Validare poprire. Decizia nr. 1147/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2014 în dosarul nr. 10227/299/2013
Dosar nr._
(1690/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1147
Ședința publică de la 20.08.2014.
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - Doinița M.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta – creditoare CREDITOR P. (GULF) LTD. prin mandatar . C. SRL, împotriva deciziei civile nr.427 din 02.04.2014, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – debitoare N. M. – M. și cu intimatul – terț poprit U. Ț. BANK SA.
Cauza are ca obiect validare poprire.
La apelul nominal se constată lipsa reprezentantului recurentei – creditoare CREDITOR P. (GULF) LTD. prin mandatar . C. SRL, a intimatei – debitoare N. M. – M. și a reprezentantului intimatului – terț poprit U. Ț. BANK SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul, prin cerea de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea, față de solicitarea recurentei – creditoare de judecare în lipsă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ , creditoarea C. P. (GULF) LTD. prin mandatar . C. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea N. M. M. și terțul poprit U. Ț. BANK SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună validarea popririi înființate prin adresa emisă la data de 22.10.2012 de către B. E. M. în dosarul de executare nr.335/2012 asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit U. Ț. BANK SA debitoarei N. M. M., până la concurența sumei de 4.354.088,06 Euro și a sumei de 102.800 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de credit, a formulat cerere de executare silită și conform încheierii din data de 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, instanța a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei N. M. M.. S-a menționat că prin adresa emisă la data de 22.10.2012, B. E. M. a dispus executarea silită prin poprire asupra sumelor de bani pe care terțul poprit le datorează debitoarei până la concurența sumei de 4.354.088,06 Euro, reprezentând creanță și a sumei de 102.800 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită. Creditoarea a învederat că după primirea adresei de înființare a popririi, terțul poprit a confirmat înființarea popririi asupra conturilor debitoarei, înștiințând creditoarea prin adresa nr. 31838R/06.11.2012 înregistrată la B. E. M. sub nr. 335/2012E/15.11.2012, că la momentul popririi se vor reține comisioane aferente gestionării popririi în sumă de 100 lei pentru persoane juridice, respectiv 30 lei pentru persoane fizice la care se adaugă comisioanele de transfer. Creditoarea a susținut că ulterior, terțul poprit a trimis executorului judecătoresc adresa nr. 31838R/08.11.2012 prin care a arătat că în baza adresei de înființare a popririi a fost virată în contul executorului judecătoresc suma de 32 lei, reținându-se comisioanele amintite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 452 și urm. C.proc.civ., art. 460 C.proc.civ., iar în conformitate cu prevederile art.242 alin.1 pct. 2 C.proc.civ., s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.04.2013, terțul poprit U. Ț. BANK SA a invocat excepția tardivității cererii de validare a popririi și a solicitat respingerea cererii, ca tardiv introdusă și pe fond, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, terțul poprit a arătat că față de data introducerii acțiunii, cererea de validare a popririi este tardiv introdusă, deoarece terțul poprit trebuia să își îndeplinească obligațiile până la data de 10.11.2013, iar termenul de 3 luni s-a împlinit la data de 10.02.2013. Pe fond, terțul poprit a arătat că la data de 07.11.2012 a fost virată în contul de consemnări al executorului judecătoresc E. M. suma de 32 lei din disponibilul de 37,51 lei astfel: 32 lei au fost virați în contul executorului judecătoresc, 0,51 lei reprezintă Transfond, 5 lei reprezintă comision de plată. Terțul poprit a susținut că a înființat poprirea de îndată, a virat disponibilitățile în contul de consemnări al executorului judecătoresc și a confirmat înființarea popririi, precum și efectuarea plății. Terțul poprit a subliniat, referitor la comisioanele reținute de Bancă în valoare de 5,51 lei, că acestea nu sunt abuzive și ilegale, acestea reprezentând comisionul Transfond aferent plăților interbancare și care este stabilit în mod unilateral de către Transfond, iar comisionul de transfer în valoare de 5 lei este comisionul aplicat oricăror plăți, Banca prestând în acest sens un serviciu care nu este gratuit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm., art. 103, art. 452 și urm. Cod procedură civilă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, terțul poprit a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Deși legal citată, debitoarea N. M. M. nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată pentru a solicita probe în apărare.
Prin sentința civilă nr._/24.05.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția tardivității, ca neîntemeiată; a respins acțiunea privind pe creditoarea C. P. (GULF) LTD, în contradictoriu cu debitoarea N. M. M. și cu terțul-poprit U. T. BANK S.A., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția tardivității cererii invocată de terțul poprit, că în speță, creditoarea contestă reținerea de către terțul poprit a comisionului aferent gestionării popririi, iar comunicarea privind reținerea comisionului aferent gestionării popririi în cuantum de 30 lei s-a efectuat la data de 15.11.2012.
