Legea 10/2001. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 5426/3/2013
Dosar nr._
(2263/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.107
Ședința publică de la 27 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant G. V., împotriva sentinței civile nr. 1761 din 10.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL .
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat C. I. C., în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant G. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 29.10.2013, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 3, lipsind intimatul-pârât M. București prin Primarul General .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul recurentului-reclamant arată că nu mai are cereri prealabile de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului-reclamant învederează că instanța de fond în mod corect a reținut că imobilul din litigiu, ce a fost expropriat și demolat, conferă recurentului calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, soluționându-se astfel notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, însă în mod greșit instanța acordă aceste despăgubiri sub formă de puncte astfel cum sunt prevăzute de Legea nr.165/2013.
Apreciază că, chiar dacă ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.165/2013, acțiunea trebuia soluționată în conformitate cu prevederile legii speciale, respectiv Legea nr.10/2001, cu o procedură specială de soluționare a
notificărilor și de stabilire a despăgubirilor, sub forma restituirii în natură sau prin plata contravalorii bunului respectiv.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței civile atacate în sensul obligării pârâtului la plata despăgubirilor în condițiile legii în vigoare la momentul respectiv.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.02.2013, sub nr._, pe rolul Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, reclamantul G. V. a chemat în judecată M. București prin Primarul General, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe, prin care să se soluționeze pe fond notificarea nr.3527/2001, înregistrată la Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București sub nr._/2001, în baza Legii nr.10/2001, privind restituirea prin echivalent a imobilului – construcție demolată, situată în București, sector 3, ..75.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că imobilul solicitat prin notificare a fost proprietatea autoarei sale, D. B., fiind moștenit de aceasta de la mama sa, Bijutescu D., în temeiul certificatului de moștenitor nr.517/1979 eliberat de fostul notariat Local al Raionului T. V.. Imobilul a fost expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat nr.130/19.05.1989, iar ulterior a fost demolat.
După apariția Legii nr.10/2001, reclamantul a formulat în termen legal notificare, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat abuziv de stat și apoi demolat, cerere care a rămas însă nesoluționată, situație în care a fost necesară intentarea prezentei acțiuni.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Deciziei nr.XX/2007.
Prin sentința civilă nr.1761/10.10.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea acestuia, conform legii nr.165/2013, prin compensarea prin puncte, pentru construcția ce s-a aflat la adresa din ..75, sector 3, București, în suprafață de 190,87 m.p.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul, teren și construcție, situat în București, .. 75, sector 3 a fost proprietatea autorilor reclamantului și a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 130/1989.
Ulterior construcția a fost demolată, iar în prezent terenul este afectat de detalii de sistematizare, situație în care instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la restituirea prin echivalent a imobilului, în condițiile Legii nr. 165/2013.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs a susținut că acțiunea a fost formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și promovată înainte de adoptarea Legii nr.165/2013, situație în care, având în vedere principiul neretroactivității legii civile, instanța de fond trebuia să soluționeze cererea în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001 și să îi acorde, pentru construcția demolată, despăgubiri bănești, nu conform dispozițiilor unei legi adoptată după introducerea acțiunii.
Analizând sentința instanței de fond în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și de critica formulată de recurent, Curtea va reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant a învestit instanța de fond, la data de 08.02.2013, cu soluționarea unei cereri de restituire a imobilului situat în București, .. 75, sector 3, invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001, refuzul intimatului de a-i soluționa cererea de restituire și dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. XX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Din probele administrate, instanța de fond a reținut că imobilul, teren și construcție, situat în București, .. 75, sector 3 a fost proprietatea autorilor reclamantului, a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, în baza Decretului de expropriere nr. 130/1989, iar în prezent nu poate fi restituit în natură, deoarece construcția a fost demolată, iar terenul este afectat de detalii de sistematizare.
Această situație de fapt și de drept, precum și dreptul reclamantului la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură, nu au fost contestate în recurs, singura critică formulată de recurent vizând modalitatea în care instanța de fond a apreciat că poate fi satisfăcut acest drept, respectiv, în condițiile impuse de Legea nr. 165/2013, lege considerată, însă, de recurent ca nefiind aplicabilă acțiunii de față, înregistrată anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România a intrat în vigoare la data de 21.05.2013, iar prin art. 16 a înlocuit, practic, măsurile reparatorii prin echivalent de care puteau beneficia persoanele îndreptățite la restituire, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21alin. (6) și (7) din lege.
În condițiile în care imobilul solicitat prin acțiune intra în sfera de reglementare a acestei legi, fiind preluat abuziv de stat în perioada regimului comunist, iar dispozițiile mai sus menționate erau dispoziții de drept material, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt incidente în cauză, iar reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.
Soluția era impusă și de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 în care se menționa expres faptul că dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Atâta vreme cât această dispoziție a legiuitorului nu a fost declarată neconstituțională, există și își produce efectele, instanța fiind obligată să o aplice, chiar dacă acțiunea a fost înregistrată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
În consecință, apreciind că sentința instanței de fond este legală, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant G. V., împotriva sentinței civile nr. 1761 din 10.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/13.02.2014
------------------------------------
T.B– Secția a III-a – Ș.Ț.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 403/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1267/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
