Succesiune. Decizia nr. 864/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 864/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 4480/1748/2010
Dosar nr._
(811/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.864
Ședința publică din 21.05.2014
Curtea constituită din:
Președinte - R. M. G.
Judecător - T. A. D.
Judecător - H.-P. I.-A.
Grefier - I. N. - C.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta – reclamantă D. I., împotriva încheierii pronunțată la 24.03.2013 precum și împotriva deciziei civile nr.1655 R din 12.11.2013, pronunțate de Tribunalul Ilfov Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. N., și intimații - intervenienți C. M. și M. I. A..
Cauza are ca obiect: succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. N., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante D. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 30.01.2014 emisă de Baroul București, aflată la fila 6 dosar, avocat Patit V., în calitate de reprezentant al intimaților-intervenienți C. M. și M. I. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 emisă de Baroul București, ce o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă C. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că dosarul se află la primul termen de judecată, motivele cererii de recurs au fost comunicate intimaților potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4694 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, deși a fost legal citată cu această mențiune.
Intimații intervenienți C. M. și M. I. A. a formulat întâmpinare, câte un exemplar al acesteia fiind comunicat recurentei și intimatei-pârâte C. N., la data de 13.05.2014.
Reprezentantul recurentei-reclamante D. I. depune cerere de ajutor public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4694 lei.
Curtea constată că, deși s-a pus în vedere recurentei-reclamante să achite în calea de atac a recursului o taxă de timbru calculată la valoarea indicată în cererea de recurs, ca fiind valoarea masei succesorale, dat fiind că partea nu critică decât aspectul legat de calificarea căii de atac și nu de modul în care a fost soluționată pe fond cauza, taxa judiciară de timbru datorată este de 4,00 lei, sens în care, pentru a da posibilitate recurentei-reclamante să achite taxa de timbru în cuantum de 4,00 lei dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare.
La reluarea cauzei se prezintă avocat I. M., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante D. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 30.01.2014 emisă de Baroul București, aflată la fila 6 dosar, avocat Patit V., în calitate de reprezentant al intimaților-intervenienți C. M. și M. I. A., lipsind intimata-pârâtă C. N..
Recurenta-reclamantă depune chitanța nr._ din 21.05.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei.
Reprezentantul intimaților – intervenienți invocă excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.299 alin.1 pct.1 C.pr.civ., dar având în vedere și faptul că valoarea cotei de 1/3 din masa partajabilă se situează sub valoarea de 100.000 lei prevăzută de art.282 C.pr.civ.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că excepția invocată vizează fondul cauzei.
Curtea urmează a se pronunța asupra excepției inadmisibilității odată cu soluția asupra recursului, dat fiind că soluția cu privire la acest aspect este strâns legată de soluția ce urmează a se pronunța asupra criticilor din recurs.
Recurenta-reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, reprezentând Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare – la nivelul anului 2010.
Apărătorul intimaților-intervenienți arată că se opune probei solicitate, prin care se tinde a dovedi că valoarea terenului ar fi mai mare decât cea solicitată inițial de către recurentă la data introducerii acțiunii.
Curtea încuviințează cererea privind administrarea probei cu înscrisuri, dat fiind că prin înscrisurile ce urmează să le depună recurenta dorește a dovedi susținerile din recurs, urmând a aprecia asupra concludenței lor, odată cu soluția asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-reclamantă D. I., prin avocat, solicită admiterea recursului promovat atât împotriva încheierii din 24.03.2013 cât și împotriva deciziei civile nr.1655/12.11.2013 pronunțate de Tribunalul Ilfov. Susține că, în mod nelegal, tribunalul a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind recursul, în condițiile în care capetele principale ale cererii de chemare în judecată nu sunt evaluabile în bani (au avut ca obiect deschiderea succesiunii, constatarea moștenitorilor și a masei succesorale) și nici nu se încadrează în vreuna din ipotezele enumerate în mod limitativ de art.282 ind.1 C.pr.civ.
