Succesiune. Decizia nr. 1478/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1478/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 27162/299/2010
Dosar nr._
(1655/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1478
Ședința publică de la 14.10.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - MARIANA HORTOLOMEI
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă I. L. R. – M., împotriva deciziei civile nr.691 A din data de 28.05.2014, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. A..
Obiectul pricinii – succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta – pârâtă I. L. R. – M., prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr._/204, emisă de Baroul București (pe care o depune) și avocat M. – V. H., în calitate de reprezentant al intimatei – reclamante I. A. – prezentă personal - în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul București (pe care o depune).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-a depus, la data de 08.10.2014, întâmpinare ce a fost comunicată recurentei, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, atașată la dosarul cauzei.
Curtea procedează la legitimarea intimatei – reclamante.
Recurenta – pârâtă, prin apărător, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2077 lei și timbru judiciar de 5 lei, aferente declarării căii de atac a recursului, precum s-a stabilit prin rezoluția administrativă.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului
Recurenta – pârâtă I. L. R. – M., prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, atribuirea în totalitate către recurentă a celor 20 părți sociale la . SRL, reprezentând bun propriu al soțului defunct, I. V. – A..
Mai învederează și faptul că instanța de apel în mod greșit, a reținut că apartamentul nr.32 situat în București, ., ., etj.3, sector 1 este bun comun; potrivit extrasului de carte funciară acest imobil este în cotă de 1/1 al recurentei.
Totodată, solicită obligarea intimatei la acordarea lipsei de folosință aferente imobilului menționat.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
Intimata – reclamantă I. A., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefundat, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, având în vedere următoarele argumente:
Cu privire la părțile sociale, arată că defunctul și pârâta s-au căsătorit în anul 1983, iar . SRL a fost înființată în anul 1995. Aportul adus de defunct la constituirea capitalului social, a fost unul în bani. Nu s-a dovedit, și nu s-a pretins că acest aport social în bani este bun propriu al defunctului, și, prin urmare, suma de bani constituia bun comun potrivit prezumției înscrise la art.30 din Codul Familie.
Prin urmare, nu se poate pretinde că părțile sociale dobândite în schimbul aportului ce constituie bun comun, ar putea constitui bun propriu al defunctului.
În speță, este vorba de părți sociale la o societate cu răspundere limitată, iar recurenta se bazează pe faptul că defunctul era înscris în Registrul comerțului ca și asociat unic. Situația ar fi fost diferită în condițiile în care firma era o societate pe acțiuni și acțiunile ar fi fost nenominative, la purtător.
Învederează și împrejurarea potrivit căreia, în doctrină se arată că părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune, întrucât reprezintă un drept de creanță al asociatului față de societate; părțile sociale nu se încadrează în excepțiile prevăzute în art.30 din Codul Familiei, și operează regulile instituite prin subrogația reală, iar în schimbul părților sociale se obțin dividende.
Calitatea de bun comun a imobilului din București, . faptul că acesta a fost dobândit în anul 2001 cu titlu oneros. Recurenta, în mod eronat, atribuie eficiență constitutivă de drepturi reale înscrierii în cartea funciară numai a unui soț. Imobilul este un bun dobândit cu o sumă de bani ce constituia bun comun, astfel apartamentul, la rândul său constituie bun comun.
Referitor la pretenția asupra lipsei de folosință, aceasta nu are suport probator. În cauză s-a demonstrat prin proba testimonială că recurenta nu a fost împiedicată de a folosi imobilul, însă nici intimata nu l-a folosit, cheile de acces în acest apartament se află la unul dintre martori, astfel cum acesta a susținut, și în ultimii 8 ani utilitățile aferente acestui spațiu, au fost întrerupte.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 1.000 lei, potrivit chitanței nr. 076 din data de 16.09.2014 (pe care o depune).
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/03.10.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte cererea principală, modificată și precizată, privind pe reclamanta-pârâtă I. A. și pe pârâta-reclamantă I. L. R. – M.; a admis, în parte, cererea reconvențională, modificată și precizată; a dispus sistarea, parțială, a stării de indiviziune astfel: a atribuit reclamantei-pârâte autoturismul marca Ford Fusion, înmatriculat sub nr._, număr de identificare WF0UXXGAJU7U3969/2007, astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză auto întocmit de către expertul F. M., pe care l-a omologat; un număr de 3 părți sociale, reprezentând 15% din capitalul social al . SRL, cu sediul în Târgoviște, . nr. 31, jud. Dâmbovița, înregistrată sub nr. J_, CUI_, precum și suma de 3.028,67 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale succesorale, de ¼, din sumele aflate la data decesului în conturile bancare deschise la BCR și Banca Transilvania; a atribuit pârâtei-reclamante apartamentul nr. 32, situat în București, ., ., ., în suprafață de 53,49 mp., compus din 2 camere, bucătărie, baie, vestibul, hol cu o suprafață utilă de 49 mp. și logie în suprafață de 4,48 mp., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de către expertul F. F., pe care l-a omologat; un număr de 7 părți sociale, reprezentând 35% din capitalul social al . SRL, cu sediul în Târgoviște, . nr. 31, jud. Dâmbovița, înregistrată sub nr. J_, CUI_, precum și suma de 9.085,99 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale succesorale, de ¾, din sumele aflate la data decesului în conturile bancare deschise la BCR și Banca Transilvania; a respins, ca inadmisibilă, cererea de partajare a terenului arabil extravilan, în suprafață de 5.000 mp., situat în ., tarlaua 8, . terenului arabil în suprafață de 3.000 mp., situat în ., tarlaua 5/22, . terenului arabil extravilan, în suprafață de 1,5 ha, situat în ., tarlaua 5/22, . pe pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a unei sulte în sumă de 89.391,56 lei, care va fi achitată în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, și, în baza art. 276 C. proc. civ., a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 8.803,47 lei, cu acest titlu.