Pretenţii. Decizia nr. 1666/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1666/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 31414/299/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1666 R
Ședința publică de la 04.11.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DORINA ZECA
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 741A/06.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare M. G. și intimata debitoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect „validare poprire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurentul-terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și că s-a depus la dosar de către intimata creditoare M. G. întâmpinare.
Curtea califică întâmpinarea depusă de intimata creditoare M. G. ca fiind concluzii scrise și văzând că recurentul-terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr._/14.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de creditoarea M. G. in contradictoriu cu debitoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și terțul poprit DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica si s-a dispus validarea popririi înființate la terțul poprit Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publica prin adresa de înființare a popririi din data de 13.06.2013, emisa de B.E.J. T. F. in dosarul de executare nr.1552/2012,înregistrată la aceasta instituție sub nr._/18.06.2013, asupra sumelor de bani prezente si viitoare din conturile debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților deschise la terțul poprit, până la concurenta sumei de 581.008,95 lei.
A fost obligat terțul poprit Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică la plata către creditoarea M. G. a sumei de 581.008,95 lei.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
M. G. are calitatea de creditoare a debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, titlul executoriu constituindu-l sentința administrativa nr.2849/C./21.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. - Secția a II-a Civila, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/107/2011, prin care debitoarea a fost obligată la plata către creditoare a sumei de 445.306,55 lei reprezentând despăgubiri în conformitate cu prevederile Legii nr.290/2003, sumă ce va fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data de 22.03.2008 și pana la data plății efective, precum și a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecata.
In vederea executării silite a hotărârii anterior menționate, prin adresa de înființare a popririi din data de 13.06.2013, emisă de B.E.J. T. F. în dosarul de executare nr.1552/2012, executorul judecătoresc a înființat poprire asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților deschise la țerțul poprit Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București -Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica, până la concurenta sumei de 581.008,95 lei, din care suma de 563.268,25 lei reprezintă debit actualizat conform sentinței menționate și raportului de expertiză contabilă efectuat în faza de executare silită, sumă de 1.000 lei reprezintă cheltuieli de judecată, conform sentinței menționate și suma de 16.740,7 lei reprezintă cheltuieli de executare conform procesului-verbal din data de 03.01.2013, întocmit de B.E.J. T. F..
Prin adresa - răspuns din data de 21.06.2013, terțul poprit a comunicat executorului judecătoresc faptul că a luat act de înființarea popririi și că, în conformitate cu prevederile OMFP nr.2336/2011 sumele ce fac obiectul indisponibilizării sunt stabilite de instituțiile publice, ținând cont de prevederile art.1 alin. 1 si 2 din O.G. nr.22/2002 si art.452 alin. 2 cod procedura civila.
S-a mai menționat că, cuantumul sumelor ce pot fi indisponibilizate la acel moment comunicat de debitoare conform prevederilor legale menționate mai sus este zero.
Conform art.452 alin.1 c.p.c: ”(1)Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.”, iar conform art.454 c.p.c: ”(1)Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art.452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată. (2) În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.”
Conform art.456 alin.1 c.p.c. “(1)În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin.(1); b) să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art. 453 alin. (2). La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reședința indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.”
Conform art.460 c.p.c. » (1)Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. (2) Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi……... (3) Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente. (4) După validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.”
Astfel, în cadrul unei acțiuni având ca obiect validare poprire, instanța este obligată să analizeze atât situația invocată de terțul poprit prin adresa comunicată executorului judecătoresc în cazul în care terțul poprit comunică vreun răspuns acestuia, cât și orice alte neregularități privind înființarea popririi, iar ulterior acestor verificări, raportat la dispozițiile citate mai sus, privind caracterul de titlu executoriu al hotărârii de validare a popririi, este obligată a verifica și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței datorate de terțul poprit.
Cu privire la legalitatea infiintarii popririi, instanța a reținut următoarele:
Specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale, care, în principiu, presupune participarea indispensabila a trei părți: creditorul popritor (urmăritor), debitorul poprit (urmărit) și terțul poprit, între aceste trei subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice.