În măsura în care instanța va aprecia că pentru stabilirea căii de atac este importantă valoarea masei partajabile, solicită a se constata că, în lipsa unui raport de expertiză de evaluare a proprietății imobiliare, tribunalul, în mod nelegal a respins solicitarea sa de depunere a valorii menționate în grila notarilor pentru bunurile ce fac parte din masa partajabilă. Arată totodată că valoarea indicată în cererea de chemare în judecată a fost una provizorie, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.
În privința susținerilor intimaților-intervenienți, din cuprinsul întâmpinării, cu privire la faptul că ieșirea din indiviziune nu ar viza întreaga masă partajabilă, solicită a se observa că a investit instanța cu o cerere pentru deschiderea succesiunii, constatarea moștenitorilor, a masei succesorale și ieșirea din indiviziune. La filele 34-36 și fila 50 din înscrisurile depuse azi la dosar sunt menționate valorile orientative ale terenurilor.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Ilfov și trimiterea cauzei pentru judecarea cauzei în complet de apel, fiind nesocotite și dispozițiile cu privire la compunerea completului de judecată reglementate de art.54 alin.1 din Legea nr.303/204.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată. Depune practică judiciară.
Intimații-intervenienți C. M. și M. iulian A., prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate în cauză, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.7, ce o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5134/15.10.2012, Judecătoria Cornetu a admis cererea principală și intervenția privind pe reclamanta D. I., intervenienți C. M. și M. I. A., și pe pârâta C. N. ca obiect succesiune; a dispus ieșirea părților din indiviziune astfel: - a atribuit în indiviziune pârâtei C. N. și intervenienților C. M. și M. I.:- 2260 mp în T332, p_;_/1 și p86020 din satul Aluniș, . în T72, p240/8 M.; - 1610 mp T60, p204/1/80 M.; - Lotul 1 din 3666,67 mp din 8100 mp în T58; - Atribuie reclamantei D. I. Lotul nr. 2 de 4433,33 mp din totalul de 8200 mp în T58.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 19.03.1993, a decedat M. E. sotia supravietuitoare, mama partilor initiale si a defunctului, care are cota sa de ½ din casa de locuit construita de ea si de M. D., aceasta situatie reiese din raspunsurile la interogatoriu al intervenientilor, si din declaratia martorului M. A..
Singurul care a acceptat succesiunea lui M. E., continuand sa locuiasca in casa parinteasca pana la data decesului sau, a fost defunctul M. F., care nu a avut copii, reclamanta si pârâta fiind straine de succesiune prin neaccceptare, fata de M. E., practic ele, nu au facut acte de acceptare decat dupa tata, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind inscrise in titlul acestuia.
Astfel s-a constatat ca defunctul i-a instituit legatari universali pe intervenienti, prin testamentul autentic 1390/_ .
Este adevarat ca reclamanta are o declaratie de acceptare pentru defunctul M. F., dar nefiind mostenitor rezervatar, mostenitorii acestuia sunt intervenientii, deoarece in lipsa mostenitorilor rezervatari defunctul poate dispune de averea sa asa cum doreste, fara vreo opreliste legala. In consecinta acestia au fiecare o cota de ½ din averea succesorala a defunctului, avere ce se compune din cota defunctului de 1/1 din casa de locuit si cota sa de 1/3 din terenurile din titlu.
In acest sens instanta a dispus a se efectua expertiza de specialitate comform celor retinute in incheierea interlocutorie, urmand a se impartii practic doar terenurile in cote de 1/3, cei doi intervenienti culegand impreuna cota defuntului de 1/3 din teren, restul revenind reclamantei si paratei, comform cotelor lor de 1/3 din terenurile cuprinse in titlu.
Potrivit art.728 C.civ, nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune.
In acest sens, instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune conform raportului de expertiza, pe care l-a omologat și care va face parte din prezenta hotărâre.