În acest context, față de data introducerii acțiunii (15.02.2013), instanța de fond a constatat că termenul de 15 zile prevăzut de lege a fost respectat.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin încheierea din data de 10.10.2012 dată în dosarul nr._/299/2012, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită ce urmează a se efectua conform art.371 ind. 1 alin. 3 Cod procedură civilă în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit și de garanție nr. 13 NPG/25.02.2008 privind acordarea unor facilități de credit, act adițional nr. 1/24.06.2009, act adițional nr.2/30.09.2009 și act adițional nr. 3/15.10.2009, la solicitarea creditoarei C. P. (GULF) LTD., prin mandatar . C. SRL împotriva debitoarei N. M. M., potrivit celor înscrise în titlul executoriu.
Prin adresa de înființare a popririi emisă la data de 22.10.2012 în dosarul de executare nr. 335/2012, comunicată terțului poprit U. Ț. BANK SA, B. E. M. a dispus în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit și de garanție nr.13NPG/25.02.2008 privind acordarea unei facilități de credit, act adițional nr. 1/24.06.2009, act adițional nr. 2/30.09.2009, act adițional nr. 3/15.10.2009 înființarea popririi asupra conturilor debitoarei N. M. M. pentru recuperarea sumei de 4.354.088,06 Euro reprezentând creanță, precum și a dobânzilor calculate până la achitarea integrală a datoriei și a sumei de 102.800 lei reprezentând cheltuieli de executare silită și onorariu de executor judecătoresc.
Prin adresa nr. 31838R/06.11.2012, înregistrată la creditoare sub nr.1375/14.02.2013, la B. E. M. sub nr. 335/15.11.2012, terțul poprit U. Ț. BANK SA a confirmat B. E. M. înființarea popririi instituite până la concurența sumei de 4.354.088,06 Euro, 102.800 lei și că pe măsura alimentării contului cu disponibilități va proceda la indisponibilizarea și distribuirea acestora conform prevederilor legale, comisioanele aferente gestionării popririi fiind de 100 lei pentru persoane juridice, 30 lei pentru persoane fizice la care se adaugă comisioanele de transfer.
În drept, potrivit art. 452 Cod de procedură civilă sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Art. 456 Cod de procedură civilă prevede că în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului.
Potrivit art. 460 Cod de procedură civilă dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Conform extrasului de cont, la data de 07.11.2012 a fost virată în contul de consemnări al executorului judecătoresc E. M. suma de 32 lei din disponibilul de 37,51 lei astfel: 32 lei au fost virați în contul executorului judecătoresc, 0, 51 lei reprezentând comision Transfond și 5 lei reprezentând comision de plată a fost reținut de către Bancă.
Din mărturisirea judiciară spontană a terțului poprit rezultă că debitoarea nu îndeplinește condițiile prevăzute de procedurile interne ale Băncii și nu se încadrează în categoria clienților care datorează comisionul indicat în adresa de confirmare a înființării popririi.
Coroborând mărturisirea judiciară spontană a terțului poprit cu extrasul de cont, instanța a constatat că terțul poprit nu a perceput comisionul indicat în adresa de înființare a popririi în cuantum de 30 de lei din contul debitoarei poprite.
Astfel, s-a constatat că terțul poprit nu a încălcat obligațiile ce îi revin conform art. 452 și urm. Cod de procedură civilă, acesta a înființat poprirea de îndată, a virat disponibilitățile în contul de consemnări al executorului judecătoresc și a confirmat înființarea popririi, precum și efectuarea plății în termenul de 15 zile de la data recepționării adresei de înființare a popririi.
În ceea ce privește comisioanele reținute de către Bancă în cuantum de 5,51 lei, instanța de fond a constatat că Banca nu prestează un serviciu gratuit, iar suma de 0,51 lei reprezentând comisionul Transfond aferent plăților interbancare, stabilit în mod unilateral de către Transfond și suma de 5 lei reprezentând comisionul de transfer aferent oricăror plăți sunt rezonabile.
De asemenea, instanța de fond a constatat că poprirea înființată de către B. E. M. asupra sumelor datorate de către Bancă debitorului poprit N. M. M. este în ființă și își produce în continuare efectele, Banca fiind obligată să efectueze plăți în momentul în care conturile debitorului poprit se alimentează cu disponibilități.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea C. P. (GULF) LTD, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, solicitând admiterea apelului, modificarea în totul a sentinței civile atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de validare a popririi formulată de creditoare.
În motivarea apelului, s-a arătat că terțul-poprit prin adresa de revenire nr._/R/08.11.2012, transmisă executorului judecătoresc, înștiințează executorul judecătoresc că a virat în contul acestuia suma de 32 lei, reținând comisioanele menționate în adresa de confirmare a înființării popririi nr._ R/06.11.2012.
