Obligaţie de a face. Decizia nr. 110/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 357/303/2012
Dosar nr._
(2440/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIIVLĂ NR. 110
Ședința publică de la 27.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. C. C. și M. I. A., împotriva deciziei civile nr.719.A. din 27.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. M., intimatul pârât, M. A. (decedat și continuat de moștenitorul, M. C. C., parte în dosar) și intimatul chemat în garanție B. S..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, recurentul-pârât, M. C. C., legitimat cu C.I. . nr._/25.10.2011, asistat de avocatul, C. lavrin, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberată de Baroul București,același avocat reprezentând și interesele recurentei-pârâte, M. I. A., intimatul reclamant, V. M., personal, legitimat cu C.I. . nr._/07.01.2013, lipsește intimatul chemat în garanție, B. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se învederează faptul că recursul a fost legal timbrat cu suma de 90,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că intimatul reclamant, V. M. a depus la dosar în data de 20.01.2014, o întâmpinare care a fost comunicată părților adverse.
Avocatul recurenților-pârâți, având cuvântul, învederează că a intervenit decesul pârâtului, M. A., depune în acest sens certificatul de deces și de calitate nr. 131/14.11.2013, din care rezultă că unicul moștenitor este fiul acestuia, M. C. C..
Curtea constată decesul intimatului-pârât, M. A. și că moștenitorul acestuia este fiul, M. C. C., deja parte în proces, astfel încât, cadrul procesual este legal stabilit.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat în cauză.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților reclamanți, critică hotărârea atacată, prin prisma prevederilor art. 304 alin.1 pct. 7 C.p.civ. atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii atacate este una superficială și care nu se bazează pe probele administrate în cauză, iar considerentele cuprind elemente care nu au legătură cu cauza.
Având în vedere că există contradictorialitate cu privire la situația de fapt, că din concluziile raportului de expertiză și din toate probele administrate, rezultă faptul că imobilul intimatului-reclamant nu a fost reparat, cel puțin la momentul efectuării expertizei nu exista o dovadă în acest sens.
Cu toate acestea, instanța reține că respectivul imobil a fost reparat.
O altă critică a motivelor de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.civ. atunci când hotărârea recurată cuprinde motive de nelegalitate .
Astfel, există anumite probe care au fost luate în considerare, iar altele nu, fără a se motiva acest aspect și că nu au fost luate în considerare cele două declarații de martori, precum și cele date de către recurenții-pârâți.
În cauză, cei doi recurenți au chemat în garanție, pe cel care a efectuat lucrarea, iar acesta s-a prezentat la unul din termene, când a recunoscut că a efectuat lucrarea, însă, ulterior, la momentul administrării probei cu interogatoriul nu s-a mai prezentat.
Cu toate acestea instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 C.p.civ. și nu a motivat de ce nu a făcut acest lucru, considerând că trebuia să deslușească de ce a considerat anumite probe și declarații reale și altele nu.
La întrebarea instanței, către avocatul recurenților-pârâți, respectiv care normă națională de drept este în contradicție cu art. 6 din CEDO,
Avocatul recurenților reclamanți, arată că are în vedere dispozițiile art. 6 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil și că atât instanța de apel, cât și cea din fond au aplicat greșit legea.
Astfel, hotărârea din apel nu este legală, în sensul că instanța trebuia să motiveze de ce a dat o anumită interpretare unor norme și aici face referire la situația abuzului de drept, invocată atât în fața instanței de fond, cât și în apel.
Instanța de apel a reținut că reclamantul avea dreptul și interesul să promoveze această acțiune, deci, în această situația nefiind vorba despre un abuz de drept.
Cu privire la existența sau nu, a unui abuz de drept, consideră că instanța de apel ar fi trebuit să motiveze de ce a existat sau nu, atât elemente obiective, cât cele subiective.
Astfel, recurenții-pârâți și-au manifestat intenția de a repara imobilul, reclamantului, dar cu toate acestea, reclamantul a refuzat, existând și probe în acest sens la dosar, în sensul că acesta a afirmat că nu-i lasă să intre în imobilul său, poziție care a fost reiterată cu ocazia raportului de expertiză și când s-a constatat același lucru.
