Pretenţii. Decizia nr. 1811/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1811/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 21666/3/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1811 R
Ședința publică de la 25.11.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
…………………….
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București participă procuror D. B..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant W. H., împotriva sentinței civile nr. 136/28.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr. 221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin încheierea de ședință din data de 17.09.2013 judecarea cauzei a fost suspendată conform dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, iar în baza rezoluției din data de 20.10.2014 s-a dispus, din oficiu repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare.
Curtea pune în discuția părților excepția de perimare a cererii de recurs.
Reprezentantul Parchetului solicită a se constata perimarea cererii de recurs.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 12.06.2012, sub nr._, reclamantul W. H. a chemat în judecată pârâtul Statului R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate caracterul politic abuziv al deportării la munca obligatorie in Rusia sovietica in perioada 1945-1949 a mamei sale W. S., născuta la 3.11. 1914, depusă in lagărul Kungur Urall-1751 și obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 euro.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.221/2009.
Prin sentința civilă nr. 136 din 28.01.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul W. H., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin legea nr.221/2009 s-a recunoscut dreptul la constatarea caracterului politic al condamnării sau al măsurii administrative precum și la despăgubiri, acelor persoane în sarcina cărora s-au reținut fapte care au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat în România la 6 martie 1945.
Legea invocată de reclamant nu cuprinde în domeniul său de aplicare pe cei care au fost constituiți în prizonieri de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituiți ca atare, înainte de această dată, au fost reținuți în captivitate după încheierea armistițiului. De asemenea, nu intră în domeniul de aplicare al legii nici situația etnicilor germani care au fost deportați în URSS în baza aceleiași convenții de armistițiu, începând cu ianuarie 1945.
În acest sens tribunalul are în vedere Decizia nr. XV din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 837 din_, potrivit cu care, „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul W. H., fără a arăta motivele de nelegalitate pentru care a promovat calea de atac.
Prin încheierea din 17.09.2013, Curtea a dispus suspendarea judecării recursului, conform dispozițiilor art.242 pct.2 C.proc.civ., întrucât nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii.
Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare, părțile fiind legal citate pentru termenul din 25.11.2014, când a fost pusă în discuție excepția de perimare a recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
În speță, se constată că judecata recursului s-a suspendat la data de 17.09.2013 în baza disp.art.242 pct.2 C.proc.civ. și a rămas în nelucrare de la acea dată o perioadă mai mare de un an, sancțiunea ce intervine în acest caz fiind perimarea.
Prin urmare, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor 248 alin.1 și art.253 C.proc.civ. să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de recurentul reclamant W. H. împotriva sentinței civile nr.136/28.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. C.G.2 ex
28.11.2014
Jud. Fond A. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 988/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 943/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
