Pretenţii. Decizia nr. 35/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 58119/3/2010
Dosar nr._
(2283/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 35 A
Ședința publică de la 03.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanții - reclamanți B. I. V. (decedată) continuat de C. D. și de către R. L. O. R. (decedată) continuat de R. D. M., împotriva sentinței civile nr.1316/02.07.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ..
P. are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 20.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 27.01.2014 și apoi la 03.02.2014, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1316 din 02 iulie 2012 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantele B. I.V. și R. L. O. R..
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 30.11.2010 la Tribunalul București, reclamantele B. I. V. și R. L. O. R. au chemat în judecată pe pârâta . și au solicitat să fie obligată la plata de daune interese compensatorii în sumă de 8.400.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat reclamantelor pentru neexecutarea obligației contractuale de a nu face publice integral sau parțial documentele autentificate sub numerele 1979, 1980 din 20.11.2007 de către B.N.P.A. R. C. și B. B. din București.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 20.11.2007 între părți s-a încheiat o convenție formată dintr-un set de 3 documente autentificate la BNPA R. C. și B. B. sub numerele 1979,1980 și 1981 prin care părțile au stabilit termenii de soluționare pe cale amiabilă a două dosare civile ce aveau numerele_ și_ aflate pe rolul Tribunalului București.
Că la art. 3 din actul autentificat de BNPA R. C. și B. B. sub nr. 1981 s-a stipulat în sensul că întreg conținutul documentului și al actelor autentificate sub numerele 1979 și 1980 din 20.11.2007 este confidențial, așa încât orice dezvăluire a întregului conținut sau al unei părți al acestora de către pârâtă dă naștere în sarcina acesteia a unei obligații de plată a despăgubirii în valoare de două milioane de euro.
Au mai arătat reclamantele că la data de 06.12.2007 reprezentantul intimatei a învederat Tribunalului București că între contestatori și societatea pe care o reprezintă au intervenit niște tranzacții, respectiv actele autentificate la BNPA R. C. și B. B. sub nr. 1979 și 1980 din 20.11.2007, acte pe care le-a depus la dosar și le-a comunicat celorlalte părți, făcându-le publice, astfel că a fost încălcată clauza de confidențialitate asumată anterior.
Reclamantele au depus demersurile necesare pentru recuperarea pe cale amiabilă de la pârâtă a sumei de 2.000.000 de euro, însă fără rezultat.
În drept au fost invocate de către reclamante disp. art. 1073 și art. 1078 C. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauza de față prin care a invocat excepția de netimbrare a cererii în raport de disp. art. 2 din Legea nr. 146/1997, excepția de necompetență funcțională a Secției civile a Tribunalului București având în vedere faptul că litigiul este de natură comercială, excepția de prematuritate a cererii în raport de prev. art. 720 alin. 1 C.pr.civ. și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului Z. C. C. A..
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată întrucât nu a fost săvârșită de societate vreo faptă ilicită, reclamantele nu au suferit nici un prejudiciu ca urmare a depunerii tranzacțiilor în dosarele aflate pe rolul Tribunalului București și ca atare nu se poate pune problema vinovăției pârâtei.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 06.06.2011 au fost respinse excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului București pentru considerentele arătate în încheierea menționată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 20.11.2007, între reclamante și societatea pârâtă au fost încheiate două tranzacții judiciare autentificate sub nr.1979/20.11.2007 și 1980/20.11.2007 de către B.N.P.A. R. C. și B. B., tranzacții în conformitate cu care reclamantele au înțeles să renunțe la orice pretenție formulată în contradictoriu cu societatea în dosarele nr._ și_ aflate pe rolul Tribunalului București.
Părțile au încheiat la aceeași dată un act adițional la cele două tranzacții denumit „Codicil” autentificat de BNPA R. C. și B. B. sub nr.1981 și care cuprinde clauza conform căreia, se arată că orice dezvăluire de către societate a întregului conținut sau al unei părți din actele autentificate sub nr.1979 și 1980/20.11.2007 de către B.N.P.A. R. C. și B. B. dă naștere în sarcina . a obligației de plată a sumei de 2.000.000 de euro, cu titlu de despăgubire, cu excepția situației în care este atacat dreptul de proprietate al Societății stipulat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3072/28.12.2004.
