Obligaţie de a face. Decizia nr. 660/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 660/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 22065/299/2012
Dosar nr._
(275/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.660
Ședința publică din 16.04.2014
Curtea constituită din:
Președinte - Andreea Doris Tomescu
Judecător - M. G. R.
Judecător - E. V.
Grefier - E. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul pârât F. G., împotriva deciziei civile nr.1053 A din 24.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A. D..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 09 aprilie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 16 aprilie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2012, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul B. A. D. în contradictoriu cu pârâtul F. G. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună obligarea pârâtului la transcrierea dreptului de proprietate cu privire la autovehiculul nr._ .
Prin sentința civilă nr._/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârât; s-a admis acțiunea formulată de reclamant, fiind obligat pârâtul sa procedeze la efectuarea demersurilor pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate cu privire la autovehiculul marca DAEWOO TICO cu număr de identificare KLY3S11BDXC626888, în evidentele autorității competente.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
La data de 24.07.2010, reclamantul a vândut pârâtului F. G. auto nr._, cu număr de identificare KLY3S11BDXC626888, prin contractul de vânzare cumpărare pentru un autovehicul folosit (f. 3).
In baza acestui contract, reclamantul a procedat la radierea autoturismului de pe numele sau la Consiliul Local Sector 2 (f. 4).
Pârâtul nu a procedat la transcrierea dreptului sau de proprietate cu privire la autovehicul pe numele sau, astfel ca reclamantul a primit mai multe procese verbale de contravenție pentru săvârșirea de abateri de la normele de circulație rutiera cu auto nr._ (f. 11-12).
Prin cererea de chemare în judecata, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la transcrierea dreptului de proprietate cu privire la autoturism, pe numele sau.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât prin întâmpinare.
Instanța a respins aceasta excepție ca neîntemeiata, din următoarele considerente.
In primul rând, pârâtul nu a făcut dovada faptului ca a transmis dreptul de proprietate cu privire autoturism către o alta persoana.
In al doilea rând, și în cazul în care pârâtul a înstrăinat autovehiculul, obligația de a înregistra transferul dreptului de proprietate intre el și reclamant subzista și trebuie îndeplinita de către pârât.
In ceea ce privește fondul cauzei, instanța a avut în vedere prevederile art. 8 din Ordinul MAI nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor.
Acest articol stipulează ca transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente: a) cererea noului proprietar.
De asemenea, potrivit art. 11 din OUG 195/2002, proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați sa le înmatriculeze sau sa le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale. în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.
Având în vedere aceste prevederi legale, rezulta ca pârâtului, în calitate de nou proprietar al autovehiculului, ii revenea obligația de a solicita transcrierea dreptului sau de proprietate asupra autovehiculului și înmatricularea acestuia pe numele sau.
Având în vedere ca pârâtul nu a îndeplinit aceasta obligație și fata de prevederile legale menționate mai sus, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul sa procedeze la efectuarea demersurilor pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate intre reclamant și pârât cu privire la autovehiculul marca DAEWOO TICO cu număr de identificare KLY3S11BDXC626888, în evidentele autorității competente.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel motivat pârâtul F. G., în temeiul art. 282 Cod Procedura Civila prin care solicită desființarea în tot a sentinței civile nr._/2013 pronunțata în ședința din data de 16.05.2013, ca fiind netemeinica și nelegala, în sensul respingerii acțiunii introductive a reclamantului.
În motivarea apelului, apelantul pârât susține că prin acțiunea introductiva reclamantul a solicitat instanței obligarea sa la transcrierea dreptului de proprietate a asupra autovehiculului B-25-DMBca, urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți.
Prin întâmpinare a invocat lipsa calității procesuale pasive fata de faptul ca a înstrăinat autovehiculului încă din anul 2010 (in concret la aproximativ 2 săptămâni dupa ce l-a achiziționat de la reclamant) motiv pentru care nu mai îndeplinește condiția prevăzuta de lege pentru a promova o cerere către instituția competenta pentru înregistrarea transferului de proprietate asupra autoturismului, înstrăinarea către un terț s-a făcut înainte de a fi procedat la înregistrarea fiscală sau la politie a dreptului său de proprietate.
Însă, nu a conservat înscrisul constatator al transferului.
În consecința corecta angajare a răspunderii legale în ceea ce privește obligația evidențiata de reclamant în acțiunea introductiva, presupune identificarea adevăratului proprietar.
In dovedirea lipsei calității procesual pasive a sa, având în vedere faptul ca nu mai exista înscrisul constatator al transferului dreptului de proprietate, a solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale.
Prin încheierea de ședința din data de 09.05.2013, instanta a respins proba testimoniala ca nefiind utila soluționării cauzei, apreciind ca " declarația unui martor ar fi evaziva întrucât oricine poate sa afirme ca l-a văzut pe parat în momentul când a vândut autoturismul".
În speța, instanța a respins singura proba care putea conduce la dezlegarea pricinii și anume, proba testimoniala, apreciind aceasta proba ca fiind inutila. Or, astfel cum s-a statuat în jurisprudența și practica judecătoreasca, o proba este considerata utila atunci când ajuta la dezlegarea cauzei. în cazul de fata aceasta proba era singura care putea conduce la lămurirea pricinii, având în vedere faptul ca nu mai exista înscrisul constatator al transferului dreptului de proprietate. Mai mult decât atât, în situația de fata reclamantul a făcut dovada ca la un moment dat a înstrăinat autoturismul, însă nu a făcut și dovada ca acesta se mai afla în proprietatea sau măcar în posesia pârâtului. Mai mult decât atât, nu i s-a dat posibilitatea de a se apară în aceasta cauza, instanța respingându-i singura proba de care se putea folosi pentru a dovedi ca autoturismul nu se mai afla în proprietatea sa în acest moment.
