Pretenţii. Decizia nr. 547/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 3600/330/2012
DOSAR NR._
(105/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.547
Ședința publică de la 02.04.2014
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - I. A. H. P.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți N. I.M. și N. I., împotriva deciziei civile nr.135 A din 5.11.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți N. I.G. și N. D..
P. are ca obiect – grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-reclamant N. I.M., personal și asistat de avocat V. A., în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Baroul Ialomița - Cabinet Individual, aflată la fila 5 dosar, avocat care reprezintă și interesele recurentei-reclamante N. I., lipsind intimații-pârâți N. I.G. și N. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurenților-reclamanți depune la dosar chitanța . nr.3895/20.02.2014, în cuantum de 40 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în adeverința eliberată de Primăria Comunei Gîrbovi, Județul Ialomița, înregistrată sub nr.853/06.03.2014, din care rezultă suprafața cu care figurează în prezent recurenții și pentru care plătesc taxe și impozite locale. De asemenea, depune la dosar și o declarație de martori autentificată învederând că au comunicat-o și intimaților-pârâți.
Curtea, în urma deliberării, în ceea ce privește declarația de martori, respinge această probă întrucât nu este admisibilă în recurs, în raport de dispozițiile art.305 din Codul de procedură civilă, decât proba cu înscrisuri.
Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul, declară că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul dispozițiilor art.312 din codul de procedură civilă și în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se efectua expertiza tehnică de specialitate în vederea stabilirii liniei de hotar, în raport de actele de proprietate deținute atât de reclamanți-recurenți cât și de intimații-pârâți.
Prezentul recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul de procedură civilă, apreciind că atât instanța de apel, cât și instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, interpretând în mod greșit titlurile de proprietate pe care le dețin cu privire la suprafețele de teren asupra cărora se solicită grănițuirea.
În cauză este vorba de titlurile de proprietate constând în actele de vânzare-cumpărare în formă autentică cu clauză de întreținere în care se arată în mod expres suprafețele pe care le-au dobândit și nu titlurile de proprietate ce au fost emise ulterior autorilor reclamanților.
Consideră că problema de drept hotărâtoare în dezlegarea pricinii este aceea dacă acțiunea în grănițuire se poate efectua pe suprafețele de teren pe care le au în proprietate sau și pe suprafața de teren pe care intimații nu o au în proprietate.
Arată că reclamanții au dobândit prin act autentic suprafața de 1690 mp, fiind vorba de contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și, ulterior, autorului său i s-a eliberat titlu de proprietate pentru suprafața de 1620 mp. În mod corect susțin faptul că nu sunt proprietari pentru suprafața de 1690 mp, ci pentru 1626 mp cât a deținut autorul său, însă titlul de proprietate este contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere. În opinia sa, susține faptul că autorul său nu putea să le transmită mai mult decât avea.
Mai mult, intimații dețin act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1500 mp, iar ulterior autorului acestora i se eliberează titlu de proprietate pentru suprafața de 1570 mp. Astfel că, se pune problema dacă aceștia sunt proprietari pentru suprafața de 1500 mp așa cum se arată în actul autentic sau pentru suprafața de 1570 mp așa cum se arată în titlul de proprietate emis autorului lor.
Consideră că pentru cei 70 mp pe care îi dețin în plus intimații, nu sunt proprietari, astfel că această suprafață de 70 mp nu trebuie avută în vedere la grănițuirea proprietăților.
Art.1560 din Codul civil prevede în mod expres că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați la grănițuire, nu și detentorii precari cum sunt intimații pentru cei 70 mp.
Urmează a se constata și faptul că acest contract de vânzare-cumpărare pe care îl dețin intimații a fost transcris în Registrul de transcripțiuni, inscripțiuni și este opozabil erga omnes.
De asemenea, urmează să se aibă în vedere și întâmpinarea depusă la instanța de fond de către intimați, din care reiese faptul că dimensiunile menționate nu au fost niciodată modificate și sunt reale și în prezent, fiind de acord și reclamanții cu respectarea acestor dimensiuni. Însă, expertul prin expertiza efectuată stabilește o altă situație de fapt, respectiv că intimații au în proprietate 1576 mp, ori proprietari nu sunt pe cei 76 mp ceea ce excede suprafeței de 1500 mp, iar pentru această suprafață de 76 mp trebuie urmate alte proceduri judiciare, respectiv o acțiune în constatare prin uzucapiune. În opinia sa, suprafața de 76 mp reprezintă proprietate Comunei Gîrbov și intimații nu dețin un drept de proprietate.
