Obligaţie de a face. Decizia nr. 352/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 17276/4/2010
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 352R
Ședința publică de la data de 19.02.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - B. A. CĂTALINA
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulată de recurenții pârâți-reclamanți C. M.-A. și M. T. împotriva deciziei civile nr.935A/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți-pârâți O. C. și O. M. și cu intimații-pârâți R. I. și R. Z., cauza având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală, pretenții – daune morale, obligația de a face, alte cereri”.
Dosarul se află la primul termen și a fost strigat la ordinea listei de amânări.
În cauză s-au efectuat două strigări.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă-reclamantă C. M.-A. reprezentată de avocat A. G. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, depusă la dosar(fila 6), recurentul pârât-reclamant M. T. reprezentat de același avocat în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, lipsind intimații reclamanți-pârâți O. C., O. M. și intimații-pârâți R. I. și R. Z..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții nu s-au conformat dispoziției instanței în sensul că nu au depus la data dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a mai învederat că la data de 14.02.2014, la registratura secției s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimatele-reclamante O. C. și O. M., în 4(patru) exemplare și împuternicirea avocațială a reprezentantului legal al intimaților.
Reprezentanta recurenților pârâți-reclamanți depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare a recurentului-pârât M. T. și două chitanțe privind achitarea taxei judiciare de timbru de 209,5 lei și două timbre judiciar de 0,15 lei fiecare.
Curtea restituite reprezentantei recurenților o chitanță privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, pe verso căreia se menționează ca „neutilizată” și reține la dosar o singură chitanță privind achitarea taxei judiciare de timbru și un timbru judiciar, întrucât având aceiași calitate procesuală se datorează o singură dată.
De asemenea, comunică reprezentantei recurenților pârâți-reclamanți o copie de pe întâmpinarea formulată de intimații-pârâți O. și înscrisurile atașate întâmpinării.
Reprezentanta recurenților arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și lăsarea dosarului la ordine pentru soluționare.
Curtea dispune strigarea dosarului la ordinea listei de recursuri.
Dosarul a fost reluat la a doua strigare, iar la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât-reclamant M. T. personal și asistat de avocat A. G. și recurenta pârâtă-reclamantă C. M. A. reprezentată de același avocat în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar, intimații reclamanți-pârâți O. C. și O. M. reprezentate de avocat R. E. S. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, depusă la dosar(fila 51), lipsind intimații-pârâți R. I. și R. Z..
Curtea acordă cuvântul pe excepția nulității recursurilor, invocată de intimații reclamanți-pârâți prin întâmpinare.
Reprezentanta intimaților reclamanți-pârâți O. C. și O. M. solicită admiterea excepției și a se constata nul recursul declarat de recurentul pârât-reclamant M. T., deoarece nu se invocă nici un articol de lege în sprijinul motivelor de recurs formulate.
Reprezentanta recurenților pârâți-reclamanți solicită respingerea excepției nulității recursului, întrucât motivele de recurs astfel cum au fost invocate au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 9 din Codul de procedură civilă.
Curtea, după deliberare, respinge excepția nulității recursurilor, invocată de intimații reclamanți-pârâți O. C. și O. M., având în vedere că motivele de recurs se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul recursurilor declarate în cauză.
Recurenții pârâți-reclamanți prin avocat solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate. În susținerea motivelor de recurs, arată că decizia recurată este netemeinică și nelegală prin interpretarea greșită a probelor administrate în cauză.
Instanța de apel a reținut o situație de fapt nereală, deoarece în realitate, cele două băi nu se află una sub alta.
Instanța de apel în mod greșit a respins administrarea probei cu cercetare la fața locului întrucât ar fi edificat instanța cu privire la situația de fapt reală, fiind încălcate dispozițiile art. 292 C.pr.civ. Construcția imobilului nu avea baie, alimentare cu apă, este evident că prin garsonieră nu traversa nici o țeavă.
Referitor la daunele morale, subliniază faptul că acestea nu au fost dovedite.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre judecare în vederea completării probatoriului cu o expertiză tehnică specialitatea construcții; cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și taxă de timbru.
Intimații reclamanți-pârâți O. C. și O. M. prin avocat solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate, întrucât în mod corect s-a reținut situația de fapt reală.
În cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 292 C.pr.civ., deoarece instanța de apel a refuzat efectuarea unei expertize întrucât s-a constatat că s-a realizat o astfel de expertiză la instanța de fond.
Recurenții-pârâți au formulat și li s-au admis două rânduri de obiecțiuni la raportul de expertiză, iar în final, reprezentanta recurenților a declarat că este de acord cu raportul de expertiză și cu răspunsul la obiecțiuni, considerând-o lămuritoare așa cum rezultă din conținutul încheierii din 30.05.2012.
Consideră că nu era necesară efectuarea unei noi expertize față de înscrisurile depuse la dosar, anume schița în original al imobilului și cea efectuată de ICRAL la momentul vânzării imobilului.