Dintre aceste raporturi juridice, doua preced înființarea popririi, si anume: raportul de creanță, dintre creditorul urmăritor și debitorul urmărit, precum si raportul de creanță dintre debitorul poprit și terțul poprit, acesta din urmă caracterizându-se prin aceea că terțul este dator față de debitorul urmărit sau debitorul are deschise conturi la terțul poprit.
În temeiul popririi se naște și un al treilea raport juridic între creditorul popritor și terțul poprit, ce ia naștere în cadrul procedurii de urmărire silită.
Și acest raport juridic este tot un raport de creanță, ce se creează prin adresa de înființare a popririi și, ulterior, prin hotărârea de validare a popririi ce constituie titlu executoriu, un raport de la creditor la debitor, în sensul că terțul poprit devine debitor al creditorului popritor.
Analizând primele două raporturi juridice obligaționale ce trebuie să preexiste anterior înființării popririi, instanța a constatat că, în ceea ce privește primul raport, nu se contestă de către nici o parte existența raportului obligațional dintre creditorul popritor și debitorul poprit, titlul executoriu constituindu-l Sentința administrativa nr.2849/C./21.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. - Secția a II-a Civila, de C. Administrativ si Fiscal în dosarul nr._/107/2011, prin care debitoarea a fost obligată la plata către creditoare a sumei de 445.306,55 lei reprezentând despăgubiri, în conformitate cu prevederile Legii nr.290/2003, sumă ce va fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data de 22.03.2008 și până la data plății efective, precum și a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu privire la cel de-al doilea raport juridic obligațional, instanța a constatat ca acesta decurge din faptul ca, debitoarea are conturi deschise la terțul poprit Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București -Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publica.
Instanța a observat de asemenea că nici acest raport juridic obligațional nu se contestă nici de către debitoarea poprită, nici de către terțul poprit.
Instanța a apreciat astfel ca fiind astfel dovedită existența celui de-al doilea raport juridic obligațional anterior înființării popririi.
Constatând existența celor două raporturi juridice anterioare înființării popririi, instanța a verificat posibilitatea nașterii, în baza hotărârii de validare a popririi, a celui de-al treilea raport juridic obligațional între creditorul popritor și terțul poprit.
Astfel, pe calea înființării popririi, operează transferul creanței de la debitorul poprit către creditorul popritor, iar ulterior, în baza hotărârii de validare a popririi, care constituie titlu executoriu, se transformă executarea silită împotriva debitorului poprit într-o executare silită îndreptată direct împotriva terțului poprit.
Instanța a analizat caracterul cert, lichid si exigibil al creanței deținute împotriva terțului poprit, pasibilă a fi executată silit, conform art. 379 c pr.civila, în baza hotărârii de validare a popririi.
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, instanța a reținut că acesta rezultă din sentința administrativa nr.2849/C./21.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. - Secția a II-a Civila de C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._/107/2011 și din dispozițiile art.460 cod procedura civilă, potrivit cărora, dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente. (4) După validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare.
Relativ la conținutul adresei-răspuns din data de 21.06.2013, prin care terțul poprit a comunicat executorului judecătoresc faptul că a luat act de înființarea popririi și că, în conformitate cu prevederile OMFP nr.2336/2011, sumele ce fac obiectul indisponibilizării sunt stabilite de instituțiile publice, ținând cont de prevederile art.1 alin. 1 si 2 din O.G. nr.22/2002 si art.452 alin. 2 cod procedura civilă, iar cuantumul sumelor ce pot fi indisponibilizate la acel moment comunicat de debitoare conform prevederilor legale menționate mai sus este zero, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 22/2002: „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.”
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002: „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate este următoarea: - obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bunăvoie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, se constatat că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Astfel, debitorul, tocmai în considerarea calității sale, are îndatorirea, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. Or, în cauză, a constatat că, între momentul rămânerii irevocabile a sentinței și data formulării de către creditoare a cererii de executare silită, nu a existat nici un demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, astfel încât, simpla lipsă de lichidități învederată si nedovedită, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Din această situație de fapt, instanța a reținut că, așa cum a rezultat din cele arătate anterior, debitoarea nu poate opune cu succes în sprijinul apărărilor sale, termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege deoarece, pe de o parte, debitoarea nu a făcut nici o probă din care sa rezulte intenția sa de executare benevolă a obligației, deși a susținut acest lucru (situație în care prezumția de bună-credință nu poate fi reținută) și nici lipsa de lichidități învederată si dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligației, deși rațiuni ce țin de echitatea procedurii o obligau în acest sens.