Consideră că instanța a greșit și în momentul când a interpretat eroarea de 2% raportând-o la suprafața de 70 mp, deși eroarea de 2% se raportează la suprafața pe care o dețin părțile în proprietate, intimații deținând în proprietate suprafața de 1500 mp, iar 2% din aceasta, reprezintă 30 mp.
Urmează a se avea în vedere faptul că din expertiză intimații dețin un act autentic, respectiv 25 mp la stradă și 25 mp în spate, iar prin expertiză li s-a stabilit 25 mp și 48 m spate, în partea de vest. În opinia sa, această suprafață de 48 mp li se cuvine reclamanților, întrucât dețin această suprafață, fiind retras gardul pentru a fi defrișați salcâmii care au crescut pe hotar, suprafață care le revine pentru a-și reîntregi suprafața de teren și a se reînscrie ambele părți în marja de eroare prevăzute în ordinul ANCPI.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.148/17.11.2013, aflată la fila 6 dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_ /2013 reclamanții N. M. și N. I. au chemat în judecată pe pârâții N. G. și N. D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților lor, situate în .; să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștita posesie suprafața de 44,84 m.p., acaparată prin mutarea liniei de hotar înspre proprietatea reclamanților; să fie obligați pârâții sa defrișeze un număr de aproximativ de 60 de salcâmi, înalți mai mult de 2 metri și situați la o distanță de 20-30 cm. de linia de hotar; să fie obligați pârâții la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând despăgubiri produse la acoperișul casei (deteriorat - plăci azbociment, țiglă, jgheaburi de la casă), precum și fațada casei, ca urmare a fumului produs prin arderea frunzelor în aproprierea casei reclamanților și cu cheltuieli de judecată.
Se arată în motivarea cererii că în baza contractului de vânzare-cumpărare cu obligație de întreținere, autentificat sub nr. 956 din 20.03.1995, la fostul notariat de Stat Urziceni, reclamanții, au dobândit dreptul de proprietate de la numiții N. G. și N. T. asupra unei case de locuit, construită din paiantă, acoperită cu tablă, formată din 3 camere și anexe gospodărești, precum și suprafața de 1690 m.p. teren aferent, imobil situat în ., având ca vecini la N - N. G.; la S - drum comunal; la E - T. S. și la V - D. G..
În urma cu câțiva ani, li s-a permis pârâților să scoată buturugile de pe linia de hotar și să refacă gardul pe vechea linie, dar ulterior au făcut un gard din stâlpi de beton, sârmă plasă, susținută de 3 fire de fier beton, cu diametrul de 6 mm și a pătruns astfel, prin construirea gardului, în medie cu 0,68 cm. pe proprietatea reclamanților, pe toata lungimea de 60 m.l., acaparând suprafața de aproximativ 44,84 m.p.
În prezent, chiar lângă linia de hotar, pârâții au plantat, pe toata lungimea liniei, aproximativ 60 de salcâmi, înalți de peste 2 m., până peste casa, iar crengile acestora, sub acțiunea vântului, a ploilor și a chiciurei au deteriorat o parte din acoperiș, respectiv, au spart țigle, plăci de azbociment, au deteriorat jgheaburile de la casa.
Reclamanții mai arată că după preluarea proprietății de către pârâți aceștia au construit o prelungire a casei care are fundația pusă chiar pe graniță. De asemenea, pârâții au strâns toate frunzele de la salcâmi și le-au dat foc, chiar în apropierea casei reclamanților, înnegrind și deteriorând o parte din fațada casei, care se impune a fi refăcută.
În motivare se arată că N. G. este frate cu N. M. și din pură întâmplare s-au căsătorit cu două femei care erau vecine. Ambele au moștenit de la părinții lor imobilele în litigiu care au hotar comun. Acest hotar a fost stabilit de către părinții soțiilor lor și nu a fost modificat niciodată. Conform actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere înregistrat sub nr. 4236/28.11.1993, părinții soției pârâtului i-au vândut acesteia și lui imobilul casă de locuit și terenul aferent cu următoarele vecinătăți: N - pe latura de 25 m.l. teren agricol; S - pe latura de 25 m.l. drum comunal; E - pe latura de 60 m.l. N. G. și V - pe latura de 60 m.l. C. V.. Aceste dimensiuni nu au fost niciodată modificate și sunt reale și în prezent, astfel ca pretențiile reclamanților de a revendica din terenul pârâților 44,84 m.p. sunt total nefondate.