Mai mult, în întâmpinarea formulată, terțul poprit confirmă că disponibilul din contul debitoarei era în sumă de 37,51 lei, iar din această suma a reținut suma de 5 lei reprezentând comision plată, motivând faptul că a prestat un serviciu care nu este gratuit.
Potrivit dispozițiilor art. 452 din Vechiul Cod procedură civilă: (1) Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporate urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. (2) Nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție; b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte; c) sumele necesare plății drepturilor salariate, dar nu mai mult de 6 luni de la data înființării popririi.
Or, comisionul menționat în adresa de răspuns și reținut de terțul poprit nu intra sub incidența prevederilor art. 452 alin. 2 din Vechiul Cod procedură civilă, sens în care și aceste sume sunt supuse popririi și trebuiau indisponibilizate pe seama și la dispoziția executorului judecătoresc.
Potrivit prevederilor art. 457 alin. 2 Vechiul Cod procedură civilă, „La data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terțul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel”.
Astfel, conform prevederilor legale mai sus menționate, terțul poprit trebuia să indisponibilizeze toate sumele existente la momentul înființării popririi. Or, terțul poprit recunoaște că nu a virat tot disponibilul existent în contul debitoarei, neindicând vreun motiv de drept în baza căruia să facă dovada neîndeplinirii obligațiilor ce-i revin, intrând în mod clar sub incidența art. 460 Vechiul Cod procedură civilă, fapt pentru care cererea apelantei de validare a popririi este întemeiată.
Mai mult, însăși instanța de fond în dispozitivul sentinței atacate a constatat că nu a fost virat în contul executorului judecătoresc tot disponibilul existent în contul debitoarei, motivând în fapt că aceste comisioane aferente oricăror plăți sunt rezonabile, dar nemotivând temeiul de drept în baza cărora au fost reținute acestea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm., Cod de procedură civilă, iar potrivit art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata U. T. BANK S.A. a formulat, în temeiul art. 115 și urm. Cod de procedură civilă, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, s-a arătat că în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că Banca și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în calitate de terț poprit, nefiind îndeplinite condițiile pentru validarea popririi.
După recepționarea adresei de înființare a popririi, Banca a confirmat executorului judecătoresc blocarea conturilor și a virat în contul de consemnări disponibilul aflat în conturile debitorului poprit, cu reținerea comisionului de plată de 5 lei și a comisionului Transfond în valoare de 0,51 lei.
Prin apelul formulat, creditoarea C. P. LTD critică sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 invocând reaua sa credință ce ar rezulta din reținerea comisionului de plată, fără a exista un temei legal pentru acesta.
Astfel cum s-a arătat în fața instanței de fond, comisionul de 0,51 lei este stabilit în mod unilateral de către Transfond, societate responsabilă pentru procesarea plăților interbancare din România, iar comisionul de 5 lei este comisionul practicat de către Bancă pentru efectuarea plăților.
Faptul că banca a fost sesizată cu o adresă de înființare a popririi, ce a născut în sarcina sa o . obligații prevăzute de lege, nu poate obliga terțul poprit să suporte din fonduri proprii efectuarea plăților.
Terțul poprit nu răspunde în solidar cu debitorul poprit pentru achitarea sumelor prevăzute în titlul executoriu, ci este obligat să plătească creditorului sumele datorate debitorului poprit (art. 457 Vechiul Cod procedură civilă). Or, în această situație, suma datorată debitorului poprit de către Bancă este suma efectiv rămasă după reținerea comisionului, astfel încât prin diminuarea disponibilului din cont cu suma de 5,51 Lei, Banca nu a încălcat obligațiile ce îi revin în calitatea sa de terț poprit.
Potrivit art. 460 alin. 1 Vechiul Cod procedură civilă coroborat cu art. 457 Vechiul Cod procedură civilă, una dintre ipotezele care poate justifica o cerere de validare de poprire o reprezintă neîndeplinirea de către terțul poprit a obligației legale care îi revine pentru efectuarea popririi, respectiv aceea de a proceda la indisponibilizarea conturilor vizate și consemnarea eventualelor disponibilități bănești.
Astfel cum a rezultat din extrasul de cont al debitoarei transmis la dosarul cauzei, rezultă că banca nu și-a încălcat obligațiile ce îi revin, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 Vechiul Cod procedură civilă, pentru validarea popririi, întrucât nu a eliberat debitoarei nici o sumă de bani.
Disponibilul existent în conturile acesteia a fost consemnate la dispoziția executorului judecătoresc, mai puțin comisionul aferent acestei plăți, în valoare de 5,51 lei.