Astfel, lipsa de lichidități învederată necesită cel puțin susțineri pertinente din partea debitoarei, însoțite de o prezentare comparativă a sumelor disponibile pentru plata titlurilor executorii, respectiv a sumelor pretinse de creditori precum si dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare.
Mai departe, instanța a reținut că, potrivit art. 6 din O.G. nr. 22/2002: „(1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective. (2) În cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător. (4) Instanța sesizată potrivit alin. (1)–(3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat. (5) În cazuri urgente, instanța prevăzută la alin. (4), la cererea instituției debitoare, poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac.”
A observat de asemenea, ca debitoarea nu a făcut dovada ca a procedat conform dispozițiilor citate mai sus.
In ceea ce privește apărarea debitoarei conform căreia în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia tarii, s-ar stabili în momentul de față în sarcina sa o obligație imposibil de realizat, instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
In cauza S. contra României (2005) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat următoarele: ,,23. Curtea amintește ca executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunța, trebuie considerata ca făcând parte integranta din "proces", în sensul art.6 alin. l din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea publica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitiva si obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Cauza Immobiliare Saffi Impotriva Italiei). 24. In cauza de față, deși reclamanta a obținut o hotărâre judecătorească definitiva prin care autoritățile administrative au fost obligate la o acțiune specifica, aceasta nu este nici acum executata din cauza refuzului debitorului de a respecta aceasta hotărâre. Or, administrația constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției, astfel că, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19.03.1997). 25. Curtea nu subscrie la teza Guvernului conform căreia reclamanta ar fi trebuit să recurgă la executarea silită a Sentinței din 3 martie 1999. Ea amintește că nu este oportun sa-i ceri unei persoane, care în urma unei procedurii judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Cauza Mataxax împotriva Greciei).”
În cauza A. împotriva României (2009) Curtea a statuat următoarele:,,85. De asemenea, aceasta notează ca în vederea executării hotărârii, reclamantul a trebuit să inițieze numeroase proceduri, chiar daca debitoarea a fost o societate cu capital public pana la privatizarea sa in 2003. Or, nu este oportun să i se solicite unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului în urma unei proceduri judiciare să inițieze, ulterior, procedura de executare silită pentru a obține o reparație (Cauza Mataxax împotriva Greciei). 86. Curtea reamintește ca a considerat deja că o omisiune din partea autorităților de a se conforma . unei hotărâri judecătorești definitive, poate genera o încălcare a art.6 alin. l din Convenție si art. 1 din Protocolul nr. l al Convenției, în special atunci când obligația de executare a deciziei aparține unei autorități administrative (Cauza Mataxax împotriva Greciei, T. împotriva României).”
In cauza R. Trading contra României (2007) Curtea a arătat următoarele:” Curtea amintește ca dreptul la un tribunal garantat de art.6 al.1 din Convenție ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătoreasca definitiva si obligatorie sa rămână inoperanta în detrimentul unei părți. Executarea unei sentințe, a oricărei instanțe, trebuie considerata ca făcând parte integranta din "proces" in sensul art.6. Curtea a recunoscut deja ca protejarea efectiva a justițiabilului si restabilirea legalității implica obligația pentru administrație de a se adapta la o sentință sau o hotărâre".
Și în cauza C. contra României, Curtea a arătat ca ar fi excesiv sa pretinzi unui reclamant care a obținut o hotărâre judecătoreasca definitiva contra statului sa intenteze din nou acțiuni contra autorității in scopul de a obține executarea obligației in cauza.
De asemenea, în cauza Sacaleanu contra României, Curtea a avut în vedere aceleași principii care impun obligația statului, administrației, de a executa hotărârea pronunțata împotriva sa chiar si in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este in speța O.G. nr. 22/2002.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate, în termen legal au formulat apel motivat debitoarea ANRP și terț poprita DGRFPMB – A.T.C.P.-MB, cererile de apel fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, la data de 14.04.2014 sub același nr. de dosar_ .