Referitor la salcâmii care însoțesc granița dintre părți pârâții arătă faptul că aceștia se află la 50 cm față de graniță în interiorul curții lor, i-au moștenit de la părinții pârâtei și nu îi lasă să depășească o anumită înălțime deoarece periodic îi taie și îi folosesc la încălzirea locuinței.
Mai susțin pârâții că nu sunt de acord cu plata sumei de 2.000 lei către reclamanți deoarece nu le-au produs nicio pagubă și nici nu au fost înștiințați de acest lucru.
În apărare pârâții au depus la dosar în copie contractual de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub numărul 4236/28.11.1994 și titlul de proprietate numărul_/_ eliberat la data de 12.04.2002.
La termenul din data de 07.03.2013 reclamanții au precizat ca renunță la judecarea capătului de cerere referitor la obligarea pârâților la plata sumei de 2.000 lei.
Judecătoria Urziceni a admis în parte cererea. A omologat raportul de expertiză topografică întocmit de expert B. I. și completarea la acesta.
A stabilit ca linia de hotar dintre părți trece prin punctele 2, 3, 4, 5 din schița anexă la raportul de expertiză.
A obligat pe pârâți să defrișeze cei 26 de puieți aflați la o distanță mai mică de 60 cm de linia de hotar din care 11 puieți pe segmentul 1-2 și 15 puieți pe segmentul 2-3.
A respins ca nefondat capătul de cerere referitor la revendicarea suprafeței de 44,84 m teren.
A luat act că reclamanții au renunțat la judecarea capătului de cerere referitor la obligarea pârâților la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri și a obligat pe pârâți către reclamanți la plata sumei de 923 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (cota parte din onorarii avocat, expert, taxa de timbru în limita capetelor de cerere admise).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții N. M. și N. I. posedă 1622 m.p., cu 4 m mai puțin decât în acte (1626 m.p. conform titlului de proprietate al vânzătorului N. G.), iar pârâții N. G. și N. D. dețin în fapt 1576 m.p. cu 6 m mai mult decât în acte (vânzătorul T. S. are titlu de proprietate pentru 1570 m.p.), diferențele fiind sub marja de eroare de 2% acceptată de ANCPI, pentru lucrările cadastrale. Cu privire la revendicarea suprafeței de 44,84 m.p. s-a reținut că reclamanții nu au probat faptul că pârâții ar ocupa această suprafață de teren, și nici nu există indicii clare că gardul despărțitor ar fi fost mutat în ultima perioadă de timp.
Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, prin decizia civilă nr.135/A/5.11.2013, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții N. M. și N. I. împotriva acestei sentințe.
A reținut tribunalul că:
Reclamantul N. M. și pârâtul N. G. sunt frați și părinții soțiilor lor au fost vecini. Prin contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere au dobândit de la părinții soțiilor în 1995 reclamantul și 1994 pârâtul, 1690 m.p. și respectiv 1500 m.p., teren aferent cu un imobil casă de locuit. Ulterior vânzătorului reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1626 m.p., iar vânzătorului parat pentru 1570 m.p. Diferențele de suprafețe provin din măsurători, în fapt ambele părți folosind de la cumpărare aceleași suprafețe de teren, adică reclamanții 1622 m.p. (cu 4 m.p. mai puțin decât putea transmite vânzătorul, reclamanților), iar pârâții 1576 m.p, cu 6 m mai mult decât putea transmite vânzătorul, pârâților.
Hotărâtor nu este contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, ci titlul de proprietate alăturat, vânzătorii neputând transmite o suprafață mai mare decât cea care le-a fost atribuită ulterior prin titlul de proprietate. Această situație, coroborată cu concluziile cercetării locale și ale raportului de expertiză topografică din care rezultă că gardul despărțitor nu a fost mutat în ultima perioadă de timp, că 26 puieți salcâm se află la o distanță mai mică cu 60 m de linia de hotar, justifică soluția instanței de fond.
Ca atare, în baza art. 246 Cod proc. civilă tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții N. M. si N. I. împotriva sentinței civile 727/2013 a Judecătoriei Urziceni.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții N. I.M. și N. I..