Cu privire la daunele morale, în mod corect au fost acordate de instanță pentru suferința fizică dar și morală la care au fost supuși cei 4 membrii ai familiei. Recurentul-pârât M. T. a recunoscut că a oprit apa; fără cheltuieli de judecată.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 sub nr._, așa cum a fost precizată, reclamanții O. C. si O. M. au chemat în judecată pe pârâții C. M.-A., M. T., R. I. si R. Z., solicitând instanței:
1. obligarea pârâților C. M. și M. T. să deblocheze și să desființeze robinetul de apă montat ilegal pe conducta de alimentare cu apă și să refacă instalațiile de alimentare cu apă și scurgere care traversează imobilele lor de la parter către imobilul reclamanților de la etaj, restabilind astfel circuitul apei spre/de la baie și bucătărie către conducta de alimentare și scurgerea comună a imobilului casă-curte din . nr. 1, sector 4;
2. obligarea pârâților R. I. și R. Z., locatari ai aceluiași imobil care au încheiat în calitate de reprezentanți ai tuturor colocatarilor contractul de alimentare cu apă și canalizare cu S.C. APA N. București S.A., ca începând cu data reconectării apartamentului reclamanților la rețeaua de apă să le prezinte acestora facturile, să calculeze și să încaseze de la aceștia cota-parte aferentă consumului din facturile emise de această societate:
3. obligarea pârâților C. M. și M. T. la plata unor daune-morale în cuantum de 10.000 lei; cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că dețin în proprietate apartamentul de la etajul 1 din imobilul casă-curte situat în București, . nr. 1, sector 4, conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 233/18.09.1997. Imobilul în întregul său se compune din două corpuri distincte parter, etaj, dependințe comune, corpuri care se unesc în L, având curtea și . de apă cu branșamentul la conducta de alimentare cu apă și scurgere este poziționat în curte, nu departe de intrare și deservește în mod necesar toate apartamentele din imobil. Apartamentele de la parter situate sub cel al reclamanților sunt proprietatea pârâților C. M. și M. T.. Încă de la construirea imobilului, țevile care alimentau cu apă plus scurgerea din baia reclamanților traversează imobilului pârâtei C. M., iar țevile care alimentau cu apă/asigurau scurgerea către/din bucătărie traversează imobilul proprietatea pârâtului M. T..
Reclamanții au mai arătat că începând cu anul 1995 pârâta C. M. a obturat accesul apei și a desființat scurgerea din/către baia lor și începând cu anul 2001 (cu o perioadă de revenire în cursul anului 2009), M. T. a întrerupt accesul apei și a desființat scurgerea din/către bucătăria reclamanților. Explicația acestor gesturi rezidă, în opinia reclamanților, în două elemente: pe de o parte, acestea au natura unor represalii motivate de refuzul de a accepta un schimb de locuință; pe de altă parte, gesturile pârâților reflectă disprețul pe care îl nutresc față de reclamanți în calitatea lor de oameni ”normali”, reclamanții fiind persoane cu handicap major de comunicare, fiind afectați de surdomutitate congenitală. Au menționat că au împreună doi copii care au fost afectați profund de gesturile vecinilor, băiatul în vârstă de 21 de ani fiind nevoit să abandoneze timpuriu studiile, iar fetița, în vârstă de 15 ani, fiind nevoită să urmeze cursurile școlii generale din localitatea bunicilor ei din județul Teleorman, precizând că fără apa absolut necesară unei corecte igiene personale nu se puteau fizic integra bine în colectivitate. Reclamanții au arătat că au formulat prezenta acțiune întrucât minora, terminând cursurile școlii generale, a fost repartizată la un liceu din București și că în calitate de părinți trebuie să se asigure că vor avea măcar de acum înainte condiții de trai decente acasă-apa curentă fiind singurul disconfort major.
În ceea ce îi privește pe pârâții R., reclamanții au menționat că, în calitatea lor de reprezentanți ai condominiului în cadrul contractului cu S.C. APA N. București S.A., aveau obligația să calculeze și să încaseze corect cota-parte din consumul de apă și servicii de canalizare care le-ar fi revenit dacă ar fi beneficiat de aceste servicii. Se arată că, în ciuda faptului că nu au avut apă, reclamanților li s-a solicitat sume aberante, existând un refuz din partea lor de a achita integral motivat de faptul că fiica lor nu putea fi inclusă în numărul consumatorilor, aflându-se la bunici în județul Teleorman.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civ.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pârâta C. M. arătând că s-a mutat în imobil în anul 2001 în urma dobândirii prin moștenire, ca legatar universal, de la numita C. I., a menționat că nu are acces în niciun fel la instalația de alimentare cu apă și canalizarea aferente băii de deasupra apartamentului său deoarece țevile nu îl traversează, astfel că nu are cum să deblocheze și să mențină în stare de funcționare aceste țevi.
