Partaj judiciar. Decizia nr. 617/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 28462/299/2005*
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 617 R
Ședința publică de la 25.03.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți B. C. I., B. H. E. și B. M. I. și de recurenta intervenientă B. P. I. Snejanca, împotriva încheierii pronunțată la data de 27.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. M., având ca obiect „partaj judiciar – reducțiune testament”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți B. C. I., B. H. E. și B. M. I. și recurenta intervenientă B. P. I. Snejanca reprezentați de avocat C. A. B., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă B. M. reprezentată de avocat M. P., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatei pârâte B. M. solicită proba cu acte și depune la dosar în cadrul acestei probe un set de înscrisuri, respectiv extras de pe portalul instanțelor de judecată privind stadiul dosarului nr._ al Curții de Apel – Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la care se face referire în încheierea de suspendare.
Apărătorul recurenților reclamanți B. C. I., B. H. E. și B. M. I. și recurentei interveniente B. P. I. Snejanca solicită proba cu înscrisurile anexate cererii de recurs.
După deliberare, Curtea admite cererile părților de probatoriu cu înscrisuri.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților reclamanți B. C. I., B. H. E. și B. M. I. și recurentei interveniente B. P. I. Snejanca arată că a criticat încheierea de ședință prin care s-a dispus suspendarea cauzei privind partajul succesoral al defunctului B. I., sub trei aspecte. În primul rând pentru că prin pronunțarea acestei încheieri de suspendare instanța a interpretat greșit dispozițiile instanței de casare cuprinse în decizia civilă nr. 799/23.06.2011, asupra faptului că nu există o influență înrâuritoare pe care ar avea-o judecarea dosarului nr._ asupra cursului judecării apelului, precum și faptul că prin suspendarea acestui dosar sunt vătămate grav drepturile recurenților prin întârzierea soluționării, precum și faptul că de fructele acestei succesiuni nu a beneficiat în prezent decât intimata.
Cu privire la lipsa de interes a intimatei în promovarea cererii de suspendare arată că instanța a considerat că este necesară suspendarea dosarului privind partajul succesoral până la clarificarea calității de bun propriu sau comun a imobilului. Să se constate că instanța de apel dând curs unei asemenea motivări trece peste conținutul deciziei de casare, care din perspectiva art. 351 C.pr.civ. a trimis cauza spre rejudecare cu dezlegări date anumitor probleme. O primă problemă se referă la faptul că imobilul face parte integral din masa succesorală. Intimata poate să aibă în legătură cu acest apartament doar drepturile care i se cuvin în calitate de moștenitor, iar la acest moment nu se mai poate pune în discuție calitatea de bun propriu sau comun asupra imobilului, pentru că dacă s-ar proceda la o recalificare asupra calității s-ar trece peste dispozițiile imperative ale deciziei de casare care ar putea să conducă la o nouă casare. Din acest punct de vedere au considerat că suspendarea judecării pe această motivare a fost greșit interpretată de instanță.
Un alt motiv pentru care a considerat că instanța a dat o greșită dezlegare cererii a fost dat de faptul că nu există o influență înrâuritoare asupra judecării dosarului privind partajul succesoral prin soluționarea dosarului nr._ . Indiferent că imobilul a fost dobândit sau nu în timpul căsătoriei cu prima soție, acesta nu-și schimbă calitatea de bun propriu al defunctului, calitate care a fost stabilită prin decizia de casare. Apreciază că nu se poate modifica cadrul procesual la acest moment.
Un al treilea motiv a fost faptul că drepturile recurenților sunt grav vătămate prin menținerea suspendării acestui dosar, întrucât dosarul a fost început în anul 2005, iar cauza a avut trei cicluri procesuale. Sunt peste 9 ani în care recurenții nu se pot bucura de drepturile care le revin în mod legal și în care singura care a beneficiat de această succesiune este intimata.
Consideră că instanța s-a aflat într-o gravă eroare când a apreciat că hotărârea pronunțată în dosarul nr._ are un efect hotărâtor asupra desfășurării dosarului privind partajul succesoral.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și să se dispună respingerea cererii de suspendare.
