Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 65/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 7405/3/2013
Dosar nr._
(167/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DEFAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 65 A
Ședința publică de la 27.02.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții pârâți Z. P. și Z. S. M., împotriva sentinței civile nr.1370 din 02.07.2013, pronunțată de Tribunalului București – Secția a V a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1 BUCUREȘTI și cu intimații pârâți ȘEFUL C. SOCIAL DE SERVICII „JIULUI” și P. S. 1 BUCUREȘTI.
P. are ca obiect - ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta pârâtă Z. P. personal și asistată de avocatul R. Gilescu, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, același avocat reprezentând în proces și interesele apelantului pârât Z. S. M., lipsind intimata reclamantă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București și intimații pârâți Șeful C. Social de Servicii „Jiului” și P. S. 1 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul apelanților pârâți arată că nu are probe noi de administrat sau cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția tardivității declarării apelului, având în vedere faptul că pricina a fost soluționată după procedura ordonanței președințiale, situație în care termenul de apel este de 5 zile de la pronunțare. Astfel, urmează a se reține că hotărârea apelată a fost pronunțată la data de 2 iulie 2013, iar apelul declarat la data de 15 iulie, deci cu depășirea termenului procedural.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului ca tardiv formulat.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției tardivității declarării apelului, cât și pe fond, în măsura în care s-ar concluziona că excepția este nefondată.
Avocatul apelanților pârâți arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției tardivității declarării apelului.
Pe fond, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Solicită a se observa că în mod greșit instanța de fond a reținut existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorat comportamentului mamei și aspect care nu exista la momentul pronunțării hotărârii apelate și nici în prezent, față de constatările reprezentanților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București, care au menționat în referatul de anchetă socială că minora este curată, adecvat îmbrăcată, are un aspect în îngrijit, este veselă și foarte energică.
Totodată, urmează a se avea în vedere și adresa emisă de medicul de familie, care menționează că minora a fost adusă de către mamă la toate controalele prevăzute, iar evoluția copilului este bună, cu parametrii de creștere pozitivi.
Reprezentantul Ministerului Public, în situația în care instanța va trece peste excepția tardivității, pe fond, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, având în vedere că în baza art. 64 rap. la art.60 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 plasamentul copilului cu vârsta mai mică de doi ani se poate face la familia extinsă sau substitutivă, legea interzicând plasamentul copilului la servicii de tip rezidențial.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă sub nr._, la data de 19.02.2013, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții Z. P., Z. S. M., Șeful C. Social de Servicii „Jiului” și P. S. 1 al Municipiului București să dispună plasamentul în regim de urgență, pe calea ordonanței președințiale, a minorei Z. F. G., născuta la data de 12.04.2012, fiica lui Z. M. S. și al Z. P., având CNP_, la Complexul Social de Servicii „JIULUI”, cu sediul în mun.București, Sector 1, .; stabilirea domiciliului copilului pe perioada măsurii speciale de protecție Ia sediul C. Social de Servicii „Jiului", în mun. Bucuresti, Sector 1, .; delegarea, pe durata plasamentului în regim de urgență, a exercițiului drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului către șeful C. Social de Servicii „ JIULUI”, iar pe cele cu privire la bunurile copilului către P. S. 1 al Mun.Bucuresti.
În fapt, reclamanta a arătat ca situația pârâtei Z. P. și a fiicei acesteia, Z. F. G., născută la data de 12.04.2012, se află în atenția instituției reclamante din data de 06.07.2012, când a fost sesizată de către doamna doctor R. M. S. despre faptul că la controalele medicale periodice ale copilului a constatat anumite aspecte care periclitau dezvoltarea fizică și psihică a sugarului în cauză. Doctorul a arătat că fetița nu este hrănită corespunzător de către mama sa, aceasta din urmă refuzând să coopereze cu medicul, nesuplimentându-i copilului alimentația cu lapte praf, deși medicul a constatat și i-a făcut cunoscut mamei că lactația maternă nu este suficientă.
Urmare investigațiilor efectuate de reprezentanții Biroului Intervenții în regim de Urgentă Copii, s-a constatat că adresa la care locuiește mama pârâtă este reprezentată de un imobil format din două corpuri de clădire, din care unul ocupat de părinții mamei pârâte, C. R. și C. C., iar un altul ocupate de Z. P. împreună cu soțul, Z. S. M., și cele două fiice minore, Z. M. E. A., în vârstă de 6 ani, și minora Z. F. G., pentru care se solicită măsura plasamentului în regim de urgență.
Familia Z. ocupă, cu chirie, o cameră modest mobilată, dar curat întreținută, cu bucătărie dotată cu aparatură electrocasnică. Imobilul este racordat la rețelele de apă, electricitate, gaze naturale si canalizare.