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, prin care reclamanta I. A. a chemat în judecată pe pârâta I. L. R. – M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța: să constate deschisă succesiunea de pe urma soțului său, I. V.-A., decedat la data de 23.01.2010, cu ultimul domiciliu în București, sector 1; să constate calitatea de moștenitor a reclamantei, căreia, ca soție supraviețuitoare, îi revine o cotă de ¼ din masa succesorală, precum și pe cea a pârâtei, căreia, în calitate de fiică, îi revine o cotă de ¾ din masa succesorală; să constate că masa succesorală se compune din: cota de ½ din dreptul de proprietate cu privire la apartamentul nr. 32, situat în București, ., ., ., restul de ½ aparținând reclamantei, conform art. 30 C. fam.; cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan, în suprafață de 5.000 mp., situat în ., tarlaua 8, . de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 3.000 mp., situat în ., tarlaua 5/22, . 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan, în suprafață de 1,5 ha, situat în ., tarlaua 5/22, . ½ din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Ford Fusion, înmatriculat sub nr._, nr. de identificare WF0UXXGAJU7U3969/2007; un număr de 20 părți sociale, reprezentând 50% din capitalul social al . SRL, cu sediul în Târgoviște, . nr. 31, jud. Dâmbovița; să constate pasivul succesoral ca fiind compus din cheltuielile de înmormântare, cheltuielile cu societatea comercială, taxele și impozitele, precum și sumele cheltuite cu întreținerea imobilelor – taxe și impozite, cheltuieli evaluate la suma de 51.000 lei, precum și din valoarea creditului contractat pentru achiziționarea autoturismului; să dispună ieșirea din indiviziune și să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că singurele moștenitoare de pe urma defunctului I. V.-A. sunt părțile din prezenta cauză; că procedurile notariale privind dezbaterea succesiunii nu au fost finalizate din culpa pârâtei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 650 și urm. C. civ.
Instanța de fond a avut în vedere și cererea reconvențională, prin care pârâta reclamantă a solicitat să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului I. V.-A., decedat la data de 23.01.2010; să constate calitatea de moștenitor a reclamantei, căreia, ca soție supraviețuitoare, îi revine o cotă de ¼ din masa succesorală, precum și pe cea a pârâtei, căreia, în calitate de fiică, îi revine o cotă de ¾ din masa succesorală; să constate că masa succesorală se compune din: cota de 1/1 din dreptul de proprietate cu privire la apartamentul nr. 32, situat în București, ., ., .; cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan, în suprafață de 5.000 mp., situat în ., tarlaua 8, . de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 3.000 mp., situat în ., tarlaua 5/22, . 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan, în suprafață de 1,5 ha, situat în ., tarlaua 5/22, . ½ din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Ford Fusion, înmatriculat sub nr._, nr. de identificare WF0UXXGAJU7U3969/2007; un număr de 20 părți sociale, reprezentând 50% din capitalul social al . SRL, cu sediul în Târgoviște, . nr. 31, jud. Dâmbovița; fructele civile produse de ap. din București, ., de la data decesului, încasate de către reclamantă sau contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, evaluate la suma de 800 lei, precum și fructele civile produse de spațiile închiriate din imobilul situat în Târgoviște (etaj), evaluate la suma de 2.000 lei; sumele aflate în conturile defunctului la data decesului, precum și cota de ½ din sumele obținute în timpul căsătoriei, existente în conturile reclamantei-pârâte, la data decesului autorului părților.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că, în legătură cu dezbaterea succesiunii pe cale notarială, reclamanta a întrerupt comunicarea cu mandatarul său. Astfel, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că imposibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă se datorează reclamantei.
Pârâta a subliniat că solicită partajul în natură al bunurilor ce pot fi partajate, atribuirea apartamentului nr. 32, situat în București, ., . și atribuirea reclamantei a autoturismului Ford Focus. De asemenea, a menționat că terenurile extravilane nu pot fi partajate în natură în lipsa celorlalți coindivizari, S. G. și I. C.. Reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, indicând valoarea bunurilor ce fac parte din masa partajabilă, valoarea totală a activului fiind de 59.000 lei.
Pârâta și-a precizat cererea reconvențională, evaluând provizoriu bunurile contestate la suma de 15.800 lei.
Reclamanta-pârâtă și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat ca, în masa partajabilă, să se constate că se include cota de ½ din părțile sociale ale . SRL, iar nu toate cele 20 de părți sociale.
În ceea ce privește această solicitare, pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a arătat că părțile sociale sus-menționate au constituit bun propriu al defunctului, iar nu bun comun al soților.
Reclamanta a formulat o cerere precizatoare, prin care a arătat că pasivul succesoral se compune din suma de 28.407 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, cheltuieli ale societății comerciale, taxe și impozite, precum și sume cheltuite cu întreținerea imobilelor, precum și din suma de 10.332,61 lei, reprezentând valoarea creditului contractat pentru achiziționarea autoturismului.
Reclamanta-pârâtă a precizat că, în cadrul pasivului succesoral, se includ și următoarele sume: 1.647 lei, reprezentând rambursarea creditului auto în perioada 24.02.-28.11.2011, 68 lei, impozitul aferent autoturismului, achitat la data de 13.09.2011 și 114 lei, impozit aferent imobilului din București, achitat la aceeași dată.