Mai mult, cu ocazia răspunsului la interogatoriu, reclamantul a afirmat că nu este adevărat că nu-i lasă pe pârâți să intre în apartamentul lui, din contră.
Întrebat de instanță, dacă au cerut sancționarea abuzului de drept, avocatul recurenților-pârâți, arată că prin întâmpinarea depusă la fond, au cerut constatarea abuzului de drept și nu sancționarea acestuia.
Tot la întrebarea instanței, respectiv, dacă recurenții au executat debitul de bună voie, avocatul acestora arată că nu a fost executat, întrucât există o cerere de chemare în garanție, în opinia sa, întemeiată, iar soluția din acest punct de vedere ar fi de admitere a recursului și reținere de rejudecare în recurs.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, V. M., având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că toate criticile sunt o modalitatea de tergiversare a soluționării cauzei.
Referitor la faptul că le-a interzis recurenților-pârâți să intre în imobilul său, precizează că această situație a fost la prima inundare din anul 2009, când a recuperat banii după faza de recurs cu ajutorul executorului judecătoresc.
Mai arată că pârâții nu și-au achitat sumele datorate până în prezent, deși au recunoscut fapta.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de recurenții-pârâți, consideră că este o modalitate de a-și mai recupera din debitul care îl datorează.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul recurenților-pârâți, la acest moment, solicită acordarea cuvântului în replică, iar instanța urmează să limiteze pledoaria acestuia, considerând că susținerile anterioare au fost suficiente lămuririi cauzei.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9381/05.11.2012, Judecătoria sector 6 București a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. M., împotriva pârâților M. C. C., M. I.-A. și M. A., respingând cel dintâi capăt de cerere ca rămas fără obiect, a obligat pârâții la plata sumei de 894 lei către reclamant, reprezentând despăgubiri, a obligat pârâții la plata sumei de 979 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din probatoriul administrat rezultă că în luna noiembrie 2011, tavanul băii și un perete al sufrageriei apartamentului nr. 114 situat în București, .. 61, .. ., proprietatea reclamantului, au fost afectate de o inundație produsă de o defecțiune tehnică a instalației sanitare din baia apartamentului cu nr. 118, situat la etajul superior, proprietatea pârâților.
Instanța a ajuns la această concluzie coroborând mărturisirea parțială a pârâților din cuprinsul întâmpinării, cu declarațiile martorilor S. A. și A. A. și cu constatările expertului tehnic judiciar desemnat în cauză.
Așa fiind, instanța a apreciat ca îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâților, prejudiciul constând în degradarea pereților apartamentului reclamantului fiind cert și nereparat; fapta ilicită și vinovăția pârâților constând în neîndeplinirea corespunzătoare a obligației de întreținere a propriilor instalații sanitare; raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind demonstrat în cauză prin recunoașterile pârâților și concluziile expertului tehnic.
S-a reținut, totodată, ca fiind lipsite de orice suport probator susținerile pârâților în sensul disponibilității lor de a repara pagubele pricinuite reclamantului, în speță nefiind produsă nicio dovadă a refuzului reclamantului de a accepta sprijinul acestora, poziția pârâților în prezenta cauză confirmând cu prisosință această concluzie.
Prin decizia civilă nr.719 A/27.06.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții pârâții M. C. C., M. I.-A., M. A., împotriva sentinței civile nr.9381/05.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în contradictoriu cu intimatul reclamant V. M. și chematul în garanție B. S..
Pentru a pronunța această decizie, cu privire la greșita apreciere a probelor de către instanța de fond, tribunalul a constatat această susținere ca nefondată, prin răspunsurile la interogatoriu reclamantul a arătat că nu a discutat cu pârâții despre inundație, că nu a existat din partea pârâților o cerere de constatare a efectelor inundației.
De altfel, atât prin întâmpinare cât și prin motivele de apel, apelanții pârâți sunt cei care au o atitudine oscilantă în sensul de a recunoaște și în același timp nega producerea inundației cu consecințele arătate în acțiune.
