Revendicare mobiliară. Decizia nr. 1721/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1721/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 6005.01/300/2009
Dosar nr._
(952/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1721
Ședința publică de la 14 .11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți, C. G. și C. I., împotriva deciziei civile nr.123.A. din 08.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, C. N..
P. are ca obiect – revendicare.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 07.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.11.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1845/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesual active, ca neîntemeiată, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâții C. G. și C. I., a obligat pârâții să lase reclamantului în deplinătate proprietate și liniștită posesie imobilul – teren, în suprafață de 238 mp, situat în București, ., sector 2, astfel cum a fost identificat potrivit raportului de expertiză judiciară aflat la dosarul cauzei la filele 588-601 și, pe cale de consecință, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr._/25.09.200 și rectificarea înregistrărilor în cartea funciară nr._ a Municipiului București, sector 2, cu obligarea pârâților la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.803 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 30.04.2009, sub nr._, reclamantul C. N. a chemat în judecată pe pârâții C. G. și C. I. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în suprafață de 240 mp, situat în ..19, sector 2, imobil ce face parte din lotul de 480 mp, înscris în Cartea Funciară, nr._ a Municipiului București, având nr. cadastral 4744 și constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr._/25.09.2000, prin care s-a dispus intabularea în Cartea Funciară nr._ a dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 480 mp în favoarea pârâților, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea soților C., în cotă indiviză de ½ fiecare dintre aceștia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul situat în București, ..19, a aparținut unchiului său M. N. al cărui unic moștenitor este în calitate de nepot de soră, terenul făcând parte dintr-un lot mai mare în suprafață totală de 2.400 mp, situat la adresa menționată anterior.
Reclamantul arată că autorul său M. N. și sora acestuia M. I. T. au dobândit prin cumpărare în baza actelor de vânzare-cumpărare autentificate prin procesele-verbale nr.3822/04.04.1949 și 3823/04.04.1949de către Tribunalul Ilfov - Secția notariat, terenul în suprafață de 10.000 mp, situat în . Doamnei (fiecare câte 5.000 mp).
În dezvoltarea motivelor invocate de către reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată formulate, s-a învederat de către acesta că în anul 1951 a avut loc un schimb de terenuri cu Ferma Roșie din Raionul 1 Mai, București, act înregistrat sub nr.1318/24.02.1951, prin care M. N. și M. I. T., au primit în schimbul suprafeței de 10.000 mp, posesia terenului de 10.000 mp, situat în . București. S-a susținut, că ulterior acest schimb a fost aprobat de Ministerul Agriculturii - Direcția Evidență cadastru și Circulația Bunurilor, în baza adresei nr.6086/26.06.1951, prin care s-a comunicata aprobarea Ministerului Agriculturii nr._/01.06.1951 și a Ministerului Comerțului Interior nr._/1951, context în care schimbul realizat în baza actului de schimb încheiat la data de 24.02.1951, rămâne definitiv și netulburat, M. N. devenind proprietar cu drepturi depline.
Se arată că la data de 19.12.1957, M. N. a vândut printr-un înscris sub semnătură privată soților R. M. și R. N., terenul în suprafață de 240 mp, situat în București, . număr la aceea dată (la data formulării cererii de chemare în judecată având nr.19). Ulterior, la data de 21.05.1997, Judecătoria Sector 2 a pronunțat în dosarul nr.6598/1997, sentința civilă nr.5956, prin care a constatat că reclamanta R. M., în contradictoriu cu pârâtul M. N. a devenit proprietara suprafeței de 480 mp, teren situat în București, ..19, sector 2, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani. La data de 11.09.1997, în baza sentinței civile nr.5956/21.05.1997, pronunțată de Judecătoria Sector 2, este încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2092 la BNP S. –P. M., prin care R. M. a vândut soților C. G. și C. I., suprafața de 480 mp.
A arătat reclamantul că prin sentința civilă nr.6765/12.05.1999, pronunțată în dosarul nr._/1997 al Judecătoriei Sector 2 (definitivă și irevocabilă) s-a dispus admiterea contestației formulate de către C. N. și anularea sentinței contestate, constatându-se că R. M. este proprietara doar a unei suprafețe de 240 mp, situate în București, ..19, sector 2 iar ulterior la data de 05.01.2009, prin decizia civilă nr.5, pronunțată în dosarul nr._/3/2008 al Tribunalului București (definitivă și irevocabilă), s-a constatat nulitatea parțială a contractului autentificat sub nr.2092/11.09.1997 de BNP S. – P. M., pentru suprafața de 240 mp, rămânând valabil pentru suprafața de 240 mp, astfel cum a fost identificată în sentința civilă nr.6765/1999, pronunțată de Judecătoria sector 2, în dosarul nr._/1997.
Potrivit reclamantului, titlul de proprietate al acestuia asupra imobilului revendicat este confirmat și prin alte hotărâri judecătorești, iar măsurătorile cadastrale efectuate la nivelul anului 2000, pentru terenul situat pe . nr.17-21 au confirmat o suprafață de 1675 mp, împărțită în două loturi de 1198 mp și 477 mp. Reclamantul a precizat că acest din urmă lot de teren de 477 mp (480 mp conform contractului), se află în posesia pârâților: jumătatea sudică de 240 mp reprezentând terenul care le-a fost transmis acestora în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2092/11.09.1997 de BNP S. – P. M., iar jumătatea nordică de 240 mp, este terenul pe care C. G. și C. I. îl posedă fără drept, obiectul acțiunii în revendicare exercitate prin prezenta cerere de chemare în judecată.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr._/25.09.2000, prin care s-a dispus intabularea în Cartea Funciară nr._ a dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 480 mp în favoarea pârâților, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea soților C., în cotă indiviză de ½ fiecare dintre aceștia, a învederat reclamantul că apreciază cererea formulată ca fiind întemeiată în raport de dispozițiile Legii nr.7/1996.
În drept s-au invocat disp. art. 480 și 644 C.civ, art.44 din Constituția României, art.1.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, art.33,34 alin.1, pct.1 și 4 și art.35 și urm din Legea nr.7/1996.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 18.06.2009, pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, pârâții au învederat că reclamantul nu este în măsură să justifice calitatea acestuia de proprietar asupra terenului de 240 mp, față de împrejurarea că autorul său nu a primit imobilul revendicat în proprietate.
Pe fondul cauzei, cu privire la primul capăt de cerere, pârâții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2092/11.09.1997 au dobândit în proprietate terenul în suprafață de 480 mp, situat în ..19, sector 2. Potrivit acestora, chiar dacă prin decizia nr.2/05.01.2009, Tribunalul București a constatat nulitatea parțială a respectivului contract pentru suprafața de 240 mp, prin respectiva hotărâre judecătorească nu s-a stabilit și în patrimoniul cui revine suprafața respectivă.