De asemenea, la data de 26.01.2012, reclamanta-pârâtă a solicitat a se avea în vedere, în ceea ce privește pasivul succesoral, și suma de 164 lei, rambursare credit, la data de 27.12.2011, astfel încât, pentru perioada 30.01._11, suma totală rambursată cu acest titlu este de 3.947 lei.
Pârâta-reclamantă a precizat că în masa succesorală se include și cota de ½ din sumele aflate în conturile bancare ale defunctului, respectiv suma de 12.114,47 lei. De asemenea, a arătat că își restrânge pretențiile privind fructele civile produse de bunurile imobile din București și Târgoviște, solicitând exclusiv contravaloarea lipsei de folosință pentru apartamentul din București.
Prin Încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 05.04.2012, instanța, pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia, a constatat deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului I. V. A., decedat la data de 23.01.2010; a constatat că, de pe urma defunctului, au rămas ca moștenitori legali reclamanta-pârâtă I. A., căreia, în calitate de soție supraviețuitoare, îi revine o cotă de ¼ din masa succesorală și pârâta-reclamantă I. L. R.-M., căreia, în calitate de fiică, îi revine o cotă de ¾ din masa succesorală.
În ceea ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, instanța a constatat că se compune din următoarele bunuri: cota de ½ din apartamentul nr. 32, situat în București, ., ., .; cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan, în suprafață de 5.000 mp., situat în ., tarlaua 8, . de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 3.000 mp., situat în ., tarlaua 5/22, . 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan, în suprafață de 1,5 ha, situat în ., tarlaua 5/22, . ½ din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Ford Fusion, înmatriculat sub nr._, nr. de identificare WF0UXXGAJU7U3969/2007; un număr de 10 părți sociale, reprezentând 50% din capitalul social al . SRL, cu sediul în Târgoviște, . nr. 31, jud. Dâmbovița; suma de 12.114,66 lei, reprezentând cota de ½ din sumele aflate la data decesului în conturile bancare deschise la BCR și Banca Transilvania.
În ceea ce privește pasivul succesoral, instanța a constatat că se compune din: ½ din contravaloarea ratelor rămase de achitat pentru autoturismul marca Ford Fusion, după data deschiderii succesiunii, ½ din sumele datorate, după data deschiderii succesiunii, cu titlu de impozit pentru apartamentul din București, ., ., . și pentru autoturism, cheltuielile de înmormântare și cele făcute cu ocazia slujbelor de pomenire, conform obiceiului.
Pentru formarea loturilor, instanța a dispus efectuarea unei expertize topo, a unei expertize în specialitatea construcții, a unei expertize auto și a unei expertize contabilă judiciară, pentru calcularea contravalorii pasivului succesoral (raportul întocmit de către expertul desemnat, d-na A. D. C. fiind anexat la f. 571-615).
În ceea ce privește cuantumul sumelor reprezentând pasivul succesoral, instanța a omologat raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de către d-na expert A. D. C..
În ceea ce privește pasivul succesoral, instanța a reținut prin aceeași Încheiere din data de 05.04.2012, că trebuie suportat de către moștenitori proporțional cu cotele lor succesorale, respectiv ¼ reclamanta-pârâtă și ¾ pârâta-reclamantă.
Prin urmare, a constatat că sumele incluse în pasivul succesoral au fost suportate de către reclamanta-pârâtă, rezultă că pârâta-reclamantă trebuie să îi achite reclamantei-pârâte suma de 9.230,54 lei, cu titlu de diferență din contravaloarea pasivului succesoral (4.760,70 lei, reprezentând ¾ din suma de 6.347,60 lei, contravaloare rate credit auto; 178,5 lei, contravaloare impozit aferent apartamentului și autoturismului, reprezentând 3/8 din suma de 476 lei; 4.291,34 lei, reprezentând ¾ din cheltuielile de înmormântare și cele ocazionate de slujbele de pomenire, în cuantumul reținute mai sus - 5.121,79 lei, din raportul de expertiză contabilă + 600 lei, contravaloarea plății groparilor).
Referitor la cererea părților de ieșire din indiviziune, s-a reținut că, potrivit art. 728 alin. 1 C. civ. (aplicabil în speță, față de data deschiderii succesiunii), nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, oricare dintre moștenitori putând cere oricând împărțeala moștenirii.
Au fost avute în vedere prevederile art. 736 și 742 C.civ., precum și cele ale art. 67310 C.proc.civ. raportat la art. 6739 C. proc. civ.
Astfel, instanța a admis, în parte, cererea principală și cererea reconvențională și a dispus sistarea, parțială, a stării de indiviziune, conform Încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 05.04.2012, potrivit cu cotele succesorale ale fiecărei părți și cu dispozițiile de principiu stabilite de art. 6731 și urm. C. proc. civ.
În ceea ce privește modalitatea de partajare a bunurilor indivize, instanța a atribuit reclamantei-pârâte autoturismul marca Ford Fusion, în valoare de 33.003,95 lei, dobândit de către reclamanta-pârâtă în timpul căsătoriei cu defunctul, fiind folosit în continuare de către aceasta, ținând cont că aceasta a solicitat atribuirea în natură, aspect cu care pârâta-reclamantă a fost de acord.
De asemenea, a atribuit reclamantei-pârâte, la cererea acesteia, un număr de 3 părți sociale, reprezentând 15% din capitalul social al . SRL, precum și suma de 3.028,67 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale succesorale, de ¼ din sumele aflate la data decesului în conturile bancare deschise la BCR și Banca Transilvania (12.114,66 lei).
Instanța a atribuit pârâtei-reclamante apartamentul nr. 32, situat în București, ., ., ., în valoare de 148.050 lei, având în vedere că acesta nu este comod partajabil în natură, iar aceasta a solicitat atribuirea, cerere la care reclamanta-pârâtă nu s-a opus.
