Obligaţie de a face. Decizia nr. 472/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 472/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 9392/302/2011
Dosar nr._
(83/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.472
Ședința publică de la 20.03.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 5 BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 865 A din 20.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. A. C..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic Caramet M., în calitate de reprezentant al recurentei reclamante poliția Locală Sector 5 București, conform delegației nr. 3097/19.902.2014, pe care o depune la dosar, intimatul pârât Ș. A. C. personal și asistat de avocatul B. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 30.01.2014, a taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se mai învederează instanței depunerea la data de 14 martie 2014 a unei întâmpinări formulate de către intimatul pârât.
Reprezentantul recurentei reclamante arată că nu mai are probe noi de administrat.
Avocatul intimatului pârât solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar cererea formulată de partea pe care o reprezintă adresată Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, prin care a solicitat comunicarea de relații privitoare la ultimul domiciliu al numitei C. F. și respectiv al copiilor acesteia, motivat de faptul că la momentul când pârâtul a cumpărat cota parte de ½ din imobilul situat în București, .. 74, sector 5, la aceeași adresă locuia și familia lui C. F. și care deținea cealaltă parte de ½ din imobil. Anexat acestei cereri a fost atașată adresa nr._/17.02.2014 ce emană de la Consiliul General al Municipiului București și răspunsul de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, din care rezultă că, în urma verificărilor efectuate în evidențele acestei instituții, nu a fost identificată nicio persoană cu numele și prenumele de C. F. (fost G.), fiica lui N. și T., cu domiciliul în București, .. 74, sector 5.
Comunică și părții adverse înscrisurile menționate.
Învederează faptul că a înțeles să depună la dosar aceste documente pentru a face dovada faptului că intimatul pârât a continuat demersurile pentru ., nici până în prezent nu a reușit să finalizeze procedurile în vederea obținerii autorizației de construire.
Mai arată că, în faza procesuală a apelului a depus la dosar un set de înscrisuri din care rezultă că intimatul pârât a solicitat de mai multe ori eliberarea autorizației de construire, iar ultima dată a fost respinsă această cerere cu motivarea că partea nu a putut face dovada întabulării dreptului de proprietate, aspect care nu îi poate fi imputat intimatului pârât motivat de faptul că acesta se află în coproprietate cu numita C. F., pe care nu a cunoscut-o niciodată, iar din relatările vecinilor, intimatul cunoaște faptul că aceasta avea 5 copii, însă nu a reușit să identifice aceste persoane. Pe de altă parte, arată că un alt impediment în finalizarea demersurilor pentru obținerea autorizației de construire îl constituie faptul că la rolul fiscal figurează intimatul Ș. A. C. și numita C. F..
Reprezentantul recurentei reclamate învederează instanței că a lecturat înscrisurile astăzi depuse la dosarul cauzei, astfel încât nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Urmează a se avea în vedere împrejurarea că fapta este constatată din anul 2009, iar opinia sa este în sensul că partea adversă nu trebuia să procedeze la edificarea construcției fără a avea o autorizație de construire. În prezent, se depune la dosar înscrisuri din care rezultă că nu se poate elibera autorizația de construire întrucât nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma numitei C. F..
După deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea încuviințează pentru intimatul pârât proba cu înscrisuri, urmând ca utilitatea acestora să fie apreciază în raport de criticile de recurs și soluția pronunțată de către instanța de apel.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, potrivit motivelor expuse pe larg prin motivele de recurs.
Având în vedere faptul că prin Hotărârea Consiliului Local Sector 5 nr. 64/24.12.2010 atribuțiile de control în domeniul disciplinei în construcții au fost trecute în sarcina poliției locale, urmează a se constata că recurenta reclamantă Poliția Locală sector 5 are calitate procesuală activă în sesizarea instanței de judecată, în vederea desființării lucrărilor de construcție efectuate fără autorizație.
Solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Avocatul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Solicită a se avea în vedere că din normele HCL Sector 5 nr. 64/24.12.2010 nu rezultă și existența unor atribuții de aplicare a sancțiunilor. În consecință, nu există nici un temei legal pentru care recurenta să poată susține că Poliția Locală Sector 5 este singura care putea promova prezenta acțiune și deci să aibă calitate procesuală activă ca efect al adoptării HCL Sector 5 nr. 64/24.12.2010.
Urmează a se observa faptul că din procesul verbal rezultă că organul care a aplicat sancțiunea este Primarul și nicidecum Poliția Locală sau Serviciul de Disciplină în Construcții și Urbanism din cadrul Primăriei Sectorului 5.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, cum în mod corect a stabilit Tribunalul București, ca instanță de control judiciar, sesizarea instanței judecătorești cu prezenta acțiune nu putea fi făcută decât de organul care a aplicat sancțiunea, respectiv Primarul Sectorului 5 București.