Pârâții C. M. și M. T. au precizat că în data de 31.12.2009 s-a produs o inundație în imobil, apa provenind din instalațiile apartamentului de la etajul unu și s-a scurs în bucătăria și sufrageria apartamentului pârâtei și în pivnița, care nu face parte din spațiile comune, de sub apartamentul pârâtului M., fiind proprietatea exclusivă a acestuia. Deoarece reclamanții nu au luat nicio măsură de a remedia situația, s-a oprit alimentarea cu apă a apartamentului acestora. Reclamanții au solicitat intervenția poliției în acea zi, însă echipajul sosit la fața locului, înțelegând situația și acceptând tacit măsura luată pe moment de proprietarii afectați, au plecat fără să întocmească un proces-verbal. S-a menționat că după ce reclamanții au făcut unele reparații exclusiv la instalațiile din apartamentul lor, s-a reluat alimentarea cu apă, însă după aproximativ o lună, s-a produs o nouă inundație cu aceleași efecte, apa curgând pe lângă centrala termică, existând pericolul unui scurt circuit și implicit al unui incendiu. Producerea inundației și efectele acesteia se pot dovedi printr-un proces de constatare încheiat la data de 12.01.2010 de către BCR Asigurări S.A., cu care pârâta a încheiat o poliță de asigurare pentru locuință. De la acest incident apartamentul reclamanților nu a mai fost alimentat cu apă din cauza faptului că aceștia au refuzat să repare instalațiile astfel încât să nu se mai producă inundații care să afecteze restul imobilului.
Pârâții R. I. și R. Z. au arătat că sunt titularii contractului încheiat cu APA N. SA, dar afirmațiile reclamanților nu corespund realității, deoarece au prezentat toate facturile, toate calculele de plată, cuantumul acestora, fiind aduse la cunoștința reclamanților.
Pârâții-reclamanți C. M. și M. T. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamanților-pârâți la desființarea instalațiilor de apă și evacuare, instalații apreciate ilegale, în regim propriu, fără aprobările aferente acestora, la repararea țevilor de apă și scurgere, la aducerea acestora la starea inițială, respectiv așa cum erau potrivit planului/schițelor imobilului.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți au arătat că urmare a modificărilor efectuate de pârâții-reclamanți în apartamentul pe care îl dețin, au fost și sunt în continuare supuși unui proces de degradare a imobilelor, prin inundații repetate, cu consecințe foarte grave și care, din fericire, nu au avut până în prezent un final deosebit de grav, făcând referire exclusiv la faptul că centrala termică de apartament aparținând pârâtei-reclamante se află pe peretele pe care apa s-a scurs prin repetate inundații.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073 C.civ.
Prin sentința civilă nr. 5354/20.06.2012 Judecătoria sectorului 4 București a admis în parte cererea principală precizată și a obligat pârâtul-reclamant M. T. să permită reclamanților-pârâți accesul la alimentarea cu apă prin deblocarea și desființarea robinetului montat pe conducta de alimentare de la bucătăria reclamanților-pârâți, a obligat pârâta-reclamantă C. M. la refacerea instalațiilor de alimentare cu apă și scurgere către baia din apartamentul proprietatea reclamanților pârâți; a obligat pârâții-reclamanți C. M. și M. T. la plata sumei de 500 lei către reclamanții pârâți reprezentând daune morale; a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâii R. I. și R. Z., ca neîntemeiată; a admis cererea reconvențională precizată și a dispus obligarea reclamanților-pârâți la desființarea instalațiilor de apă și evacuare realizate în regim propriu, la repararea țevilor de alimentare cu apă și scurgere și aducerea acestora la starea inițială conform planului și schițelor imobilului; a obligat reclamanții-pârâi la plata sumei de 296,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâții-reclamanți C. M. și M. T..
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamanții-pârâți O. C. și O. M. sunt proprietarii imobilului apartament situat în București, ., nr. 1, ., compus din două camere, bucătărie, cămară, baie, vestibul, verandă, WC, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 2033/18.09.1997 încheiat cu Primăria Municipiului București prin S.C. A.V.L. „BERCENI” S.A.
Pârâții-reclamanți C. M. și M. T. sunt proprietarii apartamentului situat la parterul imobilului, apartament ce a fost împărțit între aceștia, fiecare deținând în prezent, în proprietate exclusivă, câte o cameră și dependințe.
Pârâtul-reclamant M. T. a recunoscut că a oprit furnizarea apei către apartamentul reclamanților în cursul anului 2009, datorită inundației produse de către aceștia la data de 31.12.2009.
Deși pârâta-reclamantă C. M. a susținut că nu are acces în niciun fel la instalația de alimentare cu apă și canalizarea aferente băii de deasupra apartamentului său, instanța a reținut că la interogatoriu aceasta a recunoscut că, din construcție, camerele apartamentului său sunt poziționate sub baia reclamanților-pârâți.
Martora B. O. Celestina a declarat că în prezent în locuința familiei O. se fac provizii de apă din Lacul Tineretului pentru uz și menaj și nu mai există țevi de alimentare cu apă în baie, acestea fiind tăiate în mod abuziv de către M. T. în anul 2001 din locuința colocatarei C. M., iar ulterior, țevile au fost smulse și depozitate în grădina imobilului; că în prezent reclamanții-pârâții nu se alimentează cu apă nici în baie și nici în bucătărie; că igiena se face prin încălzirea apei și folosirea unui lighean; că evacuarea apei se face printr-o conductă de scurgere spre canal.