De asemenea, instanța a atribuit un număr de 7 părți sociale, reprezentând 35% din capitalul social al . SRL, precum și suma de 9.085,99 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale succesorale, de ¾ din sumele aflate la data decesului în conturile bancare deschise la BCR și Banca Transilvania.
În ceea ce privește cererea ambelor părți, de partajare a terenului arabil extravilan, în suprafață de 5.000 mp., situat în ., tarlaua 8, . terenului arabil în suprafață de 3.000 mp., situat în ., tarlaua 5/22, . terenului arabil extravilan, în suprafață de 1,5 ha, situat în ., tarlaua 5/22, . respins-o, ca inadmisibilă, întrucât cele trei suprafețe sunt deținute, conform titlurilor de proprietate, și de alți coindivizari, care nu au fost atrași în prezentul proces.
Or, ieșirea din indiviziune nu se poate dispune decât în contradictoriu cu toți coindivizarii, astfel încât, pentru partajarea celor trei terenuri, este necesar ca părțile cauzei să formuleze o acțiune în contradictoriu și cu ceilalți coindivizari, menționați în Încheierea din data de 05.04.2012.
Față de modalitatea de împărțire în natură menționată mai sus, instanța a constatat că, pentru egalizarea loturilor, prin raportare la cotele succesorale ale părților, este necesar ca pârâta-reclamantă să achite o sultă către reclamanta-pârâtă, în cuantum de 89.391,56 lei (92.530 lei, sultă pentru apartament + 7,50 lei, sultă pentru părțile sociale + 9.230,54 lei, diferență din contravaloarea pasivului succesoral = 101.768,04 lei, din care trebuie scăzută sulta pe care reclamanta-pârâtă ar trebui să o achite, la rândul său, pârâtei-reclamante, pentru autoturism, în cuantum de 12.376,48 lei).
Instanța a stabilit ca plata sultei de 89.391,56 lei să se facă de către pârâta-reclamantă în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 12.767,3 lei.
Întrucât taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar și onorariile pentru expertiză (nu și onorariul avocațial) sunt cheltuieli necesare pentru a se putea efectua ieșirea din indiviziune, sumele achitate cu acest titlu trebuie suportate proporțional de către moștenitori prin raportare la cota succesorală a acestora.
Astfel, având în vedere că atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, au fost admise în parte și văzând dispozițiile art. 276 C. proc. civ., instanța a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 8.803,47 lei, cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, a declara apel pârâta reclamantă I. L. R. M., criticând soluția instanței de fond sub aspectul reținerii în masa succesorală doar a unui număr de 10 părți sociale ale ., în loc de 20 de părți sociale, dat fiind faptul că acestea au regim juridic de bun propriu al defunctului, intrând în cotă de 1/1 în masa succesorală; sub aspectul faptului că instanța a reținut că apartamentul nr. 32 situat în București sector 1, . ., . comun, arătând că acesta este bun propriu al defunctului în cotă de 1/1, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară, și nu bun comun prin aplicarea greșită a prezumției relative prevăzute de art. 33 C.fam.. În final, apelanta a criticat sentința sub aspectul soluției date de instanța fondului cererii sale de obligare a reclamantei – pârâte la plata contravalorii lipsei de folosință, arătând că a fost împiedicată să folosească imobilul.
Prin decizia civilă nr.691/A/28.05.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul ca nefundat, și a obligat apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut în esență că:
În anul 1995, în timpul căsătoriei defunctului cu intimata, a fost înființată . SRL cu sediul în Târgoviște, . nr. 31 jud. Dâmbovița, defunctul fiind asociat unic și administrator, aportul la capitalul societății fiind de 200 lei exprimat într-un număr de 20 de părți sociale.
Capitalul social al societății s-a format ca urmare a aportului adus de către defunct în calitate de asociat unic, aport care se compune din sume de bani - bunuri comune ale soților. În temeiul acestui considerent, tribunalul, ca și prima instanța, a reținut caracterul de bunuri comune, al părților sociale. Nici în prezenta cale de atac si nici în fond, apelanta nu a dovedit o altă situație de fapt care să conducă la concluzia că părțile sociale dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri proprii ale soțului.
În ce privește cota de ½ din părțile sociale care aparține intimatei, tribunalul a avut în vedere faptul că nu s-a dovedit o altă cotă de contribuție la dobândirea acestor drepturi, apelanta nefăcând dovada că sumele depuse ca părți sociale la societate ar fi avut alt caracter, respectiv de bun propriu și nu comun.
În ceea ce privește cea de a doua critică, tribunalul a reținut că în perioada cât au fost căsătoriți, soții I. V. A. și I. A. au achiziționat prin adjudecare, conform Sentinței civile nr. 1223/26.01.2001 al Judecătoriei Sectorului 1 București, un apartament în București . ., ..
Acest apartament este supus regimului comunității de bunuri achiziționate în timpul căsătoriei, conform prezumției simple legale - nerăsturnată de către apelantă - instituită de art. 30 C.fam.
Faptul ca acest bun a fost achiziționat prin adjudecare, în urma unei licitații, sau că a fost înscris în cartea funciară doar pe numele unuia dintre soți nu este de natură a înlătura efectele prezumției.
Și în cazul părților sociale, și în cazul acestui bun imobil, este aplicabilă regula comunității.
Natura juridică de bun propriu dobândit în timpul căsătoriei se instituie ca o excepție de la regulă, astfel că apelanta era datoare se probeze că aceste două cazuri reprezintă o excepție.