Au mai învederat pârâții că autorul reclamantului, numitul M. I N. a cumpărat un teren în suprafață de 5000 mp, în ., fără ca imobilul respectiv să aibă nimic în comun cu acela situat în . ulterior acesta a primit în folosință de la Ferma Roșie un teren pe . actului nr.1318/24.02.1951.
Cu privire la capătul doi al cererii de chemare în judecată, s-a solicitat respingerea a acestuia, întrucât nu sunt invocate motive care să determine nulitatea Încheierii de carte funciară nr._/25.09.2000 și nu se precizează în favoarea cui trebuie înscris dreptul de proprietate pentru suprafața de 240 mp.
În drept au fost invocate prevederile art.115 și urm C.pr.civ.
În apărare a fost solicitată proba cu înscrisuri și expertiză.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri pentru părțile din prezenta cauză, astfel cum reiese din analiza detaliată a materialului probator administrat în cauză.
A fost administrată proba cu expertiză topografică, fiind efectuate două rapoarte de expertiză de către experții judiciari B. C. (filele 196-203) și D. I., P. M. și F. L. (filele 585-601) și un raport de expertiză judiciară în specialitatea construcții civile și industriale efectuat de către expertul judiciar H. F. (filele 104-111).
Instanța, din oficiu, a dispus efectuarea demersurilor legale în vederea comunicării situației juridice a imobilului revendicat, către DVBL Sector 2, Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei sector 2, Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciu Cadastru și Oficiul de Cadastru și Publicitate imobiliară Sector 2, relațiile solicitate fiind comunicate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 06.02.2012, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active, unită cu fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
În fapt, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3822/04.04.1949 de către Tribunalul Ilfov, M. I N. a cumpărat de la S. I., un teren de 5.000 mp situat în . Doamnei (filele 20-21).
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3823/04.04.1949 de către Tribunalul Ilfov, M. I T. a cumpărat de la S. I., un teren de 5.000 mp situat în . Doamnei (filele 22-23).
La data de 24.02.1951, sub nr.1318, a intervenit între Ferma Roșie și numiții M. I N. și M. I. T. un contract de schimb în baza căruia aceștia din urmă au dobândit în proprietate suprafața de 10.000 mp, teren situat în Șoseaua Afumați, în apropiere de linia Ferată București, în schimbul a două terenuri de câte 5.000 mp, aflate în proprietatea acestora (fila 23).
La data de 01.06.1951, s-a comunicat lui M. N., că a fost aprobat schimbul de terenuri intervenit între acesta și Ferma Roșie, proprietatea ministerului comerțului interior, în sensul că ferma să ia terenul autorului reclamantului în suprafață de 10.000 mp, dându-i-se în schimb o suprafață egală (fila 24).
Ministerul Comerțului Interior a comunicat lui M. N., prin adresa nr.6086/26.01.1951 că schimbul de teren, pentru suprafața de un hectar, intervenit între acesta și Ferma Roșie, făcut în baza actului provizoriu de schimb încheiat la data de 24.02.1951, rămâne definitiv și netulburat, conform aprobării Direcțiunii Cadastrului nr._/951 și aceea a Ministerul Comerțului Interior nr._/1951, acesta fiind liber a face investițiile necesare la bunul primit în schimb. De asemenea, s-a comunicat că acest act s-a transcris în Registrul de transcripțiuni la data de 17.05.1957, sub nr.663, conform art.711 C.pr.civ. și Dec. nr.663/1957 (fila 25).
Prin certificatul de moștenitor nr.264 din data de 29.07.1996, emis de BNP M. V., s-a stabilit calitatea reclamantului de moștenitor legal al defunctului M. N., în calitate de nepot de soră (fila 65).
Judecătoria sector 2, prin sentința civilă nr.5956/21.05.1997, pronunțată în dosarul nr.6598/1997, a admis acțiunea formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu pârâtul M. N., constatând că aceasta a devenit proprietara suprafeței de tren de 480 mp, situată în București, ..19, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani (fila 13).
La data de 11.09.1997, numita R. M. a încheiat cu pârâții C. G. și C. I., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2092, de BNP S. - P. M., prin care, în baza sentinței civile nr.5956/21.05.1997, aceasta a înstrăinat suprafața de 480 mp, situată în București, ..19, sector 2 (fila 14).
Judecătoria sector 2, în cauza civilă nr._, a pronunțat sentința civilă nr.6756/12.05.1999, prin care s-a admis contestația în anulare formulată de reclamant împotriva sentinței civile nr.5956/1997, constatându-se că R. M. a devenit proprietară a asupra unei suprafețe de 240 mp, situată în București, ..19, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani (fila 15).
Prin decizia civilă nr.2/05.01.2009 (irevocabilă), Tribunalul București a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2092, de BNP S. - P. M., pentru suprafața de 240 mp, acesta rămânând valabil pentru suprafața de 240 mp, astfel cum a fost identificată prin sentința civilă nr.6756, pronunțată de Judecătoria sector 2, în dosarul nr._/1997 (fila 16-19).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța a constatat că acesta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Susținerile invocate de pârâții în motivarea acestei excepții vizează în principal aspecte care privesc fondul cauzei, însă elementele referitoare la calitatea procesual activă a acestuia sunt dovedite prin certificatul de moștenitor nr. nr.264 din data de 29.07.1996, astfel cum a fost rectificat prin încheierile din datele de 11.09._,14.01._ și 16.06.2008, emis de BNP M. V., prin care s-a stabilit calitatea reclamantului de moștenitor legal al defunctului M. N., în calitate de nepot de soră (fila 65-68). De asemenea, potrivit art.85 alin.1 din Legea nr.36/1995 Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte, aspect de natură a justifica calitatea procesuală activă a reclamantului în prezenta cauză. Mai mult de atât, două hotărâri judecătorești, sentința civilă nr.6756/12.05.1999, pronunțată de Judecătoria sector 2 (fila 13) și decizia civilă nr.2/05.01.2009 (irevocabilă) a Tribunalului București (fila 16) au reținut calitatea reclamantului de succesor în drepturi al defunctului M. N., aspect care se impune a fi avut în vedere și în prezenta cauză ca efect al puterii de lucru judecat.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
Acțiunea în revendicare, conform art.480 cod civil este aceea prin care proprietarul unui bun individual determinat care a pierdut posesia acestuia în profitul unui terț, caută să restabilească dreptul său de proprietate asupra bunului și să obțină posesia acestuia de la terțul posesor neproprietar.
Aflându-ne în fața unei acțiuni în revendicare, pentru rezolvarea acestei trebuie să se facă dovada dreptului de proprietate.