Singura modalitate în care instanța ar putea dispune este poprirea asupra veniturilor viitoare și nu obligarea apelantei la suportarea din fonduri proprii, a sumelor datorate de debitor, astfel cum solicită apelanta.
Prin apelul formulat, creditoarea a solicitat în mod eronat validarea popririi apelantei până la concurența întregului debit datorat de către debitoarea N. M. M. respectiv 4.354.088,06 Euro și 102.800 lei.
În conformitate cu prevederile art. 460 alin. 2 Vechiul Cod procedură civilă: Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Art. 460 alin. 3 Vechiul Cod procedură civilă, „Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efecte numai la data când sumele devin scadente”.
Disponibilitățile bănești din conturile debitoarei au fost virate în contul de consemnări al executorului judecătoresc, iar la data prezentei în conturile curente ale acesteia nu mai exista nici o sumă de bani.
Astfel, dacă terțul poprit nu datorează sume de bani debitorului poprit (soldul conturilor fiind zero), nu se poate admite că ar datora sume în plus, respectiv până la concurența sumei menționate în adresa de înființare a popririi.
Chiar și în cazul culpei terțului poprit, legea nu prevede obligarea acestuia la plata integrală a sumei poprite din fonduri proprii, ci poate fi obligat să plătească creditorului numai suma datorată debitorului poprit (adică sumele efectiv eliberate debitorului poprit).
Poprirea înființată de către B. E. M. este în ființă și la data prezentei, conturile debitoarei N. M. M. sunt blocate, situație în care inclusiv validarea popririi asupra veniturilor viitoare nu se impune.
Din descrierea situației de fapt nu rezultă încălcări din partea băncii ale obligațiilor ce îi revin în calitate de terț-poprit, conform art. 452 și urm. Vechiul Cod procedură civilă. Banca a înființat poprirea de îndată, a virat disponibilitățile în contul de consemnări al executorului judecătoresc și a confirmat înființarea popririi, precum și efectuarea plății. Toate aceste obligații au fost îndeplinite conform prevederilor art. 456 Vechiul Cod procedură civilă, respectiv înăuntrul termenului de 15 zile de la data recepționarii adresei de înființare a popririi.
Comisioanele reținute de către bancă în valoare de 5,51 lei nu sunt abuzive și ilegale, acestea reprezentând comisionul Transfond (0,51 lei) aferent plaților interbancare și care este stabilit în mod unilateral de către Transfond, iar comisionul de transfer în valoare de 5 lei este comisionul aplicat oricăror plăți, Banca prestând în acest sens un serviciu care nu este gratuit.
Calitatea de terț poprit nu presupune obligarea terțului poprit de a suporta în solidar cu debitorul plata sumelor datorate conform titlului executoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115, art. 282 și urm., art. 452, art. 460 și urm. Vechiul Cod procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 Vechiul Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin decizia civilă nr.427 A/01.04.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-creditoare C. P. (GULF) LTD, împotriva sentinței civile nr._/24.05.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare N. M. M. și cu intimata-terț-poprit U. T. BANK S.A..
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a constatat apelul nefondat pentru următoarele considerente:
După ce a expus situația de fapt, tribunalul a arătat că potrivit art.456 alin.1 lit. a Vechiul Cod procedură civilă, ”În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului”.
Potrivit art.457 al.1/1 Vechiul Cod procedură civilă, ”În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare”, iar potrivit alin. 2 ”La data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, terțul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel”.
Potrivit art. 460 alin. 1 Vechiul Cod procedură civilă, ”Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”, iar potrivit alin. 2 ”Instanța … dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi…”.
În speță, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 460 Vechiul Cod procedură civilă pentru a dispune validarea popririi.
Tribunalul a avut în vedere că terțul poprit U. Ț. Bank și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau ca urmare a înființării popririi asupra conturilor deținute de debitoarea N. M. M..
Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, terțul poprit a înființat poprirea asupra conturilor deținute de debitoare și a consemnat în contul de disponibilități în termen de 15 zile de la data comunicării adresei de înființare a popririi, suma de 32 lei. Totodată terțul poprit a precizat că va proceda la consemnarea și restului creanței pentru care s-a înființat poprirea în momentul în care contul debitoarei va fi alimentat.
Este adevărat că în contul debitoarei deschis la terțul poprit se afla la momentul înființării popririi, suma de 37,51 lei, iar din această sumă numai 32 de lei au fost virați în contul de consemnări al B. E. M., suma de 0,51 lei a fost reținută cu titlu de comision Trasnfond, iar suma de 5 lei cu titlu de comision de plată a fost reținut de terțul poprit, însă tribunalul a constatat că reținerea celor 2 comisioane de terțul poprit nu poate confirma susținerile recurentei în sensul că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
Așa cum a reținut și prima instanță, chiar dacă s-a înființat poprirea asupra conturilor deținute de debitoare la terțul poprit, consemnarea și ulterior virarea sumelor indisponibilizate în contul de consemnări al executorului judecătoresc, nu se poate face pe seama veniturilor terțului poprit.
Constatând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, tribunalul, în baza art.296 Cod de procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs creditoarea C. P. (GULF) LTD., prin mandatar . C. SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile și pe cale de consecință, admiterea cererii de validare a popririi formulate de recurenta – creditoare.
După ce a expus situația de fapt reținută în cauză, a precizat că invocă în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9: "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Instanța de apel, în motivarea hotărârii pronunțate și în urma analizării actelor depuse la dosarul cauzei, a constatat că la momentul înființării popririi, în contul debitoarei N. M. M. deschis la terțul poprit U. T. BANK. SA, se afla suma de 37,51 lei.
De asemenea, instanța a mai constatat că terțul poprit a înființat poprirea asupra conturilor debitoarei și a virat în contul de consemnare al executorului judecătoresc suma de 32 lei, reținând suma de 0,51 lei cu titlu de comision Transfond și suma de 5 lei cu titlu de comision de plată, preluând din motivarea instanței de fond, în sensul că acest serviciu nu este gratuit și că virarea sumelor indisponibilizate nu se poate face pe seama veniturilor terțului poprit.
Potrivit dispozițiilor art. 452 din codul de procedură civilă din 1865:
(1) „Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
(2) Nu sunt supuse executării silite prin poprire:
a)sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție;
b)sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte;
c) sumele necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înființării popririi".
Recurenta – creditoare solicită să se aibă în vedere prevederile legale mai sus menționate în care legiuitorul a specificat la alineatul 2, sumele care nu sunt supuse executării silite prin poprire.
Or, după cum se poate observa, comisionul reținut de terțul poprit nu intra sub incidența prevederilor art. 452 alin.2, fiind reținut, în opinia recurentei - creditoare, prin încălcarea acestor prevederi legale.
Potrivit prevederilor art. 457 alin. 2 vechiul Cod de Procedură Civilă, „La data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terțul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel".
Din coroborarea celor 2 articole de lege rezultă în mod clar că terțul poprit trebuia să indisponibilizeze toate sumele existente la momentul înființării popririi, inclusiv suma reținută cu titlu de comision, întrucât nici un text de lege nu prevede reținerea unor astfel de comisioane (gestionare poprire, plată).
Mai mult, instanța de apel a analizat toată speța din prisma obligațiilor ce-i reveneau terțului poprit, considerând că dacă terțul poprit a indisponibilizat o parte din suma de bani existentă la momentul înființării popririi, acesta și-a îndeplinit toate obligațiile.
Recurenta-creditoare consideră că această abordare a instanței de apel este profund greșită făcând o analiză incompletă a acestei spețe, raportat la normele legale în vigoare la momentul executării silite.
Recurenta – creditoare nu neagă faptul că terțul poprit nu a dat curs adresei de înființare a popririi emise de executorul judecătoresc și dispozițiilor acestuia, ci pur și simplu faptul că terțul poprit nu și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau, prin indisponibilizarea numai a unei părți din suma existentă Ia momentul înființării popririi, cealaltă parte din sumă oprind-o, fie sub forma comision de poprire, fie sub forma unui comision de plată, practică uzitată de terțul poprit în toate dosarele de executare silită prin poprire. Practic, nici terțul poprit nu a lămurit-o pe recurenta - creditoare sub ce formă a reținut această sumă, iar instanța de apel a analizat această speță numai din prisma înființării unei popriri și a formulării răspunsului către executorul judecătoresc, neanalizând fondul speței și, mai mult, nemotivând în drept hotărârea pronunțată.
De altfel, modul superficial al analizării acestei spețe reiese și din faptul că inițial, terțul poprit prin adresa de răspuns nr. 31838R/08.11.2012, înscris anexat de recurenta – creditoare la dosarul cauzei, a susținut că a virat o parte din suma indisponibilizată, reținând restul cu titlu de comision gestionare poprire, iar ulterior, terțul poprit a susținut în fața instanței că de fapt debitoarea nu îndeplinește condițiile prevăzute de procedurile interne ale băncii referitoare la acest comision de poprire și că de fapt, este un comision de plată, susținere ce nu a fost dovedită prin înscrisuri, respectiv Condițiile Generale ale Băncii referitoare la deschiderea de cont și nici prin Lista de taxe, dobânzi, comisioane aplicate operațiunilor bancare.