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ.
Susțin recurenții că:
Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, interpretând în mod greșit titlurile de proprietate pe care le dețin părțile din proces.
Astfel, susțin recurenții, instanța nu a ținut seama de faptul că titlul de proprietate în baza căruia au dobândit suprafața de 1690 m.p. teren intravilan este contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 956 din 20.03.1995, la fostul Notariat de Stat Urziceni.
Pentru faptul că vânzătorului N. Gh.G. i s-a eliberat ulterior, Ia data de 12.04.2002, titlul de proprietate cu nr._/_ pentru suprafața de 1626 m.p. suprafața corectă asupra căreia recurenții reclamanți exercită dreptul de proprietate este de 1626 m.p., deoarece cumpărătorul nu putea transmite o suprafața mai mare decât cea pe care o avea în proprietate.
În schimb, intimații pârâți au dobândit dreptul lor de proprietate asupra terenului intravilan în baza contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.4236 din 28.11.1994 la fostul Notariat de Stat Urziceni, în care se arată în mod expres că suprafața dobândită prin cumpărare este de 1500 m.p., cu dimensiunile de 60 m.l. /25 m.l.
Este adevărat că ulterior, pe numele celor care le-au vândut intimaților terenul s-a eliberat titlul de proprietate nr._/_/12.04.2002, în care se menționează în mod expres că vânzătorului T. Gh.S. i s-a reconstituit în intravilan suprafața totală de 1570 m.p., dar acest fapt nu înseamnă ca intimații pârâți au devenit automat proprietari și pe suprafața de 70 m.p. ce reprezintă diferența de la suprafața din contractul de vânzare cumpărare, la titlul de proprietate eliberat ulterior pe numele vânzătorului, pentru că intimații pârâți au cumpărat numai 1500 m.p.
În această situație, este evident că intimații pârâți sunt proprietari pe suprafața de 1500 m.p. teren intravilan, iar pentru diferența de 70 m.p., cât se
menționează în titlul de proprietate eliberat în baza Legii nr.18/1991, intimații sunt detentori precari.
Potrivit art. 560 din vechiul Cod civ. „proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire, prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionale de aceasta".
Pe de altă parte, atunci când instanța de fond a admis proba cu expertiză topografică, a fixat ca obiectiv: „măsurarea suprafețelor celor două proprietăți și compararea acestora cu suprafețele de teren deținute, conform titlurilor de proprietate pe care părțile le dețin".
Este de necontestat că prin titlul de proprietate se înțelege titlul în baza căruia părțile din proces au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit, respectiv contractele de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și nu titlurile de proprietate ce au fost eliberate ulterior, în baza legilor funciare, persoanelor care au vândut părților din proces aceste terenuri.
Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4236 din 28.11.1994, eliberat de fostul Notariat de Stat Urziceni, prin care intimații pârâți au dobândii dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1500 m.p. teren intravilan a fost transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni sub nr.3067 din 28.11.1994, ceea ce face ca acest act să fie opozabil erga omnes.
În raport de cele de mai sus, recurenții reclamanți menționează că expertul, când a răspuns la obiectivele fixate, nu a avut în vedere suprafața de 1500 m.p., asupra căreia intimații au un drept de proprietate incontestabil, ci suprafața de 1570 m.p., cât apare în titlul de proprietate al vânzătorului, deci s-a avut în vedere o suprafața mai mare cu 70 m., asupra căreia intimații pârâți nu au niciun drept de proprietate sau folosința legală.
Pe de alta parte, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au avut în vedere, pe lângă cele precizate mai sus, nici cele susținute de intimații pârâți în întâmpinarea depusa la dosar, respectiv faptul că dețin terenul în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, înregistrat sub nr.4236/28.11.1993 și că dimensiunile terenului nu au fost niciodată modificate, ele fiind reale și în prezent.
Cu toate acestea, în raportul de expertiză efectuat în cauză se menționează în mod expres dimensiunile terenului intravilan pe care îl au în proprietate (1500 m.p.) și cel pe care îl dețin fără titlu (70 m.p.).
Ca atare, este credibilă susținerea reclamanților din acțiune în sensul că, intimații pârâți au mutat gardul cu câțiva zeci de centimetri spre proprietatea reclamanților pentru a le permite să scoată salcâmii, dar că ulterior, gardul nu a mai fost aliniat pe poziția inițială.