Pentru dovada dreptului de proprietate este necesar să se compare titlurile de proprietate ale celor două părți, prin titlul instanța înțelegând actele sau faptele juridice în sens restrâns, prin care se realizează un transfer al proprietății, sau are numai efect declarativ - recunoaște un drept anterior.
Cu referire la fondul cauzei, instanța a reținut că în soluționarea prezentei acțiuni are a compara titlurile de proprietate invocate pe de o parte de către reclamant și pe de altă parte de pârâți. Procedând astfel, instanța a constatat că titlul invocat de reclamant este preferabil, fiind mai caracterizat decât cel al pârâților, astfel încât dreptul de proprietate al reclamantului va fi recunoscut ca atare, conform art. 480 Cod Civil, fiind un drept legal dobândit, în condițiile în care pârâții au dobândit, de la reclamant ca și succesor al defunctului M. N. suprafața de 240 mp, în baza sentinței civile nr.6756/12.05.1999, pronunțate de Judecătoria sector 2 (fila 15), iar pentru diferența de 240 mp, dobândită de aceștia în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2092, de BNP S. - P. M., s-a dispus de către Tribunalul București, prin decizia civilă nr.2/05.01.2009, nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2092, de BNP S. - P. M., pentru suprafața de 240 mp, acesta rămânând valabil pentru suprafața de 240 mp, astfel cum a fost identificată prin sentința civilă nr.6756, pronunțată de Judecătoria sector 2, în dosarul nr._/1997 (fila 16-19).
Prin raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză și aflat la filele 558-601 din dosar, experții judiciari au arătat în baza măsurătorilor la teren și înscrisurilor, că s-a realizat o reconstituire a vechilor proprietăți și identificarea terenului revendicat, în sensul că terenul revendicat de reclamant, se află în cadrul proprietății nr.19, de pe . 2, București, concluzionându-se cu certitudine că acesta a făcut parte din lotul inițial, proprietatea lui M. N., fiind ocupat de pârâți. De asemenea, raportul de expertiză judiciară menționat anterior a stabilit că terenul revendicat are o suprafața cadastrală de 238 mp și face parte din lotul de 480 mp, înscris în cartea funciară nr._ a Sectorului 2 București, cu număr cadastral 4744 (fila 594).
Prin raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni (filele 699-702), aceiași experți au arătat că amplasamentul terenului este identificat în anexele acestuia, este delimitat de punctele de contur 3,4,5,6,7,8,9,10 și 21 și conform realității, terenul este ocupat în prezent de pârâți pe acesta aflându-se o construcție, anexă, magazie. Experții au mai arătat că această suprafață de teren face parte din suprafața de teren care a făcut parte din lotul inițial, proprietatea lui M. N., nefiind înstrăinat, impunându-se a se rectifica evidențele cadastrale.
Potrivit certificatului nr.2041/_/24.10.1997, emis de Primăria Municipiului București (fila 508), imobilul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2092/11.09.1997, proprietatea domnilor C. G. și C. I., va purta nr.19 pe . 2, București. De asemenea, prin adresa nr._/29.04.2011(filele 372-373), emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, se precizează că terenul din ..19, în suprafață de 480 mp (477,95 mp), are numărul cadastral 4744 și numărul de carte funciară_.
În prezenta cauză se poate observa că reclamantul are un titlu de proprietate preferabil, contractul de schimb nr.1318 din data de 24.02.1951 confirmat ca fiind definitiv și netulburat, conform aprobării Direcțiunii Cadastrului nr._/951 și aceea a Ministerul Comerțului Interior nr._/1951, care a comunicat autorului reclamantului aceste împrejurări, în sensul acesta fiind liber a face investițiile necesare la bunul primit în schimb. De asemenea, s-a comunicat că acest act s-a transcris în Registrul de transcripțiuni la data de 17.05.1957 (filele 23-24).Susținerile pârâților în sensul că autorul reclamantului nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului care a format obiectul contractului de schimb nr.1318 din data de 24.02.1951, întrucât acesta a fost definitivat prin actul nr.6086/26.06.1951 de către Ministerul Comerțului Interior (fila 25), realizându-se acordul de voință cu privire la transferul dreptului de proprietate dintre cele două imobile și efectuarea formalităților de publicitate imobiliară în Registrul de Transcripțiuni la data de 17.05.1957. Pe de altă parte pârâții au dobândit urmare a sentinței civile nr.6756/12.05.1999, dreptul de proprietate asupra terenului de 240 mp, situat în ..19, sector 2, în considerarea calității de proprietar a autorului reclamantului M. N. de proprietar al suprafeței totale de 480 mp teren, amplasați în locația menționată anterior. Acest aspect intră în puterea de lucru judecat, ca și efect al sentinței menționate anterior, este reținut de instanță, fiind de natură a justifica calitatea reclamantului de succesor în drepturi a proprietarului inițial al terenului, M. N..
În speța de față se pune deci problema recunoașterii și ocrotirii titularului dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, reclamantul invocând titlul său incontestabil, iar pârâții invocând contractul de vânzare-cumpărare de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._.09.1997, de BNP S. - P. M., a cărei nulitate a fost constată irevocabil prin decizia civilă nr.2/05.01.2009 a Tribunalului București, în ceea ce privește suprafața de 240 mp .
Având în vedere faptul că titlu de proprietate invocat de reclamant are caracter preferabil față de acela invocat de pârâți, cererea acestuia va fi admisă iar pârâții vor fi obligați să lase în deplină proprietate și posesie celui dintâi terenul litigios în suprafață de 238 mp, situat în București, ..19, sector 2, astfel cum a fost identificat potrivit raportului de expertiză judiciară aflat la dosarul cauzei la filele 588-601.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr._/25.09.2000, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților, se poate observa că acest aspect privește aspecte ulterioare și administrative ale dobândirii dreptului de proprietate, ale înscrierii acestui drept pentru opozabilitatea față de terți, care urmează a fi finalizat în baza demersurilor legale efectuate la oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al sectorului 2, în conformitate cu legislația în vigoare, existând posibilitatea legală ca partea nemulțumită să se adreseze instanțelor de judecată, în situația în care va considera că drepturile sale au fost încălcate.
În baza art.274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâților îi instanța de fond i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.803 lei, compusă din 620 lei-taxă de timbru (fila 11),12 lei taxă de timbru (fila 90), 6271 lei-taxă de timbru (fila 292), 800 lei onorariu expertiză evaluare imobiliară (fila 102), 2100 lei onorariu expertiză construcții civile și industriale (fila 367-369).