Prin decizia civilă nr.1655/12.11.2013, Tribunalul Ilfov a admis recursul formulat de recurenta reclamantă, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a se pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că, în ceea ce priveste motivul de ordine publica invocat, se observa ca au fost incalcate prevederile art. 265 din Codul de procedura civila, conform carora ”adaugirile, stersaturile sau schimbarile in cuprinsul hotararii vor trebui semnate de judecator, sub pedeapsa de a nu fi tinute in seama”, prin existenta unor stersaturi, schimbari in ceea ce priveste situarea terenurilor ce au facut obiectul partajului si modul de atribuire a loturilor. Aceste stersaturi, schimbari, se regasesc in minuta pronuntata si nu au fost semnate de judecator, apreciind tribunalul ca sunt incidente dispozitiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila, coroborate cu art. 304 pct. 5 din acelasi act normativ. Vatamarea partii consta in imposibilitatea de a cunoaste daca respectivele schimbari au fost realizate la momentul deliberarii si pronuntarii, apartinand judecatorului cauzei sau ulterior acestui moment, avand in vedere ca vizeaza chiar modul de atribuire a loturilor si ca trebuie ca judecatorul in fata caruia s-au purtat dezbaterile sa fie cel care pronunta hotararea si isi insuseste minuta in totalitate.
Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiata si critica privind neevaluarea bunurilor ce compun masa succesorala, observandu-se ca desi judecatorul fondului a procedat la stabilirea loturilor si atribuirea acestora, din probele administrate nu rezulta ca loturile au valoarea ce corespunde cotelor detinute de parti.
Or, potrivit art.673 indice 5 din Codul de procedura civila, cand instanta face imparteala in natura, ea procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor, iar in cazul in care loturile nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr-o suma de bani. Totodata art. 673 indice 6 din acelasi act normativ stabileste ca ”daca pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de masuratoare, evaluare si altele asemenea, pentru care instanta nu are date suficiente, ea va da o incheiere prin care va stabili elementele aratate la art. 673 indice 5 alin. 1, intocmind in mod corespunzator minuta prevazuta de art. 258. Prin aceeasi incheiere instanta va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.
Raportul de expertiza va arata evaluarea si criteriile avute in vedere la stabilirea acesteia, va indica daca bunurile pot fi comod partajabile in natura si in ce mod anume, propunand loturile ce urmeaza sa fie atribuite”.
In cauza, se observa ca instanta a dispus efectuarea unei expertize in specialitatea topografie, fara ca sa dispuna efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunurilor ce compun masa de impartit, desi avea aceasta obligatie, in raport de textele anterior citate.
Insusi expertul topograf desemnat, in cuprinsul raportului de expertiza mentioneaza ca dupa efectuarea evaluarii terenurilor de catre expertul evaluator, daca se constata ca loturile propuse nu respecta ca valoare cotele succesorale stabilite de instanta, aparand astfel sulte pentru echivalarea loturilor, se pot efectua noi variante de partajare, pentru evitarea sultelor.
Se observa ca prima instanta nu s-a conformat recomandarilor expertului, valoarea bunurilor de impartit si a loturilor nefiind stabilita pentru a se determina daca este necesara compensarea prin bani sau se pot formula noi propuneri de lotizare, cu evitarea platii de sulte.
In consecinta, in speta se impune efectuarea unei expertize in specialitatea evaluarea proprietatii imobiliare prin care sa se determine valoarea bunurilor ce compun masa succesorala, valoarea loturilor propuse de expertul topograf pentru atribuire si eventual sultele ce trebuie achitate pentru egalizarea loturilor conform cotelor succesorale stabilite.
Este necesar sa se reconsidere si concluziile raportului de expertiza in specialitatea topografie sub aspectul naturii terenurilor atribuite, avand in vedere ca o parte din ele se incadreza in categoria intravilan construibil, iar altele in categoria intravilan arabil.
Avand in vedere natura diferita a bunurilor, se impune a se atribui, pe cat posibil, bunuri de aceeasi natura catre toate partile, retinand tribunalul ca la stabilirea loturilor expertul topograf a avut in vedere doar solicitarea intervenientilor si a paratei de atribuire a anumitor bunuri.