Cum cele două tranzacții autentificate de B.N.P.A. R. C. și B. B. au fost depuse în cele două dosare aflate pe rolul Tribunalului București de către reprezentantul societății și comunicate celorlalte părți prezente, fiind astfel făcute publice se învederează de către reclamante încălcarea de către pârâtă a clauzei de confidențialitate pe care și-a asumat-o potrivit actului intitulat „Codicil”, cu consecința nașterii obligației de achitare a despăgubirii în cuantum de 2.000.000 de euro reprezentând daune interese.
Față de ansamblul dovezilor administrate în cauză și în concordanță cu normele legale în materie, instanța a apreciat că acțiunea introdusă de reclamante nu este fondată, fiind respinsă.
Potrivit înscrisului intitulat „Codicil” la punctul 3, părțile semnatare ale acestui act au convenit ca întreg conținutul documentului și al actelor autentificate sub nr.1979 și 1980 din 20.11.2007 la BNPA R. C. și B. B. este confidențial, iar orice dezvăluire a întregului conținut ori al unei părți din acesta de către societatea pârâtă atrage plata de daune, situație care evidențiază faptul că părțile au stabilit nașterea obligației de plată a despăgubirilor de către pârâtă în ipoteza nerespectării de către societate a obligației de confidențialitate mai sus arătată, respectiva clauză inserată în act reprezentând în realitate o convenție accesorie prin care a fost precizată anticipat valoarea prejudiciului pe care l-ar suferi reclamantele ca urmare a încălcării de către pârâtă a obligației asumate prin convenție.
Reclamantele au indicat în cererea de chemare în judecată drept temei juridic al solicitărilor formulate prev. art.1078 cod civil conform căruia ”dacă obligația constă în a nu face, debitorul, care a încălcat-o, este dator a da despăgubiri pentru simplul fapt al convenției”, însă această normă legală care dă dreptul la despăgubire va fi examinată alături de verificarea îndeplinirii condițiilor de operare a clauzei privind plata sumei de 2.000.000 de euro cu titlu de despăgubire, potrivit art. 3 din „Codicil”.
Instanța a apreciat în sensul că nu se poate considera că prin depunerea la dosar la termenul de judecată din data de 06.12.2007 de către apărătorul intimatei . a celor două tranzacții autentificate sub nr.1979 și 1980 din 20.11.2007 s-ar fi săvârșit de către pârâtă o faptă ilicită constând în încălcarea obligației de confidențialitate menționată în înscrisul intitulat „Codicil”, cu consecința plății despăgubirii stipulate în act, câtă vreme înseși părțile au convenit la pct. 5 din tranzacții cum că „la termenul din data de 06.12.2007 hotărârea noastră va fi adusă la cunoștința instanței de judecată….”, fapt care s-a și întâmplat prin depunerea tranzacțiilor la dosar, situație care a reprezentat de altfel însăși rațiunea pentru care au fost perfectate înțelegerile respective.
Pe de altă parte, acțiunea depunerii de către pârâtă la dosar a tranzacțiilor la acel termen de judecată nu a avut drept consecință crearea vreunui prejudiciu pentru reclamante, acestea învederând de altfel că în cadrul procesului respectiv înțeleg să se îndrepte împotriva Statului Român pentru valorificarea pretențiilor deduse judecății.
În raport de considerentele expuse, întrucât acțiunea introdusă de reclamante nu este întemeiată, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel au formulat apel B. I. V. (decedată) continuat apelul de moștenitorii C. D. și R. L. O. R. (decedată) continuat apelul de R. D. M..
În esență, au motivat apelul în sensul că, reclamantele nu ar fi încălcat confidențialitatea (actele autentificate nr.1979 și 1980 cu privire la .) și era necesar să depună în original actele autentificate de la BNPA R. C. și B. B., în sensul că înțeleg să renunțe la judecată, că s-a preluat trunchiat din cuprinsul art.5 din Codul civil, de instanța de fond, doar prima parte a articolului, schimbând înțelesul și finalitatea acestuia, nemaiexistând practic rațiunea pentru care a fost încheiată clauza de confidențialitate, în condițiile în care s-au depus actele autentificate nr.1979 și nr.1980 (făcându-le publice). În acest sens fiind edificatoare ordinea pct.4 și 5 din cele două înscrisuri autentificate (modificarea pretențiilor împotriva Statului Român și că la 6.12.2007, hotărârea părților va fi adusă la cunoștința instanței de judecată care să ia notă de restrângerea pretențiilor împotriva Statului Român) rezultând evident preluarea trunchiată realizată de instanța de fond prin preluarea clauzei inserate în art.5 din Codicil.