Prin Încheierea pronunțată la 28.05.2012, s-a admis cererea formulată de către reclamantul C. N. de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința susmenționată, prin aplicarea art.281 Cod procedură civilă, astfel: „Dispune îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele sentinței civile nr.1845/13.02.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 2, în dosarul nr._, în sensul că în se va menționa sentința civilă nr.6756/12.05.1999, în loc de nr.6765/12.05.1999 și 6756/1999 în loc de 6765/1999 (pagina 4), sentința civilă nr.2 în loc de sentință civilă nr.5 (pagina 4), nr.6086/26.06.1951 în loc de 6086/26.01.1951 (pagina 7), nr._/1997 în loc de_ (pagina 7), (fila 15) în loc de (fila 16-19), la (pagina 7), 11.09._08 în loc de 11.09._-14.01._ (pagina 8), nr.2092/11.09.1997 în loc de_.09.1997(pagina 10 ), sector 2 (fila 13) în loc de sector 2 (fila 15) (pagina 8) și 588-601 din dosar în loc de 558-601 din dosar (pagina 9)”.
Împotriva sentinței civile nr.1845/13.02.2012 a Judecătoriei sectorului 2 București a formulat apel pârâții C. G. și C. I., pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel cum s-a reținut în decizia din apel.
„În motivare, apelanții – pârâți au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, deși apelanții au arătat că reclamantul nu a fost și nu este în măsura sa justifice calitatea sa de proprietar asupra terenului de 240 de m.p. întrucât autorul său nu a deținut în proprietate acest teren, și ca atare reclamantul nu avea cum sa-l moștenească.
Lipsa dreptului de proprietate asupra terenului de 240 m.p. conduce la lipsa legitimării procesuale active de a promova prezenta acțiune.
2. În privința fondului, apelanții au arătat că greșit a considerat prima instanță că este preferabil titlul exhibat de reclamant și a validat raportul de expertiza întocmit de experții F. L., D. loan și P. M..
Deși în cauza a mai fost realizata o expertiza, cu concluzii diametral opuse, cei trei experți nu au argumentat de ce au ajuns la o cu totul alta concluzie. Obiecțiunile apelanților pe fiecare constatare a celor trei experți au fost admise de instanță, însă, față de răspunsul la obiecțiuni și văzând constatările vădit nelegale ale celor trei experți, apelanții au solicitat instanței sa fie de acord cu chemarea acestora pentru a da cuvenitele lămuriri. Astfel, cei trei experți au mutat amplasamentul întregului teren deținut de autorul reclamantului, M. N., spre vest, cu aproximativ 50 ml, astfel ca acesta nu mai avea ieșire la . C.); suprafața terenului de_ m.p., obținut la schimb, a devenit un teren de_ m.p.; a dispărut proprietatea deținuta de S. I. (ce era dispusa între proprietatea deținuta de la vest de V. C și la est de M. N.).
Ca urmare, se impune ca experții sa răspundă la obiecțiunile formulate de apelanți, dar mai ales sa argumenteze de ce expertiza B. este greșita.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale active, motivată pe faptul că autorul reclamantului nu a deținut în proprietate terenul revendicat, apelanții au arătat că se impunea stabilirea cu claritate a proprietarilor ce au deținut terenuri între . C.) și str. C. (fosta . depuse la dosarul cauzei.
Deși M. N., în afara celor 10.000 m.p. dobândiți prin actul de schimb din anul 1951, nu a mai dobândit și alte terenuri, din măsurători au rezultat 500 m.p. în plus, menționați în schița anexa la raportul de expertiza.
De asemenea, și la nivelul anului 1957 (la 6 ani după ce M. N. devenise proprietar pe cei_ m.p.) S. I. este menționata ca deținând teren amplasat între terenul dr. V. C. și terenul proprietatea lui M. N..
În consecință, consideră apelanții că terenul revendicat de reclamant are un alt amplasament decât cel deținut de apelanți și că experții au mutat amplasamentul celor 10.000 m.p. și chiar au mărit suprafața - cu unicul scop de a dovedi ca apelanții - pârâți ocupă terenul revendicat de intimatul – reclamant, concluzie ce nu corespunde adevărului.
3. Au mai susținut apelanții că prima instanță a analizat acțiunea reclamantului dintr-o perspectiva total greșita, întrucât a încadrat raționamentul logico - juridic pe o situație premisă străină de cauza dedusă judecații. Judecătorul fondului nu a observat ca apelanții nu exhibau un alt titlu de proprietate, care să-l îndrituie să analizeze care titlu este preferabil, sa se folosească de comparația de titluri. De altfel, nici reclamantul nu a invocat aceasta situație premisa care sa conducă analiza pe teritoriul comparației de titluri.
În plus, chiar și în certificatul de moștenitor, terenul intimatului-reclamant apare a fi situat pe ..21,iar cel pe care-l revendica este pe ..19.
4. O ultimă critică vizează obligarea apelanților - pârâți la cheltuieli de judecata și pentru suma de 800 lei (expertiza de evaluare), aceștia susținând că tocmai ei sunt cei care au achitat onorariul de expert.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 3430,50 lei și timbru judiciar de 5 lei, conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul C. N. a formulat întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanții C. G. și C. I. ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile nr. 1845/13.02.2012 și obligarea apelanților - pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, potrivit dispozițiilor art. 274 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul a menționat că în anul 2000 s-au efectuat măsurători cadastrale pentru imobilele situate pe . numerele 17-21 și a rezultat o suprafață totală de 1.675 m.p. teren, dintre care un lot în suprafață de 1.198 m.p. - proprietatea intimatului cu număr poștal 19A și un lot de 477m.p. cu număr postal 19, aflat în posesia apelanților - pârâți, C. G. și C. I..
Având în vedere sentința civilă nr. 6756/12.05.1999, decizia civilă nr. 2/05.01.2009 și situația de fapt existentă, rezultă că lotul de 480 m.p. (477 m.p. conform măsurătorilor din 2000), aflat în posesia apelanților - pârâți se compune din: jumătatea sudică cu suprafața de 240 m.p. - teren ce aparține lui C. G. și C. I.; jumătatea nordică cu suprafața de 240 m.p. - teren ce face obiectul prezentei spețe și care, potrivit celei mai recente sentințe civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în cadrul acestui dosar, este proprietatea intimatului.
Intimatul apreciază ca prima instanța a procedat corect prin respingerea ca neîntemeiata a excepției lipsei calității procesuale active deoarece probele invocate de apelanții - pârâți nu dovedesc fără tăgadă că terenul respectiv ar fi fost în proprietatea unei alte persoane decât M. N. (ulterior C. N.).
