste condiții, arată recurentul-reclamant, a solicitat atribuirea în compensare a suprafeței indivize deținute de fiul său cu contract de închiriere, modalitate de despăgubire care, pe lângă faptul că nu ar afecta alte persoane și nici bugetul central, la fel ca în cazul despăgubirilor în bani, ar fi o compensare justă a pierderilor cauzate prin naționalizările abuzive.

Instanța stabilește că o asemenea compensare solicitată de el nu ar fi justificată, deoarece contractul de închiriere nu se poate prezuma că se prelungește, însă chiria a fost plătită în avans pe tot anul 2014, iar în prezent, contractual este prelungit cu încă 5 ani.

Tocmai pentru că există interdicția de restituire către fostul proprietar, acest lucru înseamnă că terenul solicitat de el este la dispoziția unității deținătoare, liber de sarcini, contrar celor afirmate de instanța de fond, interdicția este una personală, se referă la fostul proprietar care nu poate redobândi terenul aferent construcției înstrăinate și nu la terenul propriu-zis, care este afectat tocmai de folosința proprietarului construcției, în speță fiul său.

Precizează că, până la termenul ce va fi fixat pentru judecată, va aduce declarația autentică a fiului său din care rezultă acordul său pentru schimbarea proprietarului terenului, precum și dovada prelungirii contractului de închiriere pe terenul solicitat, deși consideră că instanța, în mod greșit a interpretat legea extinzând interdicția de restituire a imobilului către fostul proprietar ca fiind o interdicție legală pentru acte de dispoziție asupra imobilului. A arătat că această interdicție pentru alte acte de dispoziție nu se aplică, deoarece există posibilitatea legală ca fiul său, proprietarul construcției, să ia în concesiune terenul, plătind o sumă modică, în timp ce pentru despăgubirile care i se cuvin, dosarul va fi soluționat prin grevarea bugetului de stat cu suma respectivă.

Existând posibilitatea oricărui alt act de dispoziție asupra terenului, cu excepția restituirii către fostul proprietar, recurentul-reclamant consideră că motivarea instanței pentru care a respins cererea de compensare parțială a despăgubirilor este netemeinică și nelegală, motive pentru care solicită admiterea recursului și, pe fond, admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului formulat de pârâtul M. București, prin Primarul General, s-a arătat că legiuitorul a stabilit prin art. 22 din Legea nr. 10/2001 că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii.

Unitatea deținătoare este singura abilitată de legiuitor să emită decizie sau dispoziție de măsuri reparatorii prin echivalent sau de restituire în natură.

Potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007, deci, unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii.

Conform art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 4, art. 16 și art. 50 lit. b din Legea nr. 165/2013, M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.

Prin art. 4 al Legii nr. 165/2013 se arată în mod expres că această lege este aplicabilă și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 16.05.2013.

Art. 50 lit. b menționează expres faptul că „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare se abrogă.”

Prin dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, entitățile investite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2011 republicată cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 luni, entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5000 de cereri;

c) în termen de 36 luni, entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

2) termenele prevăzute la alin. 1 curg de la data de 1 ianuarie 2014.

Recurentul-pârât învederează că, pentru soluționarea notificării, s-a instituit un nou termen în sarcina unității deținătoare, altul decât cel stabilit prin art. 25.1 din Legea nr. 10/2001. Mai mult, prin art. 32.1 din Legea nr. 165/2013 se instituie un termen de decădere în procedura administrativă de 90 zile în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile investite de lege.

În consecință, analiza notificărilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001 se face din perspectiva unui nou act normativ privind măsurile reparatorii pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, respectiv Legea nr. 165/2013 începând cu data de 1 ianuarie 2014.

Mai mult, prin prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Astfel, recurentul-pârât apreciază că dreptul persoanelor care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii în soluționarea notificărilor nu s-a născut.

Mai mult decât atât, prin raportare la dispozițiile art. 33 alin. 4 "cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. 1, respectiv entitățile investite cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001."

Față de textul de lege invocat consideră că nu poate fi obligat la a soluționa dosarul reclamantului, câtă vreme legiuitorul a stabilit ca rezolvarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 să se facă în ordinea depunerii acestora.

Analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs formulate, Curtea reține următoarele:

Recursul formulat de reclamant nu este fondat.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, „(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”

Potrivit art. 10 alin. 10 din Legea nr. 10/2001, „În situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”

Potrivit art. 26 alin. 5 si 6 din Legea nr. 10/2001, „(5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4).

(6) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, după caz.”

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, „Primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.”

Prin urmare, in sensul Legii nr. 10/2001, măsura compensării cu alte bunuri sau servicii presupune o ofertă care să vină din partea entității investite cu soluționarea notificării, în speță o ofertă realizată de M. București, ofertă care să aibă caracterul public prevăzut de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.

Împrejurarea că reclamantul a identificat un teren pe care l-a solicitat în compensare nu poate acoperii cerințele legii legate de existența unei oferte și de publicitatea acestei oferte. Or, in lipsa unei oferte din partea pârâtului, nu se poate stabili caracterul „disponibil” al bunului cerut spre compensare, caracteristica „disponibilității” fiind impusă de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 și presupunând o apreciere a pârâtului asupra acestui caracter al bunului respectiv.