Apărătorul intimatei pârâte B. M. solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală. În primul rând solicită a se avea în vedere obiectul dosarului, care este partaj succesoral în care se împart bunurile defunctului B. I.. Având în vedere acest aspect trebuie stabilită masa succesorală. Este foarte important de stabilit dacă a existat sau nu o căsătorie, dacă a fost anulată pe teritoriul Bulgariei și recunoscută pe teritoriul României.
Arată că în fapt căsătoria a început în anul 1969 și a fost anulată în anul 1974. Bunul care face obiectul litigiului a fost dobândit de către defunct în anul 1987. Având în vedere aceste aspecte, consideră că trebuie clarificată problema existenței unei căsătorii sau nu pentru a se clarifica dacă bunul este propriu sau comun, sau dacă există o căsătorie valabilă. Mai arată că dispozițiile deciziei de casare au fost să se rețină că este un bun propriu, dar în sensul în care este bun propriu fiindcă a deși a existat o căsătorie valabilă, care a fost recunoscută pe teritoriul României, însă a recunoscut că bunul a fost cumpărat din surse proprii de către defunct.
Deși s-a reținut de instanță că a existat o căsătorie s-a constatat că bunul a fost dobândit prin surse proprii de către defunct. Aceasta este dezlegarea dată prin deciziei civile nr. 799/23.06.2011 și nu că bunul este propriu pentru că nu a existat o căsătorie.
Solicită a se avea în vedere recursul declarat de intervenientă și de reclamanți, care au declarat apel, prin care se critică hotărârea pronunțată de Judecătoria sector 1, prin care se reține ca fiind un bun propriu și se solicită atribuirea a 50 % din imobil ca efect al unei căsătorii. Arată că atâta timp cât apelul vizează și acest aspect, în mod corect a apreciat că nu se pot soluționa cererile până la stabilirea masei succesorale.
Apărătorul recurenților reclamanți B. C. I., B. H. E. și B. M. I. și recurentei interveniente B. P. I. Snejanca, în replică, solicită a se avea în vedere decizia instanței de casare, prin care se stabilește calitatea de bun propriu al defunctului asupra apartamentului s-a dat în cea mai grea situație, aceea în care s-ar recunoaște căsătoria dintre defunct și prima soție. La solicitarea instanței precizează că intervenienta nu are calitatea de moștenitoare ci calitatea de terț cu pretenții asupra masei succesorale.
Apărătorul intimatei pârâte B. M. solicită să se constate că nu a fost pusă în discuție cererea de intervenție și pe parcursul procesului a invocat excepția lipsei calității.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 27.05.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea de suspendare a judecății, formulată de apelanta pârâtă B. M. și a dispus suspendarea judecății apelurilor până la soluționarea irevocabilă a cererii ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, avându-se în vedere faptul că în decizia de recurs se fac referiri exprese la recunoașterea hotărârii din 1974.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții B. M. I., B. H. E., B. C. I. și intervenienta B. P. I. Snejanca.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că încheierea pronunțată este nemotivată și nelegală, instanța apreciind eronat asupra caracterului înrăuritor al hotărârii de exequator asupra cauzei de față având ca obiect succesiune și interpretând greșit dispozițiile Curtea de Apel cu privire la rejudecare.
Hotărârea asupra căreia s-a pronunțat exequator-ul nu privește nulitatea căsătoriei pe teritoriul României dintre Banateanu Snejanka și defunctul Banateanu I..
Hotărârea pronunțată în Bulgaria face referire doar la faptul că pe teritoriul Bulgariei nu au fost recunoscute efectele acestei căsătorii nefiind încheiată conform legilor bulgare pentru a putea fi opozabilă autorităților bulgare.
Însă produce deplin efect în fața autorităților române, aceasta fiind încheiată în cadrul Ambasadei Republicii Socialiste România de la S., așadar efectele sale sunt depline.
Nu poate fi primită susținerea precum că în fața autorităților române s-a procedat la procedura divorțului între Banateanu I. și Banateanu Snejanka întrucât nu s-a putut intra în posesia hotărârii de nulitate căsătorie, în 1999 granițele erau deschise iar relația cu autoritățile bulgare foarte bună.