Prin decizia civilă nr.741 A/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-au respins apelurile formulate de apelanta-debitoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul in Bucuresti, Calea Floreasca nr.202, sector 1 și de apelanta-terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București în contradictoriu cu intimata-creditoare M. G. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin ambele apeluri formulate s-a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul soluției dată în privința imposibilității validării popririi în raport de prevederile OG nr. 22/2002 și față de împrejurarea că cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior potrivit dispozițiilor art.18 alin.(5) și (6), modificată prin H.G. nr.57/2008.
Criticile astfel formulate vizează executarea silită însăși și în raport de calea procedurală, validare de poprire, ele nu pot fi formulate, față de împrejurarea că instanța este ținută a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de disp. art. 460 rap. la 452 si urm. C.pr. civ., după cum urmează:
Potrivit art.452 alin 1 C.pr. civ. sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Articolul 453 alin 1 prevede ca poprirea se înființează fără somație, prin adresa însoțită de o copie certificate de pe titlul executoriu, comunicata celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luata.
In adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin 1 tert poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale, ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit(alin 2).
In cazul în care adresa de înființare a popririi se adresează unei unități operaționale a unei bănci, poprirea va fi înființată asupra conturilor pe care debitoarea urmărita le are la acea unitate.(alin 2 ind. 3).
Potrivit art. 456 alin 1 lit. a C.pr. civ. în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenta acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, in cazul popririi prevăzute la art. 453 alin 1.
Articolul 457 ind 1 alin 1 prevede ca in cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cat și încasările viitoare.
Conform art. 460 C.pr. civ. daca terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmăribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, in termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia sa consemneze sau sa plătească suma urmăribila, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit si, daca din probele administrate a rezultat că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorata debitorului, iar in caz contrar, va hotărî desființarea popririi(alin 2).
Așadar, din interpretarea textelor legale enunțate mai sus, a rezultat că în cadrul procedurii de validare a poprire instanța are de analizat existenta titlului executoriu, dacă terțul poprit datorează sume de bani debitorului, sau debitorul are cont deschis la terțul poprit și dacă terțul nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că aceste chestiuni puteau fi invocate numai pe calea unei contestații la executare în temeiul prevederilor art. 399 Cod procedură civilă, cu respectarea termenului de introducere a acesteia reglementat de disp. art. 401 alin. 1 Cod procedură civilă.
A considera că în cadrul unei cereri de validare de poprire ar putea fi primite apărări ce vizează eventuale neregularități ale executării silite, ar însemna recunoașterea în favoarea celui interesat sau vătămat de executare a posibilității de promova practic o contestație la executare cu eludarea termenului imperativ de 15 zile calculat conform art. 401 alin. 1 Cod procedură civilă, ceea ce nu poate fi admis.
În raport de cele expuse, tribunalul a apreciat că nu pot fi invocate și prin urmare nu vor fi supuse analizei sale criticile referitoare la dreptul creditorilor de a declanșa executarea silită, față de faptul că ele puteau fi valorificate numai în calea procedurală a contestației la executare.
In concluzie în baza art. 296 c.pr.civ tribunalul a respins ambele apeluri ca nefondate.
Împotriva deciziei civile nr.741A/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a- III-a Civilă a declarat recurs terțul poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București.
În motivarea recursului, recurentul terț poprit a criticat decizia pentru următoarele motive:
In primul rând, a criticat hotărârea instanței din apel întrucât nu a ținut cont de apărările invocate de către terțul poprit și atât în considerente cât și în dispozitiv nu s-a pronunțat asupra celor invocate de terțul poprit - ATCP - MB, ci s-a pronunțat numai asupra celor invocate de către debitor.
Astfel, în ceea ce privește legalitatea înființării popririi nu exista nici un dubiu, terțul poprit necontestând legalitatea și nici raporturile juridice rezultate în urma înființării poprii.
Interpretând dispozițiile codului de procedură civilă, însăși instanța din apel a menționat faptul că debitoarea are conturi deschise la terțul poprit Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica, acest raport obligațional nefiind contestat de niciuna din părți.