Prin decizia civilă nr. 1053A/24.10.2013 Tribunalul București secția a V a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul – pârât F. G..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între părți a intervenit o convenție de vânzare cumpărare a autoturismului, care este confirmată de copia contractului de vânzare cumpărare din data de 24.07.2010 și nu este contestată de apelant .
Cu privire la criticile aduse sentinței civile apelate în sensul că în mod greșit instanța de fond a stabilit în sarcina paratului calitatea procesual pasivă, tribunalul a reținut că nu sunt fondate întrucât pârâtul apelant, în calitate de cumpărător in contractul de vânzare cumpărare, ce a avut ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra bunului,are în sarcina obligația de a înscrie în evidențele publice, dreptul de proprietate.
Este fără relevanță împrejurarea că apelantul pârât a înstrăinat autovehiculului încă din anul 2010 câtă vreme pentru perioada cât a fost titularul dreptului de proprietate nu si-a îndeplinit obligația de a înregistra dreptul său în acord cu disp. art. 11 din OUG 195/2002.
Terțul dobânditor avea la rândul său aceleași obligații, însă reclamantul nu a fost în raporturi juridice cu acesta, astfel că nu avea obligația identificării și chemării în judecată a actualului posesor al autoturismului.
Tocmai din această perspectivă, declarația unui martor care să confirme împrejurarea că apelantul pârât a transmis in proprietatea altei persoane bunul nu era utilă cauzei .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul F. G., solicitând admiterea recursului, desființarea în totalitate a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susținerea motivelor de recurs, recurentul arată că a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că ar fi înstrăinat acest autovehicul încă din anul 2010 și astfel a pierdut calitatea de proprietar al bunului, necesară pentru admisibilitatea unei hotărâri care vizează obligarea sa la transcrierea dreptului de proprietate. Înstrăinarea către terț s-a făcut anterior înregistrării dreptului său de proprietate la organele fiscale sau la cele de poliție. Însă, recurentul arată că nu a conservat înscrisul constatator al vânzării, astfel că pentru soluționarea corectă a acțiunii se impune identificarea adevăratului proprietar la autoturismului.
În al doilea rând, recurentul arată că a solicitat proba testimonială, în mod greșit respinsă de instanță, deși prin administrarea acestei probe s-ar fi creat posibilitatea concretă de identificare a adevăratului proprietar. Scopul administrării acestei probe nu era acela de a dovedi strict faptul material al vânzării autovehiculului, util pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, dar și acela al identificării adevăratului proprietar al bunului.
În aceste condiții comportamentul instanței este contradictoriu, pe de o parte emite adrese pentru identificarea adevăratului proprietar al autovehiculului, pe de altă parte respinge proba testimonială, esențială pentru soluționarea cauzei. Nu în ultimul rând, respingerea acestei probe vine în contradicție cu unul din principiile ce stă la baza desfășurării procesului civil, cel al aflării adevărului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prealabil, curtea reține că recurentul – pârât nu contestă faptul că a încheiat cu intimatul – reclamant un contract de vânzare – cumpărare pentru autoturismul în litigiu, contract în urma căruia, dobândind proprietate acestui bun, a omis să-l înscrie în evidențele fiscale sau cele ale poliției rutiere.
Sub acest aspect, curtea reține că, în mod corect au reținut instanțele anterioare că avea obligația legală de a proceda la înscrierea autovehiculului pe numele său, conform OUG 195/2002.
Critica formulată de recurent, vizând greșita soluționare a excepției calității sale procesuale, nu este întemeiată în condițiile în care acesta nu a înțeles să dovedească în nici un fel pretinsa vânzare a autovehiculului, ulterior achiziționării sale de la intimat, ci s-a mulțumit să susțină aceste aspecte, pretinzând că a omis să conserve înscrisul doveditor al vânzării. Ori, în lipsa depunerii acestui act, este evident că, în calitate de cumpărător al bunului, are calitate procesuală pasivă în litigiu. De altfel, și dacă acest înscris ar fi fost depus, în raport de existența contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu intimatul, recurentul avea calitate procesuală pasivă, încheierea ulterioară a pretinsei vânzări, neavând relevanță între părțile din prezentul litigiu, ci între recurent și cel care ar fi cumpărat bunul.
Nu sunt întemeiate nici criticile vizând neadmiterea probei testimoniale, care susține recurentul că ar fi fost utilă în soluționarea cauzei.
Astfel, conform art. 167 coroborat cu art. 168 C. pr. civ., dovezile pot fi încuviințate numai dacă instanța socotește că ele pot duce la dezlegarea pricinii, la încuviințarea probelor instanța urmând să arate faptele ce se vor dovedi. Recurentul susține că ar fi fost utilă și concludentă proba cu martori pentru a dovedi înstrăinarea autovehiculului și dovedirea adevăratului proprietar al acestuia, deși nu a fost în măsură să indice în concret persoana căreia i-ar fi înstrăinat bunul, în mod corect apreciind în acest context instanțele că această probă nu era utilă pentru soluționarea cauzei.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 312 C. pr. civ. curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât F. G., împotriva deciziei civile nr.1053 A din 24.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A. D..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. D. T. M. G. R. E. V.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehnored.C.S.
Ex.2/16.05.2014
T.B.Secția a VI-a Civilă – F.L.
- C.M.F.
Jud.sector 1 București – C.F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1944/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 35/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