Tribunalul a găsit neintemeiate celelalte critici formulate de recurenta referitoare la nemotivarea hotararii judecatoresti si a incheierii interlocutorii din 19.12.2011, precum si cele vizand acceptarea tacita a succesiunii defunctei M. E..
In acest sens, s-a constatat că au fost respectate cerintele art.261 pct.5 din Codul de procedura civila, judecatorul aratand in considerentele incheierii si ale sentintei civile motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei.
Faptul ca solutia pronuntata a nemultumit partea recurenta nu conduce la concluzia nemotivarii respectivelor acte procedurale.
S-a mai retinut ca pentru ca o hotarare sa fie considerata motivata, judecatorul nu trebuie sa raspunda in mod special tuturor argumentelor invocate de parti, fiind suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca a raspuns acestor argumente in mod implicit.
Sub aspectul acceptarii tacite, contrar sustinerilor recurentei, din probele administrate nu reiese ca aceasta sau parata si-a exercitat dreptul de optiune succesorala, in sensul acceptarii, cu privire la mostenirea defunctei M. E..
Desi, prin raspunsurile la interogatoriu, intimatul C. M. recunoaste ca mostenitorii defunctei M. E. sunt M. F., D. I. si C. N., in calitate de copii si ca succesiunea a fost acceptata tacit de toti mostenitorii indicati (intrebarile nr. 5, 6), aceasta declaratie este contrazisa de insasi parata C. N. care a aratat ca ea si reclamanta nu au avut nicio pretentie la mostenirea lasata de defuncta M. E., ca M. F. este cel care a locuit in imobilul situat in Magurele, ., judet Ilfov. A mai aratat parata, la interogatoriul administrat de reclamanta (intrebarea nr. 6) ca mostenirea defunctei M. E. nu a fost acceptata de toti succesibilii acesteia.
De asemenea, martorul M. A. a aratat ca dupa decesul lui M. E., toate bunurile au ramas lui M. F., care a locuit in casa, in timp ce reclamanta si parata nu au luat nimic de pe urma averii succesorale ramase de la M. E.. Faptul ca reclamanta il ajuta pe M. F. la munca pamantului, asa cum a declarat martora, nu dovedeste manifestarea de vointa a partii reclamante de a accepta succesiunea defunctei, in sensul dispozitiilor art. 689 din Codul civil din 1964.
In plus, martorul S. A. a precizat ca dupa decesul lui M. E., bunurile au ramas defunctului M. F., care a continuat sa locuiasca in casa parinteasca, in timp ce reclamanta il vizita rar pe defunct.
In raport de cele expuse, s-a constatat ca in mod corect prima instanta a retinut ca singurul care a facut acte de acceptare a mostenirii defunctei M. E. a fost M. F..
Împotriva acestei decizii și a încheierii din data de 24.03.2013, a declarat recurs reclamanta D. I., criticându-le ca nelegale, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 C.proc.civ., pentru următoarele motive:
- Instanța de control judiciar a aplicat în mod nelegal dispoz.art.2821 C.proc.civ., calificând calea de atac împotriva sentinței civile nr.5134/15.10.2012 ca fiind recurs și nu ca apel, cum ar fi fost legal. Instanța trebuia să rețină că principalele capete de acțiune, respectiv: deschiderea succesiunii de pe urma defunctului M. F., constatarea moștenitorilor acestuia și a cotelor succesorale, precum și constatarea masei succesorale sunt capete de acțiune neevaluabile în bani, sentința de soluționare a acestora fiind supusă apelului.
- În situația în care instanța va aprecia că pentru stabilirea căii de atac este importantă valoarea masei partajabile, recurenta solicită a se constata că, în lipsa unui raport de expertiză evaluare proprietăți imobiliare, tribunalul în mod nelegal a respins solicitarea acesteia de depunere a valorii menționată în grila notarilor pentru bunurile ce fac parte din masa partajabilă.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din grila notarială, valoarea masei partajabile este mult mai mare decât 100.000 lei.