Mama minorei a arătat că fiica sa a avut o greutate mică de la naștere, că refuză hrana și că nu primește laptele praf.
Mama minorei a fost consiliată cu privire Ia modalitatea de hrănire corectă a minorei fost total depășită de situație, acceptând totuși să fie inclusă într-un program de consiliere psihologică privind conștientizarea nevoilor sugarului.
Urmare acestui program, s-a constatat că mama pârâtă se ocupă de ambii copii, nu acceptă diagnosticele de care suferă fetița, nu înțelege îngrijorările medicului si ale instituției de protecția copilului cu privire la nou-născut, susținând că toți îi doresc răul.
In cursul lunii august, instituția reclamantă a fost din nou sesizată de dr.R. M. S., care a arătat că, în perioada în care copilul s-a aflat în atenția instituției de protecția copilului, acesta a luat în greutate circa 250 grame săptămânal, dar la momentul în care minora a rămas în grija mamei, creșterea în greutate a fost din nou sub parametrii normali, iar doamna Z. P. susținea că în continuare își hrănește copilul la sân, deși nu mai prezenta secreție lactată. Minora în vârstă de 4 luni cântărea 4,3 kg.
Cu adresa din 07.12.2012, medicul a comunicat instituției de protecția copilului faptul că evoluția copilului este satisfăcătoare, dar relația cu mama pârâtă este dificilă, în urma controlului psihiatric de specialitate, doamna Z. a fost diagnosticată cu episod hipo-maniacal post partum, fiindu-i prescris un tratament pe care nu l-a urmat, motivând că îi dădea senzația de somnolență si vertij.
Evaluarea psihologică a mamei pârâte evidențiază că aceasta se confruntă cu mari dificultăți în exercitarea rolului de mamă față de ambii copii, în sensul că, raportat la fiica cea mare manifestă o grijă obsesivă, care nu își găsește suport în realitate, respectiv a solicitat controale ortopedice pentru fiica cea mare, susținând că minorei i-ar lipsi un călcâi, pe baza unor idei fără nicio legătură cu realitatea.
Deși în ultima vreme o hrănește corespunzător pe fiica cea mică; tulburarea psihică a mamei, care refuză orice tratament, se manifestă direct asupra copilului. Din punct de vedere emoțional, dispoziția mamei este preponderent negativă, aceasta prezentând angoase persecutorii de tip psihotic, în sensul că li se fac farmece, ei și bebelușului, de către membrii familiei.
Concluzia instituției reclamante este că mama pârâtă, Z. P., este incontrolabilă, iresponsabilă, imprevizibilă, labilă psihic și prezintă un real pericol pentru propriu copil din cauza afecțiunii de care suferă, trăind într-o realitate psihică paralelă și refuzând orice ajutor din afară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 94. pct.3 și pct.4 din Legea nr. 272/2004.
Prin sentința civilă nr.1370/02.07.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă; a dispus plasamentul în regim de urgență, pe calea ordonanței președințiale, a minorei Z. F. G., născută la data de 12.04.2012, fiica Iui Z. M. S. și al Z. P., având CNP_, la Complexul Social de Servicii „JIULUI”, cu sediul în mun.București, Sector 1, .; a stabilit domiciliul copilului pe perioada măsurii speciale de protecție la sediul C. Social de Servicii „JIULUI", în mun.București, Sector 1, .; pe durata plasamentului în regim de urgență a delegat exercițiul drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului către șeful C. Social de Servicii „JIULUI”, iar pe cele cu privire la bunurile copilului către P. S. 1 al Mun.București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 272/2004, plasamentul copilului în regim de urgentă este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului găsit sau abandonat. In primul caz, măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de instanța judecătorească, în condițiile art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004, astfel cum prevede art.65 alin.2 din aceeași lege.
Articolul 94 alin.3 din Legea nr.272/2004 se refera la sesizarea instanței judecătorești, de către reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului, cu cererea de ordonanță președințială de plasare a copilului în regim de urgență, la o persoană, la o familie, la un asistent materna! sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii, dacă există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, din cauza abuzului sau neglijării.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 272/2004, acestei ordonanțe președințiale îi sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv cele ale art.996-art.1001 C.pr.civ., ceea ce înseamnă că tribunalul verifică aparența de drept, existența pericolului iminent și neprejudecarea fondului, în ceea ce privește situația minorei Z. F. G., născută Ia data de 12.04.2012, fiica lui Z. P. și a lui Z. S. M..