Dacă, după anul 1951, lotul de teren aflat în proprietatea lui S. I. ar fi cuprins, așa cum afirmă apelanții, și cei 240 m.p. în litigiu, terenul respectiv s-ar fi situat începând cu imobilul amplasat la nr. 17 și s-ar fi întins pe teritoriul a 5 gospodării (conform afirmațiilor apelanților - pârâți și a expertului B. C.); într-o astfel de ipoteză, proprietarii terenurilor situate pe .. 17-23 ar fi trebuit să încheie contracte translative de proprietate cu S. I. și nu cu M. N./M. I. T..
Or, apelanții - intimați nu au prezentat asemenea acte (și nici acte doveditoare emise de Serviciul de Evidentă a Proprietății din cadrul Primăriei Municipiului București sau Primăriei Sectorului 2), deoarece, în realitate, proprietarii de la nr. 17-21, 45-53 au cumpărat teren în perioada 1955 -1971 de la M. N., iar cei de la nr. 23-43 au cumpărat de la M. I. T..
Terenurile situate pe .. 19A și nr. 21 nu au fost în proprietatea lui S. I., deoarece la nr. 19A (nr. 19 înainte de atribuirea numărului poștal) se afla terenul recunoscut în proprietatea intimatului, în calitate de succesor al lui M. N. (conform sentinței civile pronunțată în dosarul nr. 1494/1999 și expertizei omologate în acel dosar), iar la nr. 21 se afla terenul vândut de M. N. lui M. M. (dovadă fiind sentința civilă nr. 6102/28.06.1996).
Ca urmare, susține intimatul, lotul de teren aferent celor 5 proprietăți a aparținut din anul 1951 lui M. N. (la nr. poștale 17-21) și M. I. T. (la nr. poștal 23). Ulterior, C. A. a cumpărat/uzucapat de la primul 300 m.p. de teren la nr. 17 (obiectul dosarului nr._/1995), R. M. a cumpărat 240 m.p. de teren la nr. 19 (obiectul dosarelor nr. 6598/1997 și nr._/1997), iar M. M. a cumpărat de la M. N. terenul situat la nr. 21 (obiectul dosarului nr. 5641/1996).
Prin urmare, toate actele enumerate mai sus demonstrează fără tăgadă că imobilele situate pe .. 17-21 au fost proprietatea lui M. N. și infirmă cele precizate de apelanții - pârâți.
Mai mult, numele S. I., S. I. sau I., nu este asociat calității de proprietar pe . în adresa Serviciului de Evidență a Proprietății din cadrul Primăriei Municipiului București nr._/2719/29.02.2008, referitoare la situația juridică a imobilelor cu adresele poștale .. 17-21, nici în cuprinsul celor 48 înscrisuri copiate din dosarul fiscal al imobilului situat pe .. 19 și trimise instanței de către Direcția Venituri Buget Local Sector 2 cu adresa nr._/17.06.2011.
Apelanții nu au probat în mod cert prin acte de proprietate, de succesiune sau fiscale faptul că I. S. deținea în proprietate teren pe . fapt, apelanții - pârâți și-au bazat afirmațiile doar pe înscrierea eronată a vecinătății estice „proprietatea I." în actul de vânzare cumpărare nr. 4433/1093/07.09.1957 și în actul de schimb de teren nr 1318/24.02.1951 (transcris sub nr. 663/17.05.1957).
În comparație cu primul raport de expertiză, realizat de B. C., cei trei experți desemnați în cauză au analizat actele depuse de ambele părți aflate în litigiu (atât cele aflate la dosarul cauzei, cât și cele puse la dispoziția experților cu ocazia efectuării expertizei) și au procedat la identificarea și măsurarea terenului în concordanță cu obiectivele trasate de instanța de judecată. În urma măsurătorilor efectuate, experții au ajuns la concluzia că „A reieșit cu certitudine ca terenul revendicat a făcut parte din lotul inițial, proprietatea lui M. N. [...]" și că acesta „face parte din lotul înscris în Cartea Funciara nr._ prin încheierea nr._/26.09.200, cu număr cadastral 4744".
În aceste condiții, a susținut intimatul, se poate observa că titlul invocat de apelanții - pârâți nu poate fi preferat celui invocat de intimatul - reclamant; de fapt, doar reclamantul are un titlu, caz în care acțiunea în revendicare trebuie să îi fie admisă, dacă titlul său îndeplinește două condiții, și anume: titlul să emane de la un terț și data titlului să fie anterioară posesiei pârâtului. Prin urmare, nici aceste afirmații ale apelanților - pârâți nu pot fi luate în calcul, având în vedere că prima instanță a ținut cont de dispozițiile legale în materie de revendicare, iar sentința civilă nr. 1845/13.02.2012 este legală și temeinică sub acest aspect.
În privința onorariului de expert, intimatul - reclamant a arătat că a fost achitat de acesta, cu chitanța nr._/1/08.10.2009 (fila 102 dosar_ ), emisă de CEC BANK S.A. - Agenția V.. Din cuprinsul chitanței și al fișei de prezentare a expertizei rezultă că suma de 802,40 lei a fost depusă de C. N. în contul Biroului Local de Expertize Judiciare pentru efectuarea expertizei de evaluare imobiliară, dispusă de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, art. 480, 644 din Codul civil de la 1864, art. l din Protocolul nr. l al CEDO, coroborate cu prevederile art. 6 și 13 din CEDO.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civilă nr.123A/08.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în dosarul nr._, s-a respins apelul pârâților ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea prin prisma motivelor invocate și care constituie limitele devoluțiunii conform art. 295 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de apel, apelanții au criticat soluția primei instanțe asupra excepției lipsei calității procesuale active a intimatului - reclamant, iar cea de-a doua critică vizează omologarea raportului de expertiză efectuat de experții F. L., D. I. și P. M..
Tribunalul a apreciat că se impune ca aceste două critici să fie analizate împreună. A constatat tribunalul că aceste critici nu sunt fondate, din probele administrate rezultând cu certitudine că autorul intimatului - reclamant a deținut în proprietate terenul revendicat în suprafață de 240 mp. Astfel, tribunalul a constatat că autorii intimatului - reclamant, M. I. N. și M. I. T., au dobândit în proprietate suprafața de 10.000 m.p. teren situat în Șoseaua Afumați, în apropiere de linia Ferată București, în baza contractului provizoriu de schimb nr. 1318/24.02.1951 încheiat cu Ferma Roșie, schimb aprobat de Direcțiunea Cadastrului cu adresa nr._/951 și de Ministerul Comerțului Interior cu adresa nr._/1951, și transcris în Registrul de transcripțiuni la data de 17.05.1957, sub nr. 663, conform art. 711 Cod procedură civilă și Decretului nr.663/1957.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit la judecata în primă instanță de experții F. L., D. I. și P. M. rezultă că terenul revendicat se află în cadrul proprietății nr.19 de pe . 2 București, proprietatea apelanților C. G. și C. I., experții precizând expres că, pe baza elementelor măsurate și calculate, au putut stabili exact amplasamentul și suprafața terenului revendicat și a vecinătăților. De asemenea, au menționat experții că au reconstituit vechile proprietăți și le-au corelat cu cadastrul existent, că au ținut cont de dimensiunile și vecinătățile terenului trecute în actul de schimb. În cuprinsul concluziilor, experții au precizat că a reieșit cu certitudine că terenul revendicat a făcut parte din lotul inițial proprietatea lui M. N., nefiind înstrăinat, ocupat în prezent de apelanți.