- Valoarea masei partajabile, așa cum recurenta reclamantă a menționat-o în petitul acțiunii, este de cel puțin 154.800 lei (1/3 din valoarea de 464.600 lei, conform grilei notariale).
Potrivit dispoz.art.54 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind organizarea judiciară, modificată, apelurile se judecă în complet format din doi judecători și recursul se judecă în complet format din trei judecători. În opinia recurentei, acestei dispoziții nu au fost respectate în cauză.
Față de cele arătate, recurenta solicită admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Ilfov.
La termenul din data de 21.05.2014, intimații intervenienți au invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că reclamanta a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs.
Curtea a reținut că excepția inadmisibilității recursului va fi soluționată odată cu cererea de recurs, având în vedere că prin motivele de recurs, recurenta a invocat greșita calificare a căii de atac împotriva sentinței civile nr.5134/2012, ca fiind recurs și nu apel și soluționarea acestei căi de atac de un complet constituit din 3 judecători și nu de 2 judecători, cum ar fi fost legal. Verificând recursul prin prisma acestor critici formulate, Curtea constată inadmisibilitatea acestuia, având în vedere corecta calificare dată de instanța de control judiciar, Tribunalul Ilfov, căii de atac îndreptate împotriva sentinței civile nr.5134/2012 a Judecătoriei Cornetu.
Pentru a hotărî astfel, Curtea are în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată de reclamanta D. I. s-a învestit instanța de fond cu următoarele capete de acțiune:
- deschiderea succesiunii de pe urma defunctului M. F., decedat la data de 16.12.2009, conform certificatului de deces nr.77/16.12.2009 emis de Primăria M. cu ultim domiciliu în ., ., județ Ilfov;
- să se constate că moștenitori sunt reclamanta D. I., în calitate de soră, având o cotă de ½ și pârâta C. N., în calitate de soră, având o cotă de ½ din succesiune;
- să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. F. este compusă din: cota de 1/3 din imobilul în suprafață de 425 m.p. situat în comuna M., ., județ Ilfov, și construcția compusă din 4 camere, identificat topografic în parcela 332, parcela_; 1/3 din suprafețele de teren extravilan situate în comuna M., ., astfel 1330 m.p., tarlaua 72, . m.p. tarlaua 58, . m.p. tarlaua 60, . și 1/3 din suprafețele de teren intravilan situate în comuna M., ., astfel 957 m.p. tarlaua 332, .; 878 m.p. tarlaua 332, ., conform titlului de proprietate nr._/17.05.1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov;
- să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor din masa partajabilă, reclamanta având o cotă de ½ din masa partajabilă și pârâta cu o cotă de ½ din masa partajabilă.
La data de 11.02.2011 reclamanta depune la dosarul de fond (fila 25) o cerere precizatoare în care indică valoarea masei partajabile la suma de 15.000 lei.
Această valoare a masei partajabile nu a fost contestată de restul părților implicate în cauză.
În mod nelegal, așa cum a reținut și instanța de apel, instanța de fond nu a dispus în cauză efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea de circulație a bunurilor ce compun masa succesorală.
Împotriva sentinței civile nr.5134/15.10.2012 a Judecătoriei Cornetu a declarat apel reclamanta D. I., care a criticat explicit și faptul că în cauză instanța de fond nu a evaluat bunurile ce compun masa succesorală prin efectuarea unei expertize de evaluare a proprietății imobiliare.
Prin încheierea din data de 23.04.2013 Tribunalul Ilfov a calificat calea de atac exercitată de reclamantă împotriva sentinței civile nr.5134/15.10.2012 a Judecătoriei Cornetu din apel în recurs și, ca atare, completul de judecată a fost constituit din 3 judecători.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că reclamanta a indicat ca valoare a obiectului cererii de chemare în judecată suma de 15.000 lei, susținând că aceasta este valoarea bunurilor ce compun masa succesorală.