Referitor la cea de a treia critică, tribunalul a constatat că apelanta nu a dovedit faptul că intimata a împiedicat-o în orice mod să folosească imobilul, din declarațiile martorilor audiați reieșind că au fost neînțelegeri doar cu privire la modalitatea de acces. De altfel, intimata avea dreptul să folosească acest imobil fiind ea însăși proprietara unei cote de ½, precum și succesoare în drepturi a soțului său în ceea ce privește cota de ¼ din ½ cât aparținuse soțului său.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a constatat că este nefondat apelul formulat de apelanta I. L. R. M. împotriva sentinței civile nr._/03.10.2013, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta.
În motivare, se susține în esență că:
S-a reținut în mod eronat că în masa succesorală intră numai 10 părți sociale ale .. În fapt cele 20 de părți sociale au un regim juridic de bun propriu al defunctului, intrând în cotă de 1/1 în masa succesorală.
Din prevederile art. art.26 lit.e) din Decretul nr.31/1954, art. 65 alin. 1, art. 66 alin. 1, art. 266 pct. 3, 5 din Legea 31/1990 reiese – în susținerea recurentei - în mod evident importanța pe care a acordat-o legiuitorul distincției dintre patrimoniul persoanei juridice și cel al asociațiilor, incluzând în sfera infracțiunii orice situație de confuzie creată de asociat cu patrimoniul persoanei juridice, ba chiar și împrumutul făcut de acesta de la persoana juridică.
De asemenea, în doctrină se reține faptul că "din moment ce bunul (aportul la capitalul social) a ieșit prin actul de dispoziție din patrimoniul lor (al soților), proprietatea lui nu mai este devălmașă, căci bunul intră în patrimoniul societății care devine astfel unic proprietar al lui, drept de proprietate neafectat de modalități". Este posibilă și frecvent întâlnită și ipoteza în care numai unul dintre soți devine asociat într-o societate comercială (cazul din prezentul dosar). Și în această situație, soțul poate să aducă un bun comun cu titlu de aport în societate. Dacă este vorba de un bun mobil se aplică prezumția de mandat tacit reciproc, aducerea bunului ca aport social fiind un act de dispoziție, în speță aportul la constituirea capitalului social al . este reprezentat de cei 200 lei capital social - bun mobil.
Literatura de specialitate a statuat că la constituirea societății comerciale, chiar dacă soțul sau soții aduc aport social un bun comun, titlul de valoare constituie bun propriu al unuia din soți. Soluția rezultă din dispoziția potrivit căreia contractul de societate trebuie să arate, adică să nominalizeze, aportul fiecărui asociat, în numerar sau alte bunuri și valoarea lor (art.7, 8 din Legea nr. 31/1990 republicata). Această lege constituie o lege specială în raport cu Codul familiei, astfel că specialia generalibus derogant.
Această opinie este împărtășită și de I. P. în lucrarea "Influența regimului juridic matrimonial asupra raporturilor comerciale între soți", Dreptul 3/2000, pagina 83, unde aduce următoarele argumente în sprijinul opiniei sale: "a) Acceptând posibilitatea ca titlurile de valoare să devină bunuri comune, trebuie să acceptăm implicit existența unei categorii paradoxale de deținători de titluri de valoare care nu au calitatea de asociați (soții semnatarilor actelor constitutive). Or, pentru soțul neasociat actul constitutiv nu este altceva decât res interalias acta, care nu-i poate conferi acestuia drepturi sau obligații comerciale.
Este dificil de conciliat situația unui deținător de titluri de valoare cu lipsa calității de asociat al acestuia. Din întreaga reglementare - Codul comercial, Legea 31/1990 republicată, cu modificările ulterioare - rezultă, în opinia noastră fără echivoc ca titlurile de valoare (părți sociale, acțiuni) aparțin asociaților (acționarilor) Dare exercită toate drepturile și obligațiile conferite de aceste titluri. Raporturile de creanță se stabilesc numai între asociați și societate. Pe cale de consecință nu pot exista deținători de titluri de valoare în afara unor raporturi de asociere.
Dacă posibilitatea cesionarii de părți sociale (acțiuni) între soți este recunoscută unanim, aceasta se poate produce numai în condițiile în care părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri proprii (donațiile între soți de bunuri aparținând comunității fiind de neconceput ca și vânzarea prohibită prin art. 1307 C.Civil).
În cazul în care asociații nu doresc asocierea cu moștenitorii asociatului decedat, aceștia nu vor dobândi decât contravaloarea părților sociale, și nu părțile sociale în sine. Se confirmă, încă o dată, concluzia potrivit căreia deținerea unei părți din capitalul social, în afara raporturilor de asociere, este exclusă (a se vedea art. 197 din Legea nr. 31/1990 republicata).
Titlurile de valoare pot deveni bunuri comune ale soților numai în
ipoteza dobândirii acestor titluri prin legat sau donație, cu mențiunea expresă că devin bunuri comune, în acest caz soții vor deveni implicit asociați (acționari) ai societăților comerciale emitente ale titlurilor astfel dobândite, cesionarea acestora între soți fiind interzisă.
Așadar, titlurile de valoare sunt bunuri proprii, cu excepția cazului în care se menționează, în mod expres, că ele devin comune (aplicându-se în materie comercială prezumția de necomunitate, și deci exact opusă prezumției de comunitate specifică raporturilor patrimoniale între soți).
Și I. M. și G.M.Ketty împărtășesc același punct de vedere în lucrarea lor "Dacă bunurile comune ale soților pot constitui aport la capitalul social", Dreptul nr.6/1992, pagina 28.
În susținerea aceleiași opinii, recurenta evocă prevederile art.229 din Legea 31/1990 în forma în vigoare la 23.01.2010.
De asemenea, art.230 face de asemenea referirea exclusiv la moștenitorii asociatului decedat.
Recurenta subliniază că, dacă legiuitorul ar fi avut vreun moment în vedere că părțile sociale ale soțului asociat unic ar putea avea regim de bunuri comune în caz de partaj sau succesiune, textele legale mai sus amintite ar fi inclus alături de moștenitori și termenul de codevălmaș al asociatului defunct, sau ar fi inserat generic noțiunea de "persoană îndreptățită" (urmând în mod necesar a defini persoana îndreptățită ca moștenitor sau codevălmaș al defunctului). Or legea specifică expres și clar calitatea exclusivă a moștenitorilor defunctului de a opta cu privire la . de a solicita partea ce li se cuvine din societate,
Precizează că prevederile Legii 31/1990 derogă de la dreptul comun, astfel încât sunt de strictă interpretare, în aceste condiții, în măsura în care legea acordă calitate de potențial asociat exclusiv moștenitorului asociatului fără menționarea altor persoane presupus îndreptățite, considerăm că interpretare propusă de reclamantă este inadmisibilă.
Pe de altă parte, dacă legislația aplicabilă între momentul constituirii societăți comerciale și decesul asociatului unic ar fi acceptat posibilitatea invocată de reclamantă, drepturile distincte ale soțului neasociat ar fi fost măcar menționate în cadrul Legii 85/2006 privind procedura insolvenței. Or, conform acesteia, în urma lichidării activul rămas intră în patrimoniul asociaților urmând regimul juridic al dividendelor (bunuri comune prin reglementarea acestui tip de venit al asociatului, nicidecum în temeiul unor drepturi distincte ale soțului neasociat).
După cum rezultă și din opiniile prezentate mai sus, recurenta consideră că este evident faptul că părțile sociale deținute de defunctul I. V. A. în . S.R.L constituie un bun propriu al acestuia, și în consecință toate cele 20 de părți sociale fac parte din masa succesorală în cotă de 1/1.
De asemenea, în condițiile legislative existente de la momentul constituirii societății comerciale până la momentul decesului asociatului unic, situația juridică era fără echivoc pentru toate părțile implicate, astfel încât dacă tatăl pârâtei și/sau reclamanta aveau intenția ca părțile sociale ale societății comerciale să fie bunuri comune nimic nu îi împiedica să se asocieze în orice moment.
În plus, se poate constata că reclamanta I. A., chiar din cererea de chemare în judecată recunoaște calitatea părților sociale de bun propriu al defunctului, prin includerea integrală a acestora în masa succesorală - 100% din capitalul social.
Recurenta mai precizează că modificarea Codului civil în noiembrie 2011 nu are incidență în cauză, având în vedere domeniul de aplicarea al acestuia astfel cum a fost indicat atât în Cod, cât și în Legea de aplicare a acestuia art. 3 și 5.
Mai este criticată decizia instanței de apel în sensul că s-a reținut în mod greșit că apartamentul nr.32 situat în București sector 1, . ., . bun comun.
Acest imobil este în cotă de 1/1, astfel cum reiese din extrasul de carte funciară, astfel că instanța în mod netemeinic și nelegal face aplicabilitatea prezumției relative prevăzute de art.30 C.fam. în măsura în care extrasul de carte funciară face proba contrară.
De asemenea, este criticată hotărârea recurată în sensul că în mod greșit s-a înlăturat capătul de cerere prin intermediul căruia s-a solicitat obligarea reclamantei-parate la contravaloarea lipsei de folosință pentru apartamentul nr. 32 situat în București sector 1, . ., . pârâta reclamantă nu poate folosi apartamentul mai sus menționat deoarece are domiciliul stabil în S.U.A.
Recurenta apreciază că această motivare nu poate fi primită. Din punctul de vedere al instanței, dacă o persoană locuiește în străinătate nu are nicio posibilitate să-și folosească proprietatea, chiar prin intermediul altor persoane, cu alte cuvinte ideea de proprietate nu există.
Așa cum recurenta pârâtă a demonstrat și prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reclamanta-pârâtă i-a împiedicat accesul și folosința imobilului în mod nejustificat, motiv pentru care apreciază că este îndreptățită să obțină contravaloarea lipsei de folosință asupra acestui apartament.
Recurs scutit de taxa de timbru.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata arată că, după cum probează certificatul de căsătorie, intimata reclamantă a fost, începând cu data de 17 noiembrie 1983, soția defunctului I. V.-A..
La data de 17 august 1995 a fost înregistrată S.C. Loial Impex 1995 S.R.L., așa cum rezultă din registrul comerțului (fila 42 dosar prima instanța).
Defunctul său soț, a deținut calitatea de asociat unic la societatea comercială mai sus arătata, aducând aportul de 100.000 lei (ROL) la capitalul social al societății la înființarea acesteia, deci la un moment când era căsătorit cu reclamanta de nu mai puțin de 12 ani. Prin urmare, fac parte din masa partajabila doar 10 părți sociale deținute la S.C. Loial Impex 1995 S.R.L., reprezentând 50% din capitalul social.
Este de remarcat că, sub acest aspect, în doctrina de specialitate s-a statuat că în atare situație, "regula potrivit cu care valoarea sau bunul ce înlocuiește un bun comun este tot bun comun, prin efectul subrogației reale, se aplică, fără îndoială, și în privința aportului de bunuri comune ale soților la capitalul social al unei societăți comerciale, drept pentru care titlurile de valoare dobândite în schimbul aportului, inclusiv părțile sociale, care reprezintă drepturi de creanța împotriva societății, sunt bunuri comune.