Instanța de apel a făcut o interpretare greșită a legii când, în considerentele deciziei, a reținut ca legală hotărârea instanței de fond, care a motivat că diferența de teren de 70 m.p., pe care intimații pârâți o dețin este sub marja de eroare de 2%, deoarece marja de eroare se socotește în raport de suprafața de 1750 m.p. pe care intimații pârâți o dețin în proprietate în baza actului autentic și suprafața de 70 m.p. asupra căreia aceștia nu au niciun titlu de proprietate, sau folosința.
De asemenea, recurenții consideră că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a legii când a reținut că hotărâtor nu este contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, ci titlul de proprietate al foștilor vânzători.
Hotărâtor în cauza de față este titlul de proprietate al intimaților pârâți, respectiv contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere privind suprafața de 1500 m.p. teren intravilan, suprafață pe care au invocat-o în mod expres în întâmpinare și pe care recurenții reclamanți o respectă întrutotul.
De aceea, reclamanții au susținut și susțin în continuare că se impune un supliment de expertiză, așa cum au cerut celor două instanțe și nu li s-a admis, care să respecte întrutotul titlul de proprietate al intimaților pârâți, cu dimensiunile și suprafața arătate în actul autentic și precizate în mod expres de intimați în întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Recurenții reclamanți au arătat în cererea de apel care sunt avantajele pentru ambele părți să se stabilească linia de hotar în raport de dimensiunile proprietății intimaților pârâți și dimensiunile proprietății lor, este adevărat corectate prin titlul de proprietate emis ulterior vânzătorului acestora.
Dacă se face o comparație între lățimea terenului Ia stradă, deținut în baza titlului de proprietate de către intimații pârâți și terenul cu dimensiunile la care expertul a ajuns prin expertiza efectuată, se poate observa cu ușurință că pe lățimea din interiorul curții intimații pârâți au o lungime de 25,48 m., față de 25 m. cât au în acte, exact 45 cm. distanță la care a fost mutat gardul spre proprietatea reclamanților, în urmă cu mai mulți ani și pe care a refuzat să și-l retragă, generând astfel litigiul care se poarta între părți.
Recursul este nefondat.
În esență, prin motivele de recurs se critică hotărârea pe motiv că instanța de apel a dat eficiență titlurilor de proprietate emise în baza Legii nr.18/1991 și nu contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de părți.
Într-adevăr, actele doveditoare ale dreptului de proprietate sunt orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de o persoană fizică sau juridică.
În speță, însă, s-a avut în vedere, în mod corect, de ambele instanțe, faptul că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr.18/1991, atât autorului reclamanților, cât și autorului pârâtului, eliberându-li-se titluri de proprietate în temeiul acestei legi (titlul de proprietate nr._/_, pentru suprafața de 1.626 mp teren intravilan pentru vânzătorul N. G. și nr._/_ pentru suprafața de 1570 mp teren intravilan pentru vânzătorul T. S.).
Ca atare, singurul titlu de proprietate cu valoare probatorie în revendicare este cel emis în baza Legii nr.18/1991.
Prin urmare, în acțiunea în revendicare se ține seama de acest titlu de proprietate, și nu de contractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior eliberării acestor titluri, care poate avea ca obiect numai suprafața de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, iar întinderea suprafeței de teren astfel stabilită, nu poate fi modificată în revendicare, chiar dacă s-ar proba contrariul.
Aceasta, întrucât, împotriva modului în care organul administrativ competent, respectiv comisia de fond funciar a stabilit dreptul de proprietate sub aspectul suprafeței de teren acordate, se poate utiliza numai calea plângerii prevăzute de art.11 din Legea nr.18/1991, adică procedura stabilită prin lege specială, în cazul beneficiarului titlului și acțiunea în constatarea nulității absolute, în cazul unui terț.
Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanțele de fond, precum și de expert la întocmirea raportului de expertiză.
Față de cele reținute, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă și, în consecință, va respinge, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți N. I.M. și N. I. împotriva deciziei civile nr.135/A/5.11.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimații pârâți N. I.G. și N. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. I. A. H. M. G. R.
P.
GREFIER
Ș. P.
Red.E.V.
Tehnored.B.I.
2 ex./20.05.2014
----------------------------------------
T.Ialomița - T.
- C.T.D.
Jud.Urziceni – E.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 357/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 699/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