În aceeași încheiere din 23.04.2013 este reținut și faptul că „apelanta, prin avocat, arată că menține valoarea masei succesorale indicată la fond”. Ulterior, la a doua strigare a cauzei, reclamanta prin avocat revine și susține că valoarea masei partajabile depășește suma de 100.000 lei fără a putea indica însă o valoare reală a acestor bunuri.
În această situație, instanța de control judiciar a reținut că valoarea indicată de reclamantă și necontestată de părți a obiectului cererii deduse judecății este de 15.000 lei și, ca atare, raportat la dispoz.art.2821 C.proc.civ., calea de atac este recurs și nu apel.
Prin motivele de recurs, reclamanta critică această calificare a căii de atac împotriva sentinței civile nr.5134/2012 a Judecătoriei Cornetu sub două aspecte.
În primul rând, recurenta susține că instanța anterioară trebuia să constate că primele capete ale acțiunii – constatarea deschiderii succesiunii, constatarea moștenitorilor și cotele acestora și constatarea compunerii masei succesorale – sunt capete de acțiune neevaluabile în bani și, ca atare, calea de atac împotriva hotărârii de soluționare a acestora este apelul.
Curtea nu va primi această critică. Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune complexă a cărui scop este ieșirea din indiviziune a părților cu privire la masa succesorală.
Ieșirea din indiviziune este acțiunea principală care determină atât taxa de timbru prin raportare la valoarea indicată și necontestată a masei succesorale, cât și calea de atac împotriva sentinței civile nr.5134/15.10.2012 prin raportare la aceeași valoare de 15.000 lei a bunurilor ce compun masa succesorală.
Faptul că primele capete de acțiune nu sunt evaluabile în bani nu prezintă relevanță pe calificarea căii de atac împotriva sentinței civile nr.5134/2012, întrucât acestea nu au un obiect separat de ieșirea din indiviziune, ci se află în strânsă legătură cu aceasta.
În al doilea rând, recurenta critică faptul că instanța de control judiciar trebuia să rețină o valoare de peste 100.000 lei a masei succesorale raportat la grila Notarilor Publici.
Nici această critică nu poate fi primită de către Curte.
Pe de o parte, ieșirea din indiviziune se face avându-se în vedere valoarea de circulație a bunurilor supuse partajului și nu valoarea din grila Notarilor Publici a imobilelor care nu reflectă valoarea de circulație având ca scop calcularea taxelor notariale.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar anterioară a admis critica formulată de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond privind neefectuarea în cauză a unei expertize evaluatoare care să stabilească valoarea reală a masei partajabile și a dispus ca în rejudecare, după casare, să se efectueze această expertiză.
În rejudecare, după casare, în funcție de valoarea masei succesorale, pe care o va stabili expertul, sentința ce se va pronunța va fi supusă recursului sau apelului raportat la valoarea de 100.000 lei prevăzută de dispozițiile art.2821 C.proc.civ.
În consecință, Curtea reține că Tribunalul Ilfov a calificat corect calea de atac împotriva sentinței civile nr.5134/2012, ca fiind recurs, iar completul de judecată care a pronunțat decizia nr.1655/12.11.2013 a fost compus în mod legal din trei judecători.
În consecință, având în vedere că prin prezenta cale de atac s-a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate în recurs, Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului, raportat și la dispoz.art.299 C.proc.civ. care prevăd că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date fără drept de apel și cele date în apel.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat împotriva deciziei civile nr.1655/12.11.2013, ca inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art.274 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta – reclamantă D. I., împotriva încheierii pronunțată la 24.03.2013, precum și împotriva deciziei civile nr.1655 R din 12.11.2013, pronunțate de Tribunalul Ilfov Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. N., și intimații - intervenienți C. M. și M. I. A..
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat redus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. G. T. A. D. H.-P. I.-A.
GREFIER,
I. N. - C.
Red.I.A.H.P.
Tehnored.B.I.
2 ex./29.07.2014
------------------------------
T.Ilfov – E.M.O.
- L.C.C.
- M.E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 165/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1033/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