Chiar și în cazul în care se presupune că această sumă a fost reținută cu titlu de comision de plată, recurenta – creditoare consideră că sunt încălcate, în mod clar, prevederile legale mai sus menționate, întrucât nici acest comision nu intră sub incidența dispozițiilor art. 452 alin. 2 Codul de Procedură Civilă din 1865.
Nici prima instanța și nici instanța de apel nu au motivat în drept, care este temeiul pentru care au considerat comisioanele reținute ca fiind legale cu atât mai mult cu cât nici un text de lege nu prevede astfel.
Recurenta – creditoare solicită să se aibă în vedere că debitoarea se afla în procedura executării silite prin poprire, în care legiuitorul a consacrat un capitol special acestei proceduri și în care creditorul are posibilitatea validării popririi daca terțul poprit nu-și îndeplinește în totalitate obligațiile ce-i revin la momentul înființării popririi și ulterior.
De asemenea, conform dispozițiilor legale în vigoare, în cazul în care UNTCREDIT T. BANK S.A. consideră că are de recuperat sume de bani cu titlu de comisioane, are posibilitatea să se înscrie în tabloul creditorilor întocmit de executorul judecătoresc sau la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.
Pentru toate considerente expuse mai sus, recurenta – creditoare solicită admiterea recursului, modificarea în tot a decizia civile și pe cale de consecință, să se pronunțe o hotărâre de validare a popririi prin care să se dispună, potrivit prevederilor art. 460 din Codul de Procedură Civilă din 1865, obligarea terțului poprit la plata sumei de 4.354.088.06 EUR și a sumei de 102.800 lei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 și art. 452 și următoarele din Cod Procedură Civilă din 1865.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, aveau această obligație.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
1. Sub un prim aspect, relativ obiectului popririi, se observă că potrivit dispozițiilor art. 452 Cod procedură Civilă, acesta poate consta în sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri incorporale urmăribile datorate debitorului poprit de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Modernizarea societății românești care a constituit etalon al dispozițiilor din Codul procesual civil promulgat la data de 11.09.1865, determinată de procesul privatizării, de dezvoltarea societăților comerciale, de extinderea și consolidarea pieței bancare, în cadrul noilor relații economice specifice unei economii de piață, a fost idonee în a determina dinamica și flexibilitatea domeniului obiectului popririi, prin includerea unor categorii noi față de cele consacrate clasic.
i. Astfel, una dintre acestea este reprezentată de conturile curente bancare. Potrivit contractului bancar de cont curent, cele două părți fiind în relații de afaceri continue, convin în mod tacit sau expres, ca în timpul unei perioade determinate, creanțele și datoriile care vor rezulta din operațiile lor, să își piardă individualitatea și să devină simple articole de debit și de credit, formând elementele unui cont unic, până la o dată determinată, când, fiind încheiată balanța între biletele și creditele fiecărei părți, ar rezulta un sold care singur va fi exigibil. Unitatea contului curent se justifică prin economie de numerar (evitându-se mișcarea de fonduri), favorizarea compensației creanțelor, funcția de creditare și garantare reciprocă a operațiunilor (remiselor) înscrise în cont (M. Juglar și B. Ippolito, Cours de droit commercial, vol. III, pag. 445-447 sau I.L.G., Contul Curent, în Revista de D. Comercial nr. 2și 3/1996).
Așadar, specific contului curent bancar, este unicitatea, indivizibilitatea sa, lipsa de individualitate a articolelor de debit (exemplu, suma aferentă unui comision perceput de bancă, precum cel de administrare a contului) sau de credit (exempli gratia, o sumă de bani introdusă cu titlu de depunere, în cont, de titularul său) care îl compun.
ii. Unul dintre efectele acestei trăsături de indivizibilitate va fi așadar, reprezentat de imposibilitatea realizării confuziei inclusiv din punct de vedere juridic (nu doar economic) între contul curent bancar și articolele sale componente. Într-un limbaj prozaic, contul unic bancar nu va putea fi confundat cu sumele de bani tranzacționate în cadrul său, sume de bani care astfel cum arătam, își pierd această natură și devin simple articole incorporale.
Această distincție a fost realizată și în cadrul Codului procesual civil român, prin completarea recent operată de Legea 459/2006, în cuprinsul art. 454 din cod, referitor la înființarea popririi: „2^2) În cazul în care se solicită înființarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunităților fără personalitate juridică ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societății debitoare.
(2^3) În cazul în care adresa de înființare a popririi se adresează unei unități operaționale a unei bănci, poprirea va fi înființată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate”.
iii. O altă consecință negativă a trăsăturii ilustrate este reprezentată de imposibilitatea realizării confuziei între contul curent și diversele tranzacții efectuate în cadrul său (alimentări de cont, depunere dobânzi aferente, plăți electronice, retrageri comisioane bancare, etc.) sau, cu atât mai puțin, efectuate independent de el (constituirea unui depozit bancar).