În situația în care instanța va trece peste această apărare și va aprecia ca fiind fondat recursul, urmează a se constata că pentru motive mai presus de voința intimatului pârât, acesta nu reușește să intre în legalitate, deși a formulat mai multe cereri prin care a solicitat eliberarea autorizației de construire.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 19.05.2011 sub nr._ reclamanta P. L. Sector 5 a chemat in judecata pe pârâtul S. A. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa fie obligat paratul sa desființeze lucrările de construire constând in extinderea locuinței existente si supraetajarea acesteia, fără planșeu peste etaj, având structura din beton armat, zidăria b.c.a., fără închideri, fără finisaje interioare si exterioare, fără șarpanta, lucrări ce au fost realizate in regie proprie in perioada 02- 11.2009 la adresa din București, .. 74, sector 5, fără a deține autorizația de construire, prevăzuta de Legea nr. 50/1991 rep. Totodată, a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, urmare a verificărilor efectuate în data de 04.11.2009 la adresa din București, ..74, sector 5 de către inspectorii Serviciului Disciplina in Construcții, s-a constatat ca paratul S. A. C. a executat lucrări de construire, constând in extinderea locuinței existente si supraetajarea acesteia, fără planșeu peste etaj, având structura din beton armat, zidăria b.c.a., fără închideri, fără finisaje interioare si exterioare, fără șarpanta.
Mai arata reclamanta ca pentru lucrările sus-menționate, realizate fără autorizație de construire, paratul a fost sancționat cu suma de 5.000 lei, in acest sens întocmindu-se procesul-verbal de contravenție nr. 127/04.11.2009, dispunându-se, totodată, si măsura intrării in legalitate prin obținerea autorizației de construire, prevăzuta de Legea nr. 50/1991, rep., cu modificările si completările ulterioare, in caz contrar aducerea imobilului la stadiul inițial prin desființarea tuturor construcțiilor realizate neautorizat.
Solicită să se aibă in vedere ca petentul nu s-a conformat măsurilor dispuse în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție menționat pana la data de 05.02.2010.
În drept, acțiunea a fost întemeiata pe disp. art. 28 alin. 1, art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 rep., cu modificările si completările ulterioare.
Deși legal citat, paratul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare si nici nu s-a prezentat in instanța spre a propune probe in apărarea sa.
Prin sentința civilă nr.9169 din 23.11.2011, s-a admis acțiunea, formulata de reclamantă și a fost obligat pârâtul să desființeze lucrările de construcție realizate ilegal astfel cum sunt precizate în procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 127/04.11.2009 al Primăriei sector 5 București și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 127/04.11.2009 al Primăriei sector 5 București, pârâtul a fost sancționat cu 5.000 lei amendă, conform art. 26 al. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se că la data si ora controlului (04.11.2009, 12.00) erau în curs de realizare lucrări de construcție neautorizate constând în extindere locuința existentă și supraetajare, fără planșeu peste etaj astfel: structura beton armat, zidărie bca, fără închideri, fără finisaje interioare si exterioare, fără șarpanta. Lucrările de construcție sunt realizate in regie proprie, fără autorizația de construire prevăzuta de Legea nr. 50/1991, in perioada februarie-noiembrie 2009.
Prin același proces-verbal s-a dispus sistarea lucrărilor de construcție si . obținerea autorizației de construire.
Procesul-verbal este semnat de petent cu mențiunea ca dorește .>
S-a reținut incidenta dispozițiilor art. 1, 2 și 3 din Legea nr. 50/1991 modif. și compl., respectiv că așa cum se arată în procesul-verbal, necontestat și semnat de către pârât, acesta nu a respectat condițiile prevăzute de lege pentru executarea anumitor lucrări – construcție P+1E, fapte sancționate ca atare cu amendă contravențională și cu obligarea contravenientului la . obținerea unei autorizații de construire, în caz contrar, aducerea imobilului la starea inițială.
In speța, paratul nu a făcut dovada faptului ca a făcut demersuri sau ca a obținut autorizația necesara pentru astfel de lucrări.
În baza art. 274 c.pr.c. pârâtul a fost obligat să achite reclamantei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel paratul Ș. A. C. criticând soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate.