Mai mult, lipsa publicității impuse de textul legal menționat este de natură să creeze discriminări între beneficiarii Legii nr. 10/2001 aflați în aceeași situație, ajungând să fie avantajați aceia dintre beneficiari care identifică o . bunuri printr-o procedură fără nicio acoperire în procedura reglementată de lege. De asemenea, o astfel de modalitate de identificare a bunurilor este de natura să creeze posibilitatea de a aduce atingere drepturilor pe care terții le-ar putea avea sau invoca asupra acestor bunuri sau de a se ajunge ca același bun să fie acordat în compensare mai multor beneficiari ai Legii nr. 10/2001, în condițiile în care acordarea în compensare nu s-ar realiza ca urmare a unei oferte acceptate.

În mod corect a reținut instanța de fond că, atât timp cât terenul aferent construcțiilor vândute în baza Legii nr. 112/1995 nu poate fi restituit în natură persoanei îndreptățite – fost proprietar sau succesor al acestuia – cu atât mai mult nu poate fi acordat în compensare unui terț. A accepta o astfel de modalitate de interpretare și aplicare a legii ar fi în contradicție cu scopul legii, ajungându-se ca terenurile aflate în această situație să revină în proprietatea unor terți, dar să nu poată ajunge din nou în patrimoniul celui de la care a fost preluat abuziv, deși principiul legii este cel al restituirii în natură către persoana îndreptățită.

Ca atare, Curtea constată ca în mod corect instanța de fond a respins cererea de acordare în compensație a terenului indicat de reclamant.

Recursul formulat de pârât nu este fondat.

Astfel, motivul de recurs vizând prematuritatea cererii de chemare în judecată, ce poate fi încadrat în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., nu este fondat.

Asupra prematurității cererii, față de dispozițiile art.109 C.pr.civ., Curtea reține că oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, iar pentru a putea fi exercitat un drept acesta trebuie să îndeplinească anumite condiții, și anume: să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut de lege, să fie exercitat cu bună – credință și să fie actual.

În ceea ce privește ultima condiție – drept actual – se constată că în măsura în care dreptul dedus judecății este supus unui termen sau unei condiții suspensive, adică nu este corespunzător unei obligații exigibile, cererea va fi respinsă ca prematură.

Cerința ca dreptul să fie actual, fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile, se analizează la data sesizării instanței, iar odată ce s-a constatat că dreptul este actual (născut) nu se poate admite ca ulterior acțiunea să devină prematură.

În atare condiții, aplicând cele arătate mai sus la situația din dosarul de față se constată că, atât timp cât dreptul reclamantului la data sesizării instanței era născut și actual, cererea acestuia nu poate deveni prematură după mai mult de un an de la data sesizării instanței, prin . Legii nr.165/2013. Termenele instituite prin art.33 alin.1 din Legea nr.165/2013 sunt termene acordate unităților administrativ teritoriale pentru soluționarea notificărilor înregistrate potrivit legii nr.10/2001.

Aceste termene nu privesc și acțiunile aflate pe rolul instanțelor de judecată, promovate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

De altfel, textul se referă strict la ”entitățile investite de lege”. Or, prin această sintagmă nu sunt avute în vedere și instanțele de judecată, întrucât acestea nu sunt entități investite de lege cu soluționarea notificărilor, ele intervenind în procedură doar ca urmare a atribuțiilor de control judiciar prevăzute de lege și a dreptului de liber acces la instanță.

Pe cale de consecință, apreciind că termenele prevăzute de art. 33 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 nu se aplică și cererilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea urmează să înlăture prima critică formulată de recurentul – pârât.

În același sens a statuat și Decizia nr. 88/2014 a Curții Constituționale, care a stabilit că ”dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.”

2. Critica referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.165/2013, ce poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., nu este, de asemenea, fondată.

Sub acest aspect Curtea reține că la data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit art. 4 din Legea nr.165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (…)”, iar potrivit art. 50 lit. c din același act normativ „La data intrării în vigoare a prezentei legi (…) articolele 16, 17, 18, 18¹, 18², 18³, 18⁴, 18⁵, 18⁶, 18⁷, 18⁸, 18⁹ și articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă”.

Odată ce notificarea intimatului - reclamant nu era soluționată irevocabil la data de 20 mai 2013, dispozițiile Legii nr.165/2013 invocate de recurentul – pârât M. București sunt aplicabile litigiului de față.

În același sens a dispus și tribunalul care a indicat în mod expres atât în considerente cât și în dispozitiv că pârâta va propune măsuri compensatorii, în dispozitiv făcându-se trimitere expresă la dispozițiile art. 50 lit. a din Legea nr. 165/2013, care stabilește, pe lângă aspecte de fond și procedură diferite, și o terminologie diferită față de cea utilizată de dispozițiile legale anterioare ce reglementau domeniul analizat.

În atare condiții, critica formulată de recurentul – pârât este vădit nefondată, fiind formulată cu neobservarea soluției pronunțate de prima instanță.

În consecință, pentru considerentele arătate mai sus Curtea, cu observarea dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul – pârât M. București, prin Primarul General.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentul-reclamant G. C. S. și recurentul-pârât M. București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 636/02.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. S. M. D. O. L. E. F.

GREFIER,

F. J.

Red. MS

Tehnored. PS 2 ex.

Jud. fond: I. L. M.

← Grăniţuire. Decizia nr. 1118/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Validare poprire. Decizia nr. 1040/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Legea 10/2001. Decizia nr. 1825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 1825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI