Succesiune. Decizia nr. 937/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 937/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 18811/303/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.937 R
Ședința publică din data de 22.05.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. STELUȚA M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurentul reclamant M. M. împotriva deciziei civile nr.1103A/13.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți I. C., P. A., P. F., P. G., P. M., P. T., R. M., V. D., V. M., V. R., P. R. N., cauza având, ca obiect, „anulare act – constatare nulitate absolută certificat moștenitor; succesiune; acțiune în constatare”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, la solicitarea apărătorilor recurentului reclamant M. M., pentru a da acestora, dar și părților adverse, posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise,, a amânat pronunțarea la data de 22.05.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3423/28.03.2013, Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins acțiunea formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâții I. C., V. R., V. M., V. D., P. F., P. M., P. G., R. M., P. T., P. A., și P. R. N., constatând prescris dreptul la acțiune.
De menționat că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor nr. 236/20.12.1973 și nr. 158/15.05.1981 emise ca urmare a decesului părinților săi, M. I. și M. M. și constatarea faptului că are calitatea de moștenitor a acestora alături de ceilalți pârâți.
Motivele de nulitate invocate în susținerea acestei cereri au constatat în încălcarea de către notarul de stat a obligațiilor ce îi reveneau în temeiul Decretului nr. 40/1953, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 378/1960 sub imperiul cărora au fost emise respectivele certificate și anume necitarea lui la termenele în care au fost dezbătute cele două succesiuni și emiterea certificatelor la mai mult de 6 luni de deschiderea fiecărei succesiuni, frații săi sau moștenitorul testamentar nefăcând nici un act de acceptare a succesiunilor înlăuntrul acestui termen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut calificând cererea reclamantului în raport de obiectul acesteia ca fiind o petiție de ereditate că dreptul material la acțiune al acestuia este prescris.
Împotriva acestei sentințe în termen legal reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Fără a analiza susținerile reclamantului privind modalitatea în care acesta a susținut că a acceptat tacit succesiunea defuncților în mod corect prima instanță a reținut că din modul de formulare a cererii de chemare în judecată și a pretențiilor reclamantului a rezultat că aceasta vizează motive de nulitate relativă a celor două acte, motive ce sunt supuse termenului general de prescripție de 3 ani.
Prin decizia civilă nr. 1103 A din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III -a Civilă, s-a respins apelul formulat de apelantul reclamant M. M. în contradictoriu cu intimații pârâții I. C., V. R., V. M., V. D., P. F., P. M., P. G., R. M., P. T., P. A., și P. R. N., împotriva sentinței civile nr. 3423/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul - reclamant M. M..
În motivarea recursului se arată că potrivit art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, arătând că instanța de fond trebuia să analizeze în temeiul art. 129 alin. 4 și alin. 5 legalitatea și temeinicia certificatelor de moștenitor, dacă au fost emise cu îndeplinirea cerințelor de fond și de formă a actelor efectuate de către notar.
De asemenea, se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, notarul fiind obligat în temeiul art. 12 din decretul 40/1953, modificat prin Decretul nr. 378/1960 să-i cheme înaintea sa pentru dezbaterea succesiunii pe toți moștenitorii presupuși și legatari ai defunctului pentru împărțirea bunurilor succesorale.
Se mai arată că au fost încălcate dispozițiile art. 13, 16, și 17 din Decretul nr.40/1953, notarul fiind obligat să stabilească numărul moștenitorilor și calitatea lor și ulterior să consemneze declarațiile moștenitorilor prezenți și să elibereze certificatul de moștenitor.
Recurentul arată că potrivit art. 19 din Hotărârea 1518/1960 pentru Aprobarea Regulamentului privind Aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 377/1960, notarul trebuia să verifice scopul urmărit de către părți prin acel act.
Se precizează că nulitatea este una absolută și nu relativă, astfel încât este imprescriptibilă potrivit art. 2 din Decretul 167/1958 și că potrivit dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, judecătorul național fiind chemat să aplice prevederile Convenției.
Analizând recursul declarat, Curtea de Apel București constată că acesta este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată în sensul că instanța ar fi trebuit să cerceteze legalitatea și temeinicia certificatelor de moștenitor, este neîntemeiată deoarece pronunțându-se asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, prin admiterea acestei excepții instanța nu mai putea analiza pe fond temeinicia și legalitatea susținerilor părților.
Și restul criticilor invocate de către recurent sunt considerate a fi neîntemeiate.
Acțiunea în cauză are caracterul unei petiții de ereditate, fiind calificată drept o acțiune prescriptibilă în termenul general de prescripție.
În speță, reclamantul a arătat că certificatele de moștenitor au fost emise pe numele părților litigante și anume a pârâților, petentul reclamant considerându-se vătămat prin emiterea acestora.
Acesta poate să ceară instanței anularea certificatelor de moștenitor emise și drept urmare, stabilirea calității de moștenitor. Nulitatea invocată de către reclamantul recurent este una relativă, interesul ocrotit prin normele precizate de către acesta fiind unul particular, nicidecum unul general.
Referitor la aspectul dacă pârâtul a avut sau nu cunoștință de certificatele de moștenitor eliberate, din cuprinsul probelor administrate și analizate, ce nu mai pot fi supuse unei reanalizări, a reieșit în mod clar că certificatul de moștenitor cu nr. 236/1973 a fost cunoscut de către reclamant la data depunerii în copie a acestuia în dosarul nr. 2788/2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, și anume la 18.03.2009, aspect relatat în considerentele sentinței civile nr. 9306/2009.
Și în ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 458/1981 s-a probat faptul că acesta era cunoscut de către parte la data de 19.07.2006 când a formulat cererea înregistrată în dosarul nr. 1427/2006 pe rolul Judecătoriei B., iar în cererea depusă la data de 21.11.2006, în dosarul nr._/2006 chiar s-a cerut constatarea nulității acestuia.
Față de aceste considerente Curtea de Apel București, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant M. M. împotriva deciziei civile nr.1103A/13.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți I. C., P. A., P. F., P. G., P. M., P. T., R. M., V. D., V. M., V. R., P. R. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. M. Steluța C. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red. G.S.
Tehnored. T.I.
2 ex./27.05.2014
Jud. apel:
M. P.
C. T.
| ← Expropriere. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Strămutare. Sentința nr. 89/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
