Partaj judiciar. Decizia nr. 349/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 3983/1748/2010
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 349R
Ședința publică de la 19.02.2014
Curtea constituită din :
P. - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - B. A. C.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți M. I. D., M. M. și M. P. C. împotriva deciziei civile nr. 19A/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P. și intimații-pârâți A. M., D. Ș., O. A., O. C., P. I., B. M., M. V. și V. I., având ca obiect, anulare act, succesiune, acțiune în constatare, partaj judiciar.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă M. M. personal și asistată de avocat Iusut M., cu împuternicire avocațială nr._ fila 177 dosar, recurentul-pârât M. I. Danie reprezentat de același avocat și recurentul-pârât M. P. C. prin reprezentant legal M. M., intimatul-reclamant T. P. personal și asistat de avocat R. I., intimații-pârâți D. Ș., P. I., M. V. și V. I., toți personal, lipsind intimații-pârâți A. M., O. A., O. C. și B. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 13.12.2014, la registratura secției s-au înregistrat înscrisuri depuse de recurenții-pârâți.
Reprezentanții părților prezenți în sala de ședință și intimații-pârâți prezenți personal având cuvântul arată că nu au de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții-pârâți M. I. D., M. M. și M. P. C. prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu aplicarea greșită a legii.
Intimatul-reclamant T. P. prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, cu precizarea că în cauză nu operează autoritate de lucru judecat întrucât în cauză nu se judecă cererea privind stabilirea calității de moștenitor al defunctei.
Intimata-pârâtă P. I. depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului.
Aceleași concluzii cu privire la respingerea recursului le formulează și intimații-pârâți D. Ș., M. V. și V. I..
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14.12.2007, sub nr._, reclamantul Turica P. a solicitat in contradictoriu cu pârâții V. I., M. V., M. M. M. D., D. S., O. C., O. A., A. M., B. M. și P. I.:
- să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor S69/1968;
- să se constate deschisă succesiunea defunctei M. P.,
- să se stabilească componenta masei succesorale;
- să se constate că au calitatea de moștenitori reclamantul împreună cu pârâții, precum și cotele acestora;
- să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor succesorale.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că certificatul de moștenitor S69/1968 este lovit de nulitate absolută întrucât la dezbaterea succesiunii pe cale notarială nu au participat toate persoanele care justificau vocație succesorala concreta la moștenire.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 728 C.civ., art. 6731 și urm. C.pr.civ.
Prin sentința civila nr. 1151/25.04.2008 Judecătoria Cornetu a disjuns capătul 1 de cerere și s-a format un nou dosar sub nr._, a admis excepția autorității de lucru judecat pentru capetele de cerere 2-5 din acțiune și a respins aceste capete de cerere întrucât există autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Cornetu a reținut că există autoritate de lucru judecat în raport de hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. 1925/1991, respectiv sentința civilă nr. 3436/1996 a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov, decizia civilă nr. 1484/1997 a Tribunalului București și decizia civilă nr. 2206/1997 a Curții de apel București.
Prin decizia nr. 227A/16.02.2009 Tribunalul București Secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul T. P., a desființat sentința civilă nr. 1151/2008 și a trimis cauza spre rejudecarea capetelor 2-5 de cerere, privitoare la deschiderea succesiunii și partaj, la Judecătoria Cornetu.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că s-a reținut în mod greșit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1201 C.civ., nefiind îndeplinită condiția identității de părți și de cauză între cele două pricini.
Prin decizia civilă nr. 471R/10.11.2009 Curtea de apel București Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins recursul declarat de pârâta P. I. împotriva deciziei nr. 227A/16.02.2009, reținând că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1201 C.civ. și art. 297 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 12R/7.01.2010 pronunțată în dosarul nr._/2/2009 Curtea de apel București Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins contestația în anulare formulată de pârâta P. I. împotriva deciziei nr. 471R/2009
Prin decizia 139R/16.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de apel București Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins cererea precizată formulată de contestatoarea P. I., ca lipsită de obiect.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 781/29.02.2012 Judecătoria Cornetu a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Cornetu a reținut incidența dispozițiilor art. 1201 C.civ. rap. la art. 166 C.pr.civ. și faptul că este întrunită cerința triplei identități între prezenta cerere, în care s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor S69/1968, să se constate deschisă succesiunea defunctei M. P., să se stabilească calitatea de moștenitori și componența masei succesorale, cu acțiunea soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 1291/A/2009 și decizia civilă nr. 1254R/2010.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamantul T. P..