Din această perspectivă, deschiderea unui cont curent bancar nu poate fi echivalată juridic cu constituirea unui depozit bancar cu ansamblul efectelor sale juridice, cele două instituții juridico-bancare fiind distincte. Dimpotrivă, procedura bancară impune ca în cazul constituirii unui depozit bancar, suma respectivă să fie extrasă din contul curent și transferată într-un cont distinct, destinat exclusiv depozitului, în el neputând fi realizate alte operațiuni decât cele intim legate de depozit, spre deosebire de contul curent în care astfel cum s-a expus, pot fi realizate diverse operațiuni juridico-bancare, chiar fără legătură între ele.
iv. Deși inițial a existat o controversă asupra includerii contului curent în domeniul de aplicare al obiectului popririi, totuși ulterior, sub presiunea factorilor economico-financiari indicați în partea de început, dar și pentru a remedia neajunsurile cauzate creditorilor prin neadmiterea acestei teze, cu consecința recunoașterii astfel, a posibilității retragerii fondurilor de către debitori, s-a concluzionat în sens afirmativ, soluția grefându-se pe premisa considerării soldului provizoriu, indiferent de valoarea sa pecuniară, drept o creanță reală – certă și exigibilă, a titularului contului față de bancă, creanță care poate fi urmărită începând cu data înființării popririi (a se vedea în acest sens, și Prof. univ. Dr. Zilberstein, Savelly, Profesor Universitar Doctor C., V., M. – „Tratat de executare silită”, Editura Lumina Lex, București, 2001, pag.379).
Această concluzie a includerii, rezultă și prin folosirea metodei raționale de interpretare a dispozițiilor art. 457 al.1 Cod Procedură Civilă, utilizând argumentul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus – unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu distinge. Astfel, atât timp cât textul de lege vizează „titularul de conturi bancare”, fără a realiza vreo distincție sub aspectul felului contului bancar, atunci și contul curent bancar poate realiza obiect al popririi.
Teza menționată a considerării soldului provizoriu al contului curent, indiferent de valoarea sa pecuniară, drept o creanță,a stat de altfel, în mod logic, și la baza adoptării de instanța supremă, a Deciziei în interesul legii nr. IV/21.09.1998, obligatorie pentru instanțe, conform art. 3307 Cod Procedură Civilă, potrivit căreia poprirea poate fi validată și în cazul în care debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la bancă, executarea popririi urmând a avea loc în măsura alimentării contului. Acest fapt negativ echivalează cu existența unui sold creditor zero. Or, dacă nu am accepta premisa evocată, a considerării soldului creditor, drept o creanță în favoarea titularului de cont, atunci nu ar putea fi justificată din punct de vedere juridic, decizia obligatorie evocată ce permite înființarea de popriri, la momente când soldul creditor este zero, deci când titularul de cont nu ar avea nici o creanță față de bancă. Or, existența unui astfel de raport juridic de creanță între debitor și terț, este de esența popririi care nu poate fi instituită în lipsa sa.
Teza în discuțiea fost ulterior consacrată legislativ, prin modificarea adusă art. 457 din Codul de Procedură Civilă, prin Legea 459/2006, în sensul recunoașterii exprese a posibilității popririi soldului creditor, fără ca legiuitorul să realizeze vreo distincție, sub aspectul valorii soldului.
Așadar, se impune concluzia consacrării soldului provizoriu (deci, de la un anumit oricare moment) al contului curent ca creanță a titularului de cont, față de unitatea bancară.
Sub același aspect, trebuie menționat și faptul că recunoașterea acestei calități de debitor, a băncii față de titularul de cont, nu impietează, ci dimpotrivă, coexistă (bineînțeles, din perspectivă externă contului curent) cu calitățile decurgând din alte raporturi juridice, inter alia, cele de credit bancar, în care banca este creditor, iar clientul este debitor, calitățile juridice fiind în acest exemplu concret, inversate.
v. Se constată totodată, că ulterior instituirii popririi asupra contului curent, devin incidente efectele juridice prevăzute de art. 457 al. 2 Cod Procedură Civilă: „(2) La data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel”.
Cu alte cuvinte, în principiu, orice alte plăți ulterioare (fie ele și comisioane bancare Transfond, de administrare popriri sau de plată), legiuitorul nedistingând sub acest aspect, vor fi interzise, nemaiputându-se face așadar, „nici o altă plată”, deci nici măcar către bancă.
Excepțiile de la această regulă imperativă, prevăzute legal sub sintagma din finalul textului normativ analizat „dacă legea nu prevede altfel”, trebuie să fie așadar, reglementate în mod expres de lege, precum în cazul celor evocate în art. 452 al. 2 din Codul de Procedură Civilă: „(2) Nu sunt supuse executării silite prin poprire:
a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție;
b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte;
c) sumele necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înființării popririi”.