În speță, tribunalul a apreciat că au fost dovedite condițiile de emitere a ordonanței președințiale, respectiv sunt dovedite condițiile art. 94 alin.3 din Legea nr. 272/2004 coroborate cu art.996 C.pr.civ. nou.
Astfel, conform monitorizării realizate de reprezentanții DGASPC Sector 1 București în perioada 16.05._13, mama pârâtă nu a făcut dovada că le asigură copiilor masa următoare controlului, în aceeași zi, exceptând ziua de 20.06.2013, în legătură cu acest aspect, mama pârâtă a invocat ca lipsa resurselor financiare o împiedică să se aprovizioneze cu toate alimentele necesare hrănirii adecvate a copiilor, fiind informată despre faptul că poate beneficiu de ajutor din partea DGASPC Sector 1.
De fiecare dată, reprezentanții direcției pentru protecția copilului au constatat că minora F. este curată, adecvat îmbrăcată, are un aspect îngrijit, este veselă și foarte energică.
Conform adresei emise de dr.M. R. la data de 22.04.2013 (fila 161), în perioada februarie-aprilie 2013 copilul a fost adus de către mamă la toate controalele prevăzute, evoluția copilului este bună, cu parametri de creștere pozitivi, încât s-a putut efectua și vaccinarea corespunzătoare vârstei. S-a semnalat o singură afecțiune, banală-rinofaringită. Deși colaborarea cu mama este greoaie în ceea ce privește alimentația copilului, căruia i se servește alimentație pentru masa adultului, totuși, evoluția generală este bună, iar familia încearcă să respecte, pe cât posibil, recomandările medicului.
Cât privește problemele de sănătate ale mamei, tribunalul a observat că la fila 8 dosar este depusă Nota telefonică întocmită la data de 06.12.2012 de psiholog B. G. din cadrul DGASPC Sector l, conform căreia dr.psihiatru M. R., care a consultat-o pe mama pârâtă, a confirmat diagnosticul de tulburare bipolară pentru mama pârâtă și faptul că i-a fost recomandată o schemă de tratament, dar pârâta nu s-a mai prezentat pentru reevaluare. Medicul a mai precizat că, din punctul său de vedere, evoluția pârâtei nu poate fi monitorizată în ambulatoriu, fapt pentru care este necesară internarea acesteia. Medicul a mai precizat că tatăl pârât nu prezintă garanția că soția sa urmează tratamentul prescris și că cei doi copii sunt îngrijiți și supravegheați corespunzător.
Potrivit raportului psihosocial întocmit la data de 05.02.2013 de reprezentanții DGASPC Sector l, în lipsa administrării medicației recomandate de către medicul psihiatru, părintele diagnosticat cu destructurare de personalitate de tip psihotic (episod hipomaniacal) are nevoie să fie asistat în creșterea copilului de către adulți cu o inserție normală în realitate. Atunci când copilul este crescut în izolare față de ceilalți membrii ai familiei, mama neacceptând nici un fel de ajutor, cum este cazul mamei pârâte Z. P., riscul pentru copil este acela de a nu-și putea construi propria realitate psihică acordată cu acelor din jur prin relație, în schimb, rămânând ancorat în unica realitate de referință: cea patologică.
În mod normal, adultul care îngrijește un bebeluș trebuie să aibă disponibilitatea de a suporta fluctuația emoțională și disconfortul pe care le trăiește bebelușul, iar un părinte cu diagnosticul primit de mama pârâtă poate înțelege emoțional bebelușul, dar numai cu sprijinul unei terțe persoane și acceptându-și tratamentul medicamentos.
În speță, mama pârâtă refuză tratamentul medicamentos prescris, refuză continuarea investigațiilor privind starea sa de sănătate psihică, iar pe de altă parte, refuză ajutorul membrilor propriei familii, de care se teme.
În acest context, tribunalul a apreciat că aparența de drept este în favoarea instituției de protecția copilului, în sensul că, prin nerespectarea tratamentului prescris, mama pârâtă este incontrolabilă, imprevizibilă și pune în pericol minora de 1 an 3 luni.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții Z. P. și Z. S. M., fără a motiva calea de atac exercitată.
La termenul de judecată din data de 27.02.2014, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității formulării apelului.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării apelului, în condițiile stabilite de art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă, instanța de fond a fost sesizata cu o cerere de ordonanță președințială prin care reclamanta Direcția de protecție a copilului sector 1 București a solicitat instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență pentru minora Z. F. G., născuta la data de 12.04.2012, cerere formulată în conformitate cu prevederile înscrise în art. 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004.