In ceea ce privește admiterea cererii de validare, a invederat instanței faptul că, pentru a fi aplicabile dispozițiile art.460 C.p.c. privind validarea popririi, pentru a fi admisibila cererea creditoarei, acesta ar trebui să facă dovada relei - credințe a terțului-poprit, lucru care nu a fost făcut.
Așa cum a reiterat și în apărările din apel, terțul poprit, în calitate de administrator al conturilor debitorului A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a respectat întocmai dispozițiile art.786 Noul Cod. proc.civ., creditorul prin executorul judecătoresc fiind înștiințat cu privire la situația conturilor debitorului prin adresa din data de 21.06.2013, astfel cum a reținut instanța în considerentele sentinței civile nr._/14.11.2013.
Prin aceasta adresă, terțul poprit a comunicat executorului faptul că ATCP-MB în calitate de tert poprit va proceda la consemnarea sumei de 581.088,95 lei pe măsura creării de disponibil în conturile debitorului, cu respectarea prevederilor OMFP nr.2336/2011, conform căruia numai instituția publică debitoare stabilește și comunica terțului poprit sumele ce pot fi indisponibilizate.
Toate aceste adrese și informații despre care creditorul, prin executorul judecătoresc, a luat cunoștință astfel cum a arătat mai sus, reprezintă vădite dovezi privind disponibilul insuficient în contul debitorului și respectarea întocmai de către terțul poprit a dispozițiilor legale în materie de executare silită prin poprire.
Față de cele mai sus, a apreciat că terțul poprit nu a dat dovada de rea-credință, așa cum afirma creditorul, dimpotrivă, rolul său activ în da curs adresei de înființare a popririi a demonstrat acest lucru.
A fost subliniat faptul că procedarea la consemnarea sumei cuvenite creditoarei M. G. ar constitui o acțiune discriminatorie față de alți creditori care se află înaintea acestora pe lisa dosarelor de executare aflate în așteptare la terțul-poprit ATCP-MB debitor al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Prin urmare, acțiunea de a proceda la consemnarea acestei sume pe măsura creării de disponibil în conturile debitoarei și în ordinea depuneri adreselor de înființare a popririi la sediul Trezoreriei nu poate fi reținută ca rea-credință a terțului poprit, iar prevalarea acestuia de dispozițiile Codului de procedura civila nu reprezintă un refuz exprimat cu rea credință, astfel încât să se justifice atât cererea de validare a popririi, cât și sancționarea terțului poprit conform dispozițiilor art.789 alin.9 N.Cod proc.Civ.
A solicitat observarea într-o situație specială, în care terțul poprit nu apare ca debitor al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților dar, prin intermediul Activității de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București, debitorul este alimentat cu fonduri de la bugetul statului, în mod constant.
Având calitate de administrator al conturilor tuturor instituțiilor publice, respectiv si al debitorului din speța de față, ce s-ar întâmpla dacă toți creditorii care procedează la executarea silită a debitorilor care nu au disponibil în cont, ar solicita validarea popririi, iar instanța ar admite cererile de validare împotriva ATCP - MB doar pentru faptul ca debitorii au conturile deschise la aceasta instituție?
Ar fi împotriva logicii și chiar o problema socială, instituțională și guvernamentala să fie obligată o instituție de stat bancară - administrator al conturilor instituțiilor publice debitoare, și nu numai instituții publice, să răspundă patrimonial pentru acești debitori.
A solicitat instanței să țină cont de faptul că dispozițiile Codului de procedură civila reglementează mai multe modalități de executare silită, spre exemplu urmărirea bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea debitorului, și numai după ce acestea au fost epuizate și nu au fost recuperate creanțele solicitate, abia după aceea să se procedeze la introducerea unei acțiuni privind validarea popririi.
A menționat că, în toate aceste cazuri, principalul motiv pentru care nu au fost recuperate creanțele creditorilor, nu a fost reaua credință, respectiv disponibilizarea sumelor poprite sau neconsemnarea acestora ci simplul fapt ca debitorii nu au disponibil în cont, legea permițându-le acestora să obțină resurse bănești în anumite condiții. Terțul-poprit nu se face vinovat de nerespectarea acestor condiții.
