Pretenţii. Decizia nr. 173/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 10112/3/2013
Dosar nr._
(2302/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.173 A
Ședința publică de la 28 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă P. I. S., împotriva sentinței civile nr.1632 din 16.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât SECRETARIATUL DE S. PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989.
Cauza are ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns apelanta-reclamantă P. I. S. și intimatul-pârât Secretariatul de S. pentru problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin registratura instanței, a unei întâmpinări formulate de intimatul-pârât Secretariatul de S. pentru problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și faptul că s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă constată cauza în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata Ia 16.08.2011, la Judecătoria Sector 1 sub nr._/299/2011, reclamanta P. I. S. a chemat in judecata pe paratul SECRETARIATUL DE S. PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, precizându-si ulterior cererea în sensul că solicita daune morale in cuantum de 50.000.000 lei.
In motivare reclamanta arata ca la data de 21.12.1989 a ieșit in P-ta Universității pentru a filma ce se întâmpla in acea zi, intrucat lucra la Studioul de Filme Documentare AI.S.. Arata ca a fost reținuta impreuna cu un coleg pana pe data de 22.12.1989 [a Penitenciarul Jilava.Arata ca declarația sa este inregistrata in cadrul Parchetului M. (ICCJ) in cadrul dosarului nr.97/P/1990.Arata ca a făcut numeroase solicitări la forurile competente, insa nu a primit răspuns.
In dovedire reclamanta a depus înscrisuri.
La termenul de judecata de la 18.01.2013 reclamanta si-a precizat cererea in sensul ca solicita daune morale in cuantum de 50.000.000 lei si ca renunța la celelalte capete de cerere.
Prin sentința civilă nr.1225/2013 Judecătoria Sector l a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde dosarul a fost înregistrat sub prezentul nr._ .
La termenul de judecată din 16.09.2013, Tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei procesuale pasive a pârâtei și a rămas în pronunțare sub acest aspect.
Prin sentința civilă nr.132/16.09.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză, calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana pârâtului și cel care este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, altfel spus, calitatea procesuală pasivă aparține persoanei care este obligată în cadrul raportului juridic respectiv.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
In speța dedusă judecății, tribunalul a apreciat ca pârâta nu are calitate procesuală pasivă întrucât între reclamantă și pârâta nu există nici un raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual prin prezenta cerere.
Pârâta nu a fost implicată in nici un fel de privarea de libertate a reclamantei, funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrală in subordinea Guvernului, si coordonează aplicarea reglementărilor in vigoare referitoare Ia revoluționarii din Decembrie 1989, prin urmare nu poate fi răspunzătoare pentru acordarea daunelor solicitate sau pentru suferințele fizice si psihice datorate privării de libertate in mod ilegal a reclamantei in perioada 21.12._89.
In consecință, în raport de considerente arătat în cele ce preced, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare și a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. I. S., arătând că menține și susține cererea precizatoare depusă la 18.01.2013, în dosarul de fond, prin care s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 50.000.000 lei reprezentând daune morale, provenind din suferința fizică și psihică produsă prin lipsirea sa de libertate în mod ilegal, la sediul miliției capitalei și la Penitenciarul Jilava de la data de 21.12.1989 până la 22.12.1989.
Analizând apelul, în raport cu motivele formulate de către apelantă și în baza apărărilor și susținerilor efectuate în primă instanță, Curtea îl va respinge ca nefondat.
Prin cererea precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul de S. pentru problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 la plata unor daune morale în cuantum de 50.000.000 lei.
Una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, „la speță”, în raport de litigiul dedus judecății. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Întrucât codul de procedură civilă nu cuprinde o definiție a calității procesuale, în doctrină s-au conturat diferite concepții în legătură cu această noțiune.
Astfel, s-a considerat că în procesul civil, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil. Această justificare nu presupune cu necesitate existența unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui anumit raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale active) și nici o obligație inclusă în conținutul unui raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale pasive).
Într-o altă opinie, prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și, respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei ce pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept. Calitatea procesuală este deci titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
Atât în practică, cât și în doctrină, s-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Definiția menționată a fost confirmată în mod constant și de jurisprudența actuală.
În cauza de față, Secretariatul de S. pentru problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a fost implicat în nici un fel în privarea de libertate a reclamantei, acesta fiind un organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții specifice problemelor revoluționarilor din decembrie 1989, înființat ulterior datei de 22.12.1989.
Pârâtul nu a dispus în nici un fel arestarea sau reținerea apelantei în perioada 21.12.1989 – 22.12.1989, astfel încât nu există nici un raport juridic obligațional vis-a-vis de daunele morale pe care le solicită apelanta.
Astfel fiind, în temeiul art.296 C.proc.civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă P. I. S., domiciliată în București, ..95, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1632 din 16.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât SECRETARIATUL DE S. PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, cu sediul în București, . nr.3-5, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 28.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
4 ex/14.05.2014
---------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – I.Târțău
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1858/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 601/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