De asemenea, în practica judiciară, de o manieră constantă, s-a hotărât ca "acțiunile cumpărate în timpul căsătoriei și dividendele constituie bunuri comune" (Trib. B.., s. a V-a civila, dec. nr. 368 din 21 martie 2007) și că "atâta timp cât societatea comercială la care reclamantul avea calitatea de asociat unic a fost înființata în timpul căsătoriei, cu fonduri bănești comune, s-a apreciat ca părțile sociale deținute la aceasta societate reprezintă bunuri mobile comune, conform art.30 C.fam, fiind dobândite în timpul căsătoriei [...].
Acest articol prezumă caracterul de bun comun al tuturor bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, bunurile exceptate de la această comunitate fiind expres și limitativ prevăzute de art.31 C.fam. ..." (C. A. B.., s. a lll-a civila și pentru cauze cu minori și de familie, dec. nr. 210 din 05 februarie 2007 - hotărâri publicate în P. M. - "Partajul judiciar. Practica judiciara", ed. Hamangiu București, 2009, pag. 138 / 194)
De altfel, chestiunea a fost tranșată cu claritate, de această manieră, prin intermediul art.349 alin.(2)Cod.civ. 2009, potrivit cu care "calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune".
Tot astfel, face parte din masa partajabila exclusiv cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.32, situat în Mun. București, ., ., ., așa cum bine au reținut instanțele de fond.
Acest apartament a fost achiziționat cu titlu oneros, prin ordonanța de adjudecare, respectiv prin Sentința civila nr.1223 pronunțată în ședința camerei de consiliu a Judecătoriei Sectorului 1 București din data de 26 ianuarie 2001.Adjudecarea s-a făcut în timpul căsătoriei, astfel că nu se poate concluziona decât că adjudecatarul a dobândit imobilul respectiv în proprietate comună devălmașă, aplicabile fiind, în raport de data dobândirii, prevederile art.30 alin.1 C.fam.
Cum, conform art.30 alin.(3) Cod. fam., "calitatea de bun comun nu trebuie dovedită", îi revenea părții adverse sarcina de a face dovada calității respectivului apartament de bun propriu al defunctului.
În ce privește pretențiile recurentei pârâte-reclamante întemeiate pe pretinsa lipsă de folosință a apartamentului nr.32,din Mun.București ., ., s-a subliniat că instanța de apel nu a reținut, așa cum eronat afirmă recurenta reclamanta-pârâtă, că nu ar putea folosi apartamentul, întrucât domiciliază în Statele Unite ale Americii.
Proba testimonială a scos în evidență cu prisosință că intimata reclamantă nu a interzis accesul în apartament apelantei pârâte-reclamante.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de prevederile art. 304 din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Aprecierea instanței de apel – care a menținut hotărârea primei instanțe - în sensul că părțile sociale dobândite de autorul comun al părților, prin constituirea în calitate de asociat unic a ., sunt bunuri comune ale soților în considerarea faptului că au fost dobândite în timpul căsătoriei defunctului cu intimata reclamantă, este în deplin acord cu prevederile art. 30 din C.fam., care instituie prezumția legală relativă de comunitate în privința oricărui bun dobândit în timpul căsătoriei.
Orice persoană care pretinde o altă situație juridică a unei bun dobândit în timpul căsătoriei trebuie să administreze probe pertinente și concludente care să conducă la răsturnarea menționatei prezumții legale, potrivit principiului general de drept onus probandi icumbit actori.
Prevederile art. 26 lit. e) și cele ale art. 33 din Decretul nr. 31/1954 – invocate de recurentă - reglementează situația persoanei juridice ca subiect de drept de sine stătător, care are drepturi și obligații distincte de cele ale asociaților, ele fiind însă lipsite de relevanță în ce privește drepturile aflate în patrimoniul persoanelor fizice care au calitatea de asociați. Aceștia din urmă au în patrimoniul propriu bunuri mobile incorporale reprezentate de părțile sociale deținute (care le dă dreptul de a încasa dividende din profitul realizat de societate) și nu părți din universalitatea de bunuri ce constituie patrimoniul distinct al persoanei juridice la care sunt asociați; regimul juridic al bunurilor mobile astfel deținute de asociați nu poate face excepție de la prevederile art. 30 din C.fam. în afara unei dispoziții legale care să consacre o atare excepție, astfel cum legiuitorul a procedat instituind excepțiile prevăzute de art. 31 din C.fam.
Nici dispozițiile art. 65 alin. 1, art. 66 alin. 1 și art. 266 pct. 3, 5 din Legea 31/1990, evocate de recurentă, nu pot fundamenta o concluzie deosebită pentru că nici aceste reglementări nu se referă la exceptarea părților sociale de la statutul juridic de bunuri comune. Dimpotrivă chiar, prevederile legale menționate subliniază distincția care trebuie realizată între patrimoniul societății comerciale (persoana juridică) și patrimoniul asociaților, stabilind limite (interdicții) în acest sens și în ce privește dreptul creditorilor personali ai asociaților în a urmări patrimoniul social pentru obligații ce revin asociatului, precum și referitor la dreptul asociaților de a dispune în interes propriu de bunuri patrimoniul social.
Curtea subliniază că, în speță, nu formează obiect al partajului un bun intrat în patrimoniul societății comerciale cu titlu de aport la capitalul social, ci sunt în discuție bunuri mobile intrate în patrimoniul asociatului ca efect a dobândirii acestei calități.