Singura motivație pentru care s-a procedat la un divorț (judecat de instanțele din România în 1999) a constat în faptul că această căsătorie efectuată în fața ambasadei României de la S. avea efecte depline față de autoritățile din România. Iar faptul că a continuat căsătoria cu efecte depline între soți și ulterior anului 1974 este susținut și de naștere acelui de- al 3 lea copil, Banateanu C. .
În prezent, soția supraviețuitoare Banateanu M., vine cu o pretinsă relație de concubinaj care ar fi durat cu mult înaintea căsătoriei lor(ce a intervenit în 1999), dorind să inducă o falsă părere Instanței cum că o fata bisericească extrem de respectată cum a fost defunctul se putea preta la o relație adulterina atâta ani.
În fapt, singurul motiv pentru aceste susțineri false fiind interesul sau exclusiv de a scoate din masa succesorală bunurile care se cuvin copiilor defunctului.
Dispozițiile art.244 Cod procedură civilă care privesc suspendarea cauzei de față, nu au caracter imperativ, ci ele sunt lăsate de legiuitor la aprecierea instanței de judecată singura în măsura să decidă asupra oportunității suspendării cauzei aflate pe rol.
Exista chiar o obligație stabilită pentru Instanța însărcinată cu judecarea unei cereri de suspendare de a verifica dacă exista un caz de vătămare a drepturilor uneia dintre părți. În condițiile concrete ale unui caz, se va examina dacă nu cumva suspendarea judecății, cu consecința întârzierii soluționării pe fond a unei cauze, poate prejudicia grav pe oricare dintre părți.
În cauza de față, s-a susținut în fața Instanței Tribunalului București ca suspendarea judecării succesiunii aduce o gravă vătămare drepturilor subsemnaților fiii defunctului, întrucât: Dosarul are data de pornire anul 2005 (se judecă de mai bine de 8 ani). Întreaga masă succesorală, folosința bunurilor și fructele acesteia sunt culese încă din 2005 exclusiv de către apelanta Banateanu M., aceasta fiind singura căreia-i folosește suspendarea judecării succesiunii (și care a fost solicitată exclusiv de dumneaei). În prezent nu se putea folosi drepturile sale succesorale, deși în mod repetat instanța a reținut în favoarea sa o cotă de 75% din masa succesorală, însă chiar și după 8 ani de judecată se găsește prejudiciați în drepturile sale legale prin tergiversarea judecării prezentei cauze.
Astfel, suspendarea în temeiul art.244 alin.1 pct.1 este faculativă, iar nu obligatorie, instanța putând să aprecieze în ce măsură cea de a doua acțiune nu a fost promovată tocmai pentru a tergiversa soluționarea dosarului, în opinia sa acesta fiind de fapt singurul motiv care a stat la baza promovării cererii de exequator de către apelanta Banateanu M..
Textul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative și se referă la chestiunile prealabile, care pot avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție. Pentru ca textul să aibă aplicare, este însă necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces „să facă obiectul unei alte judecăți”, adică să fie pendent.
Se solicită a se avea în vedere că judecarea cauzei având ca obiect exequatorul nu va putea conduce la schimbarea caracterului bunului imobil situat în București, Calea Dorobanților, 74, ., ., sector 1(care se afla în centrul litigiului de succesiune) ca fiind bun comun al defunctului cu Banateanu M..
Apelanta Banateanu M. speră ca prin această hotărâre să poată susține dreptul său de coproprietar la dobândirea apartamentului în litigiu și nu dacă acesta a fost sau nu bun propriu al defunctului . De a lungul judecării dosarului privind succesiunea,susținerile acesteia au fost constant în sensul că este bun comun al defunctului și al său, Banateanu M., dobândit fiind în perioada unui așa zis concubinaj al său cu defunctul.
Ori, acest aspect a fost soluționat irevocabil de Curtea de Apel București care prin decizia de casare și trimitere spre rejudecare decide că instanța de fond să aibă în vedere la rejudecarea succesiunii doar eventualul drept de creanța al apelantei Banateanu M. asupra apartamentului situat în București, Calea Dorobanților, 74, ., ., sector 1, corect opinând instanța ca eventuala să contribuție (pretins împrumut acordat de mama sa pentru cumpărarea acestui apartament) poate face obiectul doar al unui drept de creanță asupra masei succesorale.