In raport de situația prezentata, a menționat că, trezoreria virează sumele în conturile executorilor judecătorești în ordinea depunerii adreselor de înființare a popririi în trezorerie.
Deși creditoarea a avut aceste informații, cu toate acestea, a formulat cererea de validare a popririi susținând ca terțul poprit a dat dovada de rea-credință, exprimându-și refuzul de a da curs adresei de înființare a popririi, însă este evident ca acest lucru nu poate fi adevărat astfel cum s-a dovedit prin aspectele de mai sus.
Cu toate că terțul poprit a întreprins toate demersurile în executarea obligațiilor ce-i revin, potrivit Codului de procedura civila, creditoarea a interpretat în mod greșit dispozițiile art.789 cod proc. Civ., reținând faptul ca terțul poprit ATCP-MB datorează sume de este bani debitorului, însă debitorul doar are conturi deschise la aceasta instituție, și nu debitor al acesteia.
In mod greșit, creditorul a apreciat că fiind un argument pentru admiterea cererii de validare a popririi faptul ca terțul poprit deține conturile debitorului și astfel datorează suma poprita. Acest argument nu este de natura să justifice sancționarea terțului poprit cu admiterea cererii de validare a popririi si mai ales cu o sancțiune bănească, în temeiul art.789 alin.9.
Așa cum a arătat admiterea cererii de validare a popririi este o acțiune formulata împotriva terțului poprit în situația în care nu-și respecta obligațiile prevăzute de Codul de procedura civilă.
Or, faptul că terțul poprit datorează sume de bani debitorului ale cărui conturi sunt deschise la aceasta instituie, nu poate fi un argument pentru a fi acuzat-de neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, în condițiile în care aceste conturi administrate de terțul poprit sunt fără disponibil suficient, fiind, în mod vădit în imposibilitate de a vira sumele de bani altfel decât în ordinea dosarelor de executare aflate în așteptare.
Prin urmare, creditorul în mod nejustificat a formulat cererea de validare a popririi, terțul poprit îndeplinindu-și obligațiile prevăzute de lege, disponibilul insuficient în conturile debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nefiind de natura să atragă culpa terțului poprit.
Având în vedere argumentele prezentate, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile nr.741A_, pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civila în dosarul nr._//299/2013, în sensul respingerii cererii de validare a popririi ca neîntemeiată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.488 și urm. din C.proc.civ.
În dovedirea susținerilor, nu a solicitat încuviințarea niciunui mijloc de probă.
În calea de atac a recursului, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, care a fost calificat ca fiind concluzii scrise, având în vedere că au fost depuse și înregistrate la data de 03.11.2014, deși dosarul avea termen de soluționare pe fond la data de 04.11.2014.
În calea de atac, nu a fost administrat nici un mijloc de probă.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs invocat, respectiv art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește aplicarea și interpretarea dispozițiilor art.460 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că instanțele au interpretat și au aplicat, în mod corect, dispozițiile menționate.
Astfel, conform art. 460 c.p.c. » (1)Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. (2) Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi……... (3) Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente. (4) După validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.”
Instanța reține că, prin motivele de recurs, nu se contestă de către recurenta-terț poprit legalitatea înființării popririi și nici existența nașterii raporturilor juridice rezultate în urma înființării acesteia, ci numai împrejurarea că s-a reținut, în mod greșit, reaua-credință a terțului poprit.
Cu privire la acest aspect, Curtea învederează că, în temeiul popririi se naște și un al treilea raport juridic între creditorul popritor și terțul poprit, ce ia naștere în cadrul procedurii de urmărire silită.
Și acest raport juridic este tot un raport de creanță, ce se creează prin adresa de înființare a popririi și, ulterior, prin hotărârea de validare a popririi ce constituie titlu executoriu, un raport de la creditor la debitor, în sensul că terțul poprit devine debitor al creditorului popritor.
În temeiul acestui raport juridic, terțul poprit are obligația de a consemna sumele de bani cuvenite debitorului său și de a le libera către creditorul debitorului.
Curtea constată că această obligația nu a fost îndeplinită de către terțul poprit, nefiind achitată nicio sumă de bani către debitoare, deși somația a fost transmisă la data de 03.01.2013, în condițiile în care obligația de plată a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților exista din anul 2008, fiind reconfirmată în anul 2012, prin sentința administrativă nr. 2849/C./2012 pronunțată de către Tribunalul A., rămasă definitivă și irevocabilă.