Or, în condițiile în care aportul adus de autorul comun al părților la constituirea capitalului social al . s-a realizat în timpul căsătoriei acestuia cu intimata, nefiind dovedită (nici contestată) calitatea de bun comun a bunurilor astfel constituite ca aport, și din perspectiva principiului subrogării reale rezultă că părțile sociale – care reprezintă echivalentul prestației de constituire a aportului la capitalul social – au înlocuit în patrimoniul comun valoarea ce a ieșit cu titlu de aport.
Exprimarea, în literatura de specialitate, și a unor opinii contrare – în sensul că titlul de valoare reprezentat de părțile sociale ar constitui un bun propriu al soțului asociat – nu are valențe de lege, astfel că nu poate constitui temei al constatării nelegalității deciziei recurate, și nici nu poate lipsi instanța (de recurs) de atributul legal de a interpreta și aplica legea. Or, potrivit considerentelor expuse anterior, Curtea apreciază că dispozițiile legale menționate nu sunt apte a primi interpretarea pe care recurenta o susține, instanța de apel făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 30 din C.fam. în privința situației juridice a părților sociale pe care defunctul I. V. A. le-a dobândit prin constituirea societății comerciale menționate.
Posibilitatea cesionării de părți sociale între soți nu este de natură a conduce la o concluzie diferită de cea expusă în precedent, în condițiile în care, potrivit art. 31 din C.fam., patrimoniul soților poate avea în compunere și bunuri proprii care sunt susceptibile de o astfel de tranzacție juridică.
Susținerea recurentei în sensul că titlurile de valoare pot deveni bunuri comune ale soților numai în ipoteza dobândirii acestora prin legat sau donație este lipsită de fundament în condițiile în care legiuitorul nu a instituit o limitare în privința modalităților de intrare a acestor categorii de bunuri în patrimoniul comun al soților.
Art. 229 din Legea 31/1990, care reglementează o situație de dizolvare a societăților răspundere limitată în cazurile în care survine decesul unuia dintre asociați, nu poate fi interpretat în sensul în care ar conferi calitatea de bunuri proprii titlurilor de valoare care exprimă părțile sociale deținute de respectivul asociat, pentru că aceasta reprezintă o reglementare specială care interesează organizarea și funcționarea societății comerciale, iar nu patrimoniul persoanelor ce au calitatea de asociați. Tocmai caracterul special, al Legii 31/1990 impune ca interpretarea prevederilor acestui act normativ să se realizeze în limitele domeniului ei de aplicare, respectiv în ce privește regimul juridic al societăților comerciale, neexistând temei ca dispozițiilor sale să li se confere o interpretare mai largă, de natură a înlătura reglementări exprese din materia specială a dreptului familiei.
Curtea constată că legislația în vigoare la data decesului autorului comun al părților – care interesează în stabilirea compunerii masei succesorale supuse partajului, în conformitate cu prevederile art. 651 C.civ. - este cea avută în vedere la pronunțarea deciziei recurate, iar împrejurarea că Legea 85/2006 privind procedura insolvenței nu conținea reglementări relative la apartenența la patrimoniul comun al soților a părților sociale dobândite pe numele unuia singur dintre ei nu este de natură a lipsi de efecte reglementările conținute de Codul Familiei.
Prevederile Noului cod civil nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției criticate, astfel că nu există temei spre a se reține o cauză de nelegalitate a hotărârii dintr-o atare perspectivă.
Cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susține greșita apreciere a instanței de apel în calificarea ca bun comun a apartamentului nr. 32 situat în București, ., ., sector 3, este formulată cu neobservarea prevederilor art. 30 din C.fam., care circumscrie categoriei bunurilor comune acele bunuri care au fost dobândite în timpul căsătoriei.
Înscrierea în cartea funciară nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate, ci reprezintă formalitatea prin care dreptul ce a fost dobândit în una dintre modalitățile prevăzute de lege (art. 644-645 C.civ.) devine opozabil terților.
În speță, recurenta nu are calitatea de terț (pentru că stă în proces în calitate de succesor în drepturi al defunctului cumpărător al imobilului menționat) spre a se prevala de mențiunile realizate prin intabulare, astfel că aceasta este ținută de mențiunile actului de dobândire a bunului – hotărârea judecătorească de adjudecare -, iar împrejurarea că în acest act este menționat numai tatăl său este, prin efectul prezumției instituite de art. 30 C.fam., lipsită de relevanță în condițiile în care dobândirea s-a realizat în perioada în care respectivul autor era căsătorit cu intimata.
Cât privește soluția pronunțată referitor la capătul de cerere ce a avut ca obiect obligarea intimatei la plata lipsei de folosință pentru apartamentul menționat anterior, Curtea reține că recurenta a formulat, sub acest aspect, o critică care se raportează la un considerent ce nu se regăsește în decizia supusă controlului judiciar pendinte, și anume acela că recurenta nu poate folosi respectivul apartament pentru că locuiește în SUA.
În aceste condiții, lipsește suportul analizei de legalitate permise de art. 304 partea introductivă din C.pr.civ., astfel că această ultimă critică apare ca fiind vădit nefondată.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de recurentă deciziei instanței de apel urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., respingerea recursului astfel susținut.
Constatând că, față de soluția pronunțată asupra recursului, recurenta are calitatea de parte căzută în pretenții în sensul prevederilor art. 274 alin. 1 din C.pr.civ., curtea reține că cererea intimatei de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată este fondată.
Pe cale de consecință, va fi obligată recurenta să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul aferent asistenței juridice de care a beneficiat în etapa recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă I. L. R.-M., împotriva deciziei civile nr.691/A/28.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. A..
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. G. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red.G.S.
Tehnored.B.I.
2 ex/
-------------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – E.M.S.
- C.V.
Jud.Sector 1 – P.P.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 65/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 316/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