Martorul Voievod Austin M., propus de pârâții-reclamanți, a declarat că în cursul anului 2010 locuința pârâtei-reclamante a fost inundată în bucătărie, motiv pentru care pârâtul-reclamant M. T. a întrerupt alimentarea cu apă către locuința familiei O.; că a fost reluată alimentarea cu apă către familia O., însă în cursul aceluiași an, după o nouă inundație ce a avut loc în pivnița proprietatea pârâtului-reclamant, acesta a sistat din nou alimentarea cu apă către reclamanții-pârâții, de această dată în mod definitiv.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit că în baia reclamanților-pârâți s-au desființat țevile de apă și canal care treceau prin spațiile pârâților-reclamanți, astfel încât accesul apei și scurgerea apelor menajere uzate au fost blocate, iar în bucătărie a fost oprită apa de către pârâtul-reclamant M. T., în spațiul său, de la un robinet prevăzut ilegal pe conductă, astfel încât, baia și bucătăria apartamentului O. nu sunt în stare de funcționare.
Față de probele administrate în cauză, judecătoria a reținut că demersul pârâtului-reclamant M. T. de a opri apa către apartamentul reclamanților este abuziv întrucât nu oferă nicio justificare pentru desființarea instalațiilor de alimentare cu apă și scurgere către baia din apartamentul proprietatea reclamanților-pârâți, iar pârâtul-reclamant nu a făcut nicio dovadă în sensul celor declarate la interogatoriul administrat în dosarul de ordonanță președințială având același obiect și aceleași părți când a recunoscut că a întrerupt accesul la apă până în anul 2009, pe motiv că reclamanții-pârâții nu achitau utilitățile și provocau inundații, după cum nu a dovedit că reluarea alimentării cu apă ulterior inundației din 2010 ar fi adus prejudicii locatarilor imobilului. Pe de altă parte, chiar și în aceste condiții, pârâtul-reclamant nu era îndreptățit să hotărască în mod exclusiv când și cum se face alimentarea cu apă către apartamentul reclamanților-pârâți, având la dispoziție mijloace legale pentru rezolvarea unei astfel de situații.
În drept, prima instanță de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 998-999 C.civ., aplicabile în temeiul art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 și faptul că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților-reclamanți, pentru fapta proprie, fapta lor ilicită constând în întreruperea abuzivă a circuitului apei în și din apartamentul nr. 1 din ., nr. 1, ce a cauzat reclamanților-pârâți un prejudiciu, câtă vreme aceștia nu beneficiază de servicii de furnizare a apei menajere și canalizare, deși locuiesc în zona A a Capitalei și ne aflăm în sec. al XXI-lea.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata daunelor morale, judecătoria a reținut că pârâții-reclamanți au adus atingere, într-o manieră ilicită și nejustificată de împrejurările concrete, demnității și vieții private a reclamanților-pârâți producându-le acestora cu vinovăție un prejudiciu moral datorită lipsei unor posibilități elementare de igienă; intervenția pârâților-reclamanți nu a fost în niciun fel justificată de circumstanțele cauzei și nici de conduita reclamanților-pârâți, imputabilă doar sub aspectul tergiversării inițierii unui astfel de demers în justiție.
Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ., atingerea adusă dreptului la ocrotirea sănătății și a demnității reclamanților-pârâți fiind un prejudiciu moral cert, supus reparației, astfel încât pârâții-reclamanți C. M. și M. T. au fost obligați să plătească reclamanților-pârâții suma de 5000 lei despăgubiri pentru daune morale, această sumă fiind o reparație echitabilă, adecvată și totodată suficientă a prejudiciului moral suferit.
Împotriva sentinței civile nr. 5354/2012 au formulat apel pârâții-reclamanți C. M. A. și M. T..
În motivarea apelului, pârâții-reclamanți au arătat că instanța de fond nu a luat în considerare obiecțiunile formulate de apelanți la expertiza construcții, astfel că obligațiile stabilite prin hotărâre în sarcina pârâților nu pot fi îndeplinite, cu atât mai mult cu cât imobilul în care locuiesc părțile are o vechime de circa 100 de ani și nu a avut alimentare cu apă și scurgere, iar racordarea la apă și scurgere s-a realizat direct la țevile din curte, neexistând instalații de apă în garsoniera deținută de pârâta C. M., acesta nedesfășurând vreo acțiune culpabilă privind desființarea țevilor care treceau prin acest imobil. S-a susținut că s-a probat faptul că nu a existat WC deasupra garsonierei apelantei pârâte și că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâților reclamanți la plata de daune morale, în cauză nefiind dovedită existența prejudiciului moral suferit de reclamanții intimați.
Prin decizia civilă nr. 935A/14.10.2013 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a respins apelul declarat de apelanții pârâți-reclamanți C. M.-A. și M. T., ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o analiză pertinentă a dovezilor aflate la dosar, probatorii ce infirmă susținerile pârâtei reclamante C. M. conform cărora nu a avut acces în nici un fel la instalațiile de alimentare cu apă și canalizare aferente băii de deasupra apartamentului său întrucât țevile nu îl traversează, sub acest aspect instanța arătând în considerente că în mod evident, din construcție țevile de alimentare cu apă și canalizare aferente băii reclamanților pârâți trec prin garsoniera proprietatea pârâtei care de altfel a recunoscut la interogatoriu faptul că din construcție încăperile din locuința ce îi aparține sunt situate sub baia soților O..