Având în vedere identificarea terenului făcută prin raportul de expertiză, tribunalul constată că în mod corect a apreciat prima instanță că intimatul - reclamant justifică în cauză calitatea sa procesuală activă, întrucât este moștenitorul lui M. N., care a fost proprietarul terenului revendicat.
Tribunalul a înlăturat susținerile apelanților privind mutarea de către cei trei experți a amplasamentului întregului teren deținut de autorul reclamantului, M. N., spre vest, cu aproximativ 50 ml, întrucât sunt simple speculații, iar experții au explicat în cuprinsul raportului și în răspunsul la obiecțiuni modalitatea în care au identificat și determinat configurația și amplasamentul terenului.
Afirmația apelanților în sensul că prin mutarea amplasamentului terenului a dispărut proprietatea deținuta de S. I. (ce era dispusa între proprietatea deținuta de la vest de V. C și la est de M. N.) este contrazisă de chiar mențiunile din actul de schimb încheiat la 24.02.1951 de autorii intimatului - reclamant cu Ferma Roșie. În cuprinsul actului se menționează că terenul primit la schimb de autorii intimatului - reclamant se învecinează la Nord cu o plantație de salcâmi, fostă proprietate S. I., deci încă de la momentul schimbului S. I. nu mai deținea în proprietate imobilul învecinat.
Faptul că aceste concluzii ale comisiei formate din cei trei experți nu concordă cu concluziile expertului B. C., desemnat inițial de instanță pentru efectuarea expertizei, nu poate conduce la concluzia că expertiza ulterioară efectuată de cei trei experți este greșită.
În plus, tribunalul a avut în vedere faptul că raportul de expertiză întocmit de expertul B. C. nu este concludent, acesta menționând că nu poate identifica terenul revendicat și că acesta este situat în altă parte. Or, expertul este o persoană cu calificarea necesară, care, dispunând de aparatură de specialitate și analizând vecinătățile menționate în titlurile exhibate de părți, respectiv actul de schimb în cazul intimatului - reclamant și contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu R. M. în cazul apelanților-pârâți, nu poate invoca imposibilitatea identificării terenului. Mai mult, tribunalul a constatat că raportul de expertiză întocmit de expertul B. C. este o înșiruire de întrebări, astfel că în mod corect prima instanță a înlăturat din probatoriu acest raport și a dispus efectuarea unei noi expertize în cauză, criticile apelanților sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Cât privește diferența în plus de 500 mp față de suprafața de 10.000 mp menționată în actul de schimb, întrucât experții au avut în vedere limitele și vecinătățile terenului dobândit la schimb astfel cum sunt specificate în actul de schimb, tribunalul a apreciat că aceasta este rezultatul măsurătorilor diferite, respectiv în cazul expertizei măsurători făcute cu aparate de mare precizie, spre deosebire de momentul întocmirii actului de schimb, când măsurătorile se făceau cu mijloace de măsură rudimentare.
Tribunalul a constatat că și cel de-al treilea motiv de apel privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 480 din Codul civil de la 1864 este nefondat. Astfel, deși susțin că situația de fapt nu se circumscrie ipotezei în care ambele părți dețin titluri de proprietate pentru imobilul revendicat, greșit prima instanță procedând la compararea de titluri, apelanții - pârâți au invocat în întâmpinarea depusă la judecata în primă instanță contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2092/11.09.1997 prin care susțin că au dobândit în proprietate terenul în suprafață de 480 mp., situat în ..19, sector 2. Față de această situație, prima instanță a procedat la compararea titlurilor, reținând însă că prin hotărâre judecătorească irevocabilă, titlul pârâților a fost desființat parțial, pentru suprafața de teren de 240 mp, revendicată de reclamant.
Ca urmare, deși situația de fapt impunea compararea titlului intimatului - reclamant cu posesia exercitată de apelanții - pârâți asupra bunului, aceștia nemaiavând un titlu de proprietate valabil, care să poată fi opus intimatului, tribunalul a constatat că această comparație nu este de natură a schimba soluția primei instanțe asupra cererii de revendicare. Aceasta întrucât titlul intimatului - reclamant, reprezentat de contractul de schimb nr.1318/24.02.1951, transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr.663/17.05.1957, este anterior posesiei apelanților - pârâți, începută de aceștia în 11.09.1997, iar de autoarea lor, R. M., la data de 19.12.1957, după cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 5956/21.05.1997 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr. 6598/1997.
În consecință, tribunalul a menținut soluția dată de prima instanță cererii de revendicare, substituind însă motivele pentru care aceasta a fost admisă.
Referitor la motivul patru de apel vizând obligarea apelanților - pârâți la plata onorariului de expert în sumă de 800 lei, tribunalul a constatat că este nefondată această critică, atât timp cât la fila 102 în primul volum al dosarului de primă instanță se află în original chitanța nr._/1/08.10.2009, eliberată de CEC Bank – Agenția V., cu care reclamantul C. N. a achitat suma de 802,40 lei, din care suma de 800 lei reprezintă onorariu expertiză evaluare imobiliară în dosarul nr._ . Cum apelanții - pârâți au căzut în pretenții, în mod corect au fost obligați de prima instanță, în temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, și la plata acestei sume către intimatul - reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelanților, al căror apel a fost apreciat ca nefondat, tribunalul i-a obligat pe aceștia la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 496 lei, reprezentând onorariul de avocat, conform facturii fiscale și chitanței depuse la dosar.
Împotriva deciziei civile nr.123A/08.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în dosar nr._, au formulat recurs pârâții C. G. și C. I., criticând-o pentru nelegalitate cu invocarea prevederilor art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și art.129 alin.5 Cod procedură civilă, astfel:
1. S-a criticat decizia recurată pentru cazul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă – când hotărâre este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât decizia Tribunalului București a fost dată cu încălcarea Ordinului Ministrului Justiției nr.1882/C/12.09.2011 – prin care s-a aprobat „Regulamentul privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specialitatea topografie, cadastru și geodezie”.