În motivarea apelului, se arată în principal că prin acțiunea introductivă de instanță, intimata reclamanta P. L. sector 5 a solicitat instanței obligarea reclamantului la desființarea lucrărilor de construire constând in extinderea locuinței existente si supraetajarea acesteia, fără planșeu peste etaj, având structura din beton armat, zidăria b.c.a., fără închideri, fără finisaje interioare si exterioare, fără șarpanta, lucrări ce au fost realizate in regie proprie in perioada 02-11.2009 la adresa din București, .. 74, sector 5, fara a deține autorizația de construire, prevăzuta de Legea nr. 50/1991 rep.
Pentru aceasta lucrare apelantul pârât a fost sancționat prin Proces verbal de contravenție nr. 127 din 04.11.2009.
Apelantul pârât solicită ca instanța să ia act că nu dă dovada de rea credința, acesta achitând amenda dispusa prin Procesul verbal menționat mai sus si chiar dorește să intre în legalitate.
Critică sentința civila nr.9169/2011, pe care o apreciază ca netemeinica si nelegala intrucât instanța de fond nu a ținut cont de demersul si stăruința sa în vederea intrării in legalitate prin obținerea autorizației de construire așa cum s-a dispus in Procesul verbal nr. 127/04.11.2009.
Mai arată că a făcut toate demersurile legale prin depunerea actelor necesare obținerii autorizației de construcție cu înregistrarea nr._/06.XI.2009, insa din data de 06.11.2009 si pana în prezent Primăria Sector 5 nu i-a eliberat înscrisul solicitat.
Totodată solicită să se constate ca nu se impune desființarea lucrărilor realizate si nu a dat dovada de rea credinta, însa nu-i poate fi imputat ca Primăria Sector 5 nu i-a eliberat pana in acest moment autorizația de construcție.
Anexează in copie documentul de depunere al documentației pentru obținerea autorizației de construcție, din care rezulta dovedirea celor susținute mai sus dar si diligentele pe care le-a depus pentru .>
F. de cele arătate solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat si motivat, modificarea sentinței apelate iar pe fond respingerea acțiunii formulate de intimata reclamanta ca neîntemeiata
In drept invocă dispozițiile art. 282 cod procedura civila.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat și menținerea în tot a sentinței civile apelate ca fiind legală și temeinică.
La termenul din data de 13.09.2013, apelantul-pârât a invocat ca motiv de ordine publică în apel, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Poliția Locală Sector 5, depunând în acest sens o decizie a Curții de Apel Cluj. În eventualitatea în care se trece peste această excepție, învederează că a achitat amenda dispusă prin procesul verbal de contravenție și apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât nu s-a ținut cont de demersul și stăruința sa în vederea intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire așa cum s-a dispus în procesul-verbal nr.127/04.11.2009.
Prin decizia civilă nr.865/A/20.09.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de formulat de apelantul pârât, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a analizat cu prioritate motivul de ordine publică invocat în apel circumscris excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului Poliția Locală sectorul 5 București.
Astfel, calitatea procesuala activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularului dreptului dedus judecații și se stabilește prioritar față de orice alt aspect.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991 republicată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. (2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1). (3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate. (4) În situațiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere instanței să dispună, prin hotărârea de condamnare, măsurile menționate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate și, după caz, instanței să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal. (5) Persoanele care au beneficiat de subvenție pentru construirea unei locuințe și pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvențiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit.
Totodată, conform art. 28 din aceeași lege, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art.26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției. (2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor. (3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Art. 27 stabilește organele competente cu urmărirea respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții, respectiv competența de aplicare a sancțiunii în cazul în care se constată săvârșirea unei contravenții în domeniu, astfel: președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz; arhitectul-șef al județului și personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum și respectarea disciplinei în urbanism și amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcțiilor. Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare. Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții. Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.
Având în vedere dispozițiile legale citate, rezultă că în speță, organul abilitat de lege să aplice sancțiunea, să sesizeze instanța pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a și b respectiv să aducă la îndeplinire măsurile dispuse de instanță în condițiile alin. 2 și 3 este primarul și nu Poliția Locală Sectorul 5 București, în contextul în care din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor rezultă că Primarul Sectorului 5 București este organul care a aplicat apelantului-pârât amenda contravențională ca o consecință a constatării contravenției.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.proc.civ., a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Poliția Locală Sector 5, solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului declarat de pârât.
În motivare, recurenta reclamantă a arătat că întrucât procesul verbul de constatare și sancționare a contravențiilor nr.127 din 04.11.2009 nu a fost desființat, iar intimului - pârât nu s-a conformat măsurilor dispuse, Poliția Locală Sector 5 a formulat acțiune în vederea desființării lucrărilor realizate ilegal.