În motivarea apelului, apelantul reclamant a arătat că în dosarul nr._ s-a pronunțat sentința civilă nr. 3613/24.12.2008 definitivă prin decizia civilă nr. 1291A/15.12.2009 a Tribunalului și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1254R/07.10.2010 a Curții de Apel București, Secția a IV a civilă, în cauză nefiind vorba de o autoritate de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 19A/29.01.2013 Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat de reclamantul T. P., a desființat sentința civilă nr. 781/2012 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1151/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, s-a dispus disjungerea capătului1 de cerere (constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. S69/1968), dispunând formarea unei nou dosar cu nr._ .
În acest din urmă dosar nr._, prin sentința civilă nr. 3613/24.12.0008 Judecătoria Cornetu a respins ca nefondată cererea principală formulată de reclamantul T. P. având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. S69/1968, cu motivarea că din probele administrate în cauză nu a reieșit faptul că reclamantul a efectuat vreun act de acceptare a moștenirii de pe urma defunctei M. P. și, prin urmare, s-a stins vocația succesorală a acestuia. Prin decizia civilă nr. 1291/A/15.12.2009 Tribunalul București a respins apelul exercitat împotriva sentinței civile nr. 3613/24.12.0008 pronunțată de Judecătoria Cornetu, soluție menținută prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia nr. 1254/R/07.10.2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
În dosarul de față, în rejudecare, reînregistrat sub nr._ RJ, prin sentința civilă nr. 781/29.02.2012 Judecătoria Cornetu a admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește capetele 2-5 din acțiune (constatarea deschiderii succesiunii defunctei M. P., constatarea componenței masei succesorale, constatarea calității de moștenitori ai defunctei, sistarea stării de indiviziune).
Potrivit art. 1201 din Codul civil de la 1864, elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Or, prin sentința civilă nr. 3613/24.12.2008 pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria Cornetu a respins ca nefondat capătul de cerere formulat de reclamantul T. P. având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. S69/1968, cu motivarea că din probele administrate în cauză nu reiese că acesta a efectuat vreun act de acceptare a moștenirii de pe urma defunctei M. P. și, prin urmare, s-a stins vocația succesorală a acestuia.
În cauza de față, ce face obiect al dosarului nr._, instanța are a se pronunța asupra capetelor 2-5 din acțiune, având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii defunctei M. P., constatarea componenței masei succesorale, constatarea calității de moștenitori ai defunctei, sistarea stării de indiviziune.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut existența autorității de lucru judecat și, întrucât prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 297 C. pr. civ. și art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, tribunalul a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Împotriva deciziei civile nr. 19A/2013 au declarat recurs pârâții M. M., M. I. D., M. P. C. și M. M., în motivarea căruia au susținut următoarele critici de nelegalitate:
Instanța de apel a reținut că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului și a retrimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție ce nu este legală, recurenții-pârâți arătând că cererea este inadmisibilă, deoarece în prezenta cauză nu se mai poate dezbate succesiunea, moștenitorii cu vocație succesorală acceptanți ai succesiunii sunt recurenții și ceilalți intimați care, împreună cu autorul recurenților, au deschis succesiunea în 1996.
În mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibil petitul privind dezbaterea succesorală și stabilirea masei succesorale, constatând autoritatea de lucru judecat, având în vedere dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă.
Recurenții-pârâți susțin că acțiunea prin care se solicită ieșirea din indiviziune este inadmisibilă dacă a existat anterior un partaj cu privire la acest bun.
Petitul principal al acțiunii consta în anulare certificat de moștenitor, iar în situația în care s-a stins vocația succesorală a reclamantului, instanța de fond, în rejudecare, a soluționat acțiunea în limitele noului cadru procesual referitoare la obiectul cauzei.
