Pretenţii. Decizia nr. 20/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 3101/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.20A
Ședința publică de la 17 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFP - MB, cu sediul în București, . Gerota nr.13, sector 2, împotriva sentinței civile nr.892/ 25.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. I. și B. M., cu domiciliul ales la avocat Elia I., în București, ..42, ., sector 1, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, pretenții, alte cereri”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 10 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 17 ianuarie 2014.
CURTEA
Prin cererea din 07.05.2009, reclamanții B. I. și B. M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligat la plata contravalorii de piață a imobilului situat în București, ., corp B, sector 1.
În motivare, au arătat că la data de 21.02.1996, cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 3366/_, încheiat în baza Legii nr. 112/1995, au dobândit de la Municipiul București, prin S.C. Herăstrău Nord S.A., imobilul susmenționat .
Prin sentința civilă nr._/22.11.2005 a Judecătoriei sector 1 București a fost admisă în parte acțiunea și s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului din litigiu, fiind respinse capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare și revendicare. Prin decizia civilă nr.1183/20.06.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, s-a admis apelul foștilor proprietari, iar ei, reclamanții, au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu. În consecință, fiind evinși, au solicitat contravaloarea acestuia.
În drept au invocat dispozițiile art. 50/1 din Legea nr. 10/2001 și art.1344 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 5781/26.03.2010 Judecătoria sectorului București a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă 937/15.11.2011, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a anulat hotărârea apelată și a constatat competența materială a Tribunalului în judecarea cauzei în primă instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a III a Civilă sub nr._ la data de 01.02.2012.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 892/25.04.2013, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții B. I. și B. M. și a obligat pârâtul la plata sumei de 372.681 lei (echivalentul a 85.448 Euro) către reclamanți.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că, potrivit art. 50 alin. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, cererile având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor privind contractele de vânzare – cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru, iar restituirea se face de către Ministerul Finanțelor Publice.
Prin derogare de la regula generală prevăzută de art. 1337 Cod civil, potrivit căreia obligația de garanție contra evicțiunii revine vânzătorului, legiuitorul a stabilit în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, obligația de dezdăunare a cumpărătorului evins de către adevăratul proprietar, în materia imobilelor preluate abuziv și care intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001. În consecință, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr._/2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și decizia civilă nr. 1183/2006 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului din București, ., corp B, iar reclamanții au fost obligați să predea imobilul către adevăratul proprietar, F. Ș..
Titlul de proprietate al reclamanților, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3366 nu a fost anulat, operând prezumția de valabilitate. Prin urmare aceștia au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare – cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Iar potrivit alin. 2, valoarea despăgubirilor se stabilește prin expertiză.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar B. M. apartamentul a fost evaluat la prețul de 372.681 lei echivalentul sumei de 85.444 euro.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, care în susținerea motivelor de nelegalitate invocate, a pretins că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și că, pe fondul litigiului, nu trebuia să fie obligat la plata contravalorii de piață a imobilului, în condițiile în care nu există nici o hotărâre judecătorească prin care să se fi desființat contractul de vânzare-cumpărare. Dimpotrivă, din considerentele deciziei nr. 1183A din 20.06.2006 a Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, rezultă că reclamanții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Intimații-reclamanți au formulat excepția tardivității formulării apelului.
Curtea reține că apelul este tardiv.
Astfel, sentința primei instanțe a fost comunicată recurentului sub semnătură de primire și cu ștampilă la data de 11.10.2013, iar apelul a fost trimis prin poștă cu ștampila de primire la 29.10.2013.
Or, conform art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
De asemenea, conform art. 101 alin. 5 Cod procedură civilă, termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
În speță, termenul de apel s-a sfârșit într-o zi de duminică 27 octombrie 2013, iar apelul putea fi introdus în termen legal, în prima zi lucrătoare, luni din 28.10.2013, însă a fost înregistrat la poștă de-abia la 29.10.2013, cu o zi întârziere.
Conform art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea … .
Făcând aplicarea textului de lege susmenționat, Curtea urmează a respinge apelul, ca tardiv.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, apelantul-pârât urmează a fi obligat să plătească intimaților-reclamanți suma de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, apelul formulat de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, cu sediul în București, . Gerota nr. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 892 din 25.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. I. și B. M., cu domiciliul ales la avocat Elia I., în București, .. 42, ., sector 1.
Obligă pe apelantul-pârât la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. V. R. P.
GREFIER,
G. M. V.
Red. AV
Tehnored. TI/PS 5 ex.
03.02.2014
Jud. fond: S. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 35/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1434/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