Raportul de expertiză construcții a concluzionat că în baia deținută de reclamanții-intimați au fost desființate țevile de apă și canal care treceau prin încăperile deținute de pârâți, astfel că au fost blocate accesul apei și scurgerea apelor menajere uzate, în timp ce în bucătărie a fost oprită apa de către apelantul pârât, în spațiul său, prin blocarea robinetului instalat pe conductă în mod ilegal, ori în aceste circumstanțe este evident faptul că bucătăria și baia din apartamentul reclamanților nu sunt în stare de funcționare.
În raport de situația de fapt reținută pe baza materialului probator al cauzei, prima instanță a apreciat în mod just în sensul că sunt întrunite pe deplin elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie reglementată de prevăzute art. 998-999 C.civ., de vreme ce s-a comis o faptă ilicită de către pârâții reclamanți care în mod abuziv au întrerupt circuitul apei în imobil, a fost produs un prejudiciu reclamanților care nu beneficiază de apă menajeră și canalizare, s-a probat legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, totodată este evidentă vinovăția de care au dat dovadă apelanții pârâți reclamanți.
Nefondată a fost considerată și critica referitoare la acordarea daunelor morale în sumă de 5.000 lei, sub acest aspect prima instanță având în vedere prejudiciul moral adus reclamanților ca urmare a comportamentului culpabil de care au dat dovadă pârâții și care a fost de natură să aducă atingere demnității, sănătății și vieții private a intimaților care au fost privați de condiții elementare de igienă datorită întreruperii circuitului apei în apartamentul lor.
Împotriva deciziei civile nr. 935A/2013 au declarat recursuri pârâta-reclamantă C. M. A. și pârâtul-reclamant M. T..
În motivarea recursului, pârâta-reclamantă C. M. A. a susținut următoarele critici de nelegalitate:
1. Un prim motiv de nelegalitate al deciziei recurate constă în acela că instanța de apel nu a analizat temeinic motivele de apel invocate.
Recurenta pârâtă-reclamantă arată că prin apelul formulat, a indicat două motive de apel, unul referindu-se la critica pe care aceasta a adus-o raportului de expertiza, respectiv concluziilor acestuia urmare cărora s-au pronunțat ambele instanțe. Era imperios necesar a se efectua un nou raport de expertiza judiciara specialitatea construcții, deoarece, pe de o parte, exista motiv de apel prin care se critica hotărârea instanței din acest considerent, iar pe de alta parte prin raportul efectuat nu se rezolva situația existenta, prin indicarea unei soluții viabile.
Recurenta arată că nu a oprit apa, deoarece nu exista nici o țeava care sa fi trecut de la aceasta la intimații reclamanți-parați. Precizează ca la momentul la care s-a mutat in garsoniera nu existau opțiuni tehnice cu privire la racordurile de apa/instalațiile sanitare, fiindcă nu exista alimentare cu apa in garsoniera si prin urmare nu a tăiat nici o țeava, nu a deviat nici un parcurs al vreunei țevi de apa/scurgere.
Nu se poate îndeplini obligația refacerii instalațiilor de alimentare cu apa si scurgere către baia din garsoniera proprietatea recurentei deoarece, pe de o parte nu exista nici o varianta viabila expusa de expert, iar pe de alta parte baia pe care aceasta a realizat-o se găsește in partea opusa țevilor pe care se afirma ca le-a tăiat.
Recurenta precizează că varianta propusa de expert este imposibil de realizat prin mutarea W.C.-ului in alta încăpere potrivit căreia sa se realizeze o coloana de 120 m.m. diametru, chiar si de 30 m.m. pe plan orizontal de 8 m prin pivnița aparținând recurentului parat-reclamant M. T., deoarece pivnița aparține in exclusivitate lui M. T..
Recurenta precizează că este de acord cu găsirea unei soluții tehnice, dar trebuie o soluție tehnica valabila, urmare unui raport de expertiza tehnica in specialitatea instalații.
2. Un alt motiv de nelegalitate al deciziei recurate consta in aprecierea instanței de apel conform căreia recurenta, cu ajutorul recurentului pârât-reclamant M. T., a procedat la tăierea țevilor de alimentare cu apa.
Recurenta pârâtă-reclamantă arată că a dovedit că în anul 2001, urmare moștenirii garsonierei in care locuiește, a efectuat amenajări, fiindcă nu exista baie in garsoniera, imobilul având o vechime de aproximativ 100 de ani. Având in vedere ca garsoniera nu avea alimentare cu apa, nu avea scurgere este mai mult decât evident faptul ca prin garsoniera nu traversa nici o țeava.
Recurenta pârâtă-reclamantă arată că a depus la dosarul cauzei planșa ICRAL din care rezultă ca nu exista nici un W.C. deasupra garsonierei.
Prin urmare, arată recurenta pârâtă-reclamantă, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 998-999 din Codul civil, deoarece nu a întrerupt circuitul apei in imobil, nu a prejudiciat familia intimaților reclamanți-pârâți.