Judecarea cauzei de exequator nu va conduce la constituirea unui drept de proprietate al său asupra apartamentului în cauză, existând deja o decizie irevocabilă care arată ca o relație de concubinaj (nedovedirea) ar putea produce drepturi de proprietate în favoarea celei ce o susține asemănătoare drepturilor dintr-o căsătorie.
Într-o atare situație, exista dovedit lipsa de interes în promovarea unei cereri de suspendare a prezentei cauze de către apelanta Banateanu M., întrucât soluționarea cauzei de exequator nu va înrăuri decizia instanței asupra dreptului sau de coproprietate asupra apartamentului în litigiu, întrucât acest aspect a fost soluționat irevocabil prin decizia Curții de Apel, iar instanța de fond nu a fost investită la rejudecare cu privire la soluționarea acestei pretenții.
În concluzie, dreptul pretins de Banateanu M. în cadrul prezentului dosar de succesiune așa cum a fost stabilit la rejudecare nu este afectat de soluționarea dosarului de exequator, întrucât dreptul sau supus judecății poate fi cel mult un drept de creanță împotriva succesiunii defunctului Banateanu I. (aspect de asemenea soluționat la fond și respins ca nedovedit).
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila, instanta poate suspenda judecata cand dezlegarea pricinii atarna, in total sau in parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
Textul reglementeaza unul dintre cazurile suspendarii legale facultative si se refera la chestiunile prejudiciale, care pot avea o influenta hotarâtoare asupra dreptului dedus în justitie, ceea ce în cauza s-a dovedit.
Astfel, în prezenta cauză, între reclamanții B. C. I., B. H. E., B. M. I. și B. Panceva I. Snejanca și pârâta B. M. se dezbate ieșirea din indiviziune cu privire la succesiunea defunctului B. I., stabilirea cotelor de succesiune ce se cuvin copărtașilor, a activului și pasivului succesoral, precum și reducțiunea testamentului făcut în favoarea pârâtei.
Or, pe parcursul dezbaterilor s-a reliefat nulitatea căsătoriei dintre defunct și reclamanta B. Panceva I. Snejanca, constatată prin hotărâre judecătorească pronunțată de instanțele bulgare în anul 1975.
Recunoașterea acestei hotărâri judecătorești străine face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, care a determinat suspendarea cauzei de față în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, recunoașterea efectelor sentinței pronunțate la data de 07.03.1974 de Tribunalul Orășenesc din S., Republica Populară Bulgaria, în dosarul nr. 6043/1972, putând avea înrâurire asupra calității procesuale a reclamantei B. Panceva I. Snejanca, care invocă drepturi de coproprietate asupra imobilului în litigiu, pretins a fi fost dobândit împreună cu defunctul în timpul căsătoriei cu acesta.
Mai mult, prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual s-a stabilit calitatea de bun comun a acestui imobil, apreciat ca fiind dobândit de defunct și reclamanta B. Panceva I. Snejanca în timpul căsătoriei.
Aceste aprecieri, însă, s-au raportat exclusiv la hotărârea de divorț pronunțată între acești soți în anul 1999, nefiind recunoscute efectele juridice ale sentinței din anul 1974, prin care Tribunalul din S. a declarat nulitatea căsătoriei.
Or, un astfel de obiect îl are chiar dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, motiv pentru care, în mod corect s-a apreciat că modul în care este soluționată cererea de recunoaștere pe teritoriul României a hotărârii pronunțate in anul 1974 de instanțele bulgare, are o înrîurire hotărâtoare în cauza de față, putând răsturna prezumția de bun comun, cu consecințe asupra calității procesuale a reclamantei B. Panceva I. Snejanca și asupra cotelor de moștenire cuvenite succesorilor.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea încheierii recurate și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții reclamanți B. C. I., B. H. E. și B. M. I. și de recurenta intervenientă B. P. I. Snejanca, împotriva încheierii pronunțată la data de 27.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata pârâtă B. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. D. Z.
GREFIER
S. V.
RED.DLM
Tehnored.DLM/MȘ/ 2 ex.
07.05.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 348/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1481/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