Clauza cuprinsă în art.3 din înscrisul autentificat sub nr.1981 de BNPA R. C. și B. B., are natura juridică a unei clauze penale fiind aplicabile art.1066 și 1078 Cod civil anterior, încălcându-se clauza de confidențialitate, iar intimata – pârâtă devenind obligată la plata despăgubirilor stabilite de comun acord și anticipat de părți (art.1087 Cod civil și art.969 Cod civil ).
În acest sens prin admiterea apelului solicită admiterea acțiunii introductive și obligarea intimatei – pârâte . la plata a 8.400.000 lei RON, reprezentând clauză penală și a cheltuielilor de judecată.
Aceleași motivări sunt și în apelul separat al lui R. L. O. R. (filele 31-39 dosar curte).
Apelul este nefondat.
Referitor la imparțialitatea magistratului T. C. M. s-au depus o parte din actele privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În final Înalta Curte de Casație și Justiție a admis plângerea magistratului T. C. M. în recursul formulat la sentința nr.83/20.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva rezoluției procurorului (referitor la intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale) concluzionându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale art.289 și 246 Cod penal.
De altfel, la concluziile pe fond din 20.01.2014 nu au fost formulate cereri de recuzare ale magistratului T. C. M., iar materialul depus la dosar a fost incomplet, lipsind soluția finală a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe acest aspect.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă că părțile au înțeles că dispozițiile art.3 din Codicil se referă la interdicția de a prezenta instanței investite cu soluționarea litigiilor tranzacționate, tranzacțiile prin care urmau să se stingă aceste litigii (de altfel, instanța de judecată nu are calitatea de terț cum încearcă să sugereze apelanții).
De asemenea, tranzacțiile au constituit două înscrisuri diferite, pe de o parte din înscrisul denumit „codicil”, comun ambelor litigii, ele conțin doar informații referitoare la justificarea încheierii tranzacțiilor și decizia de a renunța la judecată, și apelantele și-au asumat răspunderea de a aduce la cunoștința instanței intenția lor de a renunța la judecată (reprezintă chiar conținutul celor două înscrisuri).Confidențialitatea privește informațiile, iar nu forma înscrisului, iar prin clauza introdusă în art.3 din codicil nu s-a urmărit interdicția de a prezenta instanței cele două înscrisuri (nr.1979 și 1980/20.11.2007) dimpotrivă s-a stabilit să fie aduse expres la cunoștința instanței. În acest sens nu se pune problema vreunei fapte ilicite în condițiile în care exista starea de excepție în care dreptul de a prezenta tranzacțiile era expres prevăzut.
Neexistând fapta ilicită nu poate subzista nici răspundere contractuală sau delictuală.
Pe de altă parte părțile nu au dovedit existența unui prejudiciu de orice fel de natură (art.1169 Cod civil se referă la clauza penală ca o compensație a daunelor interese ce creditorul ar suferi din neexecutarea obligației principale).
Deci se impunea existența unui prejudiciu suferit de creditorul clauzei penale, fapt ce nu a fost dovedit. Încheierea tranzacțiilor și conform acestora, apelantele aveau să renunțe la termenul din 06.12.2007 să renunțe la dreptul dedus judecății în contradictoriu cu intimata.
La termenul respectiv nu au prezentat o cerere de renunțare în forma scrisă de lege ca să producă efecte și scopul tranzacției să fie atins, deci nu se poate reține nici vinovăția fiind numai generată de apelante care nu și-au îndeplinit obligația și abia la 28.02.2008 apelantele au renunțat la judecată.
Ca atare, față de caracterul amplu al motivelor de apel, dar și față de faptul că motivele invocate nu pot fi primite pentru cele mai sus arătate, conform art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.298 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții - reclamanți B. I. V. (decedată) continuat de C. D. cu domiciliul în București, ., ., sector 2 și cu domiciliul ales la S.C.P.A. F. și Asociații” în București, ., nr.40, ., sector 1 de către R. L. O. R. (decedată) continuat de R. D. M. cu domiciliul în București, ., sector 2 și cu domiciliul ales la S.C.A.”C. & Asociații în București, ., ., . împotriva sentinței civile nr.1316/02.07.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă . cu sediul în București, ., nr.44, pavilion administrativ, ..2, sector 5 și cu sediul ales la SCA P. N. & Asociații cu sediul București, Calea D., nr.239, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. T. D. A.
GREFIER
I. A. G.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.7/28.04.2014
T.B.Secția a III-a Civilă – C.T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 660/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 20/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
