Pretenţii. Decizia nr. 1506/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1506/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 6669/4/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1506 R
Ședința publică din data de 16.10.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant I. GH. I. împotriva deciziei civile nr.674A/26.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA ȘCOLILOR, LICEELOR ȘI GRĂDINIȚELOR SECTOR 4, cauza având, ca obiect, „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă recurentul reclamant prin avocat Boboca M., cu împuternicire avocațială la fila 6, și intimata pârâtă prin consilier juridic B. A., cu delegație la fila 21.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimata pârâtă a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, în 2 exemplare.
Consilierul juridic al intimatei pârâte precizează că instituția și-a schimbat denumirea din Direcția Generală de Administrare a Unităților de Învățământ Sanitare și Creșe sector 4, cum a fost citată pentru acest termen, în Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării apărătorului recurentului reclamant, care precizează că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință și că nu mai are alte cereri. Depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar și precizează că solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, având în vedere faptul că dosarul a fost strigat la lista de amânări fără discuții, în complet de judecată format din primii doi judecători, și văzând că nu există un motiv de amânare, dispune strigarea dosarului la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata pârâtă prin consilier juridic B. A., lipsind recurentul reclamant.
Consilierul juridic al intimatei pârâte reiterează susținerea privind schimbarea denumirii instituției, față de faptul că Direcția Generală de Administrare a Unităților de Învățământ Sanitare și Creșe sector 4, unde a lucrat reclamantul, s-a desființat. Mai arată că și reclamantul a specificat în cererea de chemare în judecată denumirea actuală a instituției.
Curtea constată că denumirea actuală a intimatei pârâte este Administrația Școlilor, Liceelor și Grădinițelor Sector 4, conform H.C.L. sector 4 nr.25/10.03.2010, astfel cum a indicat însuși reclamantul prin cererea de chemare în judecată, urmând a se efectua cuvenitele modificări în sistemul informativ Ecris.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, conform motivelor invocate prin întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._/4/2011 la data de 01.09.2011, reclamantul I. GR. I. a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT SANITARE ȘI CREȘE SECTOR 4, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și daune morale aduse onoarei, demnității și reputației persoanei reclamantului, precum și pentru încălcarea, lipsirea și îngrădirea drepturilor fundamentale și a dreptului la muncă, asigurarea unui trai decent pentru sine și familia sa, lipsirea de drepturi sociale și egalitatea de șanse și repararea prejudiciului cauzat și acțiunile ilicite de către prepușii pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 974/02.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2011, instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pricina fiind înregistrată pe rolul acesteia la data de 02.03.2012, sub nr._ .
Prin rezoluția de la primire a cererii de chemare în judecată, instanța a pus în vedere reclamantului obligația de a indica valoarea prejudiciului material și a celui moral și de a timbra acțiunea la valoarea indicată, obligația fiind adusă la cunoștința reclamantului prin citația emisă pentru termenul de din data de 11.09.2012 și primită la data de 19.03.2012.
Prin sentința civilă nr. 6564/11.09.2012, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția netimbrării cererii invocată de instanță din oficiu și a anulat cererea formulată de reclamant ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a retinut următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru judiciar până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În cauză, instanța a constatat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin actul normativ amintit, deși i s-a pus în vedere prin citație să timbreze cererea corespunzător.
Conform dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Art. 20 alin. 2 prevede că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța a pus în vedere reclamantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări este o excepție de procedură, deoarece ea vizează modul legal de îndeplinire a actelor de procedură, absolută, putând fi invocată de orice parte din proces, chiar și de instanță din oficiu și peremptorie, deoarece are ca efect stingerea procesului.
Având în vedere ca legea prevede în mod expres sancțiunea nulității cererii sau acțiunii în cazul în care reclamantul nu s-a conformat obligației stabilite de instanță, de a achita pana la primul termen de judecată taxa de timbru în cuantum legal, rezultă că această sancțiune a nulității a operat necondiționat de producerea vreunei vătămări, având în vedere că achitarea taxelor judiciare de timbru a reprezentat una dintre condițiile învestirii instanței cu soluționarea acelei acțiuni.
