Pretenţii. Decizia nr. 998/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 998/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 2342/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 998 R
Ședința publică de la 04.06.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: - I. R. D.
JUDECĂTOR: - M. S.
JUDECĂTOR: - M. D. O.
GREFIER: - F. J.
………………………….
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții G. C. și M. C. A. M. împotriva Deciziei civile nr. 487 R/06.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ * de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuenții G. C. și M. C. A. M., prin avocat I. R., cu împuterniciri avocațiale nr._ – fila 8 și nr._ – fila 9 dosar, lipsă fiind intimații S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul revizuenților G. C. și M. C. A. M. nu se opune față de cererea formulată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și depusă prin serviciul registratură, prin fax, la data de 27.05.2014, prin care solicită amânarea cauzei, motivat de faptul că se află în imposibilitate de a-și formula apărările în cauză, întrucât nu a fost comunicată instituției decizia atacată cu revizuire.
Deliberând, Curtea respinge cererea formulată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și depusă prin serviciul registratură la data de 27.05.2014 și constată că se solicită comunicarea unei hotărâri pronunțată în recurs, care nu se comunică părților și, totodată, o hotărâre dintr-un alt ciclu procesual.
Curtea lasă dosarul la ordine, având în vedere că în această cauză este necesară și participarea reprezentant ului Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București.
La cea de a doua strigare – dosarul fiind luat la ordine, au răspuns revizuenții G. C. și M. C. A. M. prin avocat I. R., cu împuterniciri avocațiale nr._ – fila 8 și nr._ – fila 9 dosar, lipsă fiind intimații S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. C..
Curtea pune în discuție inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Revizuenții G. C. și M. C. A. M. apreciază că cererea de revizuire este admisibilă, aceasta fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.2 Cod procedură civilă și motivat de faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate prin motivele de recurs privind solicitarea formulată în subsidiar privind admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, constatarea caracterului politic al măsurilor de preluare a imobilelor terenuri în suprafață de 100 ha situat în Medgidia, respectiv 38 ha și 5795 mp în Izvorul M. și obligarea intimatului la plata sumei totale de 259.164,65 Euro, în echivalent lei, la cursul BNR la data plății efective.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată în scris.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București apreciază că hotărârea ce se cere a fi revizuită nu este susceptibilă a fi atacată cu revizuire în temeiul art. 322 Cod procedură civilă, motivat de faptul că prin hotărârea atacată nu s-a evocat fondul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față în raport cu excepția inadmisibilității, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 487R/6.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV a Civilă s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți G. C. și M. C. A. M. împotriva sentinței civile nr. 1537/29.10.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
Împotriva deciziei civile nr.487 R din 6.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă reclamanții-recurenți M. C. A. M. și G. C. au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ.
În motivarea cererii, după expunerea stadiului procesual, revizuenții au arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate prin motivele de recurs respectiv asupra solicitării formulate în subsidiar privind admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, constatarea caracterului politic al măsurilor de preluare a imobilelor terenuri în suprafață de 100 ha situat în Medgidia, respectiv 38 ha 5795 mp în Izvorul M. și obligarea intimatului la plata sumei totale de 259.164,85 Euro, în echivalent lei, la cursul BNR de la data plății efective.
Astfel, în întreaga motivare instanța de recurs face referire la terenurile agricole ce au fost preluate din patrimoniul autorilor reclamanților anterior datei la care s-a dispus dislocarea autorilor reclamanților și stabilirea domiciliului obligatoriu al acestora, însă nu se referă la solicitarea formulată în subsidiar.
Au arătat revizuenții că în ceea ce privește măsurile administrative de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu, astfel cum s-a pronunțat de altfel cu putere de lucru judecat instanța de fond în primul ciclu procesual, acestea au fost luate împotriva autorilor lor începând cu data de 2-3 martie 1949. În ceea ce privește terenurile aflate în Medgidia și Izvorul M., acestea nu au fost preluate integral până în anul 1948. Astfel cum se poate observa din fișele de definitivare depuse la dosarul cauzei, după preluările realizate în baza Legii Reformei Agrare nr. 187/1945, autorului revizuenților G. G. i-a rămas în proprietate suprafața de 100 ha în Medgidia și suprafața de 38ha 5795 mp în localitatea Izvorul M..