Potrivit art.1 din Regulament, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, - A.N.P.C.I., prin oficiile de cadastru (O.C.P.I.) avizează tehnic, exclusiv cu privire la corectitudinea datelor topografice, expertizele judiciare efectuate de către experții judiciari în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, iar potrivit art.2 din Regulamentul susmenționat, avizarea se face la solicitarea instanței de judecată care a dispus efectuarea expertizei.
În speță, nu s-a procedat la avizarea expertizei topografice întocmită de experții tehnici F. L., D. I. și P. M., avizul care se impunea față de concluziile contradictorii între această expertiză și prima expertiză efectuată în cauză, de expert B., la care nu s-a făcut nici o referire de către cea de a doua expertiză, susținerea pârâților că terenul revendicat nu a aparținut niciodată autorului reclamanților, răspunsul neargumentat al celor trei experți la obiecțiunile reclamanților, respingerea cererii de a fi chemați cei trei experți în instanță pentru a da lămuriri cu privire la susținerea pârâților că aceștia au schimbat în mod nepermis amplasamentul terenului de 10.000 mp. deținut de autorul reclamantului și faptul că cei trei experți au întocmit o schiță din care rezultă un plus de 500 mp. față de cei 10.000 mp. dobândiți de autorul reclamantului prin contractul de schimb din anul 1951.
Totodată, instanța de apel a încălcat prevederile art.129 alin.5 Cod procedură civilă potrivit cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală.
La susținerile pârâților s-a primit o soluție nelegală cu o motivare generală a instanței de apel, fără a răspunde susținerilor în apărare ale pârâților, concluzionând că din expertiza tehnică efectuată de cei trei experți, rezultă că terenul revendicat se află în cadrul proprietății nr.19 de pe . 2 și că în expertiză s-a ținut cont de dimensiunile și vecinătățile terenului trecute în actul de schimb din 1951.
Or, nu s-a observat că expertiza celor trei experți neglijează vecinătățile și dimensiunile trecute în actul de schimb invocat.
Astfel, expertiza celor trei experți nu face referire la vecinătatea de la răsărit de 45 ml. La . . în actul de schimb din 1951 între Ferma Roșie cu autorul reclamantului, vecinătate care este menționată dimpotrivă în expertiza tehnică efectuată în dosarul nr. 939/1997 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, de expertul topo B. I., respectiv în expertiza în cauză de la fond.
Tribunalul era obligat astfel să observe că cei trei experți stabilesc vecinătatea de la răsărit la 50 ml. – spre vest, în disprețul înscrisurilor autentice, iar instanța de apel respinge în mod total greșit apărările pârâților cu referire la mutarea spre vest a laturii de la est a terenului de 10.000 mp., întrucât sunt simple speculații.
Confuzia a fost creată de expertiza celor trei experți care au avut un singur scop: acela de a atesta că terenul revendicat se suprapune peste cel al pârâților.
Tribunalul nu a lămurit de ce experții nu au pornit expertiza de la latura de est de 45 ml. din str.Moroieni, (fost . ce expertiza constată că terenul dat la schimb are o suprafață de 10.500 mp. în loc de 10.000 mp. cât atestă actul de schimb din anul 1951, și ar fi constatat altfel, că în situația în care s-ar fi pornit de către experți pentru identificarea terenului de 10.000 mp. din . constatat că pentru a se obține suprapunerea peste terenul revendicat reclamantul ar fi trebuit să primească la schimb contrar actul din 1951, o suprafață de 12.750 mp.
Într-o vădită eroare s-a aflat Tribunalul când a analizat și critica ce viza dispariția din expertiza celor trei experți, a terenului deținut de S. I. – între proprietatea lui V. C. (la vest ) și M. N. (la est) neglijându-se mențiunile din actul de vânzare-cumpărare al Sultanei I. din 1957, dar și actul prin care M. cumpără de la S. I. în 1949, făcându-se confuzie între terenurile amplasate și concluzionându-se în mod eronat că în 1951, S. I. nu mai deținea în proprietate imobilul învecinat.
Or, înscrisul din 1957 atestă că între recurenții – pârâți și M. N. se afla proprietatea numitei S. I., situație ce rezultă cu claritate din „Schița de plan a lotului 1b)” anexă la actul de vânzare-cumpărare dintre V. C. și Kispal autentificat sub nr.1658/391/06.04.1957, că spre est, lotul înstrăinat se învecina cu proprietatea Sultanei I. pe l latură de 40 mp.
Expertul B., luând în considerare toate aceste înscrisuri, concluzionează dimpotrivă că terenul revendicat este la est de terenul recurenților – pârâți, măsurătorile având ca punct de pornire de la est spre vest, . C.).
Poziționarea exactă a terenului revendicat se impunea în cauză, cu atât mai mult cu cât, recurentul nu a fost în măsură să precizeze în care loc există terenul revendicat de la pârâți, din cei 10.000 mp. ce au aparținut autorilor săi prin actul de schimb invocat din 1951.
S-au încălcat și prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, prin faptul că instanța de apel nu a răspuns apărărilor și susținerilor recurenților – pârâți, în mod argumentat, pe baza probatoriilor administrate în cauză invocate, rezumându-se la a reține că aceste apărări „sunt simple speculații”.
Rezultă astfel, conturat și motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă prin aprecierile cu caracter general ale Tribunalului, fără referire la probele invocate de către pârâți în apărările efectuate în cauză, în mod argumentat, în motivele de apel, aprecieri care constituie o veritabilă lipsă de motivare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei din apel și, rejudecând admiterea apelului pârâților, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamanților.
Intimatul - reclamant C. N. a depus întâmpinare la recursul formulat, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, arătând că terenul face parte dintr-un lot mult mai mare care a aparținut autorului său, M. N., că a purtat litigiu și cu R. M. căreia acesta i-ar fi vândut în 1957 cu chitanță, o suprafață din acest lot, de 240 mp., a obținut și revendicarea în contra uzucapiunii de către susnumita a unui teren mai mare decât cel înstrăinat, iar terenul Sultanei I. nu mai există încă din 1957, astfel cum rezultă din chitanța sus menționată, etc.
Recurenții au depus răspuns la întâmpinare prin care au contestat situația prezentată de către intimatul - reclamant, susținând că terenul a fost mutat, având menționate alte vecinătăți de către comisia de trei experți în cauză, măsurătorile începând cu . nici nu exista în 1951 - 1957, care se afla la o distanță de circa 50 ml. de locul de unde trebuia să înceapă măsurătoarea, respectiv din str. Moroieni (fostă . cum este în actul de schimb.