Așa cum s-a arătat, prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond pârâții nu și-au manifestat intențiile reparării prejudiciului pretins, au apreciat acțiunea ca neîntemeiată, deci nu se putea reține posibilitatea reparării prejudiciului pe cale amiabilă și incidența dispozițiilor art. 1527 C.Civ.
Deși recunosc existența prejudiciului, cauzele producerii acestuia apelanții pârâți, prin motivele de apel solicită respingerea acțiunii în reparație.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții M. I. A. și M. C. C., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv completul investit cu judecarea apelului nu a arătat de ce a admis susținerile reclamantului și de ce nu a luat în considerare susținerile apelanților – pârâți, respectiv nu a arătat pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră altă probă, de asemenea, nu a analizat exercitarea de către reclamant a dreptului său de a acoperi prejudiciul cu rea-credință și a fost încălcat principiul dreptului la apărare și principiul contradictorialității, invocând ca temei juridic prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod de procedură civilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins, pentru următoarele considerente:
Față de caracterul nondevolutiv al căii de atac a recursului, Curtea în prezenta cauză, va răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute și analizate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod de procedură civilă. Părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel, ambele judecăți de fond, situația de fapt prin care s-a determinat obiectul cererii, respectiv respectarea condițiilor necesare antrenării răspunderii civile delictuale, fiind configurată prin pronunțarea unei hotărâri definitive în privința pretențiilor concrete formulate. Pentru că părțile au beneficiat concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, situația de fapt fiind pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare, în prezenta cauză nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie.
Criticile recurenților legate de modul de apreciere a probelor administrate în cauză ce ar dovedi, în opinia lor, încălcarea principiului dreptului la apărare și principiului contradictorialității nu pot fi analizate de instanța de recurs care este abilitată numai să examineze decizia recurată din prisma criticilor de nelegalitate.
Prezenta cerere a fost promovată la 09.01.2012, astfel că în cauză în mod corect ambele instanțe au apreciat că sunt aplicabile prevederile Noului Cod civil, în modul în care reglementează antrenarea răspunderii civile delictuale.
Ambele instanțe au avut în vedere prevederile art.1349 Cod civil, care arată că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori prin inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cum în cauză nu s-au făcut dovezi referitoare la lipsa de discernământ a recurenților în sensul art.1349 alin.2 Cod civil, dar ambele instanțe au reținut că pârâții au provocat un prejudiciu intimatului, aceștia au obligația să îl repare integral.
Prin cererea de chemare în garanție recurenții au încercat să invoce fapta unui terț drept cauză exoneratoare de răspundere, dar art.1352 cod civil arată că fapta terțului înlătură răspunderea, doar dacă, are caracteristicile cazului fortuit, înțeles ca eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă, dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
În mod corect ambele instanțe au reținut că recurenții nu au făcut dovada existenței unui act juridic intervenit între pârâți și chematul în garanție, respectiv să facă dovada existenței unei obligații de garanție în cauză, astfel că cererea de chemare în garanție a fost respinsă în mod corect de instanța fondului.
Din situația de fapt, așa cum a fost reținută de cele două instanțe devolutive, a rezultat că este a doua oară când recurenții l-au inundat pe intimat, prima dată fiind obligați prin sentința civilă nr.9677/2009 să acopere un prejudiciu cauzat reclamantului în anul 2009 în cuantum de 2.117,74 lei, a doua oară în noiembrie 2011.
Reclamantul s-a adresat întâi asociației de locatari la 30.11.2011 pentru a fi identificată cauza pagubei pricinuite și din răspunsul acesteia a rezultat că inundația s-a datorat recurenților, proprietari ai apartamentului nr.118 situat în blocul 8 P, ..61.
Fiind făcută dovada prejudiciului prin expertiza efectuată în cauză a faptei ilicite și a vinovăției recurenților ce au cauzat prejudiciul și a raportului de cauzalitate între delictul civil și prejudiciu, în mod corect instanța fondului a obligat pârâții la plata despăgubirilor în cuantum de 894 lei către reclamant.