In ceea ce privește terenul rămas în proprietatea autorului lor, astfel cum reiese din dosarul comunicat de către C.N.S.A.S., acesta a fost preluat integral de către autoritățile comuniste ca urmare a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu. Rezultă din referatele aflate în dosarul întocmit de fosta Securitate faptul că autorul "a posedat dosar personal de suspect care a fost înaintat Regionalei Stalin cu nr. 1320 din 12 Iunie 1949, dată când a fost expropriat, fixându-i-se domiciliu forțat în Regiunea Stalin". De asemenea, în toate referatele existente în dosarul întocmit de fosta Securitate se precizează faptul că autorul a deținut anterior dislocării suprafața de 320 ha teren, iar ulterior la nivelul anului 1950, la rubrica "avere/stare materială în prezent", se menționează "nu are". Astfel, reiese din înscrisurile aflate la dosar faptul că restul proprietăților deținute de autor i-au fost preluate acestuia ca efect al dislocării și stabilirii domiciliului forțat.
Prin urmare, din înscrisurile existente la dosar reiese că la momentul luării măsurilor politice privative de libertate împotriva autorului lor, acesta deținea în patrimoniu cel puțin 100 ha teren arabil în Medgidia și 38ha 5795 mp în Izvorul M.. Tot din înscrisuri reiese faptul că acestuia i s-au preluat aceste imobile, ca urmare a dislocării acestuia și stabilirii domiciliului obligatoriu.
Din suprafața de teren deținută pe raza localității Medgidia au fost obținute prin procedurile reglementate de legile speciale de reparație despăgubiri pentru 50 ha de teren.
Mai arată recvizuenții că o suprafața totală de 138 ha 5795 mp teren a fost preluată exclusiv în urma dislocării autorului lor și stabilirii domiciliului obligatoriu, și prin urmare revizuenții sunt îndreptățiți la despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 pentru aceasta. Având în vedere faptul că au obținut despăgubiri pentru 50ha teren situat în Medgidia, au arătat instanței de recurs că s-ar fi impus cel puțin admiterea în parte a acțiunii, în sensul obligării pârâtului la plata contravalorii terenurilor preluate abuziv, respectiv pentru 50 ha în localitatea Medgidia și 38 ha 5795mp în Izvorul M.. Față de valorile stabilite individual pentru fiecare localitate, prin completarea la raportul de expertiză, instanța de recurs ar fi trebuit să dispună obligarea intimatei la plata sumei de 259.164,65 Euro în echivalent lei, la cursul BNR de la data plății efective, reprezentând contravaloarea terenurilor situate în Medgidia și Izvorul M., preluate abuziv de către regimul comunist odată cu dislocarea autorului lor și a stabilirii domiciliului obligatoriu al acestuia, terenuri pentru care nu au obținut despăgubiri în temeiul altor legi de reparație.
Cu toate acestea, arată revizuenții, instanța de recurs nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii lor formulată cu caracter subsidiar, prezenta cerere de revizuire fiind prin urmare admisibilă.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 322 C.proc.civ., ”Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cerere în următoarele cazuri …”.
Prin urmare, sunt hotărârile pronunțate de instanțele de recurs sunt supuse revizuirii doar atunci când evocă fondul.
În prezenta cauză, prin decizia nr. 487r/6.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei, ci a respins recursul.
Prin urmare, decizia sus-menționată nu este supusă revizuirii, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 322 citate mai sus.
În consecință, Curtea va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții G. C. și M. C. A. M., împotriva Deciziei civile nr. 487 R/06.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ * de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. R. D. M. S. M. D. O.
GREFIER
F. J.
RED.MS/4.07.2014
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
10.06.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 850/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a nu face. Decizia nr. 263/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