În raport de cele reținute, având în vedere că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a indica valoarea prejudiciului material și a celui moral și de a timbra acțiunea la valoarea indicată, așa cum i s-a pus în vedere prin citațiae, instanța a admis excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu.
Împotriva acestei sentințe reclamantul I. Gr. I. a declarat recurs, calificat de instanța de control judiciar ca fiind apel având în vedere obiectul cauzei și valoarea pretențiilor solicitate în cuantum de peste 100.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 674A din 26.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin cererea de apel se susține că cererea de chemare in judecată era scutită de plata taxei de timbru în temeiul disp. art. 15 lit. f/1 din Legea 164/1997, așa încât în mod greșit instanța de fond a procedat la anularea cererii sale, ca netimbrată.
Tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 18 alin. 2 din Legea 146/_ împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanța, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate. În continuare, alin. 3 al aceluiasi articol prevede că cererea se soluționează în camera de consiliu, prin încheiere irevocabilă.
Așadar, legea prevede o cale specială de atac împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, cale pe care apelantul nu a înțeles să o urmeze.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că pe calea apelului sau recursului nu pot fi aduse critici cu privire la modul de stabilire a taxei de timbru, ci doar lipsa încunoștiințării celui în sarcina căruia a fost stabilită această obligație și ca atare, nelegalitatea masurii anulării prin prisma disp. art. 20 din Legea 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul reclamant I. GH. I..
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală, prezenta acțiune fiind scutită de taxă de timbru conform art. 15 lit. f1 din Legea nr.146/1997, deoarece obiectul acțiunii se referă la solicitarea prejudiciului material și moral.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a stabilit taxa de timbru și a considerat că este culpa reclamantului că nu a formulat cererea de reexaminare.
În continuare, instanța de apel l-a obligat pe apelant să achite taxa de timbru de 899 lei (chitanța la dosar), dar în decizia recurată nu se face vorbire despre această obligație.
Instanța de apel ar fi trebuit din oficiu să se sesizeze cu privire la această nelegalitate și să trimită cauza spre rejudecare atât cu privire la excepția timbrajului, cât și pe fond, în vederea administrării probatoriului.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În fața primei instanțe, recurentului reclamant i s-a pus în vedere obligația de a timbra cererea de chemare în judecată la valoare, obligație pe care reclamantul nu a îndeplinit-o, astfel că instanța a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată.
În mod corect a apreciat tribunalul că hotărârea primei instanțe este legală având în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, dat fiind că neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Nemulțumirile recurentului reclamant împotriva modului de stabilire a taxei de timbru puteau fi valorificate numai prin formularea unei cereri de reexaminare în condițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, iar nu prin intermediul căilor de atac împotriva hotărârii prin care instanța a soluționat procesul.
Așadar, nici prin cererea de apel și nici prin cererea de recurs nu pot fi valorificate criticile referitoare la cuantumul taxei judiciare de timbru datorată, reexaminarea prevăzută de art. 18 din Legea nr.146/1997 fiind singura cale de atac pe care partea o poate formula cu privire la modalitatea de stabilire a taxei de timbru.
În ceea ce privește achitarea de către recurent în apel a taxei de timbru datorate în primă instanță, acest fapt nu putea justifica desființarea hotărârii apelate având în vedere că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar sancțiunea pentru neplată nu poate fi acoperită prin îndeplinirea obligației în calea de atac.
Recurentul – reclamant are însă posibilitatea formulării unei cereri de restituire a taxei de timbru nedatorate, în condițiile art 23 din Legea nr. 146/1997.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat .
Văzând și disp. art. 377 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant I. GH. I., împotriva deciziei civile nr.674A/26.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA ȘCOLILOR, LICEELOR ȘI GRĂDINIȚELOR SECTOR 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. G. D. M. B. A. C.
GREFIER
M. D.
Red/Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I./2 ex
Jud. apel: C. V.
A. G.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1448/2014. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 147/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