Ambele instanțe au reținut că recurenții au refuzat repararea pagubelor pricinuite reclamantului, concludentă fiind întâmpinare acestora făcută în fața instanței fondului, prin care au solicitat respingerea acțiunii.
Alegerea tipului de prestație datorată cu titlu de reparație, așa cum prevede art.1389 Cod civil, aparține exclusiv reclamantului – victimă a delictului civil.
Creanța – reparație e născută dintr-un delict civil care nu poate fi considerată ca o rațiune ce să permită recurenților să dispună modificarea conținutului patrimonial al averii intimatului – reclamant, – victimă – după voința lor. Altfel, aceasta ar constitui o a doua imixtiune a recurenților în viața patrimonială a intimatului și care s-ar adăuga unui alt amestec nedorit și fără drept, delictul civil.
Recurenții au obligația să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului și acesta le-a lăsat un răgaz în care aveau posibilitatea să repare în natură, de bună voie, în condițiile art.1516 Cod civil, dauna cauzată.
Faptul că recurenții nu au reparat de bună voie prejudiciul, l-a obligat pe reclamant să promoveze prezenta acțiune ce a presupus cheltuielii pecuniare și de timp.
Relevant pentru atitudinea recurenților este faptul că, deși aveau posibilitatea să achite de bună voie contravaloarea daunelor provocate reclamantului, au preferat să plătească cheltuieli de judecată/onorariul apărătorului ales, în cuantum de 3.600 lei, în loc să achite despăgubiri în cuantum de 894 lei.
În cauză reclamantul nu a făcut decât să își exercite un drept recunoscut de legiuitor și protejat prin prevederile art.1357 și art.1349 Cod civil, nefiind incidente în cauză prevederile art.15 din Noul Cod civil, care arată că nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.
Intimatul - reclamant este cel care, apelând la justiție, a încercat din anul 2012 să obțină de la recurenți acoperirea integrală a prejudiciului creat prin fapta acestora. Cheltuielile de judecată la care au fost obligați recurenții prin sentința instanței fondului în cuantum de 979 lei, reprezintă exclusiv acoperirea taxei de timbru și a onorariului de expertiză, cheltuieli asupra cărora instanța nu poate interveni în sensul micșorării acestora în cazul în care partea care a câștigat dovedește că le-a făcut în condițiile art.274 alin.2 Cod de procedură civilă.
Constatând că prevederile art.15, 1357, 1346, 1351 și 1386 Cod civil nu au fost încălcate, Curtea nu a putut reține criticile recurenților privitoare la modul de aplicare și interpretare a acestor normelor legale.
De asemenea, Curtea nu a putut reține critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, care arată că: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Fundamentul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, rezidă în nerespectarea prevederilor art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
În considerarea art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
De aceea, nu numai lipsa oricărui argument al instanței care să susțină soluția din dispozitiv, echivalează cu nemotivarea hotărârii, în sensul art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, dar și motivarea superficială are aceeași semnificație, atrăgând deopotrivă, incidența art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Se apreciază, totodată, sub aspectul condițiilor procedurale privind motivarea hotărârii, că acestea sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice. Este important, așadar, de reținut, faptul că judecătorul are obligația de a motiva soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu pe aceea de a răspunde separat, diferitelor argumente ale părților care sprijină aceste capete de cerere.
De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 28 aprilie 2005 în Cauza Albina împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005, a statuat următoarele: "Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop, garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr.47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, paragraful 59].(...)
Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt, hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, paragraful 60)."
Aplicând toate aceste considerații cu caracter teoretic, la speța pendinte, Curtea constată că în cauză, tribunalul și-a motivat hotărârea pronunțată, decizia cuprinzând argumentele de drept și de fapt care au fundamentat-o, ele fiind expuse într-o formă coerentă și inteligibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții – pârâți M. C. C. și M. I. A., împotriva deciziei civile nr.719 A din 27.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. M., intimatul pârât, M. A. (decedat și continuat de moștenitorul, M. C. C., parte în dosar) și intimatul chemat în garanție B. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./26.02.2014
TB-S.5 – F.L.; C.M.Bargan
Jud.S.6 – B.I.D.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1177/2014. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 5/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