În acest sens, instanța învederează că neexecutarea obligațiilor de către terțul poprit pe o perioadă de timp îndelungată, este suficientă pentru validarea acesteia, indiferent de cauza, care a determinat neîndeplinirea acestei obligații.
În ceea ce privește susținerea că neîndeplinirea obligațiilor s-a datorat lipsei fondurilor bănești, Curtea învederează că autoritățile statului nu pot invoca lipsa fondurilor bănești pentru executarea unor hotărâri judecătorești, prin care se instituie obligația acestora de plată a unor sume de bani.
Lipsa disponibilităților bănești nu reprezintă un impediment pentru respectarea obligației pozitive de punere în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile. Considerentul că valorificarea creanțelor reclamanților ar avea ca rezultat perturbarea gravă a activității debitorului, nu poate fi reținut, deoarece aceasta ar echivala cu o recunoaștere a principiului că activitatea „administrației” în sensul noțiunii stabilită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi perturbată, în schimb este acceptabilă perturbarea rezultatului activității justiției prin neexecutarea plăților aferente unei creanțe exigibile ce reprezintă un „bun” ca efect al unor acte normative succesive
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a învederat în mod constant în jurisprudența sa că o autoritate/instituție publică nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii întemeiate pe o hotărâre judecătorească. Deși, este adevărat, că o întârziere la executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în împrejurări speciale, această întârziere nu poate fi de așa natură încât să afecteze însăși substanța dreptului protejat prin art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Hornsby,citată anterior, pct. 40; Jasiūnienė împotriva Lituaniei,nr._/98, pct. 27, 6 martie 2003; Qufaj Co. Sh.p.k. împotriva Albaniei, nr._/00, pct. 38, 18 noiembrie 2004, precum și Beshiri și alții împotriva Albaniei, nr. 7352/03, pct. 60, 22 august 2006).
Referitor la faptul că, o eventuală consemnare a sumei cuvenite creditoarei, ar constitui o acțiune discriminatorie față de alți creditori, care se află înaintea acesteia pe lista dosarelor de executare în așteptare la terțul poprit, Curtea va înlătura această susținere, deoarece nu se poate aprecia că executarea unei obligații de plată, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ar putea fi apreciată ca fiind premisa unei situații discriminatorii. Mai mult, instanța de recurs învederează că această situație este reglementată de dispozițiile art. 562-563 din codul de procedură civilă sub aspectul eliberării și distribuirii sumelor realizate prin executare silită, în cazul în care sunt declanșate mai multe executări silite în același timp de către creditori diferiți.
Critica referitoare la faptul că efectul validării popririi constă în achitarea de către recurentă a sumelor de bani poprite, în cazul nealimentării contului debitorului, nu este fondată.
Astfel, singura cerință, pentru validarea popririi, este aceea a existenței unui raport juridic între debitor și terțul poprit, care în măsura în care sumele de bani sunt insuficiente, va proceda, după caz, la plata în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare, iar dacă sumele sunt insuficiente, le va indisponibiliza pe acestea, comunicând creditorului și executorului judecătoresc plafonul, până la care există sume de bani în contul debitorului.
Pe măsură ce contul se va alimenta, urmează să indisponibilizeze și aceste sume la dispoziția B..
Astfel, Curtea învederează că recurenta interpretează, în mod greșit, dispozițiile art. 457 alin. (1) indice 1) și 2) din Codul de Procedură Civilă, care stipulează, în mod expres, că poprirea se înființează atât asupra soldului creditor, cât și asupra încasărilor viitoare din contul debitorului.
Pentru considerentele expuse, constatându-se că nu sunt întemeiate criticile formulate și că instanța de apel a aplicat și a interpretat, în mod corect, dispozițiile art. 460 din Codul de Procedură Civilă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 741A/06.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare M. G. și intimata debitoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-terț poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 741A/06.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare M. G. și intimata debitoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. Z. G. D. FlorelaMoraru D. L.
GREFIER,
S. V.
RED.DZ
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
3.11.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1136/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 498/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