Intimații reclamanți-parați au înțeles sa facă modificări in propriul apartament (si prin desființarea unor pereți), modificări făcute așa după cum au considerat de cuviința, in regim propriu, iar rezultatul este cel existent.
3. O ultimă critică adusa deciziei recurate este cea referitoare la faptul că, deși instanța de apel a reținut ca paratul-reclamant M. T. a oprit accesul intimaților la alimentarea cu apa prin blocarea robinetului montat pe conducta de alimentare cu apa, a apreciat ca nefondata si critica referitoare la acordarea daunelor morale in suma de 5.000 lei având in vedere comportamentul culpabil de care au dat dovada parații
Recurenta pârâtă-reclamantă învederează că nu a prejudiciat in nici un fel, sub nici o formă, intimații reclamanți-pârâți, așa încât nu a săvârșit nici un fapt ilicit.
Pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate care sa permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficienta libera apreciere a instanței, bazata pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane.
Recurenta pârâtă-reclamantă apreciază ca acordarea daunelor morale trebuie sa fie justificata de atingerea adusa drepturilor nepatrimoniale ale intimaților reclamanți - parați, or în cauza nu s-au dovedit aceste aspecte.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ.
În motivarea recursului, pârâtul-reclamant M. T. a susținut următoarele critici de nelegalitate:
Pe fondul cauzei, recurentul pârât-reclamant învederează că locuința sa, precum și a paratei C. M. provin din împărțirea parterului imobilului care constituia un singur apartament cu aceeași structura ca cea a apartamentului intimaților-reclamanți, in doua apartamente mai mici. Astfel, apartamentul paratei C. M. s-a format in partea unde exista o camera si un hol, astfel ca, au fost construite o baie si o bucătărie cu toate instalațiile de alimentare cu apa si canalizare separate de cele din restul imobilului.
Recurentul pârât-reclamant arată că, deși aveau o baie si un WC, intimații-reclamanți au modificat structura inițială a apartamentului si au construit încă o baie deasupra holului din apartamentul apelantei-parate, iar instalația aferenta acestei bai nu are legătura cu rețeaua de instalații inițiale si nu trece in niciun fel prin spațiul ocupat de apartamentul acesteia, in schimb, in mod constant tavanul apelantei-parate C. M. este degradat din cauza infiltrațiilor si refulărilor produse in apartamentul intimaților-reclamanți.
Așadar, afirmațiile acestora cum ca țevile de alimentare cu apa si scurgerea din baia intimaților-reclamanți traversează apartamentul recurentei-parate încă de la construcția imobilului si ca le-a fost obturat accesul apei si le-a fost desființata scurgerea din bale încă din anul 1995 sunt total neadevărate.
Recurentul pârât-reclamant precizează în continuare situația de fapt și solicită sa se aibă in vedere ca prin modificările efectuate de intimații-reclamanți in apartamentul pe care îl dețin au fost si sunt in continuare supuși unui proces de degradare a imobilelor, prin inundații repetate, cu consecințe foarte grave.
In ceea ce privește raportul de expertiza tehnica specialitatea instalații, recurentul pârât-reclamant învederează faptul ca, deși au fost formulate obiecțiuni, instanța de apel a apreciat ca expertul a răspuns in mod corect la obiectivele stabilite de către instanța de judecata. Deși a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice specialitatea instalații, instanța de apel a trecut peste solicitarea acestuia încuviințând numai proba cu înscrisuri pentru toate părțile.
In legătura cu obligațiile stabilite in sarcina sa în cuprinsul raportului de expertiza, recurentul pârât-reclamant solicită sa se constate ca nu explica si cum ar trebui sa se aducă la îndeplinire aceste obligații de refacere a instalațiilor de apa si canalizare desființate.
Recurentul arată că a susținut cu dovezi faptul că imobilul, având o vechime de aproximativ de 100 de ani, nu a avut alimentare cu apa, nu avea scurgere, rezulta in mod clar ca nu trecea nicio țeava prin interiorul apartamentului recurentului, prin urmare racordarea la apa si scurgere s-a realizat direct la țevile din curte.
Recurentul arată că blocarea accesul la alimentarea cu apa este consecința deselor inundații produse de intimații-reclamanți, cu atât mai mult cu cat orice societate de asigurare obligă la restrângerea de urgenta a sursei inundațiilor prin limitarea eventualelor pagube.
Recurentul susține că instanța de apel a fost părtinitoare cu intimații, întrucât a apreciat ca numai drepturile acestora au fost încălcate, prin întreruperea alimentarii cu apa de către recurent; or instanța de apel trebuia sa tina cont ca si drepturile acestuia au fost încălcate, având in vedere numeroasele inundații care i-au degradat locuința.
Referitor la obligarea sa la plata daunelor morale, recurentul arată că prejudiciile morale rezulta din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, ca atare consecințele acestor fapte nu pot fi evaluate in bani.
Chiar daca nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, totuși se pot administra probe in dovedirea existentei unor suferințe morale, a efectelor concrete asupra persoanelor in vederea stabilirii de la caz la caz, a existentei si a cuantumului acestor daune morale solicitate.