Având în vedere Legea nr.155/2010, legea poliției locale, prin Hotărârea Consiliului Local Sector 5 nr.64/24.12.2010, s-a înființat Poliția Locală Sector 5, instituție publică cu personalitate juridică, fiind deci subiect de drept, titular de drepturi și obligații și, în consecință, cu capacitate de exercițiu.
Mai mult decât atât, potrivit art.8 lit. a și lit. e. în domeniul disciplinei în construcții „efectuează controale pentru identificarea lucrărilor de construcții efectuate fără autorizație de construire sau desființare" și „constată contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții ...... ".
În consecință, având în vedere că Serviciul Disciplina în Construcții Direcția Inspecție Control General, serviciu de specialitate care constată contravențiile în domeniul disciplinei în construcții, prin Hotărârea Consiliului Local sector 5 nr. 64/24.12.2010 a fost transferat Poliției Locale Sector 5, singura care putea promova prezenta acțiune și deci să aibă calitate procesuală activă este această instituție.
În conformitate cu prevederile art.27 alin.1 din Legea nr.50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz”.
Pe cale de consecință, coroborând dispozițiile legale arătate mai sus, se constată că posibilitatea sesizării cu o acțiune în demolarea construcțiilor ridicate fără autorizație sau cu nerespectarea prevederilor autorizației de construire aparține nu doar organului care a aplicat sancțiunea, ci potrivit art.27 din Legea nr.50/1991, republicată și organelor de control din cadrul autorității administrației publice locale.
Odată ce prin Hotărârea Consiliului Local Sector 5 nr.64/24.12.2010 atribuțiile de control în domeniul disciplinei în construcții au fost trecute în sarcina poliției locale, urmează a se constata că recurenta - reclamantă Poliția L. Sector 5 are calitate procesuală activă în sesizarea instanței de judecată în vederea desființării lucrărilor de construire efectuale fără autorizație.
În dovedirea celor afirmate, recurenta reclamantă depune practică judiciară, respectiv sentințe pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, dar și de Tribunalul București care au apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă în promovarea unor astfel de acțiuni.
În consecință, solicită a se constata că acțiunea a fost formulată de o persoană a cărei calitate procesuală activă este conferită de lege, apreciind că instanța de apel a realizat o interpretare greșită a dispoziției înscrise în art.27 alin. (l) coroborat cu art.28 alin. (l) din Legea nr.50/1991, republicată.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursul ca nefondat.
În motivare, a arătat că în mod legal tribunalul a stabilit că organul care a aplicat sancțiunea și care trebuia să sesizeze instanța cu acțiunea introductivă ar fi trebuit să fie Primarul Sectorului 5, nicidecum recurenta reclamantă Poliția Locală Sector 5.
Analizând motivele de recurs, se constată că nici recurenta nu contestă aplicabilitatea dispozițiilor speciale ale art.32 în ceea ce privește procedura de sesizare a instanței și de judecare a cererilor de desființare a construcțiilor neautorizate, însă încearcă să adauge la lege și alte situații care nu sunt prevăzute expres de norma legală, susținând că de fapt, Poliția Locală, în calitate de organ constatator, era singura instituție care avea posibilitatea de a formula cererea de chemare în judecată.
În speță, recurenta reclamantă nu intră în niciuna din cele trei categorii de organe prevăzută în art.27 din Legea nr.50/1991, care pot aplica sancțiunea, iar din normele H.C.L.Sector 5 nr.64/24.12.2010 nu rezultă și existența unor atribuții de aplicare a sancțiunilor.
În consecință, nu există nici un temei legal pentru care recurenta să poată susține că „Poliția Locală Sector 5 este singura care putea promova prezenta acțiune și, deci, să aibă calitate procesuală activă” ca efect al adoptării HCL Sector 5 nr.64/24.12.2010.
Față de faptul că la data de 04.11.2009 organul de control care a constatat săvârșirea contravenției avea posibilitatea prevăzută de art.27 alin.5 din Legea nr.50/1991 de a înainta procesul-verbal în vederea aplicării sancțiunii fie șefului de comportament, fie președintelui de consiliu județean, fie primarului, și a optat să îl înainteze Primarului Sectorului 5, reiese că din acel moment s-a stins și dreptul Poliției Locale Sector 5 de a mai putea sesiza instanța de judecată, din momentul aplicării amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei, acest drept revenindu-i exclusiv Primarului, ca organ „care a aplicat sancțiunea”, (art.32 alin.1 nelăsând loc de nici o altă interpretare care să ducă la o eventuală confuzie între cele trei entități ale administrației publice care nu avea atribuții de aplicare a sancțiunii, referindu-se în mod expres la sesizarea instanței judecătorești de către organul care a aplicat sancțiunea).