În ceea ce privește calea de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și termenul de exercitare a căii de atac, Curtea retine că art. 94 din Legea nr. 272/2004 nu cuprinde dispoziții prin care să se stabilească în privința procedurii de judecată care trebuie urmată pentru darea ordonanței președințiale, inclusiv asupra termenului de exercitare a căii de atac împotriva ordonanței președințiale și a momentului de la care începe să curgă termenul.
Singura normă specială referitoare la calea de atac și termenul de exercitare a căii de atac este cuprinsă în art. 128 din Legea nr. 272/2004, însă în ceea ce privește domeniul de incidență al acestei norme, Curtea reține că prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 7/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, raportat la art. 129 din același act normativ, ordonanța președințială prin care se dispune măsura plasării copilului în regim de urgență este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, conform art. 582 alin. (1) din Codul de procedură civilă”.
Așadar, prin această decizie, obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. (4) din Codul de procedură civilă de la 1865, s-a statuat cu putere de lege că prevederile art. 127 și art. 128 din Legea nr. 272/2004, nu sunt aplicabile în ceea ce privește cererea de ordonanța președințială întemeiată pe prevederile art. 94 alin.3 din Legea nr. 272/2004, în acest caz, calea de atac și termenul de exercitare al acesteia, fiind cele stabilite de din Codul de procedură civilă, conform art. 129 din Legea nr. 272/2004, reținându-se că: „termenul de recurs de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 128 din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, este incident numai în cazul hotărârilor date asupra fondului, în materia reglementată prin Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare” respectiv că „în aplicarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, aceste aspecte trebuie identificate în cadrul Codului de procedură civilă, iar nu în cadrul legii speciale, Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare. Prin urmare, calea de atac ce poate fi exercitată împotriva ordonanței președințiale prin care s-a dispus plasarea copilului în regim de urgență, conform art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, este recursul, în temeiul prevederilor art. 582 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar nu potrivit dispozițiilor art. 128 din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare”.
Curtea reține, totodată, că deși potrivit art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, în materia ordonanței președințiale există norme speciale și derogatorii care stabilesc termenul de exercitare a căii de atac și momentul de la care curge acesta.
Astfel, în conformitate cu prevederea înscrisă în art. 999 din Codul de procedură civilă, reprezentat de Legea nr. 134 din 1 iulie 2010: „ordonanța este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare daca s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor”.
Așa fiind, Curtea reține, în raport de cele anterior constatate că întrucât hotărârea primei instanțe este pronunțată în materia ordonanței președințiale, în condițiile la care face trimitere art. 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, calea de atac care poate fi exercitată împotriva acestei hotărâri este cea prevăzută de art. 999 din Codul de procedură civilă apelul, normă specială în raport cu cea înscrisă în art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă și aplicabilă cu prioritate iar termenul de exercitare a apelului este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii apelate, în cauza de față, pricina fiind soluționată cu citarea părților.
Or, așa cum rezultă din actele dosarului de fond, în aplicarea art. 402 și art. 403 din Codul de procedură civilă, hotărârea care face obiect al apelului a fost pronunțată în ședință publică, la termenul de judecata la care au avut loc dezbaterile, la data de 02.07.2013, calea de atac fiind formulată doar la data de 15.07.2013, așadar după împlinirea termenului prevăzut de lege (termen care s-a împlinit la data de 08.07.2013, conform art. 181 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă ).
Totodată, Curtea are în vedere prevederea înscrisă în art. 457 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, care consacră principiul legalității căii de atac, potrivit cu care: „ hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”.
Întrucât calea de atac a apelului nu poate fi exercitată decât în condițiile stabilite de lege, iar în cauză, cererea de apel a fost depusă la Tribunalul București, doar la data de 15.07.2013, după împlinirea termenului de apel, iar apelanții nu au invocat și nici nu au dovedit că s-ar fi aflat într-o împrejurare mai presus de voința lor, care să îi fi împiedicat să formuleze apelul înăuntrul termenului prevăzut de art. 999 Cod procedura civilă, în condițiile impuse de art. 186 Codul de procedură civilă, Curtea, apreciază excepția tardivității formulării apelului ca întemeiată și în consecință va dispune admiterea acesteia.
F. de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art. 480 Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți Z. P. și Z. S. M., domiciliați în București, . nr.6, ., împotriva sentinței civile nr.1370/02.07.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, cu sediul în București, . nr.17, sector 1, și intimații pârâți ȘEFUL C. SOCIAL DE SERVICII „JIULUI”, cu sediul în București, ., sector 1 și P. S. 1, cu sediul în București, ..9-13, sector 1, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. D. M. I.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
7 ex/04.03.2014
----------------------------------------
T.B-Secția a V-a – C.D.C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 319/2014. Curtea de... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 483/2014.... → |
|---|