Recurentul pârât-reclamant precizează ca cauză nu s-a produs nicio fapta care sa fi adus vreun prejudiciu, intricat scopul robinetului a fost unul practic, care sa împiedice inundarea imobilului in cauza si nicidecum unul care sa provoace vreun prejudiciu.
Acordarea unor daune morale trebuie sa fie justificata de atingerea adusa drepturilor nepatrimoniale ale intimaților-reclamanți, or in prezenta cauza nu s-au dovedit aceste aspecte.
Hotărârea instanței de fond este nelegala, deoarece daunele morale trebuie sa constea din compensații care sa reflecte prejudiciul moral suferit, gravitatea, importanta, întinderea si efectele negative pentru persoanele care se considera vătămate.
Aceste compensații materiale au rolul de a îmbunătăți viața victimelor si sa aline durerea si trauma produse de anumite evenimente sau incidente.
Ca atare, instanța de judecata trebuie sa stabilească cuantumul daunelor morale solicitate, care urmează a fi apreciate rezonabil, pe o baza echitabila, corespunzător prejudiciului încercat de partea vătămata,
Pentru aceste considerente, recurentul pârât-reclamant solicită respingerea acestui capăt de cerere ca fiind nelegal, iar in subsidiar, diminuarea daunelor morale raportat la prejudiciul real si efectiv produs.
Recurentul pârât-reclamant solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri si trimiterea spre rejudecare instanței competente in vederea efectuării unei noi expertize tehnice specialitatea instalații.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Intimații reclamanți-pârâți O. C. și O. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că în ceea ce privește cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu este detaliată nicidecum legătura dintre articolele de lege și motivele de recurs, în realitate recurenții neagă situația de fapt reținută de instanțele de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta-reclamantă C. M. A.:
Prin primul motiv de recurs se susține faptul că instanța de apel nu a analizat temeinic motivele de apel invocate, un aspect al criticii constând în aceea că prin motivele de apel a învederat necesitatea efectuării unui raport de expertiză în specialitatea instalații, solicitare respinsă de instanța de apel.
Curtea învederează că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. are în vedere respectarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. și are în vedere două ipoteze legale, respectiv aceea că hotărârea recurată nu indică considerentele de fapt și de drept care au stat la baza convingerii instanței și aceea că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Recurenta pârâtă-reclamantă nu invocă niciuna dintre aceste ipoteze avute în vedere de cazul de recurs invocat, ci faptul că, deși a invocat prin motivele de apel necesitatea efectuării unei expertize specialitatea instalații, această critică a fost respinsă de instanța de apel.
În realitate, susținerea din apelul pârâților-reclamanți în sensul că este necesară efectuarea în apel a expertizei specialitatea instalații nu reprezintă o critică la adresa hotărârii de primă instanță, ci o solicitare de probe.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 287 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ. cererea de apel trebuie să cuprindă dovezile invocate în susținerea apelului; în caz contrar dispozițiile art. 292 alin. 1 C.pr.civ. arătând că părțile nu vor putea folosi în fața instanței de apel decât acele dovezi pe care le-au invocat în prima instanță sau prin motivele de apel.
În situația de față, proba cu expertiza fiind solicitată de pârâții-reclamanți în condiții procedurale, adică cu respectarea dispozițiilor art. 287 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ. și art. 292 C.pr.civ., aprecierea asupra utilității și concludenței probei se face de către instanța de apel în condițiile art. 295 alin. 2 C.pr.civ., adică numai dacă instanța de apel apreciază că proba este necesară pentru soluționarea cauzei.
Sub acest aspect, Curtea constată că încheierea din data de 17.06.2013 este motivată sub aspectul aprecierii instanței de apel asupra necesității probei cu expertiza, cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. nefiind întemeiat; iar recurenta nu a invocat prin motivele de recurs aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 295 C.pr.civ.
În ceea ce privește celelalte susțineri de la pct. 1 al motivelor de recurs, prin care recurenta pârâtă-reclamantă critică modul de apreciere, de către instanțele de fond, a probelor constând în interogatoriu și expertiza specialitatea construcții, și prin care se afirmă că nu recurenta a oprit apa, că nu există nici o țeavă care să fi trecut de la recurentă la intimații reclamanți-pârâți; că nu a tăiat nici o țeava, că nu a deviat nici un parcurs al vreunei țevi de apă/scurgere, Curtea arată că, începând cu modificarea Codului de procedură civilă prin OUG nr. 138/2000 (publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005), care prin art. I pct. 112 a abrogat pct. 11 al art. 304 din codul de procedură civilă referitor la cazul de recurs când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, instanța de recurs nu mai are posibilitatea evaluării judiciare a modului de apreciere de către cele două instanțe de fond a probatoriilor administrate în dosar, controlul judiciar al instanței de recurs limitându-se numai la problemele de drept incidente în speță.
La pct. 2 al motivelor de recurs, recurenta pârâtă-reclamantă invocă un aspect de netemeinicie al deciziei recurate și critică aprecierea instanței de apel conform căreia recurenta, cu ajutorul recurentului pârât-reclamant M. T., a procedat la tăierea țevilor de alimentare cu apa; și susține că garsoniera nu avea alimentare cu apa, nu avea scurgere, prin garsoniera nu traversa nici o țeavă.