Dispozițiile art. 797 Cod civil, potrivit cărora este nulă împărțeala în care nu s-au cuprins toții copii și descendenții fiilor predecedați, privesc exclusiv cazul în care cei omiși de la partaj sunt îndreptățiți să beneficieze de bunurile respective, ca urmare a acceptării succesiunii. Aceste dispoziții nu se referă și la cazul în care cei omiși de la partaj nu mai au nici un drept asupra moștenirii, situație în care, potrivit art. 696 cod civil sunt considerați că n-au fost niciodată moștenitori.
În consecință, arată recurenții-pârâți, trimiterea cauzei spre rejudecare doar pentru ca instanța să constate existența puterii de lucru judecat în locul autorității de lucru judecat este lipsită atât de utilitate economică și practică, atât pentru părți cât și prin prisma supraaglomerării instanței de judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Intimata-pârâtă P. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimatul-reclamant T. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de apel faptul că nu erau îndeplinite în cauză dispozițiile art. 1201 C.civ. și ale art. 166 C.pr.civ. pentru a se putea reține incidența excepției autorității de lucru judecat în raport de hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ .
Astfel, în dosarul de față, reînregistrat sub nr._, se judecă capetele 2-5 din cererea de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant T. P., respectiv constatarea deschiderii succesiunii defunctei M. P., constatarea componenței masei succesorale, constatarea calității de moștenitori ai defunctei, sistarea stării de indiviziune.
În schimb, dosarul nr._ a avut ca obiect judecarea capătului 1 al cererii de chemare în judecată formulate de intimatul-reclamant T. P., respectiv constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. S69/1968.
Prin urmare, în mod corect a reținut tribunalul că nu există identitate de obiect între cauza de față și cauza ce a fost soluționată în dosarul nr._, motiv pentru care Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., privind aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1201 C.civ. și a art. 166 C.pr.civ., nu este întemeiat.
Din dezvoltarea motivelor de recurs Curtea constată că, de fapt, recurenții solicită a se face aplicarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._, potrivit căruia orice chestiune litigioasă ce a făcut obiect al unei analize judiciare rămase irevocabile nu mai poate fi contrazisă într-un al doilea proces.
Curtea arată că, într-adevăr, autoritatea de lucru judecat are două funcții procesuale, respectiv de excepție și de prezumție.
Excepția autorității de lucru judecat este reglementată de art. 1201 C.civ. și de art. 166 C.pr.civ. și este o excepție procesuală de fond, absolută și peremptorie, ce conduce la respingerea acțiunii fără cercetarea în fond a pricinii, potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este o prezumție legală, reglementată prin dispozițiile art. 1200 pct. 4 și art. 1202 C.civ., deci are natura juridică a unui mijloc de probă, a cărui aplicare ține de fondul litigiului. În această situație, instanța constată identitatea chestiunii litigioase și face aplicarea principiului conform căruia ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi contrazis de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).
Or, în cauza de față, Curtea reține că instanța de fond nu a respins acțiunea pe considerentul că ar opera efectul pozitiv al puterii de lucru judecat ce reiese din hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ ci, dimpotrivă, a reținut îndeplinirea cumulativă a condițiilor reglementate de art. 1201 C.civ. și art. 166 C.pr.civ. și a reținută excepția autorității de lucru judecat, cu consecința respingerii acțiunii pe cale de excepție.
Curtea nu poate reține o critica potrivit căreia trimiterea cauzei spre rejudecare doar pentru ca instanța să constate existența puterii de lucru judecat în locul autorității de lucru judecat este lipsită atât de utilitate economică și practică, deoarece instanța de fond s-a pronunțat în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și respingerii acțiunii pe cale de excepție, astfel încât controlul judiciar nu poate fi exercitat decât cu privire la legalitatea soluției ce a fost pronunțată de instanța inferioară.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate de recurenții-pârâți, subsumate cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții pârâți M. I. D., M. M. și M. P. C. împotriva deciziei civile nr. 19A/01.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. P. și intimații-pârâți A. M., D. Ș., O. A., O. C., P. I., B. M., M. V. și V. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. Steluța C. P. F. A. C. B.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. CG/2 ex./24.02.2014
Jud. apel: E. M. O.
L. C. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 472/2014. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 917/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
