Pretenţii. Decizia nr. 159/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 42147/301/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 159R
Ședința publică de la 27 ianuarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți D. G. G., D. S., D. Ș. și P. C. împotriva deciziei civile nr. 305A/25.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BCUUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect: pretenții, alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți reprezentați de avocat A. S. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanta recurenților reclamanți arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți având cuvântul în susținerea recursului arată că instanța de apel a constatat că prin Lg. 10/2001 sunt reglementate toate cazurile de preluare abuzivă a imobilelor din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent dacă preluarea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil.
Precizează că prevederile CEDO au reținut în mod constant că procedura administrativă instituită de Lg. 10/2001 nu este una eficientă și arată că imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu valabil.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, desființarea deciziei recurată și pe fond admiterea acțiunii, urmând să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/14.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților D. Ș., D. S., P. C. și D. G. G. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, reținându-se că despăgubirile ce se cuvin foștilor proprietari ai imobilelor preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu pot fi valorificate decât pe căile prevăzute de legile speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
Apelul declarat de reclamanți a fost respins cu aceeași motivare prin decizia civilă nr. 305A/25.03.2013 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții arătând că sunt proprietari ai imobilului situat în București, ., nr. 41, sector 3, și au dreptul la despăgubiri, că procedura Legii nr. 10/2001 este una ineficientă care nu asigură o despăgubire efectivă, că se încalcă liberul acces la justiție, se încalcă Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și dreptul comun în materie, respectiv art. 480 Cod civil.
Recursul este nefondat .
Reclamanții au arătat că au fost proprietari ai imobilului de la adresa de mai sus și că li se cuvin despăgubiri, întemeindu-și acțiunea, generic pe prevederile Legii nr. 1/2009 și ale Codului civil. Reclamanții au mai arătat că imobilul a trecut în proprietatea statului în anul 1986 prin Decizie a Consiliului Popular al Municipiului București și a Decretului Consiliului de Stat al RSR nr. 41/1989.
Potrivit actelor dosarului, reclamanții nu au formulat cereri de reparație pe calea legilor speciale emise în timp de Statul Român, pentru astfel de situații, respectiv Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005.
În acest context, în mod legal judecătorii fondului și ai apelului au apreciat că acțiunea este inadmisibilă.
Nu poate fi reținută în speță nici încălcarea legii române, nici a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În cauza A. vs. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat neechivoc stabilind obligația foștilor proprietari de a apela la legile speciale de reparație adoptate de Statul Român și doar în subsidiar, în anumite condiții restrictive, de a apela la dreptul comun.
În speță, cum arătam, reclamanții nu au apelat la prevederile legilor speciale, astfel încât demersul de față este inadmisibil.
Reclamanților nu li s-a îngrădit liberul acces la justiție pentru că și prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001 la care reclamanții aveau obligația să apeleze, prevăd în parcursul lor procedural, inclusiv contestația în fața judecătorului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, vom respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți D. G. G., D. S., D. Ș. și P. C. împotriva deciziei civile nr. 305A/25.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. I.P.
Tehnored. G.C. 2 ex.
06.02.2014
Jud. apel: E. F.
E. P. J.
| ← Anulare act. Decizia nr. 6/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 850/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
