Rectificare carte funciară. Sentința nr. 25/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 24053/271/2010
Dosar nr._
(1544/2011)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ nr.25 F
Ședința publică de la 11.03.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulate de reclamanții G. G. și G. L., în contradictoriu cu pârât A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
P. are ca obiect – rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa reclamanților G. G., G. L. și a reprezentantului pârâtului A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, părțile lipsesc în mod nejustificat și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Totodată, se mai învederează și împrejurarea potrivit căreia, instanța la 06.12.2012, a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă, iar potrivit rezoluției administrative (fila 27 verso) a fost stabilit termen pentru astăzi, 11.03.2014
Curtea, având în vedere că de la momentul suspendării, în temeiul art. 242 pct. 2 din codul de procedură civilă – 06.12.2012 - cauza a rămas în nelucrare din vina părților, din oficiu, invocă excepția perimării și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 06 12 2010 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanții G. G. și G. L. au chemat în judecată pe pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului pentru a se dispune rectificarea cărții funciare nr_ Oradea ce nr topo 3051, în sensul radierii ipotecilor înscrise la foaia de sarcini sub C. 3-8, acestea fiind stinse prin stingerea obligației principale.
Prin sentința civilă nr 7393/21 06 2011, judecătoria a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, dosarul înregistrându-se pe rolul acestei instanțe la data de 04 07 2011.
La termenul de judecată din data de 06 12 2012, Curtea a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art 241 pct 2 cod procedură civilă, față de lipsa nejustificată a părților.
Cauzei i s-a fixat termen de judecată la data de 11 03 2014, în vederea discutării excepției perimării, termen la care Curtea a rămas în pronunțare asupra acestui aspect.
P. soluționarea acestei excepții, Curtea pornește de la natura juridică a instituției perimării, astfel cum a fost elucidată această chestiune în literatura de specialitate, potrivit căreia, perimare are o natură juridică mixtă, fiind atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței în judecată vreme îndelungată. Din economia dispozițiilor legale care reglementează această instituție juridică, precum și din dispozițiile art 252 alin 1 cod procedură civilă, Curtea reține că perimarea operează de drept la împlinirea termenului de perimare, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe: organul judiciar să fie investit cu o cerere, care a declanșat o judecată în prima instanță sau într-o cale de atac, cauză să rămână în nelucrare timp de un an în materie civilă, din culpa părții. Aceste condiții, care circumstanțiază incidența instituției perimării rezultă din interpretarea prevederilor art 248 cod procedură civilă, potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, cu mențiunea expresă a legiuitorului că partea nu este considerată în culpă, în cazul în care actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare, fiind un termen procedural legal peremptoriu ar trebui să curgă continuu, fără posibilitatea de a fi întrerupt sau perimat, dar normele codului de procedură derogă de la această regulă, statuând că termenul de perimare cunoaște instituția suspendării cât și a întreruperii. Potrivit dispozițiilor art 249 cod procedură civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Așa cum rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale, actul întrerupător de perimare trebuie să provină de la partea interesată și să aibă ca obiectiv repunerea cauzei pe rol în vederea judecării litigiului, arătându-se în doctrină că de exemplu cererea de perimare nu poate întrerupe termenul de perimare, așa cum de altfel, niciunui act extrajudiciar nu i se poate recunoaște acest efect procedural( de exemplu o notificare). În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de perimare, literatura de specialitate este unanimă în a arăta că este vorba de data ultimului act de procedura îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din culpa părții, de actele procesuale ce trebuiau să succeadă în mod firesc, astfel încât dosarul a rămas în nelucrare. Făcând aplicarea acestei reguli, în ipoteza în care judecata a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art 242 pct 2 cod procedură civilă, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este reprezentat de data încheierii de ședință prin care s-a luat măsura suspendării, deoarece din acest moment, oricare dintre părți poate efectua un act de procedura eficient pentru reluarea judecății.
Interpretând dispozițiile art 249 cod procedură civilă, prin raportare la toate celelalte norme procedurale care reglementează instituția perimării, Curtea ajunge la concluzia că pentru a fi apt să producă efectul întreruptiv de perimare actul procesual( pe lângă faptul că trebuie să provină de la partea care justifică un interes și să aibă ca obiectiv repunerea pe rol) trebuie să fie și eficient, în sensul că sunt îndeplinite toate cerințele pentru ca, în concret, cauza să fie repusă pe rol. O interpretare contrară ar fi de natură să lase la latitudinea părților prelungirea nejustificată a procesului, prin depunerea la dosar a unor înscrisuri, respectiv formularea unor cereri( care vizează soluționarea cauzei) în timpul suspendării judecății, dar care nefiind precedate de solicitarea repunerii pe rol a cauzei nu conduc practic la rezolvarea litigiului, ci doar la întinderea duratei acestuia, organul judiciar fiind împiedicat să constate pasivitatea părților și să aplice sancțiunea procedurală corespunzătoare. În egală măsură, interpretarea contrară ar fi de natură să contravină și concepției legiuitorului, reflectată prin dispozițiile art 252 cod procedură civilă, în sensul că perimarea operează de drept la împlinirea termenului, putând fi constată din oficiu de către instanță sau la cererea părții interesate.
Față de această situație, constatând că părțile au avut o atitudine pasivă, nesolicitând reluarea judecății contestației, nefăcând nici un act de procedură eficient, de natură să întrerupă cursul perimării, în condițiile prevăzute de dispozițiile art 249 cod procedură civilă și nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea va da eficiență prevederilor art 252 cod procedură civilă și va constata din oficiu că a intervenit perimarea acțiunii.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată acțiunea formulată de reclamanții G. G. și G. L., ambii cu domiciliul în Oradea, ., jud Bihor, în contradictoriu cu pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în București, . nr 50, sector 1.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 03 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. S. S. R.
Red/dact IS
5 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 143/2014. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 328/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