Recurenții au depus și un raport de expertiză topografică - extrajudiciară efectuată de expertul topo M. C., care confirma prima expertiză în cauză, efectuată de expertul B. C., având înscrisurile - titlurile de proprietate anexate (filele 69 - 92) în discuție, o plângere penală formulată în contra celor trei experți topo care au efectuat cea de-a doua expertiză în cauză pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - fapta imputată fiind aceea de mutare ilegală a limitelor de hotar „inventarea de vecini” și adăugarea unei suprafețe de 500 mp. care nu există în acte - înregistrată în dos.nr. 8372/P/2014 la P. de pe lângă Judecătoria sect. 2 București.
Intimatul a depus ample precizări cu privire la rapoartele de expertiză efectuate pentru terenul ce a aparținut autorului său pe care l-a moștenit, M. N., și relațiile obținute de la autoritățile locale privind situația juridică și precizări și cu privire la plângerea penală sus menționată.
La termenul din data de 07.11.2014, recurenții pârâți au solicitat suspendarea judecării cauzei pendinte, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ., având în vedere că s-a început urmărirea penală cu privire la constatările din rapoartele de expertiză efectuate în pricina pendinte, care va avea înrâurire determinantă asupra soluției ce va fi pronunțată în recursul în cauză, depunând în acest sens, la dosar în copie, plângerea penală formulată de C. G. în contra celor trei experți topo privind cea de a doua expertiză efectuată în cauză.
Curtea a respins cererea, constatând că potrivit textului de lege susmenționat, instanța poate suspenda judecata, fiind astfel la aprecierea sa, luarea unei astfel de măsuri, în raport de elementele cauzei.
La același termen, recurenții au solicitat ca instanța să dispună avizarea tehnică de către OCPI, a raportului de expertiză extrajudiciară depus în sprijinul recursului efectuat de către expertul tehnic judiciar M. C., care confirmă constatarea raportului de expertiză efectuat la fond de către expertul numit de către instanța de fond, B. C., în sensul că terenul revendicat de reclamantul C. N., nu se suprapune peste terenul recurenților pârâți, în temeiul art. 1 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 1882/C –_ din 12.09.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, fiind contrazis de expertiza celor 3 experți numiți în cea de-a doua expertiză efectuată în cauză, care constată suprapunerea terenului revendicat pe terenul pârâților, pornită de la alte coordonate, decât cele reale, solicitând avizarea OCPI și-a expertizei topo efectuată în cauză de către cei trei experți.
Curtea a respins cererea de avizare, constatând că avizarea potrivit Ordinului susmenționat, este posibilă doar în cazul expertizelor tehnice dispuse de către instanță, cu respectarea prevederilor art. 1, art.2 și art. 3 din Regulamentul aprobat, a unei întregi documentații la care trebuie să se aibă acces, însăși expertiza trebuind a respecta o anumită tehnică și procedură, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Analizând recursul pârâților, Curtea constată întemeiate criticile recurenților pârâți, pentru considerentele ce urmează:
Este cert că în pricina dedusă judecății s-au efectuat două expertize, prima de către expertul topo judiciar B. C. care a identificat o suprafață de 10.000 de m.p. cât au avut autorii reclamantului conform titlurilor vechi de proprietate, ajungând la concluzia că nu există nicio suprapunere asupra terenului pârâților, respectiv cea de-a doua, efectuată de o comisie de 3 experți topo judiciari - D. I., P. M. și F. L., care constată, contrar titlurilor autorilor reclamantului invocate, a unei suprafețe de 10.500 de m.p., fără explicații pertinente pentru stabilirea unui surplus de 500 m.p., pe care instanța de apel nu l-a argumentat în mod temeinic, invocarea tehnicii de măsurare noi, față de mijloacele tehnice mai vechi, neputând fi primită pentru a justifica, în beneficiul reclamantului, a unei suprafețe de încă 500m.p. care ar fi aparținut autorilor acestuia,pe alte coordonate decât cele utilizate de către primul expert, astfel concluzionându-se că dimpotrivă, terenul reclamantului s-ar afla ocupat de către pârâți pe o suprafață de 238 de m.p., obiecțiunile acestora nefiind lămurite.
Argumentul instanței, în contra susținerilor pârâților, în sensul că cei trei experți nu fac referire la vecinătatea de la răsărit de 45 ml la . . în actul de schimb din 1951 între Ferma Roșie cu autorul reclamantului, și în prima expertiză de la fond, ca și în expertiza efectuată în alt dosar nr. 939/1997 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, de către expertul B. I., prin dispariția suprafeței de teren care a aparținut Sultanei I. – între proprietatea lui V. C. la Vest și M. N. la Est, ignorarea mențiunilor din actul de vânzare cumpărare al Sultanei I. din 1957, nr. 1658/391/06.04.1957 dintre V. C. și Kispal, respectiv din schița de plan a lotului 1 b) anexă la acest contract, din care ar rezulta clar că spre Est, lotul înstrăinat se învecina cu proprietatea Sultanei I. pe o latură de 40 ml – că ar fi simple speculații – nu poate fi convingător, pentru a considera că recursul pârâților în care se reiterează aceleași neconcordanțe, nelămurite prin concluziile din cele două expertize, ar fi nefondat.
Curtea constată astfel că se impune o nouă expertiză, care să lămurească toate aceste grave neconcordanțe, cu referire la expertizele efectuate și la concluziile contradictorii ale acestora, dar luând în calcul toate înscrisurile, titlurile de proprietate existente în zona analizată, inclusiv actul de vânzare cumpărare din 1957 invocat al Sultanei I. cu schița anexă, cu efectuarea măsurătorilor, inclusiv pornind de la Est la Vest ( . se explice de către experți care este suprafața exactă deținută de către autorii reclamantului, de 10.000 sau de 10.500 m.p., astfel ca în mod cert, să se stabilească eventuala suprapunere a terenului în suprafață de 238 m.p. pretinsă în acțiunea în revendicare, de la pârâți.
Experții topo vor respecta și Ordinul Ministerului Justiției susmenționat, având în vedere procedura prevăzută la art. 1, art. 2 și art. 3 din Regulamentul aprobat prin acest ordin, solicitând avizarea OCPI, spre a oferi în speță un raport de expertiză bazat pe corectitudinea datelor topografice, astfel cum statuează art. 1 din Ordinul respectiv.
Având în vedere considerentele reținute, potrivit art. 312 c.pr.civ. va fi admis recursul, casată decizia recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți, C. G. și C. I., împotriva deciziei civile nr.123.A. din 08.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, C. N..
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță - Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
Rădița I.
Red.F.P.
Tehnored.C.S./GIA
Ex.2/23.12.2014
TB - Secția a V-a Civilă - E. D., M. S.
Jud. Sector 2 București – E. T. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1281/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 40/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