Analizând legalitatea deciziei civile recurate prin prisma criticilor cu care a fost legal investită și a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele:
Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă a Judecătoriei sector 5 București – 19.05.2011- prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în codul de procedură civilă de la 1865 (Codul de Procedură Civilă), conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Curtea reține, în acord cu instanța de apel, că una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă).
Potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată și modificată: „În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal”.
Curtea reține, așadar, că potrivit acestei norme, incidentă în cauză, în raport de starea de fapt stabilită în fazele procesuale anterioare, în cauză- pârâtul fiind sancționat în temeiul unui proces verbal de contravenție, neanulat, pentru săvârâirea contravenției prevăzute de art. 26 din Legea nr. 50/1991- calitatea procesuală activă, în formularea unei acțiuni având ca obiect desființarea lucrărilor de construire realizate fără a se deține autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991, aparține subiectului de drept, care are abilitatea legală de a proceda la aplicarea sancțiunii contravenționale.
Or, la momentul formulării acțiunii, conform art. 27 alin. 3 din Legea nr. 50/1990, în forma în vigoare la această dată (art. 27 fiind modificat prin OUG nr. 214 din 4 decembrie 2008, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții): Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) - l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare”.
Curtea reține că potrivit art. 8 lit. a și e din Legea nr. 155/2010, legea politiei locale: „În domeniul disciplinei în construcții …, poliția locală are următoarele atribuții: efectuează controale pentru identificarea lucrărilor de construcții executate fără autorizație de construire sau desființare, după caz, inclusiv a construcțiilor cu caracter provizoriu și respectiv constată, după caz, conform atribuțiilor stabilite prin lege, contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și înaintează procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean, primarului unității administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului București în a cărui rază de competență s-a săvârșit contravenția sau persoanei împuternicite de aceștia.
Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 64 din 24.12.2010, s-au stabilit atribuțiile Poliției Locale sector 5, în conformitate cu Legea nr. 155/2010, printre acestea figurând și efectuarea de controale pentru identificarea lucrărilor de construcții executate fără autorizație de construire, Serviciul disciplină în construcții care funcționează în cadrul Politiei Locale Sector 5 București, având ca atribuție aplicarea sancțiunilor și a măsurilor complementare stabilite prin Legea nr. 50/1991, republicată în anul 2004, cu toate modificările și completările ulterioare, după caz respectiv urmărirea și aducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite prin note de constatare, ori prin Procesele verbale de constatare a contravențiilor, după caz.
Așa fiind, împrejurarea că la momentul sancționării pârâtului prin procesul verbal de contravenție nr. 127/2009, Primarul Sectorului 5 București, îndeplinea calitatea de subiect de drept abilitat să aplice sancțiunea contravențională, nu putea fi de natură a conduce, în raport de modificările aduse Legii nr. 50/1991 prin OUG nr.214/2008, respectiv modul de organizare și funcționare al Poliției Locale Sector 5 București respectiv competența stabilită în favoarea acesteia, prin hotărârea Consiliului local Sector 5 București, la concluzia că doar Primarului Sectorului 5 București îi poate fi recunoscută calitatea procesuală activă în cauză.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor legale și locale anterior reliefate, Curtea reține că la data formulării acțiunii, subiectele de drept care puteau justifica legitimare procesuală activă erau cele la care face referire art. 27 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, modificat prin OUG nr. 214/2008, așadar nu în mod exclusiv Primarul Sectorului 5 București și că, pe cale de consecință, legitimarea procesuală activă a recurentei rezultă ope legis din normele speciale la care s-a făcut trimitere anterior, norme de imediată aplicare, conform art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În consecință, Curtea urmează a reține legitimarea procesuală activă a recurentei reclamante și incidenta motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 în cauză.
Față de aceste considerente, reținând că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 C.pr.civ. Curtea, va admite recursul, va casa decizia civilă recurată și va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe, apelul formulat de pârât, urmând ca Tribunalul să aibă în vedere și probatoriile administrate în recurs care vizează fondul cauzei dar și solicitarea recurentei referitoare la cheltuieli de judecată, care presupune stabilirea culpei procesuale, în conformitate cu art. 274 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 5 împotriva deciziei civile nr.865/A/20.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. A. C..
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. M. I. M. A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/14.04.2014
--------------------------------------------
T.B-Secția a IV-a – M.L.
- D.I.T.
Jud.Sector 5 – I.U.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1332/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 349/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