Curtea nu poate primi asemenea critici, deoarece potrivit dispozițiilor art. 304 alin. 1 C.pr.civ., controlul judiciar al instanței de recurs este limitat numai la motivele de nelegalitate, nu și de netemeinicie.
La pct. 3 al motivelor de recurs recurenta pârâtă-reclamantă critică decizia recurată sub aspectul evaluării daunelor morale, arătând că este nevoie de elemente probatorii adecvate și că nu este suficientă libera apreciere a instanței.
Curtea constată caracterul nefondat și al acestei critici, întrucât în mod corect ambele instanțe de fond au reținut că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile prevăzute de art. 998-999 C.civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie; iar în ceea ce privește evaluarea daunelor morale, Curtea arată că legea nu reglementează criteriile de cuantificare, ci stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului nepatrimonial este lăsată la aprecierea instanței.
Curtea constată că instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a principiului conform căruia, în materia daunelor morale, regula este aceea a reparării integrale a prejudiciului și a repunerii părții în situația anterioară producerii acțiunii ilicite, iar suma stabilită în solidar în sarcina ambilor pârâți-reclamanți este rezonabilă și echitabilă.
În ceea ce privește invocarea cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., Curtea constată că nu este incident în cauză, deoarece acest motiv de recurs se referă la un act juridic unilateral sau bilateral dedus judecății, în înțelesul de negotium, adică de manifestare de voință săvârșită cu intenția de produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic.
Acest caz de recurs este incident în situația în care, deși clauzele actului juridic înțeles ca negotium sunt clare, lipsite de echivoc, totuși judecătorul cauzei îi „schimbă natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”, cu încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 C.civ. (potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante).
Or, cauza de față este o acțiune având ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale, în care nu este dedus judecății vreun act juridic unilateral sau bilateral prin care părțile litigante să-și manifeste voința de a da naștere, de a modifica sau de a stinge vreun raport juridic, motiv pentru care Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. nu este incident în cauză, fiind invocat doar formal.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta pârâtă-reclamantă C. M. A., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul-reclamant M. T.:
În ceea ce privește susținerile recurentului pe fondul cauzei, prin care recurentul reiterează situația de fapt și solicită restabilirea de către instanța de recurs a acestei situații de fapt, prin reaprecierea probelor administrate în cauză astfel cum a fost realizată de ambele instanțe de fond, Curtea arată că modul în care tribunalul a stabilit situația de fapt nu poate fi cenzurat în recurs deoarece, potrivit dispozițiilor art. 304 alin. 1 C.pr.civ., controlul judiciar al instanței de recurs este limitat numai la motivele de nelegalitate, nu și de netemeinicie.
Se mai susține că, în ceea ce privește raportul de expertiză tehnică specialitatea instalații, instanța de apel a apreciat că expertul a răspuns în mod corect la obiectivele stabilite de instanța de fond și că instanța de apel a respins solicitarea de efectuare a unei noi expertize tehnice specialitatea instalații, încuviințând numai proba cu înscrisuri.
Examinând aceste susțineri, Curtea nu decelează nicio critică de nelegalitate, recurentul pârât-reclamant nesusținând prin motivele de recurs încălcarea de către instanța de apel a vreunor dispoziții legale de drept substanțial sau de drept procedural, astfel încât este în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar.
Nici critica potrivit căreia instanța de apel a fost părtinitoare cu intimații, întrucât a apreciat că numai drepturile acestora au fost încălcate nu poate fi încadrată în vreunul din cazurile de recurs enumerate la art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
Critica susținută prin motivele de recurs referitoare la soluția de obligare a recurentului la plata daunelor morale, va fi respinsă de Curte, care constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 998-999 C.civ.
În legătură cu criteriile de stabilire a daunelor morale, în jurisprudență s-a decis că nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o sumă globală, care să compenseze pentru victimă ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de pârât.
Având în vedere faptul că legea nu oferă criterii clare de cuantificare a daunelor morale, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză de aproximare, de apreciere din partea instanței, ea neputând avea decât un caracter aproximativ, având în vedere natura neeconomică a acestor daune, imposibil de echivalat bănește.
Criteriul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa în aplicarea art. 41 din Convenție este acela conform căruia stabilirea oricărei despăgubiri trebuie să fie subordonată unei aprecieri rezonabile și pe o bază echitabilă.
Or, dând eficiență criteriului unei satisfacții suficiente și echitabile, aprecierea instanțelor de fond asupra cuantumului despăgubirilor datorate de recurenți pentru prejudiciul moral produs intimaților-reclamanți este corectă, ca o reparație pentru fapta ilicită reținută în sarcina recurenților pârâți-reclamanți.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este întemeiat cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul-reclamant M. T., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții pârâți-reclamanți C. M.-A. și M. T. împotriva deciziei civile nr. 935A/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți-pârâți O. C. și O. M. și cu intimații-pârâți R. I. și R. Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.02.2014.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. M. Steluța F. P. B. A. C.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.TI/2 ex./17.03.2014
Jud. apel: C. T.
Ș. Ț.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1049/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