Grefat pe premisa neinvocării și nedovedirii includerii sumei de 37,51 lei în vreuna dintre aceste categorii exceptate, Curtea, în continuare, ca de altfel și instanțele de fond și părțile litigiului prezent, nu poate identifica nici un temei legal care să înlăture de la regula enunțată, comisionul bancar de plată, cel de administrare popriri sau cel Transfond.
Argumente precum caracterul rezonabil al acestor sume reținute, respectiv nesuportarea sarcinilor popririi de către terțul poprit, sunt străine dispozițiilor legale enunțate, ele nefundamentându-se de altfel, pe nici o prevedere normativă concretă incidentă.
vi. Dimpotrivă, împrejurarea concursului între creditori cu privire la sumele indisponibilizate (prezente în cont sau care vor fi depuse), cum este și cazul prezent (banca – ca urmare a contractului de cont curent, iar creditorul popritor – prin intermediul popririi execuționale, dorind în egală măsură, să își valorifice creanțele, din contul curent indisponibilizat) va determina incidența dispozițiilor procesual civile referitoare la pluralitatea de creditori.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 563 Cod procedură Civilă, în cazul în care la poprirea înființată de un creditor urmăritor, intervin și alți creditori care își depun titlurile lor - aceștia putând fi așadar, și simpli creditori - pentru a își realiza creanțele din sumele poprite, executorul judecătoresc va proceda la distribuirea sumelor poprite, potrivit ordinii de preferință prevăzute în acest articol.
Această etapă este însă, ulterioară prezentei proceduri de validare a popririi, ea nefăcând așadar, obiect al cercetării judiciare prezente.
Așadar, pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că reținerea de către terțul poprit, a sumei de 5,51 lei nu respectă cerințele legale expuse.
2. Sub un secund aspect, observând că plata celor două comisioane, realizată ulterior sesizării băncii și imediat anterior virării sumei diferență (de 32 lei), echivalează cu nerespectarea obligațiilor de indisponibilizare și de achitare integrală prevăzute de art. 457 al. 2 Cod Procedură Civilă, potrivit considerentelor expuse la punctul 1, Curtea constată - contrar aprecierii instanțelor de fond, că în cauză este îndeplinită cerința având valoare de premisă, reglementată de art. 460 Cod Procedură Civilă: „Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
În consecință, întrucât terțul poprit nu și-a îndeplinit integral, obligațiile prevăzute de normele procesual civile execuționale (declarația intimatei bănci de acord în privința realizării popririi fiind infirmată de operațiunile bancare pe care nelegal le-a efectuat) și întrucât în materie de poprire, acordul de realizare a popririi nu poate fi fragmentat (în această din urmă situație, el valorând juridic, dezacord), Curtea constată că cererea prezentă de validare a popririi este întemeiată.
Concluzionând, se impune validarea popririi solicitate, până la concurența sumei de 4.354.088,06 Euro și 102.768 lei, sumă rezultată din diferența dintre cuantumul inițial stabilit de executor (4.354.088,06 Euro și 102.800 lei – proces-verbal de executare fila 76 dosar fond) și suma virată către recurenta – creditoare, de către terțul poprit (32 lei).
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurenta – creditoare împotriva deciziei civile, va modifica decizia civilă recurată în sensul că va admite apelul formulat de apelanta - creditoare împotriva sentinței civile pe care o va schimba în parte în sensul că va valida poprirea înființată prin adresa emisă la data de 22.10.2012 de către B. E. M. în dosarul de executare nr.335/2012 E, asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit U. Ț. BANK SA debitorului poprit N. M. M., până la concurența sumei de 4.354.088,06 Euro și 102.768 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței, referitoare la excepția tardivității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – creditoare C. P. (GULF) LTD, prin mandatar . C. SRL, împotriva deciziei civile nr.427 A/01.04.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – debitoare N. M. M. și intimatul – terț poprit U. Ț. BANK SA.
Modifică decizia civilă recurată în sensul că:
Admite apelul formulat de apelanta - creditoare C. P. (GULF) LTD, prin mandatar . C. SRL, împotriva sentinței civile nr._/24.05.2013, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:
Validează poprirea înființată prin adresa emisă la data de 22.10.2012 de către B. E. M. în dosarul de executare nr.335/2012 E, asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit U. Ț. BANK SA debitorului poprit N. M. M., până la concurența sumei de 4.354.088,06 Euro și 102.768 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.08.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. C. G. M. H.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H.
2 ex./19.09.2014
TB-S.4 – E.C.C.; M.L.R.
Jud.S.1 – B.E.R.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 587/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
